Ultraj

ECLI:RO:JDBIC:2020:006.000184

Operator de date cu caracter personal nr. 2432/civil şi 2431/penal

Prezentul document conţine date cu caracter personal aflate sub incidenţa  Regulamentului (UE) 2016/679, fapt ce atrage obligativitatea protejării, conservării şi folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege

Dosar nr.-/188/2020

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BICAZ

SENTINŢA PENALĂ NR.184

Şedinţa publică din data de 29.12.2020

Instanţa constituită din:

Preşedinte – VBD 

Grefier – CNR

Pe rol se află pronunţarea  acţiunii penale privind pe inculpatul TC –cu domiciliul în sat/com. Dămuc, jud. Neamţ, , fără antecedente penale, pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj,  prev. şi ped. de art.  257 alin. 1 şi 4, rap. la art. 206 alin. 1 din  C. penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 din C. penal

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 17.12.2020, când părţile prezente şi Reprezentantul Ministerului Public au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanţa a stabilit termen în vederea pronunţării pentru data de astăzi 29.12.2020, când,

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de fata constată că:

Prin rechizitoriul nr. 1136/P/2019 din data de 10.08.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria - s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului TC pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj,  prev. şi ped. de art.  257 alin. 1 şi 4, rap. la art. 206 alin. 1 din  C. penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 din C. penal.

În motivarea actului de sesizare se afirmă că la data de 06.11.2019, în jurul orei 12:00, persoanele vătămate CMM  și MG, agenți de poliție în cadrul Postului de poliție Dămuc, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, s-au deplasat, în urma unei sesizări, la locuința inculpatului TC, din com. Dămuc, jud. Neamț. În urma discuțiilor cu inculpatul, pe fondul consumului de alcool, acesta din urmă a devenit agresiv verbal, adresându-le amenințări cu moartea ambelor persoane vătămate. În acest timp persoanele vătămate au părăsit locuința inculpatului ieșind în stradă, moment în care inculpatul a luat un cuțit pe care l-a aruncat în direcția persoanei vătămate CMM, aceasta din urmă ferindu-se pentru a nu fi lovită. Inculpatul TC s-a deplasat ulterior într-o anexă a locuinței de unde a luat un topor și a ieșit în stradă amenințând cu moartea ambele persoane vătămate. Persoanele vătămate, având în vedere situația de fapt care s-a creat, fiind într-un real pericol în ceea ce privește integritatea corporală, au procedat la folosirea forței și armamentului din dotare. Astfel, persoana vătămată MG a folosit arma de foc din dotare, executând trei focuri de avertisment în plan vertical, somând inculpatul. În acest timp inculpatul a fost deposedat de arma albă de către martora CM, persoanele vătămate procedând la imobilizarea inculpatului care, ulterior, a fost transportat la Spitalul Județean Neamț – Secția Psihiatrie, acesta fiind internat nevoluntar pe o perioadă de 24 de ore.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost propuse spre administrare următoarele mijloace de probă:

- Proces-verbal de cercetare la fața locului și fotografii judiciare;

- Declarații martori;

- Declarații persoane vătămate;

- Suport optic, proces-verbal de exploatare și capturi foto;

- Declaraţii suspect/inculpat;

- Alte înscrisuri.

În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut faptul că a aruncat cu cuțitul dar a precizat că nu a avut intenția de a lovi politistul; despre ieșirea în stradă cu toporul, inculpatul a declarat că nu își mai amintește.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Bicaz la data de 18.08.2020

Prin încheierea penală nr. 180/CP/29.09.2020, pronunţată în camera de consiliu, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras în baza art. 374 C . proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecăţii , instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Inculpatul a declarat faptul că recunoaște doar circumstanțial faptele, nu dorește să urmeze procedura simplificată, nu dorește să dea declarații și își menține declarațiile de la urmărirea penală.

Persoanele vătămate au precizat că nu se constituie parte civilă.

Instanța a audiat persoanele vătămate cât și cei doi martori audiați în faza de urmărire penală- soția și fiica inculpatului. Inculpatul a depus la dosar o serie de înscrisuri; s-a solicitat de către inculpat și s-a încuviințat comunicarea de către SAJ Neamț a fișei întocmite de echipaj la data de 06.11.2019.

Martora TM - soția inculpatului, a declarat că nu își menține declarația dată la UP, nu a scris ea declarația, nu i-a fost citită declarația, doar a semnat, fără a putea preciza dacă a semnat o foaie albă sau declarația scrisă și fără a putea preciza de ce a semnat totuși având în vedere că pretinde faptul că nu a scris declarația, nu i-a fost citită declarația și nu știe dacă a semnat foaie albă sau scrisă. Cu toate acestea, nu au fost făcute dovezi în acest sens și nici nu s-a solicitat de către apărătorul ales al inculpatului excluderea mijlocului de probă pe considerente de nelegalitate sau orice alte motive.

Inculpatul a solicitat achitarea cu privire la fapta reținută a fi comisă împotriva persoanei vătămate CMM  invocând o cauză justificativă ( legitima apărare) pentru acțiunile inculpatului care au avut loc în locuința și curtea sa și o cauză de neimputabilitate ( excesul neimputabil) pentru acțiunile din fața curții.

 Cu privire la fapta reținută a fi fost comisă împotriva persoanei vătămate MC, inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art 16 alin 1 lit a) cpp întrucât fapta nu există.

Având ultimul cuvânt, inculpatul a declarat faptul că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, în situația în care va fi găsit vinovat.

La data de 22.12.2020, după ce instanța stabilise data pronunțării, inculpatul a solicitat repunerea cauzei pe rol pentru ca Parchetul să comunice la dosar relații la solicitarea instanței efectuată cu mai multe termene în urmă. Având în vedere disp art 395 alin 1 cpp, apreciind că nu este necesară lămurirea unor împrejurări, instanța nu a dispus repunerea cauzei pe rol.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanţa reţine următoarele:

Persoanele vătămate au calitatea de polițiști în cadrul IPJ Neamț, fiind de serviciu la data de 06.11.2019 în jurul orei 12 și având îmbrăcată uniforma specifică în perioada în care s-au aflat la locuința inculpatului și în fața acesteia. La data comiterii faptelor, cei doi polițiști făceau parte din Secția 12 de Poliție Rurală Bicaz.

La data de 06.11.2019, în jurul orei 12:00, persoana vătămată CMM s-a deplasat la domiciliul familiei TC şi M, din comuna Dămuc sat Huisurez jud Neamț. Anterior deplasării, persoana vătămată a fost sunată pe telefonul personal de către martora TM, pe care o cunoștea bine și împreună cu care desfășurase o serie de activități ( ,, el împreună cu soția mea au cântat, au scris poezii, era un om care mă știa și ne știa ca familie” f 47 d.u.p declarație suspect din 09.03.2020; ,, îmi știa foarte bine familia și situația, el în trecut cântând împreună cu soția mea, au scris poezii împreună” f 50 d.u.p. declarație inculpat 05.07.2020).

Cu privire la faptul că martora TM a sunat pe telefonul personal al polițistului, a declarat martora CM la termenul din 19.11.2020 fila 25 ( ,, mama a sunat pe nr personal al polițistului, după care ne-am întâlnit”) în faza de UP declarând ,, eu împreună cu mama l-am sunat pe polițist” –declarații din 06.11.2019 și 09.03.2020. Și persoana vătămată a declarat în același sens, precizând ,,sesizarea a fost făcută telefonică” ( f 14 verso).

Discuțiile purtate de către persoana vătămată C M.M. cu martora T M. au avut loc în contextul plecării de la domiciliu a martorei la data de 03.11.2019, în intervalul 03-06.11.2019 aceasta locuind la fiica sa, martora CM. În fața instanței marora T M a declarat că la 06.11.2019 era certată cu inculpatul, acesta constituind motivul pentru care era plecată de acasă și pentru care locuia de câteva zile împreună cu fiica sa.

Instanța reține faptul că martora T M. i-a solicitat persoanei vătămate CM.M. să aplaneze conflictul care exista între aceasta și inculpat. Pe parcursul urmăririi penale, martora a declarat că ,, l-am rugat să meargă la el…să discute cu acesta să încerce să ne rezolve problema”. În fața instanței, martora a declarat că nu l-a trimis pe polițist să meargă acasă peste inculpat, însă a declarat faptul că ,,le-am spus fiicei mele și polițistului să nu intre în casă dacă inculpatul este băut....i-am spus persoanei vătămate CMM să nu intre în casă când soțul meu este băut”.

Martora a negat în fața instanței faptul că ar fi cerut persoanei vătămate C.M.M. și fiicei sale să meargă la locuința sa pentru a discuta cu inculpatul legat de aplanarea conflictului din familie, afirmând faptul că ,,polițistul s-a dus acasă să vadă dacă nu îi mai face o masă rotunda…polițistul se cunoaște cu soțul meu”. Instanța va înlătura acestă afirmație, din moment ce nu se coroborează cu nici una dintre declarațiile date în cauză. Astfel, martora C Ma declarat în fața instanței faptul că nu știe dacă inculpatul i-a lucrat persoanei vătămate obiecte de lemn dar și faptul că martora TM. A sunat persoana vătămată pentru a ,,rezolva problema”. În faza de UP, inculpatul a declarat că la momentul la care l-a întrebat pe C. M.M cu ce drept intră în casă, acesta a răspuns că pentru a rezolva o problemă de familie; martora T M a declarat că l-a rugat pe polițist să rezolve problema; martora CM. a declarat că s-a deplasat împreună cu persoana vătămată la domiciliul inculpatului pentru a-l convinge să o primească înapoi acasă pe martora T M. Și declarațiile persoanei vătămate CM.M. sunt în sensul deplasării la domiciliul inculpatului pentru a aplana un conflict dintre cei doi soți.

Martora T M. este singura care a menționat despre pretinsul scop al deplasării polițistului împreună cu martora CM. pentru a discuta cu inculpatul în sensul comenzii unei mase de lemn. În același timp, martora nu a oferit un răspuns la întrebarea instanței de ce a fost nevoie ca persoana vătătămată să se deplaseze la domiciliul inculpatului împreună cu fiica acesteia martora C M, având în vedere faptul că s-au afirmat relații anterioare bune între inculpat și persoana vătămată și faptul că au mai colaborat. Mai mult decât atât, dacă scopul real ar fi fost cel pretins- respectiv de a-i solicita inculpatului să facă o masă de lemn, nu se explică de ce totuși martora T M le-a spus persoanei vătămate și martorei C M ,,să nu intre în casă dacă inculpatul este băut”. Nu există nici o justificare logică a mențiunii exprese de a nu intra în casă dacă inculpatul este băut, într-o ipoteză în care vizita efectuată la domiciliul inculpatului era una amicală, pașnică, în scop de colaborare în vederea efectuării unei mese de către inculpat, așa cum a afirmat martora TM. în fața instanței.

Instanța apreciază faptul că starea de ebrietate în care se afla inculpatul în data de 06.11.2019 în jurul orei 12:00, acesta fiind singur acasă de mai multe zile ( de pe 02.11.2019 martora T M. a părăsit domiciliul, așa cum a declarat în fața instanței) și consumând în ziua respectivă ,,câteva căni cu vin” ( conform declarațiilor de la UP), coroborat cu mențiunea expresă a martorei T M în sensul de a nu intra în casă fiica inculpatului împreună cu persoana vătămată, demonstrază starea conflictuală dintre inculpat și soția acestuia martora TM, existentă și la acea dată. Astfel, după mai bine de 3 zile de când martora plecase de acasă pe fondul unor certuri cu inculpatul, aceasta nu se reîntorsese acasă și se aștepta ca inculpatul să se afle sub influența alcoolului.

Declarația martorei T M din faza de UP este tot în sensul reținerii unei solicitări din partea acesteia, de a încerca persoana vătămată să aplaneze conflictul din familie. Astfel, declarația cuprinde descrierea amănunțită a episodului conflictual din seara de 02.11.2019, când inculpatul ar fi acuzat martora de faptul că ar fi întreținut relații intime cu vecinul P.S. în perioada 11.10.2016-26.10.2016 când inculpatul ar fi fost internat în spital, cerându-i ulterior martorei să plece de acasă ceea ce aceasta a și făcut. Or, conflictul dintre cei doi soți relatat în declarația martorei de la urmărire penală este apreciat de instanță a fi apt în sensul determinării martorei T M de a nu îndrăzni să se întoarcă în locuința personală timp de mai mult de 3 zile și de a apela la un prieten de familie- în persoana persoanei vătămate CM.M. pentru aplanarea conflictului.

În concluzie, instanța reține ca fiind dovedită solicitarea martorei T M adresată persoanei vătămate CM.M. în sensul deplasării la domiciliul comun pentru a discuta cu inculpatul pe tema conflictului din familie, martora dându-și acordul astfel în sensul pătrunderii persoanei vătămate în imobilul deținut în coproprietate împreună cu inculpatul.

În același timp, chiar dacă s-ar fi reținut de către instanță că nu ar fi existat o solicitare din partea martorei T M de a merge la domiciliul comun și a discuta cu inculpatul, nu s-a pretins și nu s-a dovedit faptul că martora nu și-ar fi dat în mod tacit acordul de pătrundere în imobil. Astfel, martora a declarat în fața instanței faptul că i-a spus persoanei vătămate să nu intre în casă dacă inculpatul este băut. Nu a invocat martora faptul că i-ar fi pus în vedere persoanei vătămate să nu intre în curte sau să nu intre în casă, ci i-a solicitat să nu intre în casă dacă inculpatul este băut. Or, din declarația dată, instanța reține faptul că martora și-a dat acordul necondiționat pentru ca persoana vătămată să pătrundă în curtea locuinței și și-a dat acordul de a intra și în locuință, condiționat de inexistența stării de ebrietate a inculpatului, motivând faptul că atunci când este băut, cu inculpatul ,, nu te poți înțelege cu el și nu e coerent, are lumea lui”. Cu privire la acest aspect, martora C M a declarant în fața instanței faptul că ,,mama știa că este beat’’ și ,, știam că este beat”, fără a putea justifica de ce totuși a intrat în casă dacă știa că inculpatul este beat și fără a oferi o explicație a solicitării martorei T M de a nu intra în casă dacă inculpatul este beat, aceasta având certitudinea faptului că inculpatul era sub influența alcoolului. Raportat la registrul în care s-au purtat discuțiile, la relațiile dintre persoana vătămată și martora T M/ familia acesteia, la starea emoțională a martorei la momentul respectiv, instanța apreciază faptul că aceasta a adresat cele două rugăminți- de a aplana conflictul dar totuși de a nu intra în casă dacă inculpatul este sub influența alcoolului având totuși certitudinea acestuia fapt, solicitări aflate parțial în contradicție, din dorința certă de a-și îmbunătăți situația ( fiind plecată de acasă de aproximativ 4 zile și neîndrăznind să se întoarcă) dar și din precauție, având teamă ca nu cumva inculpatul să intre în conflict și cu persoana vătămată.

Martora a declarant faptul că nu l-a trimis pe Coșerariu M.M. să meargă acasă, însă nu a negat nici o clipă faptul că și-a dat acceptul ca acesta să între în casă împreună cu  fiica sa, martora Câmpian M.

Ulterior discuțiilor purtate în centrul comunei de cele două martore cu persoana vătămată Coșerariu M.M., aceasta s-a deplasat împreună cu martora Câmpian M. la domiciliul inculpatului. Ajunși la poarta imobilului, persoana vătămată a strigat înainte de a intra în curte ( f 15) dar în lipsa unui răspuns, cele două persoane au intrat în curte iar mai apoi în casă, prima intrând martora Câmpian M iar în urma ei persoana vătămată. Martora a declarat faptul că nu își amintește ca persoana vătămată să fi adresat injurii inculpatului când a intrat în casă ( f 26) ci doar l-a întrebat ,, de ce nu o primești pe soția ta în casă, trebuie să doarmă la fiica sa?”. Ulterior acestui moment inculpatul a început să țipe (,,tata a început să țipe”) și a avut loc un schimb de replici cu persoana vătămată (,, au mai țipat unul la celălalt, și-au spus vorbe urâte”).

 După acest schimb de replici, inculpatul s-a ridicat din pat și s-a îndreptat amenințător spre persoana vătămată moment la care aceasta, în încercarea de a respinge acțiunea agresivă a inculpatului l-a împins pe acesta înapoi spre pat, moment în care, fiind și sub influența alcoolului, inculpatul a căzut pe pat pe spate ( declarație martor: ,,tata s-a ridicat din pat violent, întrebând ce căutați în casa mea, iar polițistul l-a împins spre pat. Tata a căzut pe pat pe spate”; declarație persoana vătămată: ,,i-am solicitat inculpatului să mergem la secție pentru a da declarație, moment la care acesta m-a îmbrâncit, mi-a spus să ies afară din casa lui și a încercat să mă lovească. Atunci eu l-am împins spre pat apărându-mă și inculpatul căzând pe spate pe pat”).

Imediat după acest incident, persoana vătămată împreună cu martora Câmpian M au ieșit din casă și s-au îndreptat ,,direct spre stradă” ( declarație martor), intenționând să părăsească imobilul. Inculpatul s-a ridicat din pat, a luat un cuțit și a mers în urma celor doi, aruncând cuțitul spre persoana vătămată. Martora a declarat faptul că inculpatul a aruncat cu cuțitul ,,înainte, spre stradă, nu s-a uitat în ce direcție a aruncat”; inculpatul a declarat în faza de urmărire penală faptul că ,,mi-am pierdut cumpătul și pe circular în curte era un cuțit și un topor; am luat cuțitul și l-am aruncat de nervi peste poartă până în râu, fără nici o intenție de a lovi, răni pe polițist”. În același timp, instanța reține faptul că persoana vătămată nu a mai avut alt schimb de replici cu inculpatul după ce a părăsit locuința, între momentul la care martora și Coșerariu M.M. au ieșit din casă și cel la care inculpatul a aruncat cu cuțitul ,,polițistul nu a mai zis nimic” conform declarației martorei Câmpian M.

Martora Câmpian M a declarat în fața instanței faptul că ,,a trecut cu cuțitul pe lângă polițist, s-a ferit și el’’; în același sens sunt și cele două declarații date în faza de urmărire penală, declarând în mod explicit în schimb atunci faptul că inculpatul a aruncat cuțitul spre polițist.

Instanța reține intenține faptul că inculpatul a aruncat cuțitul cu putere spre stradă, acolo unde se afla persoana vătămată. Cu ocazia cercetării la fața locului nu a fost măsurată distanța dintre locul în care a fost identificat cuțitul și curtea inculpatului- locul de unde acesta a fost aruncat, însă din planșele foto efectuate, instanța reține faptul că inculpatul a imprimat cuțitului o forță relative mare, astfel încât acesta a parcurs o distanță de câteva zeci de metri ( din curtea inculpatului, traversând marginea drumului, drumul public cu două benzi pe sens, cealaltă parte de acostament, spațiul verde și apoi ajungând în râu). Din modul în care a aruncat cuțitul, direcția și precizia aruncării ( persoana vătămată a fost nevoită să se ferească pentru a nu fi lovită), instanța constată ca fiind dovedit faptul că inculpatul a aruncat în mod voit cuțitul spre persoana vătămată. Astfel, în primul rând se reține faptul că inculpatul putea să arunce cuțitul în mai multe direcții, alegând însă să arunce spre drumul public unde se afla persoana vătămată, cea cu care avusese un schimb de replici în casă și care îl împinsese pe pat. În același timp, inculpatul a aruncat cu cuțitul în plan orizontal aproape paralele cu solul, astfel încât acesta să ajungă până la persoana vătămată; dacă cuțitul ar fi fost aruncat spre pământ, acesta nu ar fi parcurs distanța necesară pentru a putea lovi persoana vătămată; or, având în vedere distanța relativ mare dintre locul aruncării cuțitului și locul situării persoanei vătămată, a fost nevoie de o altfel de execuție a aruncării cuțitului astfel încât acesta să nu se oprească în pământul din curte, să nu lovească gardul sau poarta ci să fie apt a ajunge la persoana vătămată. În concluzie, din forța imprimată aruncării, din direcția în care a fost aruncat cuțitul și traiectoria avută de acesta, instanța reține faptul că nu a fost vorba doar despre o aruncare în scopul detensionării inculpatului, fără a urmări sau accepta măcar posibilitatea lovirii persoanei vătămate.

Imediat după ce inculpatul a aruncat cu cuțitul spre persoana vătămată CM.M. acesta a sunat persoana vătămată M C C ( declarație martora C M: ,,…a trecut cuțitul pe lângă polițist, s-a ferit și el. Atunci polițistul l-a sunat pe M”). Persoana vătămată a declarat în fața instanței faptul că ,,văzând agresivitatea inculpatului, am cerut ajutor”. Astfel, din cele două declarații coroborate, având în vedere și desfășurarea evenimentelor, instanța reține faptul că persoana vătămată C M.M. a ieșit din casa inculpatului văzând faptul că nu se poate înțelege cu acesta, care sub influența alcoolului fiind a devenit agresiv, intenționând să plece. Însă, ca urmare a faptului că inculpatul a ieșit după polițist și a aruncat cu un cuțit spre acesta, persoana vătămată a perceput faptul că tocmai fusese ultragiat motiv pentru care se impuneau a fi luate măsuri față de inculpat fiind inadmisibil ca un reprezentant al statului să fie ultragiat fără a se lua măsuri.

De la momentul la care C M.M. a sunat pe colegul său M C.C. și până când acesta a ajuns în fața curții inculpatului, conform declarației martorei Câmpian M ( f 26) a trecut un interval de timp de aproximativ 10-15 minute. În acest timp, inculpatul se afla în curtea casei sale iar persoana vătămată C M.M. împreună cu martora se aflau pe drumul public din fața locuinței inculpatului; conform declarației martorei, inculpatul nu a făcut nimic în acest interval de timp iar persoana vătămată nu s-a mai adresat acestuia.

Venind la fața locului, persoana vătămată MC.C. l-a găsit pe inculpat în curtea casei sale iar C M.M. se afla în stradă, fiind astfel confirmată situația descrisă de martoră. Persoana vătămată Moșoșan C.C. l-a perceput pe inculpat ca fiind agitat și agresiv; conform declarației martorei C M, persoana vătămată l-a întrebat pe inculpat ,,Ce-ți trebuie?”, după care inculpatul a pus mâna pe un topor și a ieșit în stradă acolo unde se afla martora împreună cu cele două persoane vătămate. Martora a declarat în fața instanței faptul că ,,tata a ieșit cu toporul în drum, a vrut să arunce cu toporul în polițiști”. Persoana vătămată C M.M. a declarat faptul că inculpatul ,, a devenit și mai agresiv la momentul când a ajuns colegul”. Persoana vătămată MC.C. a declarat faptul că ,,din modul cum se deplasa inculpatul și cum ținea toporul în mână, era evident faptul că intenționa să ne facă ceva...în urma somațiilor inculpatul nu s-a calmat ci mai mult venea spre noi ținând toporul strâns în mână“.

Față de declarația persoanei vătămate M C.C. data în fața instanței, inculpatul a formulat opoziție solicitând înregistrarea de ședință și menționând pe declarație faptul că ,, nu cuprinde în totalitate cele declarate de persoana vătămată” ( f 17). La termenul din 19.11.2020, inculpatul a depus un înscris prin care a sesizat faptul că în declarația persoanei vătămate s-a consemnat faptul că ,, În urma somațiilor, inculpatul nu s-a calmat ci mai mult venea spre noi ținând toporul mai strâns în mână” iar din înregistrare reiese faptul că persoana vătămată a declarat faptul că ,,În urma somațiilor, inculpatul nu s-a calmat ba din contra continua să vină după colegul meu”.

Instanța a procedat la ascultarea fragmentului de înregistrare de ședință din data de 05.11.2020 în ceea ce privește declarația persoanei vătămate M C.C. și a constatat faptul că susținerea inculpatului este fondată. Ca urmare a ascultării declarației, instanța a constatat și alte aspecte declarate de către persoana vătămată care nu au fost suprinse în declarația consemnată în scris, dar care nu au fost reclamate de inculpat fiind nefavorabile acestuia; cu privire la aceste omisiuni instanța a întocmit un proces-verbal care se află la dosar.

Astfel, la momentul relatării libere persoana vătămată a declarat faptul că inculpatul continua să vină cu topotul în mână spre persoana vătămată CM.M.. Câteva minute mai târziu, la solicitarea procurorului de a preciza poziționarea în teren la momentul când a ajuns la fața locului, persoana vătămată MC.C. a declarat faptul că persoana vătămată CM.M. se afla ,,mult mai în spatele meu, câțiva metri” și faptul că ,,tocmai de aici se poate vedea intenția lui de a ne face ceva, pentru că dânsul tot continua să vină către noi, deși noi ne aflam departe de el, ne retrăgeam, el continua să vină către noi cu toporul în mână”.

Instanța reține faptul că la momentul la care inculpatul a ieșit cu toporul în mână în drumul public, persoana vătămată M C.C. se afla interpusă între persoana vătămată C M.M. și inculpate situație ce a cauzat respectiva inadvertență din declarația persoanei vătămate M C.C.  care a declarant o singură data faptul că inculpatul venea cu toporul după persoana vătămată C M.M., în rest declarația sa fiind una uniformă în sensul amenințării ambilor polițiști cu toporul.

Mai mult decât atât, interpretând literal și logic declarația ,,În urma somațiilor, inculpatul nu s-a calmat ba din contra continua să vină după colegul meu”, având în vederea poziționarea în teren a celor două persoane vătămate și a inculpatului, faptul că inculpatul se deplasa cu toporul în mână spre C M.M. echivalează cu deplasarea inculpatului și spre M C.C. care se afla în fața persoanei vătămate C. Și din vizionarea înregistrării efectuate cu camera video din dotarea IPJ cu care era echipată persoana vătămată M C.C. se observă faptul că după ce au fost efectuate focurile de avertisment și martora l-a deposedat pe inculpate de topor, persoana vătămată C M.M. se îndreaptă spre inculpate venind din spatele persoanei vătămate M C.C..

Pentru a stopa acțiunea agresivă a inculpatului, persoana vătămată MC.C. a executat foc de armă, martora C M. a smuls din mâna inculpatului toporul iar persoana vătămată C M.M. a pulverizat spray spre inculpat, după care a urmat imobilizarea acestuia, solicitarea prin apel la 112 a unui echipaj de ambulață, venirea echipajului și transportarea inculpatului la Spitalul Județean de Urgență Piatra-Neamț- secția de psihiatrie.

Cu privire la amenințările verbale adresate de către inculpat celor două persoane vătămate, instanța constată faptul că martora C M. nu a mai susținut în fața instanței faptul că inculpatul a adus amenințări verbale cu moartea atât în timpul cât acesta se afla în locuință dar și în curte respectiv în stradă. Martora a declarat faptul că pe durata cât persoana vătămată a fost în locuința inculpatului, cei doi ,,au mai țipat unul la celălalt, și-au spus vorbe urâte”; în același timp, persoana vătămată C M.M. a declarat cu privire la cele întâmplate în locuința inculpatului, faptul că acesta i-a cerut să părăsească imobilul și a încercat să îl lovească, fără a invoca amenințări din partea inculpatului.

Sub acest aspect, instanța reține că nu au fost dovedite susținerile din rechizitoriu cu privire la amenințările adresate de inculpat în incinta locuinței.

În drept, conform art 257 alin 1 și 4 cod penal, constituie infracțiunea de ultraj, ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă... comise asupra unui poliţist..., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii.

Conform art 206 alin 1 cod penal, fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere constituie infracțiunea de amenințare.

Obiectul juridic special al infracțiunii de ultraj este complex, obiectul juridic principal fiind format din relaţiile sociale referitoare la respectul datorat autorităţilor de stat, care presupune respect şi faţă de funcţionarul care îndeplineşte o funcţie care implică exerciţiul acestei autorităţi, iar obiectul juridic special secundar este constituit din relaţiile sociale privitoare la libertatea psihică a persoanei, la integritatea sa corporală sau chiar la viaţa acesteia.

Obiectul material al ultrajului este preluat de la infracţiunea prin intermediul căreia se comite. Astfel, în situaţia în care ultragierea se comite prin ameninţare (în sensul art. 206C. pen.), obiectul material lipseşte pentru că acţiunea ce reprezintă elementul material nu se răsfrânge asupra unui anumit lucru.

Subiectul activ nemijlocit nu este calificat, legea necerând vreo calitate specială.

Subiectul pasiv principal este organul care înfăptuieşte autoritatea de stat. Subiectul pasiv secundar este un funcţionar public ce îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat în cadrul acestui organ.

În literatura de specialitate s-a arătat că prin funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat se înţelege acea funcţie care conferă funcţionarului atribuţii care nu ar putea fi îndeplinite fără exerciţiul autorităţii de stat, adică fără competenţa de a da dispoziţii şi de a lua măsurile necesare pentru respectarea lor.

În concluzie, subiectul pasiv adiacent al ultrajului – varianta agravată – poate fi cel care are calitatea de poliţist sau pe cea de jandarm.

Elementul material al infracţiunii de ultraj, este identic cu cel de la infracţiunea de ameninţare.

Pentru întregirea elementului material al ultrajului, se cere însă ca faptele prin care se realizează elementul material al ultrajului să fie săvârşite asupra unui funcţionar public (în sensul art. 175C. pen.) „aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii”. Numai în acest fel funcţionarul public, în momentul săvârşirii faptei, este un reprezentant efectiv al autorităţii de stat.

Când fapta se săvârşeşte asupra funcţionarului aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, nu este necesar ca fapta să aibă vreo legătură cu actele de serviciu ale funcţionarului, autoritatea fiind totuşi primejduită2174. Condiţia ca fapta să aibă legătură cu actele de serviciu ale funcţionarului este obligatorie numai atunci când acesta nu îşi exercită efectiv funcţia, pe care însă o deţine.

Pentru ca funcţionarul să fie ocrotit, protejat de norma de incriminare prevăzută de art. 257C. pen., este necesar ca acesta să nu exercite abuziv funcţia (de exemplu, prin depăşirea atribuţiilor, prin nesocotirea cadrului legal în care trebuie să efectueze acte de serviciu, printr-o comportare lipsită de răspundere sau arbitrară. Legea nu înţelege să asigure o protecţie nelimitată în favoarea funcţionarului, astfel că, în situaţia în care acesta îşi depăşeşte atribuţiile de serviciu sau le exercită abuziv, el nu se mai află în exerciţiul funcţiunii şi nu mai acţionează în interesul autorităţii, astfel că nu se mai află sub protecţia acordată de legiuitor.

Urmarea imediată principală în cazul infracţiunii de ultraj constă întotdeauna într-o stare de pericol pentru autoritatea statului.

Raportul de cauzalitate la infracţiunea de ultraj trebuie raportat la ambele valori sociale lezate prin comiterea sa. Simpla comitere a unei infracţiuni împotriva unui funcţionar public ce îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat în timpul sau în legătură cu exercitarea acesteia este de natură să pună în pericol autoritatea statului ca valoare socială ce se protejează în principal prin art. 257C. pen. Cu privire la urmările imediate, legătura de cauzalitate rezultă ex re  în cazul ameninţării.

Forma de vinovăţie este intenţia, care presupune ca făptuitorul să ştie că subiectul pasiv secundar este un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii sau în legătură cu fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii.

Conform art 26 alin 1 din Legea 218/2002, Poliția Română apără viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanelor, proprietatea privată şi publică, celelalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi ale comunităţii; aplică măsuri pentru menținerea ordinii și siguranței publice, aplică măsuri pentru contracarare a acţiunilor elementelor care atentează la viaţa, libertatea, sănătatea şi integritatea persoanelor, a proprietăţii private şi publice, precum şi a altor interese legitime ale comunităţii; culege informaţii în vederea cunoaşterii, prevenirii şi combaterii infracţiunilor, precum şi a altor fapte ilicite.

Conform art 28 alin 1 din Legea 218/2002, în îndeplinirea activităţilor specifice poliţistul are competenţa teritorială corespunzătoare unităţii de poliţie din care face parte.

Instanța reține faptul că persoana vătămată C M.M. are calitatea de polițist, era în timpul serviciului la data de 06.11.2019 între orele 10-12, era îmbrăcat în uniformă, inculpatul cunoscând calitatea de funcționar public a sa. Intrarea în locuința inculpatului s-a făcut cu consimțământul uneia dintre persoanele care folosesc efectiv imobilul, respectiv cu acordul martorei T M soția inculpatului. Mai mult decât atât, la momentul la care inculpatul i-a cerut persoanei vătămate să iasă din casa sa, acesta a ieșit în drumul public, fără a manifesta opoziție sau fără a refuza acest lucru.

Persoana vătămată CM.M. s-a deplasat la locuința inculpatului pentru a discuta cu acesta despre alungarea de acasă a martorei T M care sesizase verbal polițistului situația conflictuală existentă în familia sa. Astfel, polițistul s-a deplasat și a intrat în locuința inculpatului pentru a culege informaţii în vederea cunoaşterii, prevenirii şi combaterii infracţiunilor, precum şi a altor fapte ilicite care erau incidente în cauză la momentul respectiv în familia inculpatului. Scopul persoanei vătămate a fost acela de a aplana un conflict, de a depune diligențe în sensul menținerii ordinii și liniștii publice, de a contracara acțiunile inculpatului care atentau la libertatea și integritatea soției sale și la dreptul de proprietate privată a acesteia, de a preîntâmpina comiterea unor fapte grave de către inculpat la momentul la care soția sa intenționa să se întoarcă la domiciliu. Persoana vătămată a intrat în imobilul inculpatului însoțit de fiica acestuia, tocmai pentru a beneficia și de sprijinul venit din partea unui membru de familie, în încercarea de a asigura un climat de pace și înțelegere în familie. În nici un moment persoana vătămată nu și-a depășit atribuțiile, dând dovadă de bune intenții și înțelegere obiectivă a situației, astfel încât constatând faptul că inculpatul este sub influența alcoolului și este deranjat de prezența sa acolo, conștientizând faptul că demersurile sale nu vor avea rezultatul scontat la momentul respectiv, C M.M. a ieșit din casa inculpatului direct în stradă, fără a se mai opri în curte, fără a mai întreține un conflict verbal cu inculpatul.

În concluzie, instanța reține faptul că persoana vătămată nu și-a depășit atribuțiile intrând în locuința inculpatului și încercând să poarte o discuție cu acesta.

În același timp, inculpatul l-a ultragiat pe C.M. deplasându-se cu un cuțit în mână și aruncând cu acesta spre persoana vătămată, la momentul când polițistul se afla în afara imobilului proprietate privată, în drumul public.

Prin concluziile depuse la ultimul termen de judecată de către inculpat, se pretinde o contestare din partea inculpatului a acțiunii abuzive și injuste a polițistului, care a determinat din partea inculpatului adoptarea unor măsuri care se circumscriu legitimei apărări.

Instanța reține faptul că în cauză nu există îndeplinite condițiile legitimei apărări, pentru următoarele considerente:

a)Atacul pretins din partea polițistului ( împingerea inculpatului pe pat) nu a fost nici actual și nici iminent prin raportare la fapta inculpatului, acesta fiind deja consumat iar rezultatul fiind ireversibil.

b)Împingerea exercitată de polițist nu reprezintă un atac injust, el acționând de așa manieră ca urmare a atitudinii agresive a inculpatului care s-a ridicat din pat și a venit amenințător spre persoana vătămată.

c)Pretinsa apărare a inculpatului, nu era necesară pentru respingerea atacului; ea este situată după finalizarea atacului, nu era aptă să înlăture atacul ( persoana vătămată fiind deja în drumul public).

d)Apărarea nu a fost proporțională cu atacut, inculpatul răspunzând la o împingere prin aruncarea cu cuțitul spre polițist.

În concluzie, nici una dintre condițiile legitimei apărări invocate, nu este îndeplinită în cauză.

Cu privire la legitima apărare prezumată, instanța reține faptul că nici aceasta nu este incidentă în cauză, pătrunderea persoanei vătămate în locuință având loc ziua și nefiind efectuată prin violență, viclenie, efracție sau fără drept. În același timp, persoana vătămată se afla deja în afara proprietății inculpatului la momentul când acesta a aruncat cu cuțitul.

Din declarațiile date pe parcursul procesului penal, reiese faptul că persoana vătămată C M.M. s-a ferit pentru a nu fi lovit de cuțit. Pentru a se feri, este evident faptul că persoana vătămată l-a văzut pe inculpat venind cu cuțitul în mână spre el, fapt care constituie o un act de amenințare din partea inculpatului, care a fost apt să producă o stare de temere persoanei vătămate- din moment ce aceasta a sunat în vederea venirii la fața locului a încă unui polițist, ținând cont de situația inculpatului care se afla sub influența alcoolului și care se manifestase violent față de persoana vătămată.

Instanța reține faptul că prin acțiunea sa, inculpatul a amenințat în mod indirect persoana vătămată, fapta fiind de natură a produce o stare de temere persoanei vizate de atacul cu cuțitul; inculpatul a acționat cu intenție indirectă acceptând faptul că prin fapta sa va produce o stare de temere victimei.

Cu privire la fapta de ultraj reținută în dauna persoanei vătămate M C.C., inculpatul a solicitat achitarea, motivând că fapta nu există din moment de acțiunea din fața porții inculpatului ar fi fost îndreptată doar împotriva persoanei vătămate C M.M. și nu împotriva ambelor persoane vătămate.

Din probele administrate, instanța reține că fapta inculpatului reținută în rechizitoriu a fi fost îndreptată împotriva persoanei vătămate M C.C. există.

Astfel, conform declarației martorei C M, de la momentul la care C M.M. a ieșit în drumul public, inculpatul a amenințat cu cuțitul și a fost efectuat apelul telefonic către persoana vătămată M C.C. și până la sosirea la fața locului a acestuia, au trecut 10-15 minute timp în care inculpatul a stat în curte fără a discuta cu persoana vătămată C M.M.. La momentul la care cel de-al doilea polițist a ajuns în dreptul porții inculpatului și l-a întrebat pe acesta ,,Ce-ți trebuie?”, inculpatul a luat în mână un topor cu care a ieșit în stradă întrebând ,, vii în poartă la mine mă? Satană ordinară”. Pe filmarea efectuată cu camera din dotare a persoanei vătămată M C.C. se observă faptul că acecsta era în poarta inculpatului stând de vorbă cu fiica acestuia- martora C M, în timp ce persoana vătămată se afla în stânga porții inculpatului la o distanță mai mare.

Persoana vătămată MC.C. se afla în timpul serviciului, era îmbrăcat în uniformă și se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu fiind chemat la locul faptei de către colegul său care i-a cerut sprijinul.

Instanța reține ca dovedit faptul că inculpatul pune mâna pe topor și se deplasează amenințând spre stradă acolo unde se aflau cele două persoane vătămate, ca urmare a venirii la fața locului a polițistului M C.C., cel care a inițiat un dialog cu inculpatul și care se afla în poarta locuinței inculpatului; este evident faptul că inculpatul s-a adresat persoanei vătămate M C.C. întrebând retoric- vii în poartă la mine?!. Inculpatul nu a ieșit cu toporul strigând vii în casă la mine- aspect care ar fi lăsat loc de interpretări în sensul stabilirii cu certitudine a destinatarului întrebării retorice ( din moment ce doar CM.M. intrase în casa inculpatului), ci și-a manifestat explicit indignarea și revolta pentru faptul că persoana vătămată M C.C. se afla în poarta locuinței sale. Dacă inculpatul ar fi manifestat în continuare agresivitate doar față de persoana vătămată C M.M., acesta nu ar fi așteptat 10-15 minute până să iasă cu toporul în stradă ci ar fi acționat mult mai repede. Or, ținând cont de faptul că în acest interval de timp nu a mai existat nici o interacțiune între inculpate și CM.M., este evident faptul că manifestarea nervoasă a inculpatului a fost declanșată de venirea persoanei vătămate MC.C.. Instanța reține faptul că amenințarea cu toporul a fost făcută față de ambele persoane vătămate, așa cum rezultă din declarații și din imaginile video, inculpatul reacționând violent ca urmare a prezenței în fața porții sale a unui număr de doi polițiști. În același timp, instanța constată faptul că inculpatul nu a negat amenințarea cu toporul a persoanei vătămate C M.M., faptă față de care a invocat existent unei cauze de neimputabilitate.

Astfel, inculpatul a invocate excesul neimputabil prev de art 26 alin 1 cod penal cu privire la amenințarea cu toporul la adresa persoanei vătămate C M.M..

Pentru a se reține excesul neimputabil de apărare, trebuie îndeplinite toate condițiile prev de art 19 alin 2 cod penal cu privire la atac și la apărare, cu excepția proporționalității.

Reluând analiza anterioară, instanța constată că nici cu privire la această faptă nu sunt îndeplinite condițiile prev de art 19 alin 2 cod penal, respectiv:

a)Atacul pretins din partea polițistului ( împingerea inculpatului pe pat) nu a fost nici actual și nici iminent prin raportare la fapta inculpatului, acesta fiind deja consumat de mai bine de 15 minute iar rezultatul fiind ireversibil.

b)Împingerea exercitată de polițist nu reprezintă un atac injust, el acționând de așa manieră ca urmare a atitudinii agresive a inculpatului care s-a ridicat din pat și a venit amenințător spre persoana vătămată.

c)Pretinsa apărare a inculpatului, respectiv amenințarea cu un topor, nu era necesară pentru respingerea atacului; ea este situată după finalizarea atacului, nu era aptă să înlăture atacul ( persoana vătămată fiind deja în drumul public).

Pentru aceste considerente, instanța respinge apărarea inculpatului în sensul existenței unui exces neimputabil din partea acestuia, cu privire la amenințarea cu toporul a persoanei vătămate CM.M..

Instanța reține faptul că prin acțiunea sa, inculpatul a insuflat persoanelor vătămate temerea că vor fi expuse unui pericol efectiv; având în vedere faptul că inculpatul era sub influența alcoolului, adresa injurii și se deplasa rapid spre stradă acolo unde se aflau persoanele vătămată, acțiunea sa consituie o amenințare serioasp și susceptibilă să alarmeze victimele. Amenințarea a fost una directă, injustă și iminentă ( inculpatul venind cu toporul în mână spre persoanele vătămate); inculpatul a acționat cu intenție indirectă acceptând faptul că prin fapta sa va produce o stare de temere victimelor.

Pe parcursul procesului, inculpatul a depus o copie a unui articol de presă din data de 11.07.2011 în care se relatau susțineri ale soției inculpatului în sensul existenței unor interese locale și a unui conflict între inculpat și organele de poliție. Din articolul de presă rezultă faptul că IPJ Neamț urma să ancheteze evenimentele reclamate de martoră și că aceasta a efectuat mai multe sesizări. Chiar dacă articolul de presă a fost în urmă cu mai mult de 9 ani de zile, instanța constată faptul că inculpatul nu a depus la dosar în susținere și rezultatul anchetei sau ale altor demersuri realizate, dovedit în concluzie doar faptul că acesta a avut și în trecut incidente cu organele de poliție, fără însă a dovedi eventuale abuzuri ale acestora. În același timp, chiar dacă inculpatul ar fi dovedit că în urmă cu mai bine de 9 ani organe de poliție ar fi comis o serie de abuzuri față de el, acestea nu ar fi avut nici o utilitate în prezenta cauză.

În urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, ținând cont de legătura subiectivă dintre inculpat și cele două persoane audiate ca martor în cauză respectiv soția și fiica sa, instanța reține parțial aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare.

Declarațiile persoanelor vătămate date în faza de urmărire penală nu se coroborează în integralitate cu declarațiile date în fața instanței, instanța reținând că în locuința inculpatului a fost doar C M.M. nu și MC.C. astfel cum aceștia au declarat inițial; nu au fost dovedite nici amenințările inculpatului din interiorul locuinței.

În drept, fapta inculpatului T C care, la data de 06.11.2019,  a amenințat agenții de poliție C M-M ( două acte materiale) și M C C, din cadrul Postului de poliție D, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu,  acțiunea având loc pe drumul din fața locuinței inculpatului, din com. D jud. Neamț, întrunește elementele constitutive a două infracţiuni de ultraj,  prev. şi ped. de art.  257 alin. 1 şi 4, rap. la art. 206 alin. 1 din  C. penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 din C. penal.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilita inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C . pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, lipsa antecedentelor penale, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, instanţa reţine că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are ca studii 10 clase fiind fără loc de muncă și fără ocupație; inculpatul este căsătorit. Conform adresei nr 11/01.07.2020 emisă de CMI Dr. SE C, inculpatul suferă de etilism cronic ( F 52 D.U.P.). Și din declarațiile martorilor audiați în cauză- fiica și soția inculpatului, instanța reține faptul că acesta consumă frecvent alcool, i-a fost prescrisă medicație care era eficientă însă pe care inculpatul o neglijează de multe ori din lipsă de conștientizare a problemelor medicale.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul nu a beneficiat de asistența juridică calificată însă a dat declarații în calitate de suspect și inculpat, precizând că regretă cele întâmplate însă nu s-a putut stăpâni și și-a pierdut controlul.

În fața instanței inculpatul s-a prezentat cu apărător ales și a refuzat să dea declarații, solicitând achitarea sa.

Cu privire la circumstanțele comiterii celor două infracțiuni, instanța reține faptul că inculpatul a manifestat o totală lipsă de respect față de reprezentanți ai organelor statului chiar și în contextul în care toate persoanele fac parte dintr-o comunitate relativ mică, existau relaționări anterioare cu persoana vătămată C M.M. care se afla în relații bune și cu soția inculpatului; inculpatul nu s-a sfiit nici de prezența fiicei sale care venise la el pentru a-l ruga și determina să-și primească soția acasă, pe care o alungase de aproximativ patru zile. Inculpatul a dovedit agresivitate ridicată, aruncând cu cuțitul și ieșind cu toporul în stradă la cei doi polițiști, faptele fiind comise pe drumul public și nu în curtea inculpatului. În același timp, inculpatul nu a avut nici un moment de luciditate sau de conștientizare a situației, nu a căutat să se calmeze sau să se tempereze timp de aproximativ 15 minute după ce persoana vătămată C M.M. și martora C M părăsiseră curtea casei sale; dacă inculpatul ar fi intrat în casă nu ar mai fi cunoscut despre venirea la fața locului a persoanei vătămate M C.C și nu ar mai fi avut loc ultragierea acestuia ci conflictul s-ar fi stins. Nu este de reproșat atitudinea persoanei vătămate C M.M. care în calitate de reprezentant al statului, văzând agresivitatea inculpatului și fiind amenințat cu un cuțit de acesta, a rămas pe spațiul public solicitând sprijin de la secția de poliție, aticipând escaladarea conflictului care se putea produce în orice clipă, din moment ce cu toate că el părăsise locuința și curtea inculpatului, acesta totuși a căutat să se răzbune.

În temeiul art.396 C.p.p. constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele reținute în sarcina inculpatului, există, constituie infracţiuni şi că au fost săvârșite de către acesta urmează a dispune condamnarea inculpatului.

Conform art 257 alin 4 cod penal, fapta de ultraj în formă agravată se sancționează cu pedeapsa prevăzuă de lege pentru infracțiunea absorbită de ultraj, ale cărei limite se majorează cu jumătate.

Conform art 206 alin 1 cod penal, infracțiunea de amenințare se sancționează cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Pentru infracțiunea de ultraj prev. şi ped. de art.  257 alin. 1 şi 4, rap. la art. 206 alin. 1 din  C. penal comisă în dauna persoanei vătămate C M M ( două acte materiale) instanța va aplica inculpatului pedeapsa de 9 luni închisoare.

Pentru infracțiune de ultraj prev. şi ped. de art.  257 alin. 1 şi 4, rap. la art. 206 alin. 1 din  C. penal comisă în dauna persoanei vătămate M CC ( un act material) instanța va aplica inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare.

Instanța constată că cele două infracțiuni au fost săvârșite în concurs, motiv pentru care, în baza art 39 alin 1 lit b) cod penal, se va aplica inculpatului pedeapsa de 9 luni închisoare la care se va adăuga un spor de 2 luni închisoare, urmând ca inculpatului să îi fie aplicată o pedeapsă finală de 11 luni închisoare.

Cu privire la modalitatea de executare având în vedere gravitatea faptelor comise, instanța apreciază ca fiind oportun condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii stabilită cu suspendarea sub supraveghere, fiind îndeplinite condițiile prev de art 91 cod penal.

În baza art 92 alin 1 cod penal, instanța va stabili un termen de supraveghere de 3 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere antecedența inculpatului în ceea ce privește conflictele sale cu organele de poliție, dar și circumstanțele celor două fapte de ultraj comise în concurs și care fac obiectul prezentei cauze. În concluzie, termenul minim de supraveghere de 2 ani este apreciat de instanță ca fiind insuficient pentru ca măsurile și obligațiile la care va fi obligat inculpatul, să-și producă efectul. În același timp, termenul de supraveghere mediu vine să compenseze orientarea pedepselor spre minimul special.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamț la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit b) Cod penal va impune inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială, derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 zile, la Primăria comunei D sau la Primăria comunei B-C, afară de cazul în care din cauza stării de sănătate nu poate presta muncă.

În baza art 93 alin 2 lit. c) cod penal va impune inculpatului să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală, urmând ca instituția care efectuează controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală să fie desemnată de consilierul de probațiune manager de caz, în baza evaluării inițiale și după consultarea persoanei supravegheate, conform art 1463 alin 3 din Legea 252/2013. Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în vedere etilismul cronic de care suferă inculpatul și refuzul acestuia de a lua medicația permanentă.

Conform art. 91 alin. (4) din C.p. rap. la art. 404 alin. (2) din C.p.p., va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere, respectiv:

- revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei cu închisoarea şi executarea acesteia la care se adaugă eventuala pedeapsă aplicată, în regim de detenţie, în cazul în care noua infracţiune este săvârşită cu intenţie;

- posibilitatea revocării suspendării executării sub supraveghere a pedepsei cu închisoarea şi executarea acesteia la care se adaugă eventuala pedeapsă aplicată, în regim de detenţie, în cazul în care noua infracţiune este săvârşită din culpă.

Va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligației impuse, anume revocarea suspendării și dispunerea executării pedepsei.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probaţiune Neamț.

Constată faptul că inculpatul a fost asistat de avocat ales.

În temeiul art.274 al 1 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 1450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul TCN – fiul lui, fără antecedente penale la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev de art.  257 alin. 1 şi 4, rap. la art. 206 alin. 1 din  C. penal ( două acte materiale) față de persoana vătămată CM M.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul T C – fiul lui fără antecedente penale la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev de art.  257 alin. 1 şi 4, rap. la art. 206 alin. 1 din  C. penal față de persoana vătămată Mogoșan Constantin Cătălin.

Constată faptul că cele două infracțiuni au fost săvârșite în concurs.

În baza art 39 alin 1 lit b) cod penal, aplică inculpatului pedeapsa de 9 luni închisoare la care adăugă un spor de 2 luni închisoare, aplicând inculpatului o pedeapsă finală de 11 luni închisoare.

În baza art 91 cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 11 luni închisoare.

În baza art 92 alin 1 cod penal, stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, care se  calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamț la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit b) Cod penal, impune inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială, derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cp, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 zile, la Primăria comunei D sau la Primăria comunei B C, afară de cazul în care din cauza stării de sănătate nu poate presta muncă.

În baza art 93 alin 2 lit. c) cod penal impune inculpatului să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală, urmând ca instituția care efectuează controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală să fie desemnată de consilierul de probațiune manager de caz, în baza evaluării inițiale și după consultarea persoanei supravegheate.

Conform art. 91 alin. (4) din C.p. rap. la art. 404 alin. (2) din C.p.p., atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere, respectiv:

- revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei cu închisoarea şi executarea acesteia la care se adaugă eventuala pedeapsă aplicată, în regim de detenţie, în cazul în care noua infracţiune este săvârşită cu intenţie;

- posibilitatea revocării suspendării executării sub supraveghere a pedepsei cu închisoarea şi executarea acesteia la care se adaugă eventuala pedeapsă aplicată, în regim de detenţie, în cazul în care noua infracţiune este săvârşită din culpă.

Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligației impuse, anume revocarea suspendării și dispunerea executării pedepsei.

În temeiul art.274 al 1 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 1450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Neamț.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 29.12.2020.

Preşedinte, Grefier,

VBD  CNR

Red.VBD/29.12.2020

Tehnored.CR/29.12.2020/ex.6

Domenii speta

Spete similare