Revocare donație

Cod ECLI ECLI:RO:JDBRV:2020:001.######

Dosar nr. #####/197/2019

ROMÂNIA

JUDEŢUL ######

JUDECĂTORIA ######

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR.####

Ședința publică din data de 17.07.2020

Instanța constituită din :

PREŞEDINTE – ###### ##########

GREFIER – ######## #####

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „revocare donaţie” formulată de reclamanții ###### ######-#####, ###### ######-######## şi ###### ######## în contradictoriu cu pârâții ####### ########-####### și ####### #######-######.

Procedura este legal îndeplinită.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 06.07.2020, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 17.07.2020.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. ############.10.2019, reclamanții ###### ######-#####, ###### ######-######## şi ###### ######## în contradictoriu cu pârâții ####### ########-####### și ####### #######-###### au solicitat instanței :

-constatarea nulității absolute a contractului de donație bunuri mobile autentificat sub nr. 2662/19.04.2019 de BNI ##### #########-#####, încheiat între pârâți

şi, în subsidiar :

-II.1. anularea contractului de donația ;

-II.2. constatarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra acțiunilor emise de ###### S.A. care au format obiectul contractului de donație, după cum urmează :  ###### ######-#####, un număr de 2.550 acțiuni (5 % din capitalul social), ###### ######-########, un număr de 2.550 acțiuni (5 % din capitalul social) şi ###### ########, un număr de 20.400 acțiuni (40 % din capitalul social) ;

-cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, în esență, s-a arătat că prin încheierea contractului de donație în cauză s-au încălcat dispozițiile art. 13 alin. 2 din actul constitutiv care prevăd un drept de preempțiune al acționarilor în cazul în care unul dintre aceștia intenționează să transmită acțiunile sale unei persoane din afara acționariatului. Așadar transmiterea acțiunilor în afara acționariatului este permisă doar cu respectarea dreptului de preempțiune al acționarilor. Prin această dispoziție s-a instituit o veritabilă clauză de inalienabilitate a acțiunilor către terți a cărei nesocotire atrage nulitatea relativă a actului încheiat cu nerespectarea clauzei. Nulitatea relativă operează și în privința nerespectării dreptului de preempțiune.

În continuare s-a arătat că donația în cauză este inclusă în noțiunea de transmitere prevăzută de art. 13 alin. 2 din actul constitutiv.

Totodată prin hotărârile ###, pârâta și-a asumat obligația expresă de a solicita și obține acordul expres al ######### #### S.A. cu privire la orice modificare în structura acționariatului. Mai mult decât atât, toți acționarii și-au asumat obligația față de bancă de a nu determina sau permite nicio schimbare în structura acționariatului fără a notifica anterior banca pentru ca aceasta să îşi exprime un punct de vedere. Mai mult, încălcarea procedurii asumate anterior de toți acționarii, poate constitui, la inițiativa băncii, un motiv temeinic de constatare a anulării donației și a radierii oricărei modificări efectuate cu privire la structura acționariatului.

Nulitatea absolută a fost solicitată pentru cauză ilicită, donația în cauză fiind doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.

De asemenea, donația este lovită de nulitatea relativă față de nerespectarea clauzei de inalienabilitate.

În final, dacă se va aprecia că donația nu este afectată de nicio nulitate invocată trebuie aplicate dispozițiile art. 1.733 C.civ. în sensul că se va considera încheiat contractul între preemptor (acționari) și înstrăinător (pârâta) în condițiile cuprinse în contractul încheiat cu terțul (pârâtul), iar acest din urmă act se va desființa retroactiv.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 626 şi următoarele, art. 629 alin. 2, 1.236, 1.237, 1.270 şi 1.733 C.civ.

Acțiunea a fost timbrată cu taxe judiciare de timbru, în cuantum de 3.655 lei, conform art. 3 alin. 1 lit. e şi alin. 2 lit. a din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 87).

Pârâții au formulat întâmpinare prin care au arătat că donația nu este lovită de nulitate absolută pentru cauză ilicită în sensul că prin încheierea acesteia s-ar fi eludat art. 13 alin. 2 din actul constitutiv, mai precis dreptul de preempțiune al acționarilor.

Astfel, s-a arătat că preempțiunea privește doar contractele de înstrăinare cu titlu oneros. Mai mult decât atât, reclamanții nu au invocat dreptul de preempțiune în anul 2014 când pârâtul a donat pârâtei acțiunile sale.

În privința intervenirii nulității relative cu consecința obținerii de reclamanți a dreptului de proprietate asupra acțiunilor, în aceiași manieră, cu titlu gratuit s-a invocat excepția lipsei de interes de a invoca nulitatea relativă deoarece efectul anulării donației ar fi întoarcerea în patrimoniul pârâtei a acțiunilor şi nicidecum dobândirea dreptului de proprietate asupra acțiunilor de reclamanți.

S-a mai arătat că art. 13 alin. 2 din actul constitutiv nu este o clauză de inalienabilitate, ci are ca efect doar instituirea unui drept de preempțiune în favoarea acționarilor, drept care privește doar actele de înstrăinare cu titlu oneros, și nu gratuit.

Totodată art. 1.733 C.civ. nu este aplicabil cauzei. De asemenea, affectio societatis nu este încălcată în cauză pentru că pârâtul este acționar fondator al ###### S.A. În privința notificării prealabile a băncii s-a arătat că acest fapt nu presupune că este interzisă schimbarea acționariatului. Mai mult decât atât, ###### ######## era obligat să notifice banca cu privire la existența donației însă acesta a ales să nu efectueze acest demers şi să îl folosească ca şi argument pentru a invoca nulitatea.

## solicitarea reclamanților, instanța a încuviințat și a administrat, proba cu înscrisuri şi cu interogatoriul reclamantului ###### ######## şi al pârâților.

Examinând actele dosarului, instanța reține următoarele:

În primul rând, instanța raportat la motivarea excepției lipsei de interes consideră că este oportun a se pronunța asupra acesteia odată cu pronunțarea asupra fondului cauzei şi nu anterior.

În fapt, reclamanții ###### ######-#####, ###### ######-######## şi ###### ######## şi pârâta ####### ########-####### erau anterior datei de 19.04.2019 acționarii ###### S.A., conform actului constitutiv actualizat al societății (f. 11-29), primii cu 50% din capitalul social şi pârâta cu 50% din capitalul social.

Prin contractul de donație bunuri mobile autentificat sub nr. 2.662/19.04.2019 de BNI ##### #########-#####, pârâta ####### ########-####### a donat cele 25.5000 acțiuni deținute la ###### S.A., echivalentul a 50% din capitalul social tatălui ei, pârâtul ####### #######-###### (f. 32-34).

Ulterior, donației s-a solicitat ###### S.A. înregistrarea în registrul acționarilor a acesteia, cu efectul pierderii calității de acționar a pârâtei și a dobândirii acestei calități de pârât, fapt refuzat pe considerentul că nu au fost respectate dispozițiile art. 13 alin. 2 din actul constitutiv al societății.

(A) În cauză reclamanții au solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de donație invocând cauza ilicită în sensul că acest contract este doar mijlocul folosit de pârâţi pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative, în speţă, cea privind dreptul de preemțiune.

Nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheiere sa valabilă.

În funcție de natura interesului (general sau particular) ocrotit prin dispoziția legală încălcată la încheierea actului juridic civil, nulitatea este absolută sau relativă.

Nulitatea absolută este aceea care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei norme juridice care ocrotește un interes general, obștesc (deci a unei norme imperative de ordine publică, desigur care instituie o condiție de validitate pentru încheierea actului juridic).

Printre cauzele de nulitate absolută se află şi cauza ilicită.

Potrivit art. 1.236-1.238 C.civ :

„ART. 1236

Condiţii

(1) Cauza trebuie să existe, să fie licită şi morală.

(2) Cauza este ilicită când este contrară legii şi ordinii publice.

(3) Cauza este imorală când este contrară bunelor moravuri.

ART. 1237

Frauda la lege

Cauza este ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.

ART. 1238

Sancţiune

(1) Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate produce alte efecte juridice.

(2) Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este ###### ###, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.”

În cazul de față s-a arătat că prin donaţia dintre pârâţi s-a încercat eludarea dispozițiilor contractuale cuprinse în art. 13 alin. 2 din actul constitutiv conform cărora :

„Transmiterea acțiunilor către persoane din afara acționariatului este permisă numai cu respectarea dreptului de preempțiune al acționarilor manifestat în maxim 30 de zile de la notificare”.

Astfel, s-a arătat că prin donație s-a încălcat dreptul de preempțiune al reclamanților, în calitatea lor de acționari, fapt de natură a atrage nulitatea absolută a contractului încheiat între pârâți.

Pentru a putea stabili dacă în cauză se poate constata nulitatea absolută a donației pentru motivul invocat, cu prioritate trebuie stabilită natura juridică a dreptului de preempţiune prevăzut la art. 13 alin. 2 din actul constitutiv.

În legislația națională cadrul general de aplicabilitate al dreptului de preempțiune este reglementat de art. 1.730-1.740 Cod civil.

În literatura de specialitate, dreptul de preempțiune a fost definit ca fiind un beneficiu, legal sau convențional, acordat unei persoane, denumite preemptor, de a cumpăra un bun cu prioritate față de alte persoane, la același preț.

Codul civil reglementează domeniul de aplicare a dreptului de preempțiune, precum și modalitatea de exercitare a acestuia, cu aplicabilitate atât în cazul preempțiunii de origine legală, cât și a celei de origine convențională.

Potrivit dispozițiilor art. 1.730 alin. 2 C.civ. dreptul de preempțiune presupune că părțile pot deroga de la normele stabilite prin Codul civil, numai atunci când este vorba de un drept de preempțiune convențional. Astfel, în cazul preempțiunii convenționale, dispozițiile Codului civil constituie norme supletive, de la care părțile pot deroga stabilind alte condiții de exercitare.

Ca şi condiţie de fond a preempţiunii trebuie să existe un act translativ cu titlu oneros al dreptului în cauză, iar nu un act translativ cu titlu gratuit, cum este şi donația.

Astfel, transmiterea cu titlu oneros este de esenţa dreptului de preempţiune, căci acesta ca derogare de la principiul liberei circulații a bunurilor şi, mai ales, de la principiul potrivit căruia proprietarul poate dispune liber (exclusiv şi absolut) de bunul său, presupune că în situația în care titularul dreptului ce se dorește a se înstrăina este obligat să îl anunțe pe preemptor pentru ca acesta să îşi poată exercita dreptul de preferință de a dobândi dreptul înstrăinat, față de un terț, la un preț egal.

Onerozitatea fiind de esența dreptului de preempțiune face ca acesta să nu fie aplicabil în cazul actelor cu titlu gratuit, iar acest fapt nu vizează doar un drept de preempțiune legal, ci şi unul convențional căci legea permite părţilor doar derogarea de la condițiile de exercitare (exercițiul dreptului, de exemplu, stabilirea altor termene, condiţii decât cele prevăzute de lege, a altor drepturi şi situații decât cele legale), iar nu şi de la condițiile de fond ale acestuia (preferința de a dobândi cu titlu oneros în fața altuia lipsit de acest drept, la un preţ egal).

Așadar a considera că preempțiunea se aplică și actelor cu titlu gratuit nu însemnă altceva decât a schimba natura juridică a acestuia de preferință al unei persoane la dobândirea oneroasă a unui drept față de un terț, la un preț egal.

Totodată trebuie luat în considerare că interesul protejat prin instituirea dreptului de preempțiune din prezenta cauză este unul particular, în speță, al acționarilor societății și care ar atrage raportat la clasificarea nulităților antemenţionată, nulitatea relativă.

Revenind la motivul de nulitate absolută invocat de reclamanți – frauda la lege – trebuie reținut că art. 1.237 C.civ. face referire expresă la eludarea aplicării unei norme legale imperative. Norma legală imperativă invocată de reclamanți este art. 1.270 C.civ. coroborat cu art. 13 alin. 2 din actul adițional.

În literatura de specialitatea s-a arătat că fraudarea legii, în accepțiunea art. 1.238 C.civ., trebuie deosebită de fraudarea intereselor altor persoane, terțe de contract, caz în care nu este incidentă sancțiunea nulității, ci a inopozabilității. Explicația rezidă în faptul că drepturile persoanelor respective nu fac obiectul unor norme imperative fiind vorba de protejarea unor interese individuale (de exemplu, în ipoteza încheierii fictive a unui contract de vânzare-cumpărare prin care vânzătorul urmărește scoaterea anumitor bunuri din patrimoniu pentru a le sustrage creditorilor săi, sancțiunea simulației nu constă în nulitatea contractului, ci a inopozabilității acestuia față de creditori care îl pot ataca pe cale acțiunii pauliene, dar dacă scopul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a fost eludarea aplicării unor norme imperative, de pildă de natură fiscală sau penală, conform art. 1.237 coroborat cu art. 1.238 C.civ. actul este nul absolut pentru cauză ilicită).

Astfel, prin contractul de donație în cauză nu s-au încălcat norme legale imperative care ar atrage nulitatea absolută pentru cauză ilicită, ci dispoziții contractuale care privesc dreptul de preempțiune al acționarilor care își au originea în niște norme legale cu caracter supletiv privind modul de exercitare a dreptului pretins. Frauda la lege atrăgând nulitatea absolută nu poate fi invocată în protejarea unui interes particular cum este în cazul de față – nerespectarea unui drept de preempțiune convențional –, ci doar a unui interes general.

În concluzie, raportat la cele mai sus arătate nu se poate reține că actul juridic atacat în cauză este lovit de nulitatea absolută pentru cauză ilicită prin fraudă la lege, în sensul art. 1.237 C.civ., întrucât dreptul de preempțiune convențional invocat nu a fost încălcat prin încheierea donației dintre pârâți, pe de-o parte dată fiind natura juridică a acesteia de act juridic cu titlu gratuit – care face inaplicabilă preempțiunea legală sau convențională – și de altă parte dată fiind natura interesului particular protejat prin art. 13 alin. 2 din actul constitutiv diferit de un interes general protejat de norme legale imperative.

În atare condiţii, instanţa va respinge petitul I al acţiunii, ca neîntemeiat.

(B) În motivarea petitului prin care s-a solicitat declararea nulităţii relative a fost invocat caracterul de clauză de inalienabilitate a art. 13 alin. 2 din actul constitutiv.

Cadrul general al clauzei de inalienabilitate este prevăzut de art. 627 C.civ. :

„Clauza de inalienabilitate. Condiții. Domeniu de aplicare

(1) Prin convenție sau testament se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă numai pentru o durată de cel mult 49 de ani și dacă există un interes serios și legitim. Termenul începe să curgă de la data dobândirii bunului.

(2) Dobânditorul poate fi autorizat de către instanță să dispună de bun dacă interesul care a justificat clauza de inalienabilitate a bunului a dispărut sau dacă un interes superior o impune.

(3) Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate într-un contract atrage nulitatea întregului contract dacă a fost determinantă la încheierea acestuia. În contractele cu titlu oneros, caracterul determinant se prezumă, până la proba contrară.

(4) Clauza de inalienabilitate este subînțeleasă în convențiile din care se naște obligația de a transmite în viitor proprietatea către o persoană determinată sau determinabilă.

(5) Transmiterea bunului pe cale de succesiune nu poate fi oprită prin stipularea inalienabilității.”

Clauza de inalienabilitate, ca stipulație inserată într-un contract, de cele mai multe ori translativ de proprietate (donație, vânzare, schimb), este clauza prin care proprietarul bunului dobândit prin contract se obligă să nu îl înstrăineze pentru un anumit termen.

În speță, asociații ###### S.A. prin clauza prevăzută de art. 13 alin. 2 din actul constitutiv au convenit ca orice transmitere a acțiunilor către persoane din afara acționariatului să poată fi făcută doar cu respectarea dreptului de preempțiune al acționarilor manifestat în maxim 30 de zile de la notificare.

În primul rând, trebuie reținut faptul că o clauză de inalienabilitate, de principiu, trebuie să fie expresă, ori în prezenta cauză, dispozițiile art. 13 alin. 2 din actul constitutiv nu prevăd expres o asemenea clauză. Clauza în cauză nu prevede obligația de a nu a înstrăina acțiunile în cauză, ci doar că pot fi înstrăinate în anumite condiții.

În al doilea rând, nu s-a făcut nici dovada că prevederile contractuale în cauză ar conține o clauză de inalienabilitate subînțeleasă.

Totodată clauza contractuală în cauză nu poate fi apreciată că ar reprezenta, de fapt, o interdicție de înstrăinare.

Atât clauza de inalienabilitate, cât și interdicția de înstrăinare, au izvoare și finalități asemănătoare (ambele iau naștere prin acordul părților și ambele reprezintă sarcini ale bunului asupra căruia poartă și conduc la limitarea, într-o anumită măsură, a dreptului de proprietate), astfel că, în lipsa unei delimitări clare între cele două, în practică, ele pot fi cu ușurință confundate.

Cu toate acestea, dincolo de asemănările existente între clauza de inalienabilitate și interdicția de înstrăinare, ceea ce le diferențiază, sunt regimul juridic distinct și efectele generate de încălcarea acestora.

Codul civil reglementează clauza de inalienabilitate fără a realiza o demarcație clară între inalienabilitatea propriu-zisă, care vizează însuși bunul și simpla interdicție de înstrăinare, având natura unei obligații de a nu face, corelativă unui drept de creanță și care este stipulată de părți nu în considerarea bunului, ci în considerarea persoanei.

Cu toate acestea, în doctrină s-a apreciat că, prin reglementarea art. 626-629 Cod civil, legiuitorul a avut în vedere inalienabilitatea cu caracter propter rem, deoarece numai aceasta poate fi stipulată atât într-un contract, cât și într-un testament (acesta din urmă fiind expres referit de art. 627 alin. 1 Cod civil), în timp ce obligația personală de a nu înstrăina un bun, nu își poate găsi locul decât într-un contract sinalagmatic.

În aceste condiții, s-a statuat că, ori de câte ori într-un contract părțile fac referire la dispozițiile Codului civil privitoare la clauza de inalienabilitate, suntem în prezența unei inalienabilități cu caracter real, ori în cazul de faţă clauza de la art. 13 alin. 2 din actul constitutiv nu conţine o asemenea referire, mai precis nu se face nicio referire la vreo inalienabilitate.

Clauza de inalienabilitate se diferențiază de interdicția de înstrăinare și din perspectiva sferei actelor juridice pe care acestea le interzic. În acest sens, inalienabilitatea propter rem, consecință a stipulării unei clauze de inalienabilitate, vizează interzicerea înstrăinării cu orice titlu a bunului asupra căruia poartă, acesta neputând face obiectul niciunei convenții, fără a distinge după cum acestea sunt contracte sinalagmatice sau unilaterale ori cu titlu oneros sau gratuit.

Prin dispoziția contractuală în cauză, părțile semnatare ale actului constitutiv nu au urmărit, în fapt, interzicerea înstrăinării în orice fel a acțiunilor, ci au agreat transmiterea acestora cu respectarea condițiilor stabilite, în speţă, a unui drept de preempțiune convențional.

Așadar, bunul grevat de o clauză de inalienabilitate nu poate face obiectul operațiunilor precum vânzarea, schimbul, donația, aducerea bunului cu titlu de aport la constituirea capitalului social al unei societăți, etc, fapt care cu siguranță nu a fost avut în vedere de părțile semnatare ale actului constitutiv.

De asemenea, în cazul existenței unei clauze de inalienabilitate, actele juridice privitoare la bun sunt interzise indiferent dacă acestea ar fi constitutive de drepturi reale principale sau accesorii, în lipsă de stipulație contrară, inalienabilitatea presupunând și interdicția de a constitui garanții asupra bunului respectiv.

Așadar, în timp ce clauza de inalienabilitate, reglementată în cuprinsul art. 627 Cod civil, presupune indisponibilizarea cu caracter real, propter rem, fiind o sarcină ce grevează însuși bunul și care reprezintă un impediment absolut în exercitarea dispoziției ca atribut al dreptului de proprietate, interdicția de înstrăinare reprezintă o simplă obligație contractuală asumată de proprietar, un angajament de a nu încheia cu privire la bunul grevat de aceasta, anumite acte de dispoziție.

Prin comparație, includerea într-o convenție a unei interdicții de înstrăinare produce efecte mult mai restrânse, aceasta interzicând numai actele la care se referă în mod expres, fără a-și extinde aplicabilitatea, asemenea clauzei de inalienabilitate.

Concluzionând, clauza de inalienabilitate trebuie să fie expresă, iar dacă este subînțeleasă  acest fapt trebuie probat și, de asemenea, aceasta interzice înstrăinarea de orice fel a unui bun pe durata maximă prevăzută de lege sau a celei stabilite de părți. Totodată clauză în cauză nu a fost stabilită în considerarea bunului obiect al transmisiunii, ci mai degrabă în considerarea calității de acționari a semnatarilor actului constitutiv.

Asupra nerespectării clauzelor contractului de credit nr. BRA3/37/21.07.2016 privind notificarea anterioară a băncii în privința schimbării structurii acționariatului – art. 7.1.8. din Condițiile generale de creditare –, instanța reține că nu s-a făcut dovada existenței acestora lipsind fila nr. 4 din condițiile generale invocate.

Affectio societatis este element esenţial al contractului de societate ce constă în intenţia asociaţilor de a colabora la realizarea scopului comun care este obținerea de beneficii ce urmează a fi împărţite între ei şi presupune intenția de colaborare voluntară a asociaților, de a lucra în comun şi de a suporta toate riscurile activității comerciale.

Manifestarea affectio societatis trebuie să fie cursivă, de la momentul luării deciziei de constituire a societății și pe tot parcursul existenței societății, participarea activă la viața societății exprimând însăși esența noțiunii.

Formele pe care le poate lua affectio societatis sunt variate, de la exhibarea acestuia în momentul încheierii contractului de societate, în forma consimțământului, până la exteriorizarea sa, în formele prevăzute de lege, în cursul activității societății, prin participarea la luarea deciziilor şi la controlul activității societății.

Cu toate acestea, deturnarea affectio societatis, care conține, în mod intrinsec, obligația de onestitate a acționarului în societate, nu poate constitui un motiv de nulitate a actului translativ proprietate asupra acțiunilor încheiat cu încălcarea acestuia de un acționar/asociat cu un terț, ci poate atrage o altă sancțiune și în caz extrem, dizolvarea societății căci prin încheierea actului respectiv s-a încălcat intenția asociaților de a colabora.

În privința societății ai cărei acționari au fost sau sunt părțile litigante instanța reține că fondatorii acesteia au fost familia ###### și familia ####### – a se vedea răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriul luat de pârâții reclamantului ###### ######## (f. 134). Colaborarea dintre acestea, în special, dintre ###### ######## și ####### #######-###### a continuat direct până la donația din 2014 privind cota de 50% din capitalul social al societății de acesta din urmă către pârâtă – a se vedea răspunsurile la întrebările nr. 2-5 din interogatoriul luat de pârâții reclamantului ###### ######## (f. 134).  Chiar și după majoratul pârâtei, aceasta a fost reprezentată de câteva ori de pârât la adunările generale.

Trecând peste toate diferendele trecute şi prezente între acționarii societății în cauză cert este că funcționarea și dezvoltarea acesteia s-a realizat prin conlucrarea, în principal, a reclamantului ###### ######## și a pârâtului ####### #######-######, în ciuda celor arătate de primul la răspunsul la întrebarea nr. 16 din interogatoriul acestuia (f. 135) şi contrazise prin răspunsurile la întrebările anterioare. Affectio societatis în cazul de față a ținut de conlucrarea/colaborarea dintre cei doi, iar pârâta așa cum s-a arătat în interogatoriile luate pârâților a fost, de fapt, agreată și acceptată ca acționar, nu pentru calitățile acesteia de a se ocupa de administrarea societății, ci pentru că era fiica pârâtului. Totodată trecând peste anvergura activității desfășurate de ###### S.A., aceasta, în esenţă, rămâne o afacere de familie în care încrederea s-a stabilit între cele două familii, astfel că schimbarea pârâtei cu pârâtul în acționariat nu este de natură să prejudicieze affectio societatis neducând la ipoteza improbabilă arătată de reclamanți că s-ar putea trezi, prin încălcarea art. 13 alin. 2 din actul constitutiv, cu un număr mare de acționari străini de cele două familii. În schimb dată fiind natura relațiilor care au dus la crearea ###### S.A. şi raportat la art. 13 alin. 2 din actul constitutiv, o înstrăinare de orice fel a acțiunilor în afara celor două familii într-adevăr ar fi de natură să aducă atingere affectio societatis, însă nu este cazul în speța de față.

Nu în ultimul rând, reclamanții nu făcut în niciun fel dovada prejudiciului cauzat prin redobândirea de pârât a 50% din capitalul social, așa cum au considerat că a fost cazul când în 2014 au convenit ca pârâtul să doneze fiicei lui acțiunile reprezentând 50% din capitalul social față de calitatea acestuia de asociat și administrator al ##### ##### S.R.L., confruntată cu riscurile conexe procedurii falimentului.

Trecând peste motivele de nulitate/anulare invocate se ridică întrebarea, în contextul relațiilor care au dus la fondarea ###### S.A., dacă affectio societatis nu este prejudiciată prin modul în care se dorește finalmente conducerea și administrarea societății, în lipsa unui membru fondator care are competențe în domeniu cu siguranță mai dezvoltate decât fiica lui, dar mai ales prin modul de dobândire solicitat de reclamanți a 50% din capitalul social obiect al donației contestate.

În concluzie, raportat la cele mai sus arătate prin donaţia în cauză nu s-a prejudiciat affectio societatis dat fiind caracterul finalmente de afacere de familie a activității întreprinse de societatea în cauză.

Totodată față de cele arătate în analiza motivului de nulitate absolută, instanța reține că nerespectarea dreptului de preempțiune în sensul arătat de reclamanți nu este de natură a atrage nici anularea contractului de donaţie.

În privința excepției lipsei de interes a reclamanților de a invoca nulitatea relativă având în vedere că efectul anulării este întoarcerea acțiunilor în patrimoniul pârâtei iar nu dobândirea dreptului de proprietate de reclamanți asupra acțiunilor, instanța constată că reclamanții au solicitat dobândirea acțiunilor ca urmare a nerespectării dreptului de preempțiune despre care au arătat, în cadrul motivului privitor la cauza ilicită, că ar atrage nulitatea absolută a donației.

În atare condiții, agreând ipoteza expusă de reclamanți în privința dreptului de preempțiune şi a efectelor nerespectării acestuia se justifică interesul în privința petitului III al acțiunii, sens în care excepția invocată va fi respinsă, ca neîntemeiată.

(C) Asupra constatării dreptului de proprietate al reclamanților asupra acțiunilor emise de ###### S.A. care au format obiectul contractului de donație, ca urmare a nerespectării dreptului de preempțiune, mai întâi este de reținut faptul că art. 13 alin. 2 nu este aplicabil, raportat la dreptul de preemțiune convențional pe care îl conține, contractului de donația încheiat între pârâți.

În al doilea rând, raportat la cele reținute în analiza dreptului de preempțiune și având în vedere dispozițiile art. 1.732-1.733 C.civ., exercitarea acestuia presupune pe lângă comunicare acordului și consemnarea prețului ori în cauză nu a existat un preț, căci actul de înstrăinare a acțiunilor a fost unul cu titlu gratuit, iar nu cu titlu oneros în care să se fi fixat un preț.

În al treilea rând, constatarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra acțiunilor, în aceleași condiții cuprinse în actul de donație, adică cu titlu gratuit contravine așa cum s-a mai arătat esenței dreptului de preempțiune care este preferința la înstrăinarea cu titlu oneros, iar nu cu titlu gratuit.

Față de cele mai sus arătate, instanța va respinge și petitul privind cheltuielile de judecată solicitate de reclamanți, ca neîntemeiat.

În final, instanța va lua act că de declarația în instanță a reprezentantului convențional al pârâților că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Respinge excepția lipsei de interes a reclamanților de a invoca nulitatea relativă invocată de pârâți, ca neîntemeiată.

Respinge acţiunea având ca obiect „revocare donaţie” formulată de reclamanții ###### ######-#####, domiciliat în ########## ######, str. Laterală, nr. 15, ####### ######, ###### ######-######## şi ###### ########, ambii domiciliați în ########## ######, str. Grădinarilor, nr. 13, judeţul ###### în contradictoriu cu pârâții ####### ########-####### și ####### #######-######, , ambii domiciliați în ########## ######, str. Friederich Riemesch, nr. 1, ####### ######, cu domiciliul procesual ales la SCA ##### & ######, în ########## ######, b-dul ###### ############, nr. 10, ### ##, ### #, ### #, ### #, județul ######, ca neîntemeiată.

Ia act de declarația în instanță a reprezentantului convențional al pârâților că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.

Pronunțată prin punerea la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 17.07.2020.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

########## ###### ######## #####

Red./Tehnored./jud. ####

4 ex./17.07.2020

Domenii speta

Spete similare