Vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin.2 şi 3 Cod penal

Prin rechizitoriul nr. x/P/2017, din data de 05.03.2020, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.L. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 2 şi 3 Cod penal.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului D.L. că, la data de 25.10.2017, în jurul orelor 08.00, circulând pe drumurile publice din localitatea Movila Miresii, județul Brăila, respectiv pe strada Bărăganului, cu autoturismul marca "Volkswagen Golf" cu numărul de înmatriculare xxx a pătruns în intersecția cu strada Cireșului, pe care circula autoturismul marca "Opel Zafira" cu numărul de înmatriculare yyy condus de M.G. și, urmare faptului că nu a acordat prioritate de trecere celui din urmă autoturism, a produs un eveniment rutier soldat cu vătămarea corporală a pasagerului de pe locul din dreapta față din autoturismul yyy, respectiv a minorului M.A.I. care a suferit leziuni ce au necesitat 210-230 de zile de îngrijiri medicale, urmare accidentului victima suferind și infirmitate fizică cu invaliditate permanentă, fără a-i fi pusă în primejdie viața.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: (...).

(...)

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de .2020,  judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

La  termenul de judecată din data de .2021, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras în baza art. 374 Cod procedură penală a actului prin care s-a dispus începerea judecăţii, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. 10  Cod procedură penală

Inculpatul înainte de începerea cercetării judecătoreşti a arătat că recunoaşte fapta şi a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurile depuse la instanţă.

Instanţa a apreciat admisibilă cererea inculpatului cu privire la procedura simplificată prevăzută de art. 375 Cod procedură penală.

Analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală, conform procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 şi art. 375 din Codul de procedură penală, instanța reține următoarea situaţie de fapt:

La data de 25.10.2017, orele 08.12, dispeceratul Poliției Rutiere a fost sesizat despre faptul că, la Spitalul Județean de Urgență Brăila s-a prezentat o persoană de sex masculin împreună cu fiul său minor, în vârstă de 10 ani, despre care a afirmat că a fost victima unui eveniment rutier.

Lucrătorii de poliție s-au deplasat la unitatea medicală unde l-a identificat pe M.G. și fiul acestuia, M.I.A.

Întrucât M.G. a declarat că a fost unul dintre conducătorii auto implicați în accident, a fost testat cu aparatul alcotest, rezultatul fiind negativ.

Minorul M.I.A. a fost examinat medical, fiind diagnosticat cu "traumatism cranio facial cu escoriații hemifacis dreapta, suspiciune leziune elongație plex brachial drept, fractură metacarpian mâna dreaptă prin A.R.", rămânând internat. 

Ulterior, lucrătorii de poliție s-au deplasat la fața locului unde au efectuat cercetarea criminalistică. În localitatea Movila Miresii, la intersecția străzii Cireșilor cu prima stradă paralelă cu DN 22, sensul de mers Brăila – Rm. Sărat (despre care s-a stabilit ulterior, din adresa Primăriei Movila Miresii, că este denumită strada Bărăganului), au fost găsite avariate autoturismele marca "Opel Zafira", cu numărul de înmatriculare yyy și marca "Volkswagen Golf", cu numărul de înmatriculare xxx.

Despre autoturismul marca "Opel Zafira", cu numărul de înmatriculare yyy s-a stabilit că a fost condus de M.G., autoturismul marca "Volkswagen Golf", cu numărul de înmatriculare xxx fiind condus de inculpatul D.L. care a fost și el testat cu aparatul alcotest, rezultatul fiind negativ.

Partea carosabilă a străzii Cireșilor este de natură asfalctică și are lățimea de 5 m, banda de mers cu sensul de deplasare către DN 22 are lățimea de 2,5 m. Drumul de pământ cu care se intersectează strada Cireșilor (strada Bărăganului) măsoară lățimea de 4,5 m, fiind prevăzut de o parte și de alta cu acostament în lățime de 0,7 m și spațiu verde de 4,7 m.

Conform Raportului de primă expertiză medico legală cu examinarea persoanei nr. din data de .2017 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Brăila, din actele medicale examinate și constatările efectuate la data de 22.01.2018, a rezultat faptul că M.I.A. a prezentat 2 leziuni ce s-au putut produce prin lovire de corpuri dure în cadrul unui accident rutier și în condițiile stabilite de anchetă la data de 25.10.2017; necesită 180-200 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor; viața victimei nu a fost pusă în primejdie; prin același document medico legal s-a stabilit că persoana vătămată necesită reexaminare la expirarea timpului de îngrijiri medicale.

Potrivit adresei nr. din data de 22.10.2018 a Serviciului de Medicină Legală Brăila, s-a stabilit că M.I.A. necesită prelungirea timpului de îngrijiri medicale cu 30 de zile de îngrijiri medicale, totalizând astfel un număr de 210-230 de zile de îngrijiri medicale; viața victimei nu a fost pusă în primejdie; urmare accidentului suferit, prezintă infirmitate fizică cu invaliditate permanentă. 

Reprezentantul legal al persoanei vătămate a luat la cunoștință de actele medico legale, fiind de acord cu cele consemnate.

Din declarația reprezentantului legal al persoanei vătămate M.I.A., M. G. rezultă că, la data de 25.10.2017, orele 08.00, se deplasa cu autoturismul marca "Opel Zafira" cu numărul de înmatriculare yyy pe strada Cireșilor din localitatea Movila Miresii către D.N. 22, pe locul din dreapta față aflându-se fiul său minor; când a ajuns la intersecția cu o uliță din sat, un alt autoturism, cu numărul de înmatriculare xxx, nu i-a acordat prioritate de dreapta, l-a tamponat și, în urma tamponării, a rezultat vătămarea corporală a fiului său. A mai afirmat că circula cu 40-50 km/h, iar celălalt conducător auto implicat în evenimentul rutier vorbea la telefon, a oprit, s-a uitat către autoturismul său și a plecat cu demaraj pentru a traversa strada.

Inculpatul D. L. a declarat că, în data de 25.10.2017, orele 08.00, conducea autoturismul marca "Volkswagen Golf" cu numărul de înmatriculare xxx pe o stradă paralelă cu DN 22 și se apropia de intersecția cu strada Cireșilor; la intersecție s-a oprit, s-a uitat în partea stângă, a constatat că nu se apropia niciun autoturism, apoi s-a uitat și în partea dreaptă, observând că la circa 70 m se afla un autoturism care se apropia de intersecție. Inculpatul D. L. a considerat că are timp să tranziteze intersecția, a pus în mișcare autoturismul și, la mijlocul intersecției a fost lovit în partea laterală față 3 dreapta (în dreptul roții) de autoturismul care se apropia; această lovitură a determinat ca autoturismul pe care el îl conducea să se răsucească cu 90º către stânga. A mai precizat inculpatul că a constatat existența minorului pe locul din dreapta față, fără a avea centura de siguranță aplicată, airgaburile autoturismului fiind activate. Inculpatul a recunoscut infracțiunea săvârșită.

Din probele administrate se reține astfel că, în data de 25.10.2017, în jurul orelor 08.12, M. G. conducea pe strada Cireșilor din localitatea Movila Miresii către DN 22 autoturismul marca "Opel Zafira" cu numărul de înmatriculare yyy, pe locul din dreapta față aflându-se minorul M. A. I.

În același timp, pe strada Bărăganului, prima stradă paralelă cu D.N. 22, drum neasfaltat, către strada Cireșilor, se deplasa autoturismul marca "Volkswagen Golf" cu numărul de înmatriculare yyy, condus de inculpatul D. L.

Inculpatul a ajuns la intersecția menționată, a observat în partea dreaptă apropiindu-se autoturismul condus de M. G. și, apreciind că se află la o distanță care îi permitea traversarea intersecției, a început deplasarea în direcția înainte.

M. G. a observat cum autoturismul condus de inculpat se pusese în mișcare, a sesizat pericolul, astfel că a acționat sistemul de frânare, însă nu a reușit să evite coliziunea. Contactul dintre cele două autoturisme a avut loc după o direcție oblică a autoturismului marca "Opel Zafira" față de autoturismul marca "Volkswagen" deoarece, în mod reflex, M. G. a virat spre dreapta. Întrucât autoturismul marca "Volkswagen" se afla în mișcare, pe direcția către înainte, după primul contact partea față a acestuia a dat impuls autoturismului marca "Opel Zafira" de a se roti cu 20º către dreapta, după care autoturismul marca "Opel Zafira" s-a mai deplasat circa 3 m până a intrat cu roata dreaptă în șanț, oprirea fiind datorată coliziunii dintre aceasta și malul șanțului. 

Pentru stabilirea împrejurărilor producerii accidentului, în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară, prin raportul întocmit stabilindu-se următoarele:

În momentul premergător impactului, autoturismul marca "Opel Zafira", cu numărul de înmatriculare yyy condus de M. G. rula cu viteza de 66,55 km/h, autoturismul marca "Volkswagen Golf", cu numărul de înmatriculare xxx condus de inculpatul D. L. fiind staționat.  În momentul coliziunii, autoturismul yyy rula cu 47,85 km/h, iar autoturismul xxx cu viteza de 18,52 km/h. La momentul ieșirii din coliziune, autoturismul marca "Opel Zafira", cu numărul de înmatriculare yyy condus de M. G. avea 20 km/h; decelerația suferită de pasagerul din acest autoturism a avut capacitatea energetică de a produce fracturi.

Cauza producerii accidentului a fost pătrunderea autoturismului marca "Volkswagen Golf", cu numărul de înmatriculare xxx condus de inculpat în intersecția cu strada Cireșului fără a acorda prioritate de trecere autoturismului marca "Opel Zafira", cu numărul de înmatriculare yyy condus de M. G.care venea din partea dreaptă; cauza generatoare a fost lipsa de atenție a inculpatului la punerea în mișcare a autoturismului său.

În ceea ce privește posibilitățile de evitare, inculpatul putea evita accidentul dacă acorda prioritate de trecere prin intersecție autoturismului în care se afla victima; trebuia ca autoturismul condus de inculpat să se deplaseze cu viteza mai mică de 3,67 km/h, practic să acorde prioritate, pentru ca celălalt autoturism să treacă prin fața sa; sau să se deplaseze cu viteza de 31 km/h pentru a trece prin fața celuilalt autoturism; însă, pentru a atinge această viteză, expertul a stabilit că inculpatul ar fi trebuit să conducă un autoturism cu un motor capabil de accelerație de la 1-100 km/h în timpul de 2,24 secunde, nefiind cazul.

 Pe de altă parte, expertul a mai stabilit că, dacă se deplasa cu viteza maxim legală, persoana vătămată nu putea evita accidentul; ar fi putut evita dacă se deplasa cu o viteză mai mică de 34,2 km/h (și trecea prin spatele autoturismului inculpatului) sau mai mare de 145 km/h (și trecea prin fața autoturismului inculpatului), însă M. G. nu avea motive să se deplaseze cu o viteză cu 15 km/h mai mică decât cea legală.

Referitor la prezența minorului vătămat, M.A.I. pe locul din dreapta față al autoturismului, s-a concluzionat că minorii, pentru a fi protejați eficient în timpul transportului cu autoturismele, trebuie să ocupe numai locurile din spate și să poarte centura de siguranță sau, dacă sunt mici, să fie așezați în scaunele speciale. Minorii transportați în autoturisme pe locurile din față sunt supuși pericolului vătămării grave a sănătății în ambele situații, cu sau fără centură de siguranță.

Prin atitudinea sa, inculpatul D. L. a încălcat următoarele prevederi legale privitoare la circulaţia pe drumurile publice, respectiv: art.35 al.1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată: „Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private”;  art.57 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată: „La intersecțiile cu circulație nedirijată, conducătorul de vehicul este obligat să cedeze trecerea vehiculelor care vin din partea dreaptă, în condițiile stabilite prin regulament”; art.135 lit.c din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată: „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere la intersecția nedirijată atunci când pătrunde pe un drum comunal venind de pe un drum local".

Având în vedere materialul probator administrat în cauză, prin prisma conținutului și concluziilor raportului de expertiză, inculpatul D. L. este culpabil de producerea evenimentului și urmările acestuia.

M. G. a încălcat dispozițiile art.36 al.13 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată: „Conducătorilor de autovehicule le este interzis ... copiii cu vârsta de peste 3 ani, având o înălțime de până la 150 cm, pot fi transportați în autovehicule care nu sunt echipate cu sisteme de siguranță doar dacă ocupă, pe timpul transportului, orice alt loc decât cel de pe scaunul din față" și ale art.97 al.23 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată: „Copiii cu vârsta de peste 3 ani, având o înălțime de până la 150 cm, pot fi transportați în autovehicule care nu sunt echipate cu sisteme de siguranță doar dacă ocupă, pe timpul transportului, orice alt loc decât cel de pe scaunul din față”. Și expertul a reținut că interzicerea ocupării locului din dreapta față de către minori are motivație dinamică, aceștia fiind supuși pericolului de vătămare gravă, indiferent dacă poartă sau nu centura de siguranță; întrucât persoanele adulte ocupă un spațiu mai mare între spătarul scaunului și bordul mașinii, ceea ce înseamnă o distanță mai mică de deplasare bruscă în cazul unei coliziuni, gradul de vătămare a pasagerilor depinde de cantitatea de energie acumulată între corp, de la poziția de pe scaun înaintea coliziunii până la poziția contactului cu bordul sau parbrizul.

 Prin procesul verbal din data de 04.06.2019, la aproximativ 1 an și 8 luni de la producerea accidentului, minorul avea, în urma măsurătorii, înălțimea de 148 cm, astfel că la data de 25.10.2017 cu siguranță nu avea înălțimea necesară ocupării locului din dreapta față. Prin urmare, în acest caz concret, și împrejurarea că M. G. a transportat minorul pe scaunul din dreapta față a avut o contribuție în producerea rezultatului vătămător.

Atât persoana vătămată cât și inculpatul au luat la cunoștință de actele de cercetare din dosar și nu au formulat obiecțiuni; au primit câte un exemplar al raportului de expertiză tehnică judiciară auto; nu au solicitat expert parte.

Reprezentantul legal al persoanei vătămate minore a formulat în termenul legal plângere penală prealabilă pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, arătând că se constituie parte civilă în procesul penal, urmând ca în termenul procedural legal să precizeze natura și cuantumul pretențiilor.

Prin adresa nr. din .2018, Spitalul Județean de Urgență Brăila a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 2.842,60 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru persoana vătămată M AI.

Prin adresa nr. din .2018, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Sf. Maria" Iași a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 12.894,821 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru persoana vătămată M AI.

La solicitarea reprezentantului legal al persoanei vătămate, în cauză a fost introdusă în calitate de parte responsabilă civilmente E. R. A. R. S.A., cu sediul în(...), care a luat cunoștință de actele de cercetare și nu a avut cereri sau obiecțiuni de formulat. 

În drept, fapta  inculpatului D. L. care, la data de 25.10.2017, în jurul orelor 08.00, circulând pe drumurile publice din localitatea Movila Miresii, județul Brăila, respectiv pe strada Bărăganului, cu autoturismul marca "Volkswagen Golf" cu numărul de înmatriculare xxx a pătruns în intersecția cu strada Cireșului, pe care circula autoturismul marca "Opel Zafira" cu numărul de înmatriculare yyy condus de M.G. și, urmare faptului că nu a acordat prioritate de trecere celui din urmă autoturism, a produs un eveniment rutier soldat cu vătămarea corporală a pasagerului de pe locul din dreapta față din autoturismul yyy, respectiv a minorului M.A.I. care a suferit leziuni ce au necesitat 210-230 de zile de îngrijiri medicale, urmare accidentului victima suferind și infirmitate fizică cu invaliditate permanentă, fără a-i fi pusă în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 al.2 și al.3 Cod penal..

Analizând actele şi lucrările dosarului, materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanţa constată că s-a probat neîndoielnic săvârşirea infracţiunilor de către inculpat, declaraţia sa de recunoaştere coroborându-se cu toate celelalte probe aflate la dosar.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa reţine că faptele deduse judecăţii au fost dovedite, fiind dovedită şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea acestora, constatându-se, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpat.

La individualizarea pedepselor la care urmează să fie condamnat inculpatul, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunilor, motivul săvârşirii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, instanţa reţine că inculpatul ca urmare a neacordării priorităţii de trecere unui autoturism care circula regulamentar, a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a pasagerului de pe locul dreapta faţă, producându-i acestuia leziuni care au necesitat 210-230 zile de îngrijiri medicale.

Totodată, instanţa reţine că inculpatul D.L. are vârsta de (...) de ani, este cetățean român, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii medii, de profesie (...), nu are antecedente penale şi a recunoscut fapta săvârşită.

Având în vedere circumstanţele reale şi circumstanțele personale ale inculpatului,  astfel cum  au  fost reţinute mai sus, instanţa se va orienta la o pedeapsă într-un cuantum  îndreptat spre minimul special prevăzut de lege, cuantum suficient în opinia instanţei pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

Totodată instanţa va face şi aplicarea  dispoziţiilor art. 396 al. 10 Cod procedură penală potrivit cărora limitele de pedeapsă se reduc cu o treime în cazul în care inculpatul a recunoscut fapta, a solicitat şi i-a fost admisă cererea de judecare în baza procedurii simplificate.

Pentru aceste motive, în baza art. 196 al. 2  şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod  procedură penală va condamna pe inculpatul D.L. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

Față de  circumstanţele reale şi circumstanțele  personale ale inculpatului, instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi realizat şi fără privare de liberate, pedeapsa în sine reprezentând un avertisment serios pentru ca inculpatul să conştientizeze pericolul social al conduitei sale.

Astfel, cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanţa are în vedere dispoziţiile art.  91 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciind că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei lui pentru o perioadă determinată.

Instanţa consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor, condamnarea dispusă  prin prezenta sentinţă fiind de 1 an închisoare iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii,  astfel încât instanţa are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 91 Cod penal, va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre.

În baza art. 92 Cod penal, va fixa pentru inculpat termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul  va trebui sa se supună următoarelor masuri de supraveghere:

a)să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea lor

c)să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile

d)să comunice schimbarea locului de muncă

e)să comunice informaţii şi documente de natură să permită controlul mijloacelor de existenţă.

 În baza art. 93 alin. 2 lit. b  Cod penal, pe durata termenului de încercare se va  impune inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, va obliga pe inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul (...), pe o perioadă de 80 zile.

În temeiul art. 91 alin 4 Cod  penal, instanţa va atenționa  inculpatul asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va comite alte infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei,  instanţa constată că s-au constituit părţi civile în cauză după cum urmează:

Prin adresa nr. , Spitalul Județean de Urgență B. a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 2.842,60 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru persoana vătămată.

 Prin adresa nr. , Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 12.894,821 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru persoana vătămată.

Persoana vătămată  , prin reprezentant legal ... (tatăl), s-a constituit parte civilă, cu suma de 23.815 lei daune materiale reprezentând cheltuieli transport B-I şi retur, tratament medical, transport în regim de taxi, și 500.000 euro echivalent în lei daune morale,  pentru suferinţa fizică şi psihică produsă părţii civile ca urmare a accidentului de circulaţie cauzat de inculpat. A mai solicitat şi cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat şi onorariul de expertiză de la urmărirea penală.

În privinţa despăgubirilor acordate pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art. 86 Cod procedură penală conform cărora  persoana care, potrivit legii civile, are obligaţia legală sau convenţională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracţiune şi care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal şi se numeşte parte responsabilă civilmente.

Aşa cum a rezultat din verificările efectuate în cauză,  autoturismul marca "Volkswagen Golf", cu numărul de înmatriculare xxx, implicat în accident la data producerii evenimentului, era asigurat legal pe baza unei poliţe de asigurare obligatorie RCA la asiguratorul de răspundere civilă auto E. R. A.R. S.A., cu sediul în (...).

În raport de răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, o răspundere generală şi legală (în baza art. 1357 şi urm. Cod civil), răspunderea asiguratorului este o răspundere contractuală care intervine numai în baza poliţei de asigurare şi numai în limita plafonului prevăzut de lege (fiind vorba despre răspunderea civilă pentru daunele produse de autovehicule asigurate conform asigurării civile auto obligatorii).

Răspunderea asiguratorului este una obiectivă, asiguratorul fiind un garant care este pus în situaţia de a răspunde civil pentru fapta altei persoane, în vederea acoperirii prejudiciilor cauzate victimelor de către vehiculul asigurat şi totodată operează în baza unei convenţii civile (poliţa de asigurare) în vederea protejării patrimoniului persoanei care s-a asigurat în acest fel şi care ar fi responsabilă de prejudiciul cauzat prin fapta proprie.

La angajarea răspunderii civile şi la stabilirea în concret a modalităţii de plată a despăgubirilor se va avea în vedere şi art. 22 din Legea nr. 132/2017 privind asigurările şi reasigurările în România conform căruia: în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.

La rândul lor, dispoziţiile art. 2223 alin. 1 şi 2 Cod civil prevăd că în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, iar asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaţiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.

Văzând cele mai sus analizate, instanţa va obliga în primul rând pe asiguratorul de răspundere civilă, în limita asigurată de acesta, în limita plafonului legal, conform contractului de asigurare, urmând ca numai pentru ce depăşeşte limita asigurată, să fie obligat inculpatul singur.

Astfel fiind, la plata despăgubirilor civile în legătură cu infracţiunea de vătămare corporală din culpă, în baza art. 11 din Legea nr. 132/2017 şi a art. 86 din Codul de procedură penală, urmează a fi obligat în prezentul proces penal numai asiguratorul singur, în limita plafonului legal.

În măsura în care despăgubirea a fost plătită de către societatea de asigurări către partea civilă şi aceasta nu acoperă integral prejudiciul suferit, pentru diferenţă aceasta are dreptul să obţină despăgubiri de la autorul prejudiciului, potrivit dreptului comun în materie.

Cu privire la pretenţiile de ordin material  solicitate de către partea civilă  , prin reprezentant legal, instanţa constată că acestea  au fost dovedite cu înscrisuri depuse la dosar în dublu exemplar, în cuantumul precizat la fila  (respectiv 19.800 cheltuieli transport B-I, 3.065 lei cheltuieli cu tratamentul medical şi 950 lei cheltuieli cu transport în regim de taxi) instanța urmând  să dispună obligarea  asigurătorului  la plata  acestei sume cu  titlu de despăgubiri materiale.

Astfel, instanţa constată, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, daunele materiale au fost dovedite în cuantum de 23.815 lei (reprezentând cheltuieli transport B-I şi retur, tratament medical, transport în regim de taxi).

În privinţa daunelor morale, instanţa reține că, în principiu, dauna morală este definită ca fiind orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributele personalităţii.

Jurisprudenţa a lăsat locul unor aprecieri rezonabile şi echitabile de natură să ofere o anumită satisfacţie compensatorie pentru prejudiciul moral suferit.

 Cuantificarea prejudiciului moral nu este supus unor criterii legale de determinare, ci este apreciat de instanţe în raport de consecinţele negative suferite de către cei implicaţi, de valorile morale lezate şi măsura în care le-a fost afectată situaţia familială sau profesională. Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor strâns legate de fiinţa umană, cum sunt sănătatea, integritatea fizică, demnitatea, intimitatea vieţii private şi a oricăror alte drepturi cu caracter nepatrimonial. Însă, cuantificarea prejudiciului moral, este subordonată condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs părţii lezate, reglementată prin art. 41 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 

În analiza cererii de acordare a daunelor, titularul unei astfel de cereri nu trebuie să dovedească prejudiciul moral sub aspect valoric, ci doar să aducă un minim de argumente şi indicii din care să rezulte afectarea sa de natură a conduce la concluzia prejudicierii sale morale.

Dreptul la integritatea fizică şi psihică a persoanei se înscrie în sfera drepturilor şi libertăţilor ce sunt garantate prin art. 15 pct.1 , art. 22 şi art. 23 din Constituţia României, iar atingerile aduse acestor drepturi şi libertăţi fundamentale pot cauza atât prejudicii materiale cât şi prejudicii morale ce trebuie remediate tocmai ca o garanţie a faptului că autorităţile statului prin care se înfăptuieşte actul de justiţie, constrâng la respectarea acestor drepturi şi libertăţi fundamentale.

Stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudicii aduse integrităţii fizice şi onoarei unei persoane presupune o apreciere subiectivă din partea judecătorului care, însă, trebuie să aibă în vedere anumite criterii obiective rezultând din cazul concret dedus judecăţii, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite și să aprecieze intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

Toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.

Instanţa constată că suma totală de 500.000 euro echivalent în lei solicitată de partea civilă - reprezentând daune morale - apare ca fiind o sumă disproporţionată și nerezonabilă în raport cu suferinţele fizice și psihice încercate de partea civilă în urma faptei săvârşite de inculpat.

Totuşi, instanţa nu poate să omită vârsta fragedă a persoanei vătămate (10 ani la data accidentului rutier), leziunile produse (deşi viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie, prezintă infirmitate fizică cu invaliditate permanentă), precum şi urmările acestor leziuni în plan social, şcolar, familial, psihic, cauzate de schimbarea permanentă a stilului de viaţă al persoanei vătămate minore.

 Față de toate cele ce preced, statuând în echitate, în lipsa unor criterii legale, instanţa apreciază că suma de 300.000 euro echivalent în lei la data plăţii reprezintă o justă satisfacţie acordată părţii civile cu titlu de daune morale.

În ceea ce priveşte unităţile spitaliceşti instanţa constată că acestea sunt întemeiate având în vedere înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală.

Prin urmare, în baza art. 25 Cod procedură penală, art. 397 Cod procedură penală şi art. 1357, 1391-1392 Cod civil şi art. 11 din Legea nr. 132/2017 va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă, prin reprezentant legal, şi va obliga partea responsabilă, la plata sumei de 300.000 euro echivalent în lei la data plăţii cu titlu de daune morale şi 23.815 lei cu titlu de daune materiale către aceasta.

În baza art. 25 Cod procedură penală, art. 397 Cod procedură penală şi art. 1357, 1391-1392 Cod civil şi art. 49 din Legea nr. 132/2017, admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă B şi obligă partea responsabilă civilmente la suma de 2.842,60 lei pentru îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate.

În baza art. 25 Cod procedură penală, art. 397 Cod procedură penală şi art. 1357, 1391-1392 Cod civil şi art. 49 din Legea nr. 132/2017, admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii I şi obligă partea responsabilă civilmente la suma de 12.894,821 lei  pentru îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate.

Domenii speta

Spete similare