Civil.ordonanta presedintiala privind minorii

I N S T A N Ț A :

Deliberând asupra prezentei cauze, constată  următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 25.11.2020 sub nr. /200/2020, reclamantul P.D.N în contradictoriu cu pârâta N.C. I.  a  solicitat a  se dispune, pe calea ordonanţei preşedinţiale,  până la soluţionarea în mod definitiv a dosarului x/200/2020, stabilirea domiciliului minorului P.F.A, născut la 31.03.2020, la locuinţa sa situată în Buzău, , exercitarea  în mod exclusiv a autorităţii părinteşti faţă de minor, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului, în mod procentual, raportat la veniturile realizate, de la momentul introducerii acţiunii şi până la majoratul acesteia, iar în  subsidiar - raportat la venitul minim pe economia naţională,  cu  cheltuieli  de  judecată.

În motivare  reclamantul a învederat  instanţei că  în urma unei relaţii  de concubinaj cu pârâta a rezultat minorul P. F.A., născut la data de 31.03.2020.

Domiciliul părţilor  a fost  la locuinţa  sa,  alături de minor,  iar pentru anumite perioade  au locuit şi în domiciliul pârâtei.

Susţine reclamantul că minorul a fost îngrijit corespunzător în domiciliul său, având  toate cele  necesare,  familia  sa  îl sprijină în creşterea  şi educarea acestuia, faţă de  pârâtă, care a fost foarte rece cu minorul  încă de la  naştere,  nu  se  ocupa  corespunzător  de  acesta  şi nu  a dorit să îl alăpteze.

Arată reclamantul  că a  muncit  anumite perioade în străinătate, ca  şofer,  iar minorul  rămânea  în  grija pârâtei, însă  au fost  şi anumite  momente când era  chemat pentru a  lua  copilul,  întrucât  nu mai dorea să se  ocupe de acesta,  ultima  dată  afirmând  că intenţionează să plece în străinătate,  pentru a  practica  prostituţia. Ulterior,  minorul a  revenit  din  domiciliul pârâtei  slăbit, subnutrit,  medicul de familie  constatând  cu acesta nu  avea  vaccinările efectuate.

În prezent minorul se afla în grija sa, întrucât  pârâta  nu mai doreşte  să se ocupe de acesta.

 În drept,  reclamantul a  invocat dispoziţiile  art.  401, 496, 499, 505, 507, 529 Cod Civil, art. 997 şi urm. Cod pr.civ.  şi a solicitat  judecarea  cauzei  şi în lipsă.

Reţinând lipsa de procedură cu  pârâta, instanţa a încuviinţat citarea acesteia prin publicitate, potrivit dispoziţiilor art. 167 Cod pr.civ,  la ultimul domiciliu cunoscut,  prin afişare la  uşa instanţei, pe portalul instanței de judecată şi a  fost  desemnat curator  pentru a  reprezenta  interesele  acesteia - av. Bucur  Alina.

Faţă de prezenţa în instanţa  a părţii,  la  termenul  din 08.01.2021,  instanţa  a constatat încetat mandatul curatorului desemnat  pârâtei - av. A.B

 Pârâta N. C. I a formulat întâmpinare și cerere  reconvențională. 

 Pe cale de întâmpinare arată că toate susținerile reclamantului sunt neadevărate,  având menirea de a o discredita și de a induce în eroare instanța de judecată, astfel încât să obțină exercitarea autorității părintești în mod exclusiv asupra minorului, întrucât familia acestuia nu  a acceptat-o niciodată din cauza faptului că este de etnie romă și nu își doresc să mai fac parte din viața lor nici măcar ca mamă a copilului.

 Susține că a  lăsat minorul la reclamant doar pentru o scurtă perioadă de timp întrucât și-a dorit acest lucru. 

Deși a avut bunăvoința și a încercat să mențină o relație apropiată cu reclamantul, acesta,  cu rea credință a refuzat să îi înapoieze minorul introducând, de urgență, cerere de chemare în judecată pentru stabilirea domiciliului minorului la domiciliul său și încercând să o excludă definitiv din viaţa  copilului,  prezentând instanței câteva fotografii  făcute în urmă cu 10 ani, fotografii decente și care nu o compromit în sensul în care și-ar dori reclamantul. 

Reclamantul a profitat de faptul că a lăsat minorul să meargă în domiciliul acestuia, cu toată buna credința de care poate da dovadă o mamă ce nu se interpune relațiilor personale dintre tată și fiu, încercând sa creeze despre ea o imagine distorsionată.

Susține că nu s-a  dezis niciodată de minor, de la naștere fiind bine îngrijit  și nu s-a pus niciodată problema să îl abandoneze în grija reclamantului, mai ales având în vedere vârsta fragedă a  copilului,  de numai 9 luni. Minorul este foarte ataşat de ea, este bine dezvoltat, iar mediul în care a crescut alături de ea este favorabil creșterii și dezvoltării sale armonioase, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic.

Referitor la procura pe care reclamantul încearcă să o folosească în favoarea susținerilor sale, aceasta a fost dată exclusiv în interesul minorului, întrucât înţelegerea a fost ca minorul să petreacă alături de reclamant și de familia  extinsă,  o perioadă de 2 săptămâni. Ținând cont de faptul că distanța dintre domiciliul reclamantului și domiciliul său  este una considerabilă, a apreciat că este exclusiv în interesul superior al minorului  ca reclamantul să poată înscrie minorul în evidențele medicale ale unui medic cu care să fie în contact direct pe perioada șederii minorului în locuința sa.

Pentru toate cele mai sus învederate, solicită  respingerea cererii formulate de reclamant.

Pe cale de cerere reconvenţională, în temeiul art. 997 și urm. C.P.C. solicită a se  dispune, fără somație și fără trecerea vreunui termen, stabilirea domiciliului minorului P.F la domiciliul său, situat  în Măcin, exercitarea autorității părintești asupra minorului  în mod exclusiv de către dumneaei; obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 25 % din veniturile pe care le obține, începând cu data introducerii cererii reconvenționale și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, până la soluționarea definitivă a dosarului cu nr.x/200/2020 având ca obiect autoritate părintească, stabilire domiciliu minor și pensie de întreținere. 

În fapt, arată pârâta-reclamantă că  a  avut o relație de concubinaj cu reclamantul-pârât de aproximativ 5 ani, relație din care a rezultat minorul P.F.A născut la data 31.03.2020.

La începutul relației, timp de aproximativ doi ani, au locuit la Buzău, în domiciliul reclamantului, însă având în vedere că locuiau și împreună cu mama acestuia cu care nu avea  o relație deloc apropiată,  au hotărât să se mute în domiciliul său, într-un imobil proprietate personală din Măcin. 

Toată sarcina i-a fost urmărită de un medic din Bucureşti,  iar  în ultima lună  au hotărât ca nașterea sa aibă loc la Buzău pentru a reduce din cheltuieli, motiv pentru care s-au mutat temporar în domiciliul reclamantului-pârât.

Timp de o lună, după naștere, cât au locuit în domiciliul reclamantului-pârât, mama acestuia se purta foarte urât cu ea, îi adresa cuvinte jignitoare, refuza să vadă minorul și datorită stresului în care trăia, fiind în perioada lăuziei, la trei săptămâni de la naştere nu a  mai putut alăpta, primind  reproșuri că îi administra minorului un lapte praf prea scump și că îi dă prea des să mănânce.

La un moment dat, atât mama reclamantului, cât și acesta au devenit agresivi atât verbal, cât și fizic, motiv pentru care, împreună cu minorul a părăsit locuința reclamantului și a  revenit în domiciliul său din Măcin.

După o săptămână de la acest incident, reclamantul a venit după ei și au locuit împreună  până în luna noiembrie 2020, când a  hotărât să se despartă de acesta, întrucât aflase că se implicase într-o altă relație.

De la momentul la care a  luat hotărârea de a se despărți de reclamantul-pârât, acesta  a ameninţat-o permanent că îi va lua copilul, lucru pe care îl și intenționează în prezenta cauză.

În luna noiembrie, după ce s-a mutat înapoi în domiciliul său, reclamantul fiind  în concediu, i-a cerut minorul pentru două săptămâni  și  nu  s-a  opus, considerând că este  normal  să  aibă  legături cu copilul.

Având în vedere că  reclamantul a reținut minorul în vârstă de 9 luni împotriva voinței sale, solicită ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună, cu caracter provizoriu, stabilirea locuinței minorului la  domiciliul  său.

 Invocă dispozițiile art. 919 C.P.C. și precizează că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 997 C.P.C., astfel încât instanţa, luând în considerare şi interesul superior al minorului prevăzut de art. 263 C.C.,  urmează  să stabilească domiciliul  copilului la locuinţa sa.

Având în vedere vârsta copilului, de numai 9 luni, apreciază ca se impune, de urgenţă ca minorul să locuiască cu ea într-un climat de linişte şi calm, care să îi confere copilului un sentiment de echilibru şi siguranţă, absolut necesar pentru o creştere şi dezvoltare psiho-afectivă armonioasă.

Mai mult decât atât, în locuinţa sa se găsesc condiţii de trai superioare celor de care dispune pârâtul,  având  disponibilitatea de a se ocupa de minor permanent. 

Solicită a se avea în vedere că minorul, la aceasta vârstă se află încă în perioada diversificării  şi  personal se ocupa şi supraveghea introducerea alimentelor noi în alimentaţia acestuia.

În ceea ce priveşte autoritatea părintească, solicită a se dispune să fie exercitată în mod exclusiv de către ea, având în vedere că pârâtul este aproape permanent plecat din ţară, fiind şofer de tir, iar  în situaţia în care s-ar ivi evenimente neprevăzute în ceea ce îl priveşte pe minor, să poată lua deciziile ce se impun în situaţii urgente.

În ceea ce priveşte caracterul vremelnic, instanţa urmează să se pronunţe cu privire la locuinţa minorului doar provizoriu, până la soluţionarea cauzei pe fond. 

Referitor la neprejudecarea fondului, instanţa va stabili măsuri provizorii și nu va stabili în mod definitiv locuința minorului.

Pârâtul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor şi  solicitărilor  pârâtei-reclamante.

Susţine  că pârâta a decis să plece în străinătate, dorind să lase  minorul unor persoane  străine şi  doar în urma  insistenţelor  sale minorul a  rămas în  grija  sa.

Cunoaşte că a  revenit în ţară la solicitarea  tatălui acesteia  de  a se prezenta la dosar.  Nu s-a  prezentat la domiciliul său, nu l-a  căutat  să vină  să vadă copilul, să contribuie  la  creşterea  acestuia, nu l-a  sunat, ba mai  mult, a  fost  blocat  pe telefon şi reţelele de  socializare.

Referitor la îngrijirea minorului la  momentul în care a  fost luat din domiciliul  mamei,  acesta nu era dezvoltat conform vârstei, având  mai puţine  kg  decât  graficul specific, nefiind  alimentat corespunzător şi  nu i-au  fost  făcute  vaccinurile  obligatorii.

Nu este  adevărat  că mama sa  nu ar  fi fost  de  acord  cu relaţia, ba  chiar s-a  oferit să o  ajute  cu  minorul, iar  pârâta  nu a  dorit să  alăpteze pentru  că  îşi strica  aspectul fizic.

Mai mult,  susţine că nu este  implicat în nici o relaţie,  nu a  fost  şi nu este  agresiv, iar  minorul  este  bine  îngrijit  în domiciliul său, fiind  ajutat de  familie  în creşterea şi educarea acestuia. 

 În baza art. 255 raportat la art. 258  C.p.c. instanța  a încuviinţat  pentru ambele părţi  probele ci înscrisuri, anchete psihosociale  la  domiciliile  părţilor,  planşe  foto  şi interogatorii reciproce, apreciindu-le ca fiind admisibile potrivit legii și utile soluționării cauzei şi considerându-se  lămurită  asupra tuturor aspectelor,  constată  că  nu se  mai  impune  administrarea  probatoriului  testimonial, nefiind  util  soluționării cauzei,

Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

În fapt, P.D. şi N. C. I. au întreţinut o relaţie de concubinaj începând cu anul 2014.

La data de 31.03.2000, când părţile convieţuiau la adresa reclamantului din Buzău, s-a născut minorul P:.F. (certificat de naştere fila 9).

În cursul lunii aprilie 2020 părţile s-au mutat împreună cu minorul la adresa pârâtei din localitatea Măcin. Reclamantul pârât P.D. lucra în calitate de conducător auto la o firmă de transport marfă, efectuând curse în străinătate, astfel că revenea la locuinţa din Măcin la diferite intervale de timp.

În cursul lunii noiembrie 2020 părţile s-au despărţit în fapt iar minorul a fost luat de P.D la locuinţa sa din mun. Buzău, susţinând că a fost nevoit întrucât N.I nu mai dorea să-l îngrijească, dorea să plece în străinătate şi să lase minorul în grija rudelor.

N.I susţine că i-a permis reclamantului să ia copilul la Buzău doar pentru două-trei săptămâni întrucât acesta nu-l văzuse de mult pe minor, fiind plecat în curse în străinătate dar că nici nu s-a pus problema să lase minorul la tatăl său cu caracter de permanenţă.

La data de 17.11.2020 N.C a  mers la un notar din mun. Brăila şi  l-a desemnat pe P.D în calitate de mandatar special în vederea înscrierii minorului în evidenţele medicului de familie şi în vederea reprezentării acesteia în orice problemă medicală ar avea minorul ( procură autentificată sub nr. x/17.11.2020  - fila 13).

După emiterea procurii menţionate mai sus, N.I a plecat pe teritoriul Olandei unde locuieşte fiul său în vârstă de 26 de ani - S. (referat anchetă socială fila 91).

La data de 25.11.2020 a fost înregistrată prezenta acţiune, prin care P.D. solicită stabilirea locuinţei minorului la locuinţa sa şi exercitarea autorităţii părinteşti în comun.

N.C s-a întors la locuinţa din localitatea Măcin cu puţin timp înainte de sărbătorile de iarnă din decembrie 2020.

Până la data pronunţării prezentei hotărâri NC nu a mai văzut minorul,  susţinând că nu i se permite de către tatăl acestuia, fiind ameninţată cu acte de violenţă. 

Reclamantul pârât P.N susţine că N.C. nu este interesată de minor şi nici nu a încercat să vină să îl vadă. 

Potrivit art. 997 alin.1  din C.proc.civ.: „Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”

Din textul legal citat, reiese faptul că,  pe lângă condiţiile generale ce trebuie să existe în cazul oricărei acţiuni civile, admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale presupune şi îndeplinirea anumitor condiţii speciale: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu(vremelnic) al măsurilor dispuse, urgenţa şi neprejudecarea fondului cauzei.

În ceea ce priveşte condiţia aparenţei dreptului în favoarea pârâtei reclamante instanţa reţine că poziţia acesteia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială,  este preferabilă din punct de vedere legal, concluzie desprinsă în urma unei sumare analize a situaţiei de fapt.

Potrivit art. 496 alin 1-3 din Codul civil: „Copilul minor locuieşte la părinţii săi. Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de ancheta psihosocială si ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile.”

Analizând conţinutul referatelor de anchetă socială întocmite de Autoritatea Tutelară Buzău respectiv Măcin, instanţa constată că ambele părţi au condiţii optime pentru creşterea şi îngrijirea minorului astfel că acest aspect  nu va constitui un element de diferenţiere cu privire la aparenţa dreptului în favoarea vreunei părţi. (filele 20-21 respectiv filele 91 -92)

Instanţa apreciază că vârsta fragedă a minorului ( aprox.10 luni) necesită prioritar prezenţa mamei în preajma sa, un timp mai îndelungat, în timp ce tatăl şi rudele paterne au posibilitatea să exercite legături personale cu minorul pentru diverse intervale de timp. Chiar şi în ipoteza susţinută de reclamant (ce nu e confirmată de probele administrate) potrivit căreia pârâta reclamantă ar practica prostituţia, un minor la o astfel de vârstă are nevoie de prezenţa mamei sale, cel puţin până la soluţionarea dosarului de fond.

La termenul de judecată, mama minorului şi-a exprimat în mod clar dorinţa de a-şi creşte copilul la locuinţa sa. În prezent, minorul petrece cel mai mult timp cu bunica paternă, în condiţiile în care tatăl acestuia este angajat în calitate de conducător auto la o firmă de transport marfă, efectuând diverse transporturi.

Potrivit  adeverinţei medicale depuse în copie la fila 138 verso, minorul P.F a fost înscris la un medic de familie din localitatea Măcin, a efectuat o serie de vaccinuri.

Faptul că tatăl minorului a înscris minorul la un medic din Buzău şi a completat vaccinurile necesare a fost favorizat şi de către mama minorului, prin prezentarea acesteia la notar în vederea eliberării procurii. Astfel, dezinteresul mamei nu este atât de evident pe cât se susţine.

Instanţa are în vedere şi condiţia neprejudecării fondului, ce rezultă din prevederile art. 997 alin (5) din CPC („Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond…”), precum şi recomandările literaturii de specialitate, în sensul că prin rezolvarea ordonanţei preşedinţiale, judecătorul face un examen sumar al cauzei, legea dându-i dreptul doar să „pipăie fondul” pentru a vedea de partea cui este aparenţa dreptului.

  Întrucât dezlegarea problemelor de drept de către judecător cu ocazia motivării ordonanţei  preşedinţiale  este necesar să se circumscrie stabilirii aparenţei de drept invocate de reclamant, fără a tranşa irevocabil  disputa judiciară în favoarea uneia dintre părţi, în lipsa unor probe concludente, administrate în prezenta procedură, instanţa nu va analiza chestiunilor litigioase privind motivele pentru care a plecat pârâta pe teritoriul Olandei, motivele pentru care din cursul lunii noiembrie 2020 minorul nu şi-a mai văzut mama nici direct şi nici prin intermediul mijloacelor de comunicaţie electronică sau pretinsele agresiuni pe care le-ar fi suferit mama minorului, ce necesită probe suplimentare. 

În urma unui probatoriu complex, ce nu se poate administra în această procedură, instanţa care judecă fondul va hotărî, având în vedere garanţiile morale şi materiale pe care le prezintă părţile,  urmărind  interesul superior al minorului, stabilirea locuinţei acestuia.

În ceea ce  priveşte caracterul vremelnic (provizoriu) al măsurilor care se pot dispune pe calea ordonanţei preşedinţiale, în condiţiile în care se solicită dispunerea măsurilor până la soluţionarea dosarului de fond, înregistrat  sub nr. x/200/2020, instanţa apreciază că această condiţie este îndeplinită.

Caracterul urgent al măsurilor solicitate de reclamantă reiese din faptul că în contextul tensiunilor existente între părţi, al colaborării aproape inexistente dintre părţi începând cu luna noiembrie 2020,  minorul, aflat în prezent în locuinţa tatălui său din Buzău, ar petrece intervale de timp nejustificat de lungi în absenţa mamei sale, în ciuda vârstei fragede (10 luni).

Din aceste considerente, instanţa va stabili locuinţa minorului, născut la data de 31.03.2020, la domiciliul mamei din localitatea Măcin.

În ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa constată ca potrivit art. 503 din Cod civil, „părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească”. De asemenea, potrivit art. 506 din Codul civil, „cu încuviinţarea instanţei de tutelă, părinţii se pot înţelege cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti sau cu privire la luarea unor măsuri de protecţie a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia”.

Nefiind incidentă vreo situaţie de excepţie de la regula instituită de art. 503 Cod Civil instanţa va dispune ca autoritatea părintească asupra minorului, născut la data de 31.03.2020, să se exercite în comun de către ambii părinţi.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind stabilirea pensiei de întreţinere, instanţa reţine că potrivit art. 483 alin. (3) coroborat cu art. 487 C. civ., ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori, având dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri şi nevoilor copilului.

De asemenea, potrivit art. 499 alin. (1) şi alin. (4) C. civ., „tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională”, iar „în caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială”.

Dispoziţiile art. 529 alin (1) si (2)  din Codul civil prevăd: „1)Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti. 2)Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.” iar data de la care se datorează pensia de întreţinere este reglementată de art. 532 alin 1) din acelaşi act normativ: „(1) Pensia de întreţinere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.”

Având în vedere faptul că locuinţa minorului va fi stabilită la mamă, instanţa va stabili în sarcina tatălui obligaţia de a contribui la cheltuielile de creştere, educare, învăţătura şi pregătirea profesională a copilului, prin plata unei pensii de întreţinere, având în vedere faptul că părintele la care va locui minorul îşi va executa această obligaţie în natură.

În consecinţă, instanţa va obliga reclamantul pârât P.F. la plata unei pensii de întreţinere lunare, în favoarea minorului, născut la data de 31.03.2020, în cotă de 1/ 4 din venitul net lunar pe care îl obţine în calitate de angajat, indiferent de angajator, începând cu data înregistrării cererii reconvenţionale – 07.01.2021.

Măsurile dispuse prin prezenta hotărâre sunt executorii şi produc efecte juridice până la soluţionarea cauzei având ca obiect „stabilire domiciliu minor”, înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. 14590x/200/2020.

Domenii speta

Spete similare