Civil. suplinire cuantum transfer minor la unitate de invatamant

INSTANŢA,

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 22.02.2021 sub nr. x/200/2021, reclamantul C.R.A a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu pârâta C.A, stabilirea locuinţei minorului C.B.N. la domiciliu său, exercitarea in comun a autoritatii parintesti fata de minor, precum şi obligarea parâtei la plata unei pensii de intretinere datorate minorului, in functie de venitul pe care il realizează. În subsidiar, în cazul în care nu se va stabili locuinţa minorului la domiciliu său, a solicitat încuviinţarea unui program de legături personale cu

Cu titlu preliminar, a menţionat că pe rolul  J B a fost inregistrat dosar nr. X/200/2021, ce are ca obiect actiune de divort si capetele accesorii privind minorul.

În motivare, a arătat că părţile sunt căsătorite din anul  2014, iar din relatia acestora a rezultat minorul C.B.N, născut la data de 09.03.2015.

A menţionat că  au locuit împreună cu parintii săi in localitatea V.P., iar pe parcursul convietuirii, comportamentul paratei l-a determinat să aprecieze că pârâta ar vea anumite afecţiuni de natură psihică, intervenind mai multe despărţiri între părţi.

În luna noiembrie 2020 pârâta a plecat din domiciliul comun, luând şi minorul, iar iniţial nu i-a permis să vadă minorul. În prezent pârâta îi permite să aibă legături cu minorul dar doar în modalitatea care ăi convine.

A relatat că de  fiecare dată când minorul vine  în vizită, acesta  se simte foarte bine si refuza sa se intoarca la mama lui, plange si isi doreste sa mai ramana in domiciliul său,  care practic este casa in care el a crescut inca de cand s-a nascut. Mai mult, minorul este inscris la gradinita din localitate.

 Reclamantul a arătat că nu a reuşit să ajungă la o înţelegere cu pârâta, care să profite minorului. Mai mult, parata a refuzat sa prezinte copilul la gradinita, încercând să îl trannsfere la o altă grădiniţă, fără a avea acordul său.

A subliniat că trebuie avută în vedere şi starea delicata de sanatate a copilului, acesta avand o afectiune din nastere (lipsa unui rinichi), aspect ce presupune investigatii si proceduri medicale permanente, un stil de viata linistit , ferit de stres, disconfort.

Pentru aceste aspecte, a apreciat că este în interesul superior al copilului este sa locuiasca in casa in care a cresut inca de cand s-a nascut, sa beneficieze de acelasi mediu cunoscut lui, sa fie inconjurat de aceleasi persoane langa care a crescut, sa mearga in acelasi colectiv la gradinita.O asemenea schimbare brusca pe toate planurile nu conduce decat la o deteriorare a calitatii vietii si sanatatii lui si asa destul de sensibila.

A apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.197 şi urm. C.proc.civ.

In drept, a invocat disp. art. 997 si urm cod pr. civ.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.

În susţinerea cererii, a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri, martori, ancheta sociala, mesaje, planse foto.

Cererea de chemare în judecată şi înscrisurile aferente au fost comunicate pârâtei C.D., care a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, f. 23, solicitând stabilirea locuinţei minorului la domiciliul său, exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv, în mod temporar, obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreţinere. De asemenea, a solicitat obligarea reclamantului la plata  cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că părţile s-au căsătorit în 2014, iar din relaţia acestora a rezultat minorul C.B.N, născut în 2015.

A precizat că în data de 13.11.2020 a intervenit separarea în fapt a soţilor, context în care s-a mutat, împreună cu minorul, la familia sa, în mun. Buzău.

A relatat că relaţia dintre tată şi minor nu a fost în niciun mod  restricţionată sau obstrucţionată, nu s-a opus ca minorul să meargă în vizită la tatăl său, atunci când a dorit acest lucru.

 Pârâta – reclamantă a menţionat că în luna februarie, ca urmare a deschiderii cursurilor preşcolarilor, a decis să îl înscrie pe minor la o grădiniţă din mun. Buzău, context în care a aflat că minorul a depus o cerere la grădiniţa din loc V.P., prin care s-a opus transferului minorului.

A învederat că minorul are probleme de sănătate, fiind încadrat în grad accentuat de handicap, fiind desemnată însoţitor al acestuia, fiind persoana care se îngrijeşte de minor.

Pârâta a arătat că dispune de condiţiile materiale şi morale pentru a se îngriji de minor, între ea şi minor existând o legătură puternică de ataşament, iar starea de sănătate a minorului impune prezenţa şi îngrijirea sa permanentă.

A negat preferinţa minorului faţă de tată, invocând că acesta a cumpărat minorului un joc pe calculator, de care minorul este pasionat, dar la care are acces doar în domiciliul reclamantului.

Pârâta a apreciat că refuzul reclamantului privind transferul la grădiniţă, reprezintă un abuz şi denotă lipsă de responsabilitate, având în vedere că minorul trece clasa 0, iar cursurile de la grădiniţă sunt obligatorii.

În drept, a invocat disp. art. 920 C.proc.civ. Legea 272/2004 şi 997 şi urm. C.proc.civ,. apreciind că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune pe cale de ordonanţă preşedinţială cu privire la minor.

În susţinere, a soliciatt încuviinţarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu şi martori.

Prin încheierea din 05.03.2021 pronunţată de Judecătoria Buzău în dos. nr. 2.217/200/2021  a fost admisă excepţia conexităţii invocată de reclamantă şi s-a dispus înaintarea acestui dosar la dos. nr. 2.018/200/2021.

În cadrul acestui dosar reclamanta C.A a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suplinirea acordului pârâtului cu privire la înscrierea minorului C.B.N. la cursurile Grădiniţei cu program norma H. C. până la soluţionarea dosarului ce are ca obiect divorţul.

În motivare, a arătat că din relaţia de căsătorie a părţilor a rezultat minorul C.B.D născut în2015, iar în noiembrie 2020 a intervenit despărţirea în fapt a soţilor, context în care s-a mutat în mun. Buzău, împreună cu minorul.

În luna februarie, când s-au redeschis cursurile preşcolarilor, a intenţionat să în înscrie pe minor la grădiniţa H. C. în mun. Buzău, moment în care a constatat că pârâtul a depus o cerere la grădiniţa din com. V.P., unitate frecventată de minor până la momentul despărţirii, prin care a arătat că nu este de acord cu transferul minorului de la grădiniţă, solicitare pe care a înaintat-o şi grădiniţei din mun. Buzău.

A învederat că minorul în prezent locuieşte în mun. Buzău, iar transportul acestuia la grădiniţa din V.P.  nu ar fi în interesul său, iar abordarea pârâtului reprezintă un abuz şi denotă lipsă de responsabilitate.

A apreciat că prezenta cerere este admisibilă, având în vedere disp. art. 920 şi Legea nr. 272/2004.

Totodată, a invocat şi disp. art. 997 şi urm.C.proc.civ.

Cererea a fost legal timbrată.

În susţinerea cererii, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea de chemare în judecată şi înscrisurile aferente au fost comunicate pârâtului C.R.A., care a formulat întâmpinare, f. 18, prin care a solicitat respingerea acţiunii.De asemenea, a solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea dos. nr. X/200/2021, dar şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că reclamanta a plecat din domiciliul comun, împreună cu minorul, deşi  nu a fost de acord cu acest aspect.

A precizat că minorul este înscris la grădiniţa din com.V.P., unde a urmat cursurile din grupa mică, iar în perioada în care cursurile s-au desfăşurat on-line reclamanta nu a manifestat această intenţie, de a îl transfera pe minor în mun. Buzău.

A apreciat că această măsură a fost determinată de faptul că minorul îşi doreşte să locuiască la domiciliul său, acolo unde s-a născut şi a crescut, reclamanta refuzându-i inclusiv posibilitatea de a avea legături personale cu fiul său.

Pârâtul a menţionat că, în momentul în care au fost reluate cursurile, s-a deplasat la grădiniţa din localitate şi a constatat că minorul nu a venit la cursuri, context în care a şi aflat de intenţia reclamantei privind transferul la o grădiniţă din mun. Buzău.

Şi-a exprimat opoziţia în privinţa acestui transfer, apreciind că nu este în interesul minorului, în condiţiile în care acesta este afectat de despărţirea părinţilor, de faptul că nu mai locuieşte în casa unde a trăit, că nu se mai întâlneşte cu prietenii săi. În plus, a considerat că, în primul rând, ar trebui să fie stabilită locuinţa minorului, ulterior putând fi stabilită şi unitatea şcolară pe care o va frecventa.

A mai apreciat că stabilirea unei astfel de măsuri este permanentă, iar nu cu un caracter vremelnic.

În susţinerea întâmpinării, a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri,interogatoriu şi martori.

La solicitarea instanţei, a fost dispusă efectuarea unei anchete psihosociale la domiciliile părţilor.

La termenul de judecată din 12.03.2021, părţile au convenit cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti în comun, încuviinţarea unui program de legături personale cu minorul, şi achitarea unei pensii de întreţinere în beneficiul minorului, reclamantul urmând să achite o prestaţie bănească, iar pârâta să presteze în natură obligaţia de întreţinere.

În temeiul art. 255 rap.la 258 C.proc.civ. au fost încuviinţate probele cu înscrisuri, interogatoriul părţilor şi câte un martor.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:

În fapt, din relaţia părţilor s-a născut la data de 09.03.2015 minorul  C.B.N. (certificat de naştere f. 11).  Din relatările părţilor  a rezultat că în  luna noiembrie 2020 a intervenit separarea în fapt, context în care mama împreună cu minorul s-au mutat în mun. Buzău, la domiciliul părinţilor pârâtei -  reclamante.

Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat stabilirea locuinţei minorului la domiciliul său, exercitarea autorităţii părinteşti în comun, precum şi obligarea pârâtei să achite minorului pensie de întreţinere, în natură, iar în situaţia în care locuinţa minorului nu va fi stabilită la domiciliul său, încuviinţarea unui program de legături personale cu minorul.

Prin  cererea reconvenţională formulată, pârâta- reclamantă a solicitat exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv, stabilirea locuinţei minorului la domiciliul său şi obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreţinere prin raportare la venitul realizat, dar şi suplinirea consimţământului reclamantului – pârât pentru transferul minorului la o grădiniţă din mun. Buzău.

La termenul de judecată din 12.03.2021 părţile au convenit asupra autorităţii părinteşti, în sensul că se va exercita în comun, asupra plăţii unei pensii de întreţinere, în funcţie de locuinţa minorului, iar pârâta a arătat că nu se opune programului de legături personale.

În drept, instanţa reţine dispoziţiile  art. 997 alin. 1  C.proc.civ. potrivit cărora "instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări", iar in conformitate cu prevederile alineatului  2 teza I "ordonanța este provizorie și executorie ".

Din cuprinsul dispozițiilor sus menționate instanța reține că cererea de ordonanță președințială este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerințe : aparența dreptului; caracterul provizoriu al măsurilor; existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.

În cauză, instanţa reţine că  părţile sunt părinţii minorului, fiind  îndreptăţiţi a solicita luarea de măsuri cu privire la copil, deci  în favoarea lor există aparenta dreptului .

Instanța reține și că vremelnicia ține de esența și natura ordonanței președințiale, iar durata în timp depinde de cauzele care au generat măsurile și de poziția părților. Astfel, măsurile care se ordonă pe calea ordonanței președințiale sunt temporare din momentul nașterii lor, indiferent dacă ar dura câteva ore, zile sau luni, ori vor rămâne definitive, în cazul în care cel împotriva căruia s-au luat s-ar convinge de justețea lor.

Din această cerință decurge și cea a neprejudecării fondului , câtă vreme instanța nu este chemată a lua decât o măsură cu caracter provizoriu pe baza analizei a probatoriului administrat.

În ceea ce privește condiția existenței unui caz grabnic, instanţa apreciază că este îndeplinită condiţia urgenţei, având în vedere faptul că sunt măsuri care vizează interesul minorului, impunându-se ca acesta să aibă stabilită locuinţa, autoritatea părintească. 

În cauză, cum s-a reţinut, părţile sunt părinții minorului C.B.N. şi nu mai locuiesc împreună, iar din luna noiembrie a anului 2020 pârâta – reclamantă şi minorul s-au mutat în mun. Buzău, la părinţii săi.

Instanţa reţine că potrivit art. 503 alin 1 C. civ,. părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească.

Regula înscrisă în textul de lege mai sus enunţat comportă o derogare numai în situaţia în care, conform art.398 alin.1 C.civ., există motive întemeiate, iar interesul superior al copilului impune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi. Prin urmare această măsură are caracter de sancţiune civilă şi trebuie luată numai în cazul în care unul dintre părinţi se află în culpă cu privire la îndeplinirea îndatoririlor sale părinteşti şi numai celălalt părinte poate lua măsurile care să asigure copiilor o creştere şi o educare mai bună, or nu este cazul în speţa de faţă.

Instanţa reţine faptul că ambii părinţi  sunt implicaţi şi îşi doresc să se implice  activ în procesul de creştere, îngrijire şi educare a minorului, fiind interesaţi de nevoile de dezvoltare ale acestuia, de starea sa de sănătate, lipsind doar comunicarea şi colaborarea  dintre ei.

Singurul aspect care nu este în interesul minorului este lipsa acordului dintre părinţi, însă imposibilitatea de gestionare a relaţiilor dintre aceştia se datorează în egală măsură ambelor părţi.

Aşa fiind, raportat la circumstanţele cauzei, instanţa consideră că interesul copilului este ca autoritatea părintească să fie exercitată provizoriu în comun, de către ambii părinţi, aşa cum este prezumat deja de textul de lege.

În ceea ce priveşte stabilirea locuinţei minorului, instanţa reţine următoarele:

Fiind chemată să stabilească provizoriu locuința minorului, instanța este obligată să aibă în vedere o serie de criterii în raport de care se apreciază interesul superior al minorului: condițiile locative oferite de părinți, vârsta copilului, conduita părinților, legăturile de afecțiune, sexul copilului, starea sănătății membrilor familiei, posibilitatea părinților de a aloca timpul necesar pentru îngrijirea și educarea copilului, disponibilitatea de a permite celuilalt părinte să mențină legături personale cu minorul.

De asemenea, potrivit art.400 C. civ. „în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic”.

În cauza nu poate fi negat ataşamentul părinţilor faţă de minor,  iubirea pe care o poartă ambii părinţi acestuia, iar familia extinsă a acestora este implicată în egală măsură.

Prin prisma probelor administrate, instanţa va dispune ca locuinţa minorului să fie stabilită provizoriu la mama sa, având in vedere că, aşa cum rezultă din referatele de anchetă socială întocmite în cauză, coroborate cu răspunsul părţilor la interogatoriu şi cu declaraţiile martorilor, acesta locuieşte în prezent la  aceasta, care se ocupă în mod corespunzător de creşterea şi educare minorului, iar imobilul beneficiază de condiţii locative corespunzătoare.

Această soluţie este în interesul superior al minorului, determinat de faptul că minorul are vârsta de aproximativ 6 ani, vârstă la care prezenţa mamei reprezentă, în această etapă de viaţă, un element indispensabil al dezvoltării armonioase a minorului, astfel încât stabilirea locuinţei minorului la mamă nu este de natură să pună în pericol situaţia copilului şi nici să dezavantajeze vreunul dintre părinţi, în condiţiile în care, deja, locuinţa de fapt a minorului este în prezent la mamă.

Instanţa apreciază că declaraţiile martorilor nu pot fi analizate decât prin prisma subiectivismului, fiecare dintre aceştia încercând să susţină stabilirea locuinţei minorului la unul dintre cei doi părinţi.

Astfel, martorul propus de către reclamantul – pârât nu a putut afirma că mama nu s-a ocupat în mod corespunzător de minor, deşi în aprecierea sa se impunea a fi efectuate mai multe demersuri în interesul minorului. În mod evident, aprecierile sale sunt determinate de propria sa experienţa de viaţă, de propria sa percepţie asupra a ce înseamnă creşterea şi educarea unui minor.

În mod evident, între tată şi minor, dar şi între minor şi familia extinsă (bunici paterni, unchi – martorul audiat în cauză, mătuşă, care locuiesc în acelaşi imobil) există o strânsă legătură de afecţiune şi fiecare parte îşi doreşte să îşi impună propriile argumente pentru a se fi stabilită locuinţa minorului la domiciliile lor. Dar, în egală măsură, din audierea martorului Ganea Constantin  a rezultat că şi familia din partea mamei are o relaţie bună cu minorul şi , dacă ar fi locuit minorul cu aceştia, relaţia ar fi fost asemănătoare celei pe care o are cu familia extinsă din partea tatălui.

Însă, în cauză nu poate fi dispusă decât o singură locuinţă a minorului, iar în aprecierea instanţei în interesul acestuia este ca locuinţa să fie stabilită la mamă, cea care de la naştere şi până în prezent s-a preocupat de îngrijirea lui, fiind inclusiv în concediu de îngrijire copil până la vârsta de 7 ani (raportat la starea de sănătate a minorului), pentru a îi oferi atenţia necesară. Faptul că, în aprecierea martorului G.C., pârâta – reclamantă ar fi putut face mai mult în privinţa martorului, reprezintă o proprie apreciere subiectivă, nefiind de natură a determina instanţa să nu stabilească locuinţa minorului la mamă.

În mod evident, şi tatăl se poate preocupa, în egală măsură de nevoile minorului, faptul că este bărbat nereprezentând un argument pentru se stabili locuinţa minorului la mamă, în mod automat, cu atât mai mult cu cât beneficiază şi de sprijinul familiei extinse.

S-a invocat faptul că minorul a plâns când a fost luat de la tatăl său, exprimându-şi dorinţa de a sta cu acesta ( martorul pârâtului – reclamant V.L.), dar acelaşi lucru a fost afirmat şi de martorul propus de martorul audiat la propunerea reclamantei – pârâte. Or, această situaţie este urmarea stării conflictuale existente între părinţi, minorul fiind prins în cadrul acestui climat ostil, în condiţiile în care, în mod firesc, ar vrea să locuiască cu părinţii săi.

Instanţa apreciază că în interesul minorului, se impune a fi stabilită în mod provizoriu locuinţa minorului la domiciliul mamei sale, aceasta fiind în măsură să se ocupe în continuare, astfel cum s-a ocupat de la naşterea copilului până în prezent, de creşterea şi educarea sa. Din declaraţia martorului C.G. a rezultat că mama venea cu minorul la grădiniţă, se implica în activităţile pe care le desfăşura minorul atât  la grădiniţă, dar şi acasă, minorul fiind îngrijit şi educat. În plus, reclamanta pentru a asigura cele necesare minorului a optat pentru un concediu de îngrijire a minorului până la vârsta de 7 ani, pentru a avea posibilitatea de a fi alături de acesta de a aloca timpul necesar pentru îngrijirea și educarea copilului. De asemenea, şi-a exprimat şi disponibilitatea de a permite tatălui să aibă legături personale cu minorul.

Cu privire la cererea de acordare a unei pensii de întreţinere pentru minor, instanţa reţine că părinţii sunt obligaţi la plata unei contribuţii în natură sau băneşti pentru creşterea şi educarea copilului într-un mod care va răspunde cerinţelor şi nevoilor acestuia. Conform art. 524 C.civ., dreptul la întreţinere aparţine aceluia care se află în stare de nevoie şi nu se poate întreţine din munca proprie. Acest articol trebuie coroborat cu prevederile art. 525 alin. 1 C.civ. care instituie o prezumţie a stării de nevoie a minorului.

La stabilirea cuantumului acestei obligatii, instanta va avea in vedere dispozitiile art.529 C.pr.civ. care prevad ca intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati, iar cand este datorata de parinte pentru un copil, ea se stabileste pana la o pătrime din venitul sau lunar net al acestuia.

În cauza de faţă, instanţa reţine că reclamantul – pârât lucrează la D.P.L unde încasează un salariu net în cuantum de X de lei.

Asa fiind, instanta va obliga, în mod provizoriu, reclamantul – pârât la plata unei pensii lunare de întreţinere in favoarea  minorului, in cuantum ¼ di venitul net lunar.

Referitor la dreptul de legături personale al părintelui la care nu a fost stabilită locuinţa minorului cu acesta, se reţine că, potrivit art. 401 din Noul Cod civil coroborat cu art. 17-18 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, părintele separat de copil şi copilul au dreptul de a avea legături personale, ce pot consta în întâlniri ale copilului cu părintele său, în vizitarea copilului la domiciliul acestuia, în găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părintele la care nu locuieşte în mod obişnuit, în corespondenţă ori alte forme de comunicare cu copilul, în transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele la care nu locuieşte, în transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv evaluări medicale sau şcolare, către celălalt părinte, precum şi în întâlniri ale copilului cu părintele său într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute. Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părintele de care a fost separat, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului său superior.

Conform art. 486 din Noul Cod civil, în caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modul de exercitare a drepturilor sau de îndeplinire a obligaţiilor privitoare la copilul lor minor, instanţa de tutelă va hotărî având în vedere interesul superior al copilului şi asigurând bunăstarea materială şi spirituală a acestuia.

Instanţa reţine că pârâta – reclamanta a arătat că nu se opune ca minorul să aibă legături personale cu tatăl său ţi a fost de acord cu acest capăt de cerere, în modalitatea solicitată, motiv pentru care va încuviinţa reclamantului – pârât legături personale în următoarea modalitate: în primul şi al treilea week – end din lună, de vineri de la ora 13.00 până duminică la ora 19.00, în vacanţele intersemestriale, în prima jumătate, în vacanţa de vară, a doua jumătate, de sărbătorile pascale, în anii impari, de Crăciun, în anii pari, câte trei zile pentru fiecare sărbătoare, prin luarea minorului la domiciliul tatălui.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind suplinirea consimţământului reclamantului – pârât la transferul minorului de la grădiniţa din com. V.P. la o grădiniţă din mun. Buzău, instanţa reţine următoarele:

Din relatările părţilor, coroborate cu probele administrate în cauză, a rezultat că minorul locuieşte în mun. Buzău din luna noiembrie 2020. Până în luna februarie 2021, când s-au redeschis cursurile şcolare, minorul a frecventat grădiniţa din com. V.P. ,dar în contextul în care minorul locuieşte în fapt în mun. Buzău, mama acestuia a intenţionat să transfere minorul la o grădiniţă din mun. Buzău.

Pârâtul a arătat că se opune transferului minorului, apreciind că în interesul acestuia este să frecventeze grădiniţa din localitate, la care merge din grupa mică, unde are prieteni, este integrat în comunitate. A apreciat că prin schimbarea unităţii de învăţământ, minorul va fi afectat, cu atât mai mult în contextul prezent în care părinţii s-au despărţit, având în vedere şi starea sa de sănătate.

Prin prezenta hotărâre, instanţa a stabilit locuinţa minorului la domiciliul mamei sale, în mun. Buzău.

Potrivit art. 486 Codul civil referitor la neînțelegerile dintre părinți, instanța reține că ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.

Potrivit art. 2 alin. 6 Legea 262/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în determinarea interesului superior al minorului instanța va avea în vedere cel puțin următoarele: a)nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie; b)opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate; c)istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor; d)capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; e)menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.

De asemenea, în conformitate cu art. 51, alin. 1 și 2 din aceeași lege, instanța reține dreptul copilului de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității sale și faptul că părinții copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educației care urmează să fie dată copiilor lor și au obligația să înscrie copilul la școală și să asigure frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor școlare.

Instanța constată că minorul are vârsta de 6 ani și că aceasta a împlinit vârsta legală pentru a fi înscris la școală, ceea ce se va întâmpla în toamna acestui an.

Prin raportare la nevoia de dezvoltare fizică și psihologică, vârsta sa, locuința actuală și situația familială generală, instanța constată că este oportun, dar şi necesar ca minorul să urmeze o unitate şcolară în mun. Buzău.

Deşi s-a insinuat că această cerere ar profita mamei, iar nu minorului, instanţa apreciază că susţinerea nu este reală, afectând în egală măsură şi minorul.  Astfel, mama este cea care va conduce şi va aduce minorul acasă, iar deplasarea zilnică în com. V.P. pentru a duce şi a aduce minorul la domiciliul său nu ar fi oportună minorului.

Într-adevăr, minorul a dezvoltat o relaţie frumoasă cu d-na educatoare (audiată ca martor în cauză, între timp pensionară)  şi cu ceilalţi colegi, dar cu sprijinul ambilor părinţi se va adapta şi în noua unitate şcolară pe care o va frecventa.

Starea de sănătate a minorului, astfel cum a fost relată de părinţi, dar şi de martorii audiaţi în cauză, nu îl împiedică pe acesta să meargă la şcoală, fiind un copil dezvoltat în mod corespunzător pentru vârsta sa (aspect relata de martorul C.G., în corespondenţă cu concluziile raportului de anchetă psihosocială efectuat la domiciliul mamei).

În mod evident că separarea părinţilor afectează minorul, dar este obligaţia, responsabilitatea părinţilor să gestioneze, împreună cu minorul, realitatea prezentă, iar discuţiile conflictuale dintre părinţi nu vor ajuta în niciun mod minorul, deşi ambii invocă interesul superior al minorului.

În acest moment, instanţa, învestită să aprecieze interesul superior al minorului, apreciază că este util ca minorul să urmeze o grădiniţă în mun. Buzău, pentru a se evita o oboseală inutilă prin transportul spre V.P., cu un mijloc de transport în comun, în condiţiile în care mama nu conduce, expunându-l pe minor aglomeraţiei aferente (în condiţiile în care în România este instituită în continuare starea de alertă, în contextul pandemic existent).

Mai mult, acest aspect se impune a fi tranşat, având în vedere că minorul urmează a fi înscris în anul şcolar 2021/2022 în clasa 0, iar absenţa sa de la cursuri, în prezent, pe fondul conflictelor dintre părinţi, nu îi profită.

Pentru aceste considerente, va admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul - pârât C.R.A., în contradictoriu cu pârâta – reclamantă C.A. şi va admite cererea reconvenţională, astfel cum a fost modificată la termenul de judecată din 12.03.2021, formulată de pârâta – reclamantă C.A., în contradictoriu cu reclamantul – pârât Cazan Răzvan – Alexandru, va stabili locuinţa minorului C.B.N., născut la data de 09.03.2015, la domiciliul pârâtei – reclamante, autoritatea părintească cu privire la minorul C.B.N., născut la data de 09.03.2015, se va exercita în comun, de ambii părinţi. De asemenea, va obliga reclamantul – pârât să achite minorului C.B.N., născut la data de 09.03.2015, o pensie de întreţinere în cuantum de ¼ din venitul net lunar încasat, va încuviinţa reclamantului – pârât legături personale în următoarea modalitate: în primul şi al treilea week – end din lună, de vineri de la ora 13.00 până duminică la ora 19.00, în vacanţele intersemestriale, în prima jumătate, în vacanţa de vară, a doua jumătate, de sărbătorile pascale, în anii impari, de Crăciun, în anii pari, câte trei zile pentru fiecare sărbătoare, prin luarea minorului la domiciliul tatălui, urmând a suplini consimţământul pârâtului – reclamant privind transferul  minorului de la Şcoala Gimnazială Com. V.P., jud. Buzău, la Grădiniţa cu program normal Henri Coandă din mun. Buzău.

Masurile dispuse se vor aduce la îndeplinire doar pana la soluţionarea cauzei având ca obiect divorţ, înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr.680/200/2021.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa reţine că reclamantul – pârât a înaintat la dosarul cauzei dovada achitării unui onorariu avocaţial în cuantum de 1.000 de lei, iar pârâta – reclamanta un onorariu  avocaţial în cuantum de 1.500 de lei.

Faţă de soluţia la care a ajuns instanţa, care a admis cererea reconvenţională integral, dar şi de poziţia procesuală a părţilor, instanţa apreciază că se impune a se dispune, în temeiul art. 453 C.proc.civ., obligarea  reclamantului – pârât  la plata către  pârâta – reclamante a sumei de 500 de lei (apreciată de instanţa ca fiind aferentă şi suficientă capetelor de cerere privind stabilirea locuinţei minorului şi suplinire consimţământ) cheltuieli de judecată, onorariu avocaţial.

Domenii speta

Spete similare