Minori.ordonanță preedințială – program legături personale

Sentinţă civilă 14 din 23.03.2022


ORDONANȚĂ PREEDINȚIALĂ – PROGRAM LEGĂTURI PERSONALE

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 09.06.2021, sub nr. .../200/2021, reclamanta BGF, în contradictoriu cu pârâtul IV, a solicitat instanței să stabilească ca legăturile personale cu minorul IIA, născut la data de 15.07.2014, să se desfășoare în cadrul unui program de vizitare a minorului, prin luarea acestuia în domiciliul reclamantei, astfel: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni din an, de vineri ora 16.00 până duminică după-amiază, ora 16.00; o lună în perioada vacanței de vară, în luna iulie în prima și a doua săptămână din lună, iar în august, a treia și a patra săptămână din lună sau, în eventualitatea unei înțelegeri cu pârâtul, minorul să stea în luna iulie la mama și în luna august la tată sau invers; ziua de naștere a minorului, în anii impari să stea cu mama, iar în anii pari cu tatăl; în anii impari, minorul să petreacă sărbătorile pascale cu mama, începând cu prima și ultima zi de Paști, iar în anii pari minorul va petrece sărbătorile pascale la domiciliul tatălui; în vacanța de iarnă, în anii impari, timp de o săptămână, începând cu prima zi de vacanță, de la ora 10.00, inclusiv în ziua de Crăciun până a doua zi de Crăciun, ora 18.00, minorul va fi luat de mamă la domiciliul acesteia, iar în anii pari va petrece Crăciunul la tată; în vacanța de primăvară, în prima săptămână, minorul va sta la mamă, din prima zi de vacanță începând cu ora 10.00 până în prima duminică, ora 18.00, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a arătat că este mama minorului IIA, născut la data de 15.07.2014, minor care se află la tatăl lui care nu-i permite reclamantei să vadă minorul sau să vorbească cu acesta la telefon, fiind agresată, atât verbal, cât și fizic de pârât și de membrii familiei lui.

Reclamanta a precizat că, pe cale de ordonanță președințială, minorul, în vârstă de 7 ani, a fost luat de lângă ea, după ce a fost crescut de aceasta, pe motiv că fostul ei concubin l-ar fi agresat, împotriva acestuia emițându-se un ordin de protecție, prelungit ulterior pe o perioadă de șase luni.

Reclamanta a menționat că, în prezent, minorul este crescut de bunica paternă, deși nu i-a fost stabilit domiciliul provizoriu la aceasta sau la alte rude, precum și de sora pârâtului și soțul acesteia care sunt persoane violente.

Reclamanta a arătat că pe rolul instanței sunt și dosarele nr. .../200/2021 având ca obiect stabilire domiciliu minor și nr. ... /200/2021 având ca obiect stabilirea legăturilor personale dintre minor și reclamantă.

În continuare, reclamanta a susținut că nu și-a mai văzut copilul de peste o lună, acesta fiind supus unui proces de alienare parentală, pârâtul și rudele acestuia spunându-i lucruri urâte despre reclamantă.

Reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite cerințele privind urgența măsurii, aceasta fiind una provizorie.

De asemenea, reclamanta a arătat că, cu luni de zile în urmă, a fost un incident care a fost exagerat cu ajutorul unor persoane de rea-credință, în prezent reclamanta nemailocuind efectiv cu fostul concubin, ci în casa părinților acesteia, în care sunt condiții optime pentru ca reclamanta să locuiască împreună cu minorul, acesta din urmă fiind iubit de bunicii materni.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 194 și următoarele, art. 996 și art. 453 C.proc.civ., art. 264 și art. 401 C.civ., precum și pe cele ale Legii nr. 272/2004.

În dovedire, reclamanta a propus administrarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului și efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantei. În ceea ce privește proba cu înscrisuri, reclamanta a anexat cererii sale, informații dosar, sentințe civile, ordin de protecție provizoriu, decizie civilă (filele 11-30).

La data de 25.06.2021, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, admiterea în parte a cererii în sensul în care reclamanta să aibă legături personale cu minorul IIA, de două ori pe lună, în a doua sâmbătă și în a patra sâmbătă din lună, începând cu ora 10.00 până la ora 18.00.

Pârâtul a arătat că, deși vârsta minorului este relativ mică, își dorește ca reclamanta să nu devină un străin pentru copilul lor, fiind exclus ca acesta să se opună legăturilor personale dintre cei doi, nefiind însă de acord ca minorul să rămână noaptea împreună cu reclamanta și cu concubinul acesteia.

În continuare, pârâtul a precizat că, atâta timp cât minorul a locuit cu reclamanta, acesta a fost agresat în mod repetat de către concubin, iar reclamanta a tolerat de fiecare dată, ascunzând acest comportament violent al partenerului de viață, încercând să nu-l supere. Pârâtul a menționat că, până la soluționarea dosarului nr. .../200/2020, minorul a locuit împreună cu reclamanta și cu concubinul acesteia, pârâtul neavând posibilitatea de a vorbi cu minorul, iar când a reușit acest lucru minorul plângea neîncetat, urlând și cerând în permanență să vină la acesta.

Pârâtul a arătat că, dacă cadrele didactice nu ar fi observat că minorul nu poate să scrie din cauza loviturilor primite de la concubinul reclamantei, și dacă nu ar fi luat atitudine prin înștiințarea cadrelor medicale și ulterior a organelor de poliție, nimeni nu ar fi știut traumele și violențele îndurate de minor.

Pârâtul a apreciat că nu au intervenit schimbări majore de la momentul pronunțării deciziei nr. ../10.03.2021 de către Tribunalul Buzău în dosarul nr. .../200/2020, hotărâre prin care s-a statuat că minorul trebuie să locuiască împreună cu tatăl lui și cu bunica paternă, apreciindu-se că aceștia îi pot asigura un trai normal și fericit.

Pârâtul a menționat că bunica paternă i-a ajutat în toată perioada cât au locuit împreună, aducându-și o mare contribuție la creșterea și educarea copilului. Pârâtul a arătat că afirmația reclamantei conform căreia nu ar mai fi implicată în relația cu fostul concubin este una falsă, acesta însoțind-o de fiecare dată când are termen de judecată, locuind împreună și fiind văzuți plimbându-se prin oraș.

În vederea dovedirii celor susținute, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale, a interogatoriului reclamantei, efectuarea unui referat de anchetă socială și atașarea tuturor dosarelor care îl vizează pe minor.

În ședința publică din data de 25.06.2021, reclamanta a depus la dosar o serie de înscrisuri: adeverință de salariat, informații dosar și certificat de naștere. Ulterior, în ședința publică din data de 30.06.2021, reclamanta a depus la dosar sentința civilă nr. .../21.01.2020 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. ..../200/2020.

În ședința publică din data de 15.07.2021, pârâtul a depus la dosarul cauzei o declarație, precum și o planșă foto, iar reclamanta a depus planșe foto și capturi conversație Whatsapp.

Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, mijloacele materiale de probă constând în planșe foto, proba cu interogatoriile reciproce, proba testimonială constând în audierea martorului BV pentru reclamantă și a martorei IS pentru pârât, precum și efectuarea de anchete sociale la locuințele indicate de părți, în temeiul art. 258 și art. 255 C.proc.civ. De asemenea, la data de 14.07.2021, a fost ascultat minorul IIA, procesul-verbal întocmit cu această ocazie fiind atașat la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, din relația reclamantei BGF și a pârâtului IV a rezultat minorul IIA, născut la data de 15.07.2014, astfel cum rezultă din certificatul de naștere seria ... nr. ... din data de 28.07.2014 (fila 46).

Prin sentința civilă nr. .../08.01.2021 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. .../200/2020 (filele 14-18), rămasă definitivă prin decizia civilă nr. .../10.03.2021 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. ..../200/2020 (filele 21-27) s-a stabilit locuința minorului la tată, până în acel moment minorul locuind împreună cu reclamanta.

Pe rolul Judecătoriei Buzău este înregistrat dosarul nr. ..../200/2021 având ca obiect principal stabilire program vizitare minor.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 997 alin. (1) C.proc.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar mai putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Astfel, procedura specială a ordonanței președințiale, implică, pe de o parte, analiza unor condiții formale, de admisibilitate și, pe de altă parte, analiza condițiilor de fond.

În ceea ce privește condițiile de admisibilitate necesar a fi întrunite în cazul emiterii ordonanței președințiale, instanța apreciază că acestea sunt întrunite în mod cumulativ în prezenta cauză.

În ceea ce privește condiția urgenței, instanța consideră că aceasta este justificată, prin raportare la situația concretă dedusă judecății, de necesitatea de a asigura minorului o anumită stabilitate pe perioada desfășurării procesului dintre părinții săi având ca obiect stabilire program vizitare minor, având în vedere că, din ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză a rezultat faptul că părțile nu au putut stabili de comun acord un program de relații personale între minor și mama acestuia, astfel încât acestea să se desfășoare în bune condiții, discuțiile dintre părți degenerând, fiind solicitată chiar și intervenția organelor de poliție, fiind în interesul minorului ca acestuia să i se confere un cadru pentru o dezvoltare armonioasă. Totodată, urgența rezidă și din nevoia minorului de a păstra legăturile personale cu părintele la care nu domiciliază până la soluționarea dosarului de fond. Instanța nu poate reține apărările pârâtului, conform cărora nu există urgență în prezenta cauză față de perioada de aproximativ 6 luni ce a trecut de la data stabilirii locuinței minorului la acesta și până la momentul introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, având în vedere că, din contră, perioada mai îndelungată de timp în care minorul nu a putut avea relații personale cu mama sa justifică urgența dispunerii unor măsuri care să permită minorului să păstreze legătura cu mama acestuia, cu care a locuit o perioadă îndelungată de timp, o încetare totală a legăturii dintre cei doi putând avea posibile efecte negative pentru dezvoltarea psihică, morală și socială a copilului.

Cu privire la condiția vremelniciei măsurii, instanța reține că și aceasta este îndeplinită, întrucât măsurile solicitate ar urma să fie dispuse temporar, până la soluționarea cauzei civile ce formează obiectul dosarului nr. .../200/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Buzău.

Referitor la condiția neprejudecării fondului, la soluționarea prezentei cauze, instanța se va raporta strict la momentul actual, fiind în sarcina instanței investite cu soluționarea dosarului nr. .../200/2021 să pună în balanță probele administrate și să dispună asupra fondului dreptului. Astfel, la acest moment, instanța va verifica doar aparența dreptului prin prisma unor verificări sumare.

Dreptul părintelui care locuiește separat de copil, de a menține legături personale cu acesta, este o componentă esențială a dreptului la viața de familie, garantat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și de reglementarea internă în materie, acesta neconstituind o simplă facultate oferită de legiuitor, ci o obligație legală, a cărei finalitate rezidă tocmai în asigurarea prezenței ambilor părinți în evoluția ulterioară a copilului.

Potrivit art. 401 C.civ., părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta, în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă urmând a decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. De asemenea, conform art. 17 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament, având dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante, în fiecare caz în parte.

În temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 relațiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are dreptul la relații personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute în funcție de interesul superior al copilului; d) corespondență ori o altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul; f) transmiterea de către persoana la care locuiește copilul a unor informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul; g) întâlniri ale copilul cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului. Conform alin. (3) al aceluiași articol, părintele la care copilul locuiește are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte.

În determinarea interesului superior al copilul, instanța va avea în vedere, potrivit art. 2 alin. (6) din Legea nr. 272/2004, nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie, opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate, istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor, capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia și de menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.

Instanța constată că minorul IIA este atașat de ambii părinți, aspect ce reiese atât din cele declarate de acesta și din ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtului (fila 37), cât și din declarația martorului BV, care a arătat că minorul își iubește mama și că este atașat de ea, astfel încât se justifică stabilirea unui program care să-i permită minorului să petreacă timp cu ambii părinți, pentru a răspunde corespunzător nevoii acestuia de a se bucura atât de afecțiunea tatălui, cât și de cea a mamei, afecțiunea reprezentând un element esențial al relației părinte – copil și având un rol decisiv în dezvoltarea psihică a minorului.

 Cu toate acestea, instanța trebuie să ia în considerare și cele declarate de minor, din care reiese că acesta are anumite rezerve față de ideea de a locui împreună cu reclamanta și, chiar de a se întâlni cu ea, întrucât nu își dorește să se mai întâlnească cu fostul concubin al reclamantei.

Totodată, instanța trebuie să aibă în vedere și istoricul copilului, atât din probele administrate în prezenta cauză, respectiv din declarația martorei IIS și inclusiv din cele relatate de minor cu ocazia ascultării acestuia, cât și din cele reținute în sentința civilă nr. .../08.01.2021 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. .../200/2020 și în decizia civilă nr. .../10.03.2021 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. .../200/2020, reieșind faptul că există probabilitatea ca asupra minorului să fi fost exercitate violențe în trecut, în perioada cât acesta avea locuința la reclamantă, episoade ce sunt încă vii pentru minor, acesta relatându-le cu ocazia ascultării lui de către instanță, faptul că, în prezent, reclamanta afirmă că nu mai are nicio relație cu fostul ei concubin, nefiind de natură a duce la concluzia că cele întâmplate în trecut cu minorul ar trebui ignorate cu desăvârșire. Chiar dacă aceste episoade de violență nu ar fi existat, astfel cum susține reclamanta, din declarația martorului BV rezultă că acesta a putut observa cu propriile sale simțuri faptul că minorul a prezentat, la un moment dat, când locuia împreună cu reclamanta, vânătăi în jurul ochilor, invocând faptul că acesta s-ar fi urcat pe un scaun ca să ia un telefon, ar fi căzut de pe scaun și s-ar fi lovit, ceea ce denotă însă faptul că au existat momente când minorul nu a fost suficient supravegheat astfel încât să fie preîntâmpinate astfel de accidente care să aibă ca rezultat vătămarea acestuia.

Față de considerentele anterior expuse, instanța va stabili în favoarea reclamantei, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. .../200/2021, următorul program de legături personale cu minorul IIA: în al doilea și în al patrulea sfârșit de săptămână din fiecare lună, sâmbăta de la ora 10:00 până la ora 20:00 și duminica de la ora 10:00 până la ora 20:00.

Instanța apreciază că, la acest moment, acest program este unul adecvat, de natură a asigura o prezență echilibrată a mamei în viața copilului său, oferind în același timp minorului sentimentul de stabilitate și de siguranță de care are nevoie pentru a se dezvolta în mod armonios, acesta urmând a se întoarce seara, la finalul programului de vizită, la locuința pârâtului, unde minorul se simte bine și protejat, potrivit celor arătate de acesta și conform celor reținute în ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtului. Instanța consideră că este în interesul superior al copilului, având în vedere istoricul acestuia, ca legăturile personale dintre el și mama lui să se desfășoare în acest mod, fără ca minorul să stea perioade mai îndelungate în locuința mamei, pentru a se asigura o reluare graduală a legăturii și pentru a-l menține pe minor, în același timp, într-un mediu securizat, apt să poată conduce treptat, la un program de legături personale mai extins, pe măsură ce minorul își va recăpăta încrederea totală în mama sa și va începe să uite evenimentele traumatizante relatate chiar de acesta.

Instanța subliniază că este necesar ca accentul să cadă pe calitatea timpului petrecut cu minorul și, în subsidiar, pe întinderea acestui interval.

Deoarece, astfel cum rezultă din raportul de anchetă psihosocială efectuat la locuința reclamantei din mun. Buzău, str. ..., nr. 21 bis, jud. Buzău (filele 64-65), aceasta beneficiază de condiții optime pentru a găzdui minorul, instanța va stabili că reclamanta are dreptul de a-l lua pe minor de la locuința acestuia, putând să-l ducă în locuri publice pentru desfășurarea de activități recreative specifice vârstei minorului, dar și la locuința acesteia indicată anterior, având obligația ca, la sfârșitul programului de vizită să readucă minorul la locuința acestuia stabilită la domiciliul pârâtului.

În consecință, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă și va încuviința ca aceasta să aibă legături personale cu minorul IIA, născut la data de 15.07.2014, urmând ca reclamanta să ia minorul de la domiciliul pârâtului și să îl readucă la domiciliul acestuia la sfârșitul programului de vizită, reclamanta putând să ducă minorul în locuri publice, pentru desfășurarea de activități recreative specifice vârstei minorului, dar și la locuința acesteia din mun. Buzău, str. ..., nr. ... bis, jud. Buzău, după următorul program: în al doilea și în al patrulea sfârșit de săptămână din fiecare lună, sâmbăta de la ora 10:00 până la ora 20:00 și duminica de la ora 10:00 până la ora 20:00.

Prezenta ordonanță este executorie de drept și provizorie, până la soluționarea definitivă a cererii ce face obiectul dosarului de fond nr. .../200/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Buzău.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 453 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar în ipoteza în care cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, iar dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Având în vedere soluția prefigurată cu privire la cererea formulată de către reclamantă, precum și faptul că, atât prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, cât și prin cele declarate cu ocazia administrării probei cu interogatoriul, pârâtul și-a manifestat disponibilitatea de a permite desfășurarea legăturilor personale între minor și reclamantă, însă nu în forma solicitată de aceasta, formă ce nu a fost considerată ca fiind în acord cu interesul superior al copilului, la acest moment, nici de către instanță, cum s-a arătat anterior, apreciind că, astfel, nu a fost dovedită culpa procesuală a pârâtului, instanța va respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.