Divorţ cu minori şi stabilire program vizitare minor

Potrivit disp. art. 38 alin.1 C.fam. instanţa poate desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

În interpretarea şi aplicarea corectă a acestor dispoziţii legale, instanţa judecătorească este ţinută să analizeze cauza din perspectiva existenţei unor motive temeinice care să fi condus atât la vătămarea gravă a raporturilor dintre soţi, cât şi la imposibilitatea căsătoriei. De la caz la caz, dincolo de starea de fapt reţinută şi de particularităţile şi specificul împrejurărilor de fapt invocate de soţi, instanţa este ţinută să le valorifice şi să le încadreze sau nu în categoria motivelor temeinice de divorţ, având ca sistem de referinţă principiul consacrat în art. 2 c. fam. potrivit căruia relaţiile de familie se bazează pe prietenie şi afecţiune reciprocă, între membrii ei, care sunt datori să-şi acorde unul altuia sprijin moral şi material.

În speţă, instanţa apreciază că între soţi nu mai există prietenie şi afecţiune reciprocă şi că nu este posibilă reluarea convieţuirii,din culpa ambelor părţi, astfel că  urmează a se dispune desfacerea căsătoriei din culpă comună.

Instanţa urmează să facă aplicarea art. 40 alin 3 C.fam. şi să încuviinţeze ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei.

Instanţa mai reţine că din căsătoria părţilor a rezultat minorul care se află în grija pârâtei.

Potrivit art. 2 alin. 1 şi 3 din Legea 272/2004 orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al acestuia. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Interesul superior al copilului este acela de a se asigura o continuitate a mediului în care a crescut şi a fost îngrijit, în care se bucură de un confort adecvat, beneficiind astfel de condiţii mai bune de creştere, educare şi dezvoltare a personalităţii sale.

Pe de altă parte potrivit art. 30 (1), art. 31 (1) şi art. 33 din Legea 272/2004 copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi. Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor. Copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.

Având în vedere vârsta minorului, ataşamentul faţă de mamă, condiţiile materiale şi morale oferite de aceasta, şi văzând şi disp. art.42 alin.4 c.fam. se apreciază că  este în interesul acesteia să fie încredinţat spre creştere şi educare mamei pârâte, urmând ca reclamantul să fie obligat la plata pensiei de întreţinere în raport de veniturile avute şi ţinând cont că numai are alţi minori în întreţinere,respectiv ? din venitul lunar al acestuia,conform prevederilor art.86 şi 94 c.fam.,urmând ca reclamantul pârât  să plătească  în favoarea  minorului pensie de  întreţinere până la majoratul  acestuia .

Întrucât nu a intervenit o înţelegere între părţi în sensul ca pârâta să-şi păstreze mumele dobândit prin căsătorie şi nici nu există motive temeinice pentru ca instanţa să încuviinţeze acest drept, urmează a se face aplicarea art. 40 alin 3 C.fam., instanţa urmând să încuviinţeze ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei.

 Referitor la cererea subsidiara a reclamantului privind stabilirea unui program de vizitare a minorului în cazul încredinţării acestuia pârâtei,cerere la care pârâta nu s-a opus,instanţa apreciază că este întemeiată,fiind în interesul minorului de a avea legături cu ambii părinţi, deoarece conform disp. art. 43 alin. 3 C. familiei ,părintele divorţat ,căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta si de a veghea la creşterea ,educarea ,învăţătura  si pregătirea lui profesională. Dreptul părintelui de a-si  vizita minorul implica obligaţia legală de creştere ,educare si supraveghere,astfel că nu poate fi exercitat cu eficienţă in cazul in care este limitat,prin restrângerea lui la un anumit interval de timp in prezenta mamei.

Având în vedere dispoziţiile legale susmenţionate,vârsta minorului ,instanţa apreciază că acţiunea este întemeiată  urmând a fi admisă  ca atare şi va stabili un program de vizitare în consecinţă,respectiv în fiecare din primul şi al treilea sfârşit de săptămână din ziua de sâmbătă de la orele 1200 şi până duminică la orele 1100  ,precum şi în a doua zi de Paşti(luni) ,de Crăciun-26 decembrie,de Anul Nou-02 ianuarie,de la orele 1000 şi până la orele 2100,prima săptămână din vacanţele  de iarnă şi de primăvară,precum şi  patru săptămâni în vacanţa de vară,respectiv  a treia şi a patra, a noua şi a zecea săptămână din această vacanţă ,cu posibilitatea luării minorului la domiciliul său şi la orice altă locaţie din ţară sau din afara ţării în fiecare din aceste perioade.

Domenii speta

Spete similare