Exercitarea autorităţii părinteşti

SENTINŢA CIVILĂ NR.2310 din 15.10.2018

Şedinţa publică din 15 octombrie 2018

INSTANŢA

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de …………., sub nr. ………….., reclamanta ………….., în contradictoriu cu pârâtul …………, a solicitat instanţei de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună: exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minorul …………., născut la data de …………., de către reclamantă; stabilirea locuinţa minorului la domiciliul reclamantei, precum şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere lunară în cotă procentuală de ¼ din venitul minim pe economie.

În motivare, reclamanta a învederat instanţei următoarea stare de fapt:

Din relaţia de concubinaj a părţilor, a rezultat minorul ……….., născut la data de ………., aflat în prezent în întreţinerea reclamantei. Întrucât între părţi au intervenit neînţelegeri, acestea s-au despărţit în fapt iar reclamanta împreună cu minorul s-au mutat la domiciliul mamei sale.

Reclamanta a solicitat instanţei să aibă în vedere motivele care au determinat-o să pună capăt convieţuirii dintre părţi pentru a putea să îi asigure minorului un climat de viaţă normal şi anume faptul că pârâtul, de-a lungul convieţuirii lor, s-a dovedit a fi o fire delăsătoare, fără iniţiativă, lăsând în seama reclamantei treburile gospodăreşti precum şi îngrijirea şi creşterea minorului, fără un loc de muncă stabil, iresponsabil în privinţa vieţii de familie, acesta complăcându-se să ducă o viaţă lejeră pentru propria persoană. Faţă de minor, pârâtul se comporta distant, nu se juca cu el, îi reproşa tot timpul câte ceva, ceea ce l-a îndepărtat pe minor de pârât şi l-a determinat să nu-i dorească prezenţa. De asemenea a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În dovedirea acţiunii reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu interogatoriul pârâtului, înscrisuri, efectuarea anchetei sociale la domiciliile ambelor părţi precum şi audierea unui martor care cunoaşte condiţiile morale şi materiale pe care le oferă ea minorului, dar şi faptul că între reclamantă şi minor există o puternică legătură de afecţiune, iar pârâtul nu s-a implicat în creşterea şi îngrijirea acestuia.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 505 alin.2, art.496 alin.3 şi art.529 alin.2, toate din codul civil.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.

Instanţa a solicitat efectuarea anchetei psihosociale la domiciliile ambelor părţi, în cauză efectuându-se doar la domiciliul reclamantei, referatul întocmit de către autoritatea tutelară fiind depus la dosar  (fila 24).

Având în vedere răspunsul Primăriei municipiului Târgu Jiu din care rezultă faptul că pârâtul este plecat din ţară de mai mulţi ani, precum şi precizarea reclamantei depusă la dosar (fila 37) din care rezultă că pârâtul refuză să furnizeze informaţii cu privire la domiciliul său şi nu doreşte să fie monitorizat întrucât i se încalcă dreptul la liberă circulaţie şi nu îi pasă  ce se întâmplă cu procesul, instanţa a dispus citarea pârâtului prin publicitate, iar la termenul de judecată din data de …….. a dispus desemnarea unui curator special în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu pârâtul.

La termenul de judecată din ……… a răspuns pentru pârâtul lipsă, curatorul desemnat - avocat ……….., care a pus concluzii în favoarea acestuia.

Tot la acelaşi termen, instanţa a procedat la audierea martorului prezent, ………...,  în temeiul art. 311 alin 1, art. 318, 319, 321, 323 NCPC,  sub prestare de jurământ, declaraţia sa fiind consemnată într-un proces-verbal, după citire şi semnare, ataşat la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Reclamanta ………… şi pârâtul ………. iar din relaţia acestora de concubinaj a rezultat minorul ………., născut la data de 19.07.2012, potrivit menţiunilor din certificatul de naştere seria ………..nr. ………., eliberat de Primăria Municipiului Tulcea la data de ………. (fila 6 dosar).

Potrivit declaraţiei martorului audiat în cauză, doamna …………. (bunica reclamantei, fila.. dosar) rezultă că părţile au locuit împreună, în Grecia, până în urmă cu aproximativ un an şi trei luni, când reclamanta s-a întors, împreună cu minorul în România.

În ceea ce priveşte minorul, potrivit celor menţionate în cuprinsul raportului de anchetă psihosocială (fila 24), acesta locuieşte, în prezent, cu mama sa, într-un apartament cu două camere şi dependinţe din municipiul ……………. într-un apartament de 3 camere, proprietatea mamei reclamantei, mobilat corespunzător. Copilul este înscris la grădiniţă.

Instanţa reţine că acţiunea este în parte întemeiată, pentru următoarele considerente:

Cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti în privința minorului, instanţa reţine că, potrivit art. 505 alin.1 şi 2 Cod civil, în cazul copilului din afara căsătorie a cărui filiaţie a fost stabilită concomitent faţă de ambii părinţi, situaţie incidentă în speţă, autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc. Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ.

Sub aspectul conţinutului, conform art. 483 Cod civil, autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului, revenind, în principiu, în egală măsură, ambilor părinţi. În acest sens, art. 487 Cod civil stabilește că părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului.

Prin urmare, în această materie, legiuitorul a instituit principiul codeciziei, autoritatea părintească exercitându-se cu privire la minor, ca regulă, de către ambii părinți, acestora revenindu-le deopotrivă răspunderea pentru creșterea copilului.

În consecință, exercitarea exclusivă a autorității părintești cu privire la copilul minor constituie o excepție de la regulă, de strictă interpretare și aplicare, care își găsește incidența doar în condițiile probării unor motive temeinice, apte să justifice scindarea ocrotirii copilului, în interesul superior al acestuia din urmă.

Cu titlu exemplificativ, art. 31, alin. (25) din Legea nr. 272/2004 prevede că sunt motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte: alcoolismul, boala psihică,dependenţa de droguri a celuilalt părinte,violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil care ar deriva din exercitarea de acel părinte a autorităţii părinteşti.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat existenţa vreunui motiv temeinic care să justifice luarea unei măsuri excepţionale precum scindarea autorităţii părinteşti; faptul că pârâtul nu participă la cheltuielile de creştere şi educare ale minorului nu poate, singur, să ducă la exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv de către mamă. Astfel, deși reclamanta s-a ocupat de creșterea și îngrijirea copilului până în prezent de la despărțirea în fapt a părților, pârâtul a continuat să îl sune pe minor, acesta din urmă fiind chiar încurajat de către reclamantă să menţionă legătura cu tatăl său, potrivit declaraţiilor martorei (bunica maternă a reclamantei). Instanţa mai reţine că, de la naştere până în urmă cu aproximativ un an şi trei luni părţile au locuit împreună cu minorul, pârâtul continuând să ţină legătura telefonic cu minorul, nedovedindu-se un dezinteres total al pârâtului de a lua parte în mod direct şi constant la creşterea şi educarea minorului. Prin urmare, instanţa apreciază că în cazul în care reclamanta s-ar afla în situaţia în care să aibă nevoie de acordul pârâtului în problemele importante legate de creșterea şi educarea minorului, nu s-ar afla în imposibilitatea de a lua legătura cu acesta.

Instanţa mai reţine că exercitarea în comun a autorităţii părinteşti se concretizează în consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creşterea şi educarea copiilor, actele curente privind creşterea şi educarea acestora fiind îndeplinite de părintele la care copiii locuiesc.

Aşadar, deși a solicitat exercitarea autorității părintești exclusive asupra copilului, reclamanta nu a făcut dovada, în condițiile art. 398 Cod civil, a existenței unor motive întemeiate, care să vizeze interesul superior al minorului, pentru care autoritatea părintească s-ar impune a fi exercitată exclusiv de către mamă, astfel că va face aplicarea dispozițiilor art. 397 Cod civil şi va respinge cererea reclamantei de exercitare exclusivă a autorităţii părinteşti, urmând ca autoritatea părintească cu privire la minorul ……………., născut la data de …………, să se exercite în comun, de ambii părinți.

În ceea ce priveşte locuinţa minorului, reține, din constatările raportului de anchetă socială dispus a fi efectuat în cauză și declarația martorului că, după despărțirea în fapt a părților, minorul a rămas în grija mamei, care s-a ocupat în principal de creşterea şi educarea acestuia, locuind împreună cu aceasta într-un imobil ce oferă condiții bune pentru dezvoltarea sa armonioasă, iar mama reclamantă a manifestat și manifestă interes constant pentru asigurarea mijloacelor materiale necesare pentru creșterea și îngrijirea copilului. Reținând și vârsta fragedă a minorului, faptul că actuala locuință reprezintă deja reședința sa obișnuită și fiind necesar a se asigura minorului o locuință principală și statornică, va admite cererea reclamantei și va stabili locuința minorului ……………, născut la data de ………….., la mama reclamantă.

În ceea ce privește obligația de întreținere, aceasta reprezintă îndatorirea impusă de lege unei persoane de a asigura altei persoane mijloacele necesare traiului, în cazul obligației de întreținere a părinților față de copiii lor minori, constând în asigurarea mijloacelor necesare creșterii, educării și pregătirii profesionale, în temeiul solidarității familiale, precum și a raporturilor de rudenie, ce implică sprijin moral și material din partea membrilor.

Existența, cuantumul, precum și modalitățile de executare ale acesteia se stabilesc în raport de situația concretă în care se găsesc părțile, respectiv, în funcție de starea de nevoie a celui de pretinde întreținerea și posibilitățile materiale ale celui obligat să asigure întreținerea.

În conformitate cu dispozițiile art.525 alin.1 Cod civil, starea de nevoie a minorului care nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, este prezumată de legiuitor, iar potrivit art. 527 Cod civil, cel care are datoria de a presta întreținere poate fi obligat numai dacă dispune de mijloacele necesare pentru a o plăti sau posibilitatea de a dobândi astfel de mijloace, ținând seama de veniturile, bunurile sale, posibilitățile de realizare ale acestora, precum și celelalte obligații existente în sarcina sa.

Cu privire la modalitatea stabilirii contribuției părinților la cheltuielile minorului de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională, întrucât locuința acestuia urmează să fie stabilită în cauză la mamă, aceasta își va îndeplini obligația de întreținere în natură, zi de zi, asigurând satisfacerea nevoilor de locuință, hrană, îmbrăcăminte și îngrijire a copilului, în vreme ce pârâtul urmează să-și îndeplinească obligația prin plata unei pensii de întreținere.

Alegerea acestei modalități de stabilire a contribuției părinților la întreținerea minorului, permisă de dispozițiile art. 396 Cod civil și Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, răspunde nu doar nevoilor primare ale acestuia, dar și nevoilor de sănătate și de promovare a sănătății, a celor educaționale, de socializare și petrecere a timpului liber, precum și de dezvoltare a deprinderilor de viață independentă ale copilului și care reclamă existența unor disponibilități bănești pentru satisfacerea lor.

Cu privire la cuantumul pensiei de întreținere, acesta va fi determinat în funcție de nevoia creditorului și de mijloacele debitorului, potrivit art. 529 alin.1 Cod civil.

Dispozițiile art. 529 alin.2 Cod civil prevăd că atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul lunar net al debitorului pentru un copil.

În ceea ce priveşte mijloacele pârâtului, instanța constată că, în prezent, în cauză, nu s-a făcut dovada că realizează venituri din muncă, aspect care nu constituie, însă, o împrejurare de natură să limiteze existenţa ori modalitatea de executare a obligaţiei legale de întreţinere şi implicit să impieteze asupra drepturilor creditorului întreţinerii. În acest sens, se constată că, deşi, în cauză, nu a fost probată obţinerea de către pârât a unor venituri periodice stabile, dar nici faptul că acesta nu ar avea capacitate de muncă, având posibilitatea de a dobândi mijloacele materiale necesare pentru îndeplinirea obligaţiei derivate din calitatea de părinte. De altfel, prezumţia obţinerii unor venituri de către pârât decurge din însăşi necesitatea obiectivă de asigurare a propriilor cheltuieli, indispensabile traiului, independent de evidenţele administrative ale acestora. În acest sens, în lipsa unui cuantum determinat al veniturilor obţinute de către pârât, instanţa urmează să ia în considerare un criteriu obiectiv, constând în nivelul venitului minim net pe economie.

Pentru stabilirea bazei de calcul vor fi avute în vedere dispoziţiile în vigoare la data pronunțării prezentei sentințe civile și anume H.G. nr. 846/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (……………), cotele de contribuție la cheltuielile legate de creșterea și îngrijirea minorului urmând a fi calculate la valoarea netă a acestuia (…………..).

Dispozițiile art. 529 alin.2 Cod civil prevăd că atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din baza de calcul pentru un copil.

În ceea ce priveşte data de la care se datorează întreţinerea, potrivit art. 532 alin. 1 Cod civil, pensia de întreţinere se datorează de la data cererii de chemare în judecată, în speţă, ………., pârâtul nefăcând dovada că de la data introducerii cererii şi până în prezent ar fi contribuit la cheltuielile legate de creşterea şi îngrijirea minorului.

În consecință, va obliga pârâtul să plătească reclamantei, în favoarea minorului …………., născut la data de ………….., o pensie de întreţinere lunare în sumă de 250 lei de la data introducerii acţiunii (…………….), care se indexează, de drept, trimestrial, cu rata inflaţiei, până la majoratul copilului ori până la intervenirea altei cauze de modificare ori de stingere a obligaţiei, plata pensiei urmând a se face în data de 20 a fiecărei luni, pentru luna în curs.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată avansate de reclamantă, instanţa reţine că acestea sunt în sumă totală de ………. lei (………….. de lei reprezentând onorariu avocat, ………… de lei, reprezentând taxa judiciară de timbru iar …………..lei reprezentând onorariul cuvenit curatorului special desemnat pentru apărarea intereselor pârâtului). Având în vedere faptul că instanţa a admis în parte cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, va obliga pe pârât să plătească reclamantei suma de …………. lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

.

Domenii speta

Spete similare