-legături personale cu minorul ale părintelui care nu locuieşte efectiv cu acesta; art.2 alin 2 din Legea 272/2004, art. 15 din legea 272/2004, art. 8 cedo.

Prin sentinţa civilă nr. 5569/13.04.2009 Judecătoria Iaşi dispune:

Admite cererea formulată de reclamanta F. L., în contradictoriu cu pârâtul F. G. L..

 Declară desfăcută din culpă comună căsătoria încheiată între părţi la 27.05.2000 şi înregistrată în Registrul Stării Civile al  Municipiului Iaşi sub nr. 741/2000.

Reclamanta va reveni la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv, "L.".

Încredinţează reclamantei spre creştere şi educare minorul F. M. M., născută la data de 23.12.2000 .

Obligă paratul la plata unei pensii de întreţinere lunare în favoarea minorului F. M. M., în cuantum de 1127,25 lei, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri si până la majoratul acestuia.

Admite in parte cererea având ca obiect stabilire program vizitare minor formulata de paratul F. G. L. in contradictoriu cu reclamanta F. L..

Încuviinţează ca paratul sa aibă legături personale cu minorul F. M. M.,  in sensul de a lua minorul la domiciliul sau in prima săptămâna a fiecare luni de vineri orele 16.00 si pana duminica orele 16.00., o săptămână din vacanta de iarna si o luna din vacanta de vara .

Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 27.05.2000, fiind înregistrată căsătoria acestora sub nr. 741 din 27.05.2000 în registrul stării civile al Primăriei Municipiului Iaşi, astfel cum rezultă din certificatul depus la dosar (f. 8), din căsătorie rezultând minorul F. M. M., născut la 23.12.2000, conform certificatului de naştere (f. 9 ).

Faţă de probele administrate în cauză, văzând astfel susţinerile părţilor, instanţa constată că raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, reţinându-se culpa comuna  a ambilor soţi în destrămarea relaţiilor de familie.

Faţă de solicitarea ambelor părţi referitor la aplicarea dispoziţiilor art.617 al.2 C.pr.civ., instanţa nu va motiva soluţia privind desfacerea căsătoriei.

Prin urmare, instanţa va admite acţiunea formulată de reclamanta F. L. şi va dispune în baza art. 38 al.1 C.fam. desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâtul F. G. L. la data de 27.05.2000 şi înregistrată sub nr. 741 din 27.05.2000  în registrul stării civile al Primăriei Municipiului Iaşi, din culpa comuna  .

Faţă de cererea reclamantei cu privire la nume şi întrucât între părţi nu a intervenit o înţelegere cu privire la purtarea pe viitor a numelui dobândit prin căsătorie, în baza art.40 al.3 C.fam. instanţa va dispune ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "L.".

De asemenea, cu privire la încredinţarea minorului F. M. M., născut la data de 23.12.2000, instanţa va avea în vedere cererea reclamantei şi acordul exprimat de pârât în sensul ca acesta să fie încredinţat spre creştere şi educare reclamantei, precum şi referatului de anchetă socială efectuat în cauză (f. 17 ).

Astfel, văzând şi faptul că dispoziţiile alineatului ultim al art.42 C.fam. îngăduie învoiala părţilor sub acest aspect, instanţa va dispune încredinţarea minorei spre creştere şi educare reclamantei.

Se apreciază de către instanţă că în acest fel sunt protejate interesele minorului, avându-se în vedere vârsta acestuia (8 ani), faptul că reclamanta s-a ocupat îndeaproape de creşterea minorului, beneficiind şi de sprijinul bunicilor materni, aspecte reţinute din referatul de anchetă socială efectuat în cauză.

In temeiul art. 42 al.3 si 4 raportat la art.86 al.1 si 3 si art.94 al.1 C.fam., instanţa urmează ca, văzând şi susţinerile părţilor, precum şi veniturile obţinute de reclamant (f. 25 ), să-l oblige pe acesta la plata unei pensii de întreţinere lunare de 1127,25 lei în favoarea minorului, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri şi până la majoratul acestuia.

In ceea ce priveşte cererea formulata de parat in legătura cu stabilire program vizitare minor, instanţa urmează sa o admită in parte si sa încuviinţeze ca paratul sa aibă legături personale cu minorul F. M. M.,  in sensul de a lua minorul la domiciliul sau in prima săptămână a fiecărei luni de vineri orele 16.00 si pana duminica orele 16.00., o săptămână din vacanta de iarna si o luna din vacanta de varĂ.

Instanţa va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat apel reclamanta F. L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în ce priveşte modul de soluţionare a capătului de cerere vizând stabilirea programului de  vizitare.

În mod greşit instanţa de fond a admis în parte cererea reconvenţională stabilind un program de vizitare total greşit permiţând reclamantului pârât să ia minorul o lună în vacanţa de vară şi o  săptămână în vacanţa de iarnă, fără a se avea în vedere interesul superior al  minorului  M. M..

Luarea minorului de lângă mamă o perioadă atât de îndelungată - o lună în vacanţa de vară şi o săptămână în vacanţa de iarnă poate să îi perturbe în mod nejustificat programul său, dezvoltarea fizică şi psihică, neţinând cont de minor, de nevoile acestuia. Legăturile personale cu minorul are ca scop consolidarea raporturilor afective dintre părintele căruia nu i-a fost încredinţat spre creştere şi educare copilul şi acesta din urmă. În realizarea efectivă a acestei legături trebuie să se ţină cont  şi de durata de timp în care părintele are legături personale cu minorul şi de interesul manifestat de părinte în acest sens, de vârsta copilului, de capacitatea sa de a înţelege, nevoia legăturilor  mai strânse cu tatăl său specifică vârstei şi sexului.

Solicită apelanta să i se permită tatălui să aibă legături personale  c u minorul în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri orele 17 până duminică, orele 17.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul  F. G. L. a solicitat respingerea apelului, arătând  în esenţă că este împiedicat de apelantă să-şi viziteze copilul şi să aibă legături personale cu acesta, că în perioada căsătoriei şi-a adus deopotrivă contribuţia la creşterea şi îngrijirea copilului lor, că prin internarea în Centrul  Rezidenţial pentru mame şi copii aflaţi în dificultate. Minorul a fost nevoit să stea închis de dimineaţa până seara. Menţinerea hotărârii instanţei de fond le-ar da posibilitatea lor, tată şi fiu de a-şi petrece mai mult timp împreună pe un interval mai lung  pentru consolidarea anumitor relaţii iar lui de aş vedea bunicii de care era profund ataşat, de a avea posibilitatea reluării unor activităţi ca şahul, înotul, tenisul pe care le-a întrerupt brutal.

Prin declaraţia depusă la ultimul termen de judecată, intimatul F. G. L.  achiesează la programul de vizitare al copilului în forma propusă de apelantă, respectiv prima şi a treia săptămână din lună între orele 17 ale zilei de vineri până duminica, orele 17.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma apelului formulat şi a poziţiei procesuale a intimatului, tribunalul reţine următoarele:

În cadrul ocrotirii părinteşti, deplina egalitate în drepturi a părinţilor în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi îndatoririlor faţă de copiii minori, reprezintă unul dintre principiile de bază ale Codului familiei, prevăzut de art. 97 alin 1, iar ca o expresie a acestuia art. 98 alin 1 Codul familiei, dispune că " măsurile privitoare la persoana copilului (...) se iau de către părinţi de comun acord. Exercitarea drepturilor părinteşti se realizează exclusiv în interesul copiilor minori.

În ceea ce priveşte dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul art. 43 alin 3 Codul familiei conţine o dispoziţie de principiu, potrivit căreia părintele  divorţat, căruia nu i-a fost încredinţat copilul spre creştere şi educare, păstrează dreptul de a  avea legături cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.

Tribunalul are în vedere şi disp. art. 2 alin 2 din Legea nr. 272/2004 potrivit cărora drepturile şi obligaţiile părinteşti se exercită raportat la interesul superior al copilului şi ale art. 31 alin 2 din acelaşi act normativ, conform cărora ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului care se realizează şi prin menţinerea relaţiilor personale cu el.

Potrivit art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, relaţiile personale se pot realiza prin găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit ( alin 1 lit.c).

Posibilitatea părintelui şi a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, aşa cum este el consacrat şi de art. 8 din CEDO în jurisprudenţa Curţii stabilindu-se că dreptul la viaţa de familie cuprinde şi dreptul părintelui căruia copilul nu i-a fost încredinţat la divorţ de a stabili legături  cu copilul.

Tribunalul notează că realizarea efectivă a acestor legături în modalitatea la care intimatul F. G. L. a achiesat prin declaraţia scrisă depusă la ultimul termen de judecată pe de o parte asigură cadrul adecvat exercitării dreptului şi îndeplinirii obligaţiei părinteşti de a veghea la creşterea şi educarea copilului, la învăţătura şi pregătirea sa, iar pe de altă parte  este în acord cu interesul superior al minorului ce are posibilitatea de a-şi petrece timpul liber şi în preajma celuilalt părinte cu care nu locuieşte permanent.

În considerarea celor mai sus expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a  admis apelul a schimbat in parte sentinţa, a încuviinţat ca pârâtul să menţină legături personale cu minorul F. M. M., în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri  orele 16, până duminică orele 17, la domiciliul pârâtului.

A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare