Sentinţa civilă Nr. 1574

Sentinţă civilă 1574 din 07.10.2009


Dosar nr. 1352/201/2009 încredinţare minor

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CALAFAT JUDEŢUL DOLJ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1574

Şedinţa publică de la 07 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE VS

Grefier MAP

*

Pe rol soluţionarea acţiunii civile privind încredinţarea minorului, formulată de reclamantul PM, în numele şi ca reprezentant legal al minorului PSI, împotriva pârâtei GM.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamantul, asistat de avocat I C şi pârâta asistată de avocat C. C care a înlocuit pe avocat G C, lipsă autoritatea tutelară de pe lângă Primăria D.

Procedura completă.

S-a făcut referatul  oral al cauzei de grefierul de şedinţă, apărătoarea pârâtei a depus  adeverinţa nr.3822/7.09.2009 eliberată de Consiliul Local D, apărătorul reclamantului a depus adeverinţa 2842/3.07.2009 a Primăriei D, după care instanţa a trecut la dezbateri, în vederea soluţionării pe fond.

Apărătorul reclamantului a pus concluzii de admitere a acţiunii aşa cum a fost formulată, încredinţarea minorului spre creştere şi educare tatălui, întrucât pârâta nu se ocupă de el,  minorul nu este bine îngrijit, iar la interpelarea instanţei a susţinut că acesta mai are doi minori, în vârstă de 4 ani şi respectiv o lună.

Apărătoarea pârâtei a solicitat respingerea acţiunii, minorul având toate condiţiile materiale şi morale, fiind afectiv legat de mamă, iar starea de fapt reţinută la pronunţarea sentinţei civile 290/25.03.2005 nu s-a schimbat, reclamantul mai are doi copii, locuieşte împreună cu mama sa şi o soră cu handicap I în acelaşi imobil.

JUDECATA

Prin acţiunea civilă formulată la 12.05.2009, reclamantul PM, în numele şi ca reprezentant legal al minorului PSI, a chemat în judecată pe pârâta GM, pentru a-i fi încredinţat spre creştere şi educare minorul şi a fi obligată pârâta la pensie de întreţinere şi cheltuieli de judecată.

În fapt, a susţinut că prin s.civ. nr. 290/25.03.2005 a Judecătoriei Calafat, a fost stabilit domiciliul minorului la mamă, iar modificarea acestei măsuri este cerută de interesele copilului, întrucât pârâta nu-i asigură condiţii necesare corespunzătoare, material, moral şi afectiv. A mai susţinut că aceasta l-a părăsit pe minor, a plecat cu concubinul  în altă localitate şi apoi în străinătate la muncă, minorul fiind lăsat în grija bunicilor materni. A mai invocat art. 65 rap. la 42-44 cod fam., în promovarea acţiunii susţinând că părinţii necăsătoriţi sunt asimilaţi soţilor despărţiţi.

În drept, a invocat art. 44, 107 rap. la 86 şi 94 cod fam.

În dovedire, a depus copie de pe s.civ. 290/25.03.2005 a Judecătoriei Calafat cu menţiunea „definitivă prin neapelare”.

La data de 2.06.2009, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, întrucât minorul este bine îngrijit şi ataşat de ea şi părinţii ei, susţinând totodată că a plecat ocazional în Spania la muncă şi nu l-a părăsit pe minor.

În drept a invocat art. 115 C.p.c.

În cauză, au fost efectuate ancheta socială de către autoritatea tutelară de pe lângă Primăria D, cu nr. 2922/9.07.2009, de asemenea s-a depus de către reclamant copie de pe Ordonanţa nr. 213/P/2007 din 29.06.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat şi rezoluţia nr. 212/P/2007 din 12.03.2007 a aceluiaşi Parchet, cupoane de mandate poştale privind plata pensiei.

Au fost audiaţi martorii AN şi DI, propuşi în dovedirea acţiunii, respectiv AA şi VC, în contraprobă.

Se va reţine următoarea stare de fapt:

Prin sentinţa civilă nr. 290/25.03.2005, pronunţată în dosarul 374/2005, Judecătoria Calafat a stabilit domiciliul minorului PSI, născut la 27.08.2003 la mamă, fiind obligat pârâtul la 750.000 lei ROL pensie de întreţinere. Prin acţiunea promovată, reclamantul a susţinut că se impune modificarea acestei măsuri, deşi şi-a caracterizat cererea ca încredinţarea minorului şi nu modificarea măsurii privind stabilirea domiciliului minorului. Instanţa a interpelat apărătorul reclamantului, cu ocazia concluziilor puse la fond, având în vedere că încredinţarea minorului se face numai în cazul procedurii de divorţ, respectiv la stabilirea paternităţii, când sunt soţi din ale căsătorii. Părţile au fost concubini, deci se aplică dispoziţiile art. 100  cod fam. ,privind stabilirea domiciliului minorului şi respectiv modificarea cestei măsuri, dacă s-a schimbat starea la starea de fapt.

Din declaraţiile martorilor AA şi VC rezultă că minorul este bine îngrijit de mamă şi bunicii materni, locuind împreună cu aceştia, în imobilul proprietatea părinţilor pârâtei, situat în com. D, compus din 6 camere, baie, bucătărie, mobilate corespunzător, având şi teren agricol unde cultivă legume, împrejurarea reieşită şi din ancheta socială depusă la fila 26 dosar. Faptul că pârâta a plecat la muncă în străinătate pentru a realiza venituri, nu este un impediment în creşterea copilului care se bucură şi de afecţiunea bunicilor materni, cu atât mai mult cu cât fiind în vârstă de 6 ani, are nevoie de îngrijire pe care numai mama le-o poate acorda.

Minorul nu cunoaşte pe tată, aşa cum a susţinut martorul AA, iar martorul V a afirmat că reclamantul nu l-a vizitat pe minor, dar i-a trimis bani, iar de circa 1 an, practic nu a mai vizitat minorul. Acesta mai are în întreţinere un copil, iar cu actuala concubină are încă un minor în vârstă de o lună şi locuieşte împreună cu actuala concubină într-un imobil cu 6 camere, împreună cu părinţii lui, o soră cu handicap de gr.I, având venituri şi din valorificarea legumelor.

Martorii DI şi AN au susţinut că minorul nu este bine îngrijit, pârâta fiind plecată mai mult plecată în străinătate, deci se dezinteresează de copil.

Din adeverinţa 3822/7.09.2009, emisă de Primăria D - autoritatea tutelară, rezultă că pârâta a fost plecată în Spania circa o lună, în mai 2009. Chiar dacă ar fi fost plecată o perioadă mai îndelungată, minorul nu a rămas fără îngrijire, el locuind  împreună cu  bunicii materni din 2005, atunci când s-a stabilit domiciliu, din considerentele sentinţei amintite reieşind că din octombrie 2004 mama şi copilul locuiesc în domiciliul familiei G, deci este o perioadă apreciabilă de timp – 5 ani, în care minorul locuieşte într-un anumit mediu, s-a obişnuit cu acesta, iar pe de altă parte reclamantul mai are în întreţinere 2 minori şi este greu de crezut că poate asigura aceeaşi îngrijire şi minorului în vârstă de 5 ani. Nu se contestă faptul că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plata pensiei de întreţinere, dovadă fiind cupoanele poştale depuse în copie la fila 31, iar altercaţia sa cu bunicii materni, în cadrul programului de vizitare a minorului, stabilit prin s.c. 290 nu are relevanţă, cu atât mai mult cu cât s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi respectiv neînceperea acesteia faţă de bunicii materni ai copilului.

Faţă de cele ce preced, reţinând că nu s-a schimbat starea de fapt stabilită prin s.c. 290/25.03.2005 a Judecătoriei Calafat, instanţa va respinge acţiunea ca nefondată, inclusiv obligarea pârâtei la pensie de întreţinere.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea civilă formulată de reclamantul PM, din com. D,, împotriva pârâtei GM din com. D.

Sentinţă cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica  de la 7 octombrie 2009.

VS Grefier,

M.A.P

VS/V.P./4 ex-

 08 Octombrie 2009