Pensie întreţinere

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia, la data de _____ , sub nr. ______ , reclamanta J.R.M. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul J.M. să dispună majorarea pensiei lunare de întreținere în raport de veniturile pe care le realizează în prezent, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că în prezent este majoră, fiind studentă la Universitatea Naţională de Apărare Carol I - Bucureşti, Facultatea de Securitate şi Apărare - Anul II, astfel cum reiese din adeverinţa nr. 424/02.07.2021, anexată.

Arată că în prezent pârâtul nu mai are alţi minori în întreţinere şi realizează venituri cu forme legale la societatea CA ODINIOARĂ S.R.L. cu sediul în mun. Tulcea.

De asemenea, arată că nevoile sale au crescut substanţial - fiind studentă, precum şi veniturile pârâtului, astfel apreciind că se impune admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi pe cale de consecinţă majorarea pensiei lunare de întreţinere.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

  În drept, a invocat prevederile Codului civil.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, dovada achitării acesteia fiind ataşată la dosar, la fila 4.

La data de 30.08.2021, pârâtul a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepţie a invocat lipsa interesului acţiunii, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivarea excepţiei, a arătat că reclamanta, care a împlinit vârsta de 18 ani se prevalează de sentinţa civilă nr. 366/19.04.2017, solicitând majorarea pensiei lunare de întreţinere în raport de veniturile pe care le realizează. Însă, reclamanta trebuia să solicite obligarea sa la plata pensiei de întreţinere şi nicidecum majorarea.

Pe fond, a susţinut că a fost de bună-credinţă până la împlinirea vârstei majoratului copiilor săi, achitând inclusiv în perioada stării de urgenţă şi pe parcursul stării de alertă pensia de întreţinere, deşi a fost drastic constrâns financiar, fiind în imposibilitatea de a-şi asigura un trai decent în toată această perioadă.

A mai afirmat că nu se prezumă starea de nevoie în care se află reclamanta, aceasta din urmă trebuind să dovedească starea de necesitate în care se află.

În drept, a invocat prevederile Codului civil şi dispoziţiile Codului de procedură civilă.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi cu interogatoriul reclamantei.

La data de 30.08.2021, pârâtul a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se dispună sistarea obligaţiei de achitare a pensiei de întreţinere stabilită în sarcina sa prin sentinţa civilă nr. 366/19.04.2017, pronunţată de către Judecătoria Sinaia, în dosarul nr. 23/310/2017, iar în cazul în care se va constata că este obligat la plata în continuare a pensiei de întreţinere să se dispună modificarea şi implicit micşorarea întreţinerii şi obligarea sa la plata achitării unei sume lunare stabilite de către instanţa de judecată, în limita de maxim ¼ din venitul net salarial pe care-l obţine în prezent. De asemenea, a solicitat restituirea sumei totale forfetare de 5500 lei, pentru perioada de 07.10.2018-11.08.2021, reprezentând diferenţa dintre suma de 449 lei ce îi revenea de achitat conform titlului executoriu şi suma de 700 lei transmisă lunar.

În ceea ce priveşte sistarea pensiei de întreţinere, a arătat că aceasta se impune deoarece reclamanta-pârâtă de aproximativ un an se întreţine singură, obţinând un venit regulat din prestarea de servicii de aplicare şi întreţinere unghii tehnice cu gel.

Referitor la reducerea obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere, a precizat că are un salariu net în cuantum de 1386 lei, motiv pentru care, în caz de admitere a acţiunii reclamantei-pârâte suma maximă la care ar putea fi obligat este în cuantum de 347 lei.

A mai menţionat că ţinând cont de tratamentul medical pe care trebuie să-l administreze, dar şi de obligaţiile contractuale reprezentate de achitarea serviciilor de telefonie, tv, energie şi gaz şi a asigurării meselor zilnice, este de acord să achite reclamantei-pârâte suma de 100 lei până la terminarea facultăţii pe care o urmează reclamanta.

În ceea ce priveşte restituirea sumei de 5500 lei, a arătat că dacă din orice motiv, se dovedeşte că întreţinerea prestată, de bunăvoie sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti nu era datorată, cel care a executat obligaţia poate să ceară restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, în realitate, obligaţia să o presteze, în acest din urmă caz, pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.

În drept, a invocat prevederile Codului civil şi dispoziţiile Codului de procedură civilă.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 10.09.2021, reclamanta-pârât a depus răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională, solicitând respingerea apărărilor formulate de pârâtul-reclamant.

În motivare, a arătat că prin sentinţa civilă nr. 366/19.04.2017 Judecătoria Sinaia a dispus majorarea pensiei de întreţinere şi obligarea pârâtului-reclamant la plata unei pensii lunare de întreţinere în procent de 33% din venitul minim pe economia naţională, până la majoratul său sau alte dispoziţii legale.

A mai menţionat că fiind studentă, nevoile sale din prezent au crescut substanţial, motiv pentru care se impune admiterea acţiunii şi majorarea pensiei lunare de întreţinere.

A mai apreciat că este inadmisibilă solicitarea pârâtului de sistare a pensiei de întreţinere, atât timp cât se află în continuarea studiilor, nerealizând legal niciun fel de venit.

În ceea ce priveşte restituirea sumei de 5500 lei, a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca inadmisibil, sumele fiind remise pe numele mamei sale V.I.R. şi nicidecum pe numele său. De asemenea, doar două dintre chitanţele depuse de reclamant confirmă că pârâtul-reclamant a achitat pensie de întreţinere către mama sa, iar restul de 11 chitanţe privesc o altă persoană, respectiv Agache Mihaela.

Prin înscrisul depus la data de 22.03.2022, reclamanta-pârâtă a solicitat disjungerea cererii reconvenţionale deoarece pretenţiile formulate de pârât nu o privesc pe aceasta, ci o altă persoană. A invocat astfel excepţia lipsei calităţii procesuale pasive deoarece din chitanţele depuse la dosar nu reiese că sumele de bani i-ar fi fost înmânate personal.

Reclamanta-pârâtă a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, având în vedere că sumele ce se pretind a-i fi fost comunicate, în realitate nu sunt expediate de pârâtul-reclamant, ci de o altă persoană, care nu este parte în proces.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi cu interogatoriul reclamantei-pârâte.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 366/19.04.2017, pronunţată de Judecătoria Sinaia, în dosarul nr. 23/310/2017 (f. 9), pârâtul-reclamant Jitaru Mariu a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere în procent de 33% din venitul minim pe economia naţională în favoarea reclamantei-pârâte J.R.M. şi a numitului J.R.A., începând cu data de 10.01.2017 şi până la majoratul acestora sau alte dispoziţii legale.

Prima dintre problemele care se ridică este aceea de a se stabili dacă această sentinţă îşi mai produce efectele în raport de data introducerii acţiunii. Având în vedere că atât reclamanta-pârâtă, cât şi numitul J.R.A. au împlinit vârsta de 18 ani, este evident că a încetat şi obligaţia de plată a pensiei de întreţinere stabilită în sarcina pârâtului-reclamant. Din acest motiv, primul capăt de cerere formulat de pârâtul-reclamant apare ca lipsit de interes, instanţa neputând sista o obligaţie de plată care era deja încetată la data formulării cererii reconvenţionale. Referirea în cuprinsul dispozitivului sentinţei civile nr. 366/19.04.2017 la alte dispoziţii legale, nu are ca efect prelungirea obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere dincolo de momentul împlinirii vârstei de 18 ani, ci înseamnă că dacă anterior împlinirii vârstei de 18 ani intervine un caz prevăzut de dispoziţiile legale, care are ca efect stingerea pensiei de întreţinere, aceasta încetează ca urmare a unei asemenea situaţii.

Prin urmare, instanţa va admite excepţia lipsei de interes şi va respinge ca lipsit de interes primul capăt al cererii reconvenţionale.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes formulată de pârâtul-reclamant, respectiv că reclamanta-pârâtă trebuia să ceară obligarea sa la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 1/4 , iar nu majorarea pensiei de întreţinere stabilită prin sentinţa civilă nr. 366/19.04.2017, instanţa constată că din conţinutul cererii reclamantei-pârâte reiese că scopul acesteia este evident, respectiv acela ca pârâtul-reclamant, tatăl său să îşi îndeplinească obligaţia legală de întreţinere şi pe parcursul perioadei în care aceasta se află în desfăşurarea studiilor. Instanţa reţine şi prevederile art. 152 C.proc.civ., conform cărora cererea de chemare în judecată este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită.

Prin urmare, instanţa va respinge excepţia lipsei de interes a primului capăt de cerere, ca neîntemeiată.

Referitor la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi active, potrivit art. 36 C.proc.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii; existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Instanţa constată că în susţinerea capătului III al cererii reconvenţionale, pârâtul-reclamant a invocat prevederile art. 534 Cod civil, conform cărora dacă, din orice motiv, se dovedeşte că întreţinerea prestată, de bunăvoie sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti, nu era datorată, cel care a executat obligaţia poate să ceară restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, în realitate, obligaţia să o presteze, în acest din urmă caz, pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.

Instanţa va respinge excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi active, invocate de reclamanta-pârâtă având în vedere că rezultă identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic despre care pârâtul-reclamant a afirmat că s-a născut în temeiul art. 534 Cod civil. De astfel, argumentele invocat în susţinerea excepţiilor privesc chestiuni de fond, respectiv că pârâtul-reclamant nu a făcut plăţile afirmate sau că acestea au fost făcute în favoarea altei persoane.

Pe fondul cererii introductive, instanţa reţine că potrivit art. 499 alin. (3) Cod civil., părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

Din adeverinţa nr. 424/02.07.2021, emisă de Universitatea Naţională de Apărare ,,Carol I’’ (f. 5) rezultă că reclamanta-pârâtă este înmatriculată la studiile universitare de licenţă, cu taxă, specializarea ,,Comunicarea publică şi interculturală în domeniul securităţii şi apărării’’, forma de învăţământ cu frecvenţă, în anul universitar 2020-2021 (anul II), în cadrul Facultăţii de securitate şi apărare din Universitatea Naţională de Apărare ,,Carol I’’.

Din adeverinţa nr. 77/25.03.2022, emisă de S.C. CA ODINIOARA S.R.L. (f. 76), rezultă că pârâtul-reclamant este încadrat în funcţia de bucătar, cu contract nr. 47/07.03.2016.

Pârâtul-reclamant a susţinut că se impune respingerea cererii deoarece reclamanta-pârâtă obţine venituri din prestarea de servicii de aplicare şi întreţinere unghii tehnice cu gel. Pârâtul-reclamant nu a probat această afirmaţie, capturile de ecran, prin ele însele nepermiţând concluzia că reclamanta-pârâtă este angajată într-o astfel de activitate. De asemenea, acestea nu fac nicio vorbire despre un eventual cuantum al veniturilor care se pot obţine în temeiul prestării unei asemenea activităţi. Mai mult, instanţa a încuviinţat pentru pârâtul-reclamant proba cu interogatoriul reclamantei-pârâte, însă acesta, depunând interogatoriul (f. 88) nu a înţeles să formuleze nicio întrebare care să aibă legătură cu veniturile despre care a afirmat că le obţine reclamanta-pârâtă. Nu în ultimul rând, susţinerile pârâtului-reclamant nu se coroborează nici cu adresa comunicată de ITM Prahova (f. 94) din care reiese reclamanta-pârâtă nu figurează cu contract individual de muncă.

Prin urmare, instanţa va respinge apărările pârâtului-reclamant şi va constata că reclamanta-pârâtă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 499 alin. (3) Cod civil, pârâta-reclamantă având vârsta de 22 de ani şi aflându-se în continuarea studiilor.

Conform art. 529 alin. (2) Cod civil, când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.

Potrivit art. 532 alin. (1) Cod civil, pensia de întreţinere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.

Pârâtul-reclamant a arătat că faţă de nevoile sale, nu poate fi obligat la plata unei sume mai mari de 100 lei, invocând afecţiuni care impun administrarea unui tratament medical costisitor, dar şi obligaţiile contractuale care îi asigură un trai normal. În primul rând, se constată că pârâtul-reclamant nu a probat cheltuielile pe care le face în vederea ameliorării afecţiunilor medicale pentru a se putea aprecia asupra modului în care acestea influenţează starea de nevoie a pârâtului-reclamant.

În al doilea rând, instanţa apreciază că cheltuielile de zi cu zi, cum ar fi facturile cu utilităţile sau cu mâncarea au fost avute în vedere de legiuitor atunci când acesta a edictat art. 532 Cod civil. Prin urmare, nu s-a făcut dovada că reclamanta-pârâtă ar trebui să obţină o pensie de întreţinere într-un cuantum mai mic de ¼ din venitul lunar net obţinut de pârâtul-reclamant.

Faţă de aceste considerente, instanţa urmează să admită cererea de chemare în judecată şi să oblige pârâtul-reclamant la plata lunară către reclamanta-pârâtă a unei sume de ¼ din venitul lunar net obţinut de pârâtul-reclamant, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv de la data de 11.08.2021 şi până la finalizarea studiilor, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

Având în vedere soluţia de admitere a cererii introductive, instanţa, în temeiul art. 453 alin. (1) C.proc.civ. îl va obliga pe pârâtul-reclamant, partea care a căzut în pretenţii la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru.

În ceea ce priveşte capătul III al cererii reconvenţionale, se reţine că pârâtul-reclamant a depus următoarele chitanţe:

a)chitanţa nr. FJB2113007951874/008064 din 10.05.2021 (f. 28), din cuprinsul căreia reiese că doamna A.M. a plătit în contul doamnei V.I.R. suma de 700 lei, reprezentând pensie de întreţinere;

b)chitanţa nr. FJb2110207759930/008343 din 12.04.2021 (f. 29), din cuprinsul căreia reiese că doamna A.M. a plătit în contul doamnei V.I.R. suma de 700 lei reprezentând pensie alimentară;

c)chitanţa nr. FJB2106907530439/008064 din 10.03.2021 (f. 30), din cuprinsul căreia reiese că pârâtul-reclamant a plătit în contul doamnei V.I, suma de 700 lei, reprezentând pensie alimentară;

d)chitanţa nr. FJB2104107324689/007995 din 10.02.2021 (f. 31), din cuprinsul căreia reiese că doamna  A.M. plătit în contul doamnei V.I.R. suma de 700 lei, reprezentând alimentare cont.

e)chitanţa nr. FJB21013007133842/008064 din 13.01.2021, din cuprinsul căreia reiese că doamna Agachi Mihaela a plătit în contul doamnei V.I.R. suma de 700 lei reprezentând pensie alimentară;

f)chitanţa nr. FJB2035006958670/007995 din 15.12.2020 (f. 33), din cuprinsul căreia reiese doamna A.M. a plătit în contul doamnei Vă:i.R. suma de 700 lei, reprezentând pensie alimentară;

g)chitanţa nr. FJB2031506731236/008064 din 10.11.2020 (f. 34), din cuprinsul căreia reiese că doamna A.M. a plătit în contul doamnei V.I.R. suma de 700 lei, reprezentând pensia alimentară;

f)chitanţa nr. FJB20228306515788/007995 din 09.10.2020 (f. 35), din cuprinsul căreia reiese că doamna A.M  a plătit în contul doamnei VV.I.R. suma de 700 lei, reprezentând pensie alimentară;

g)chitanţa nr. FJB2025506307360/007995 din 11.09.2020 (f. 36), din cuprinsul căreia reiese că doamna A.M a achitat în contul doamnei V.I.R. suma de 800 lei, reprezentând pensie alimentară;

h)chitanţa nr. FJB2022406076142/007995 din 11.08.2020 (f. 37), din cuprinsul căreia reiese că doamna A.M a achitat suma de 1000 lei, reprezentând pensie alimentară;

i)chitanţa nr. FJB2019105837590/007995 din 09.07.2020 (f. 38), din cuprinsul căreia reiese că doamna A.M a plătit în contul doamnei V.I.R. suma de 1000 lei, reprezentând pensie alimentară;

j)chitanţa nr. FJB2007005072938/008017 din 10.03.2020 (f. 39), din cuprinsul căreia reiese că doamna A.M a plătit în contul doamnei VV.I.R. suma de 700 lei, reprezentând pensie alimentară;

k) chitanţa nr. FJB2001004508346/008017 (f. 40), din cuprinsul căreia reiese că pârâtul-reclamant a achitat în contul doamnei V.I.R.  suma de 1200 lei, reprezentând pensie alimentară.

Reclamanta-pârâtă a negat faptul că ar fi primit aceste sume de bani (f. 73). Având în vedere persoana menţionată în cuprinsul chitanţelor, respectiv doamna Văcaru Ileana Roxana, precum şi menţiunea că plăţile reprezintă pensie alimentară, nu se poate reţine în mod cert că aceste sume de bani au avut destinaţia exclusivă de pensie de întreţinere în favoarea reclamantei-pârâte, din cuprinsul sentinţei civile nr. 366/19.04.2017 reieşind că pârâtul-reclamant are doi copii.

Reclamanta-pârâtă a invocat faptul că o parte din plăţi a fost făcută de o altă persoană decât pârâtul-reclamant. Faţă de prevederile art. 1407 Cod civil, conform căruia  plata poate să fie făcută de orice persoană, chiar dacă este un terţ în raport cu acea obligaţie, critica apare ca neîntemeiată.

Însă, instanţa constată că obligaţia instituită prin art. 499 alin. (3) Cod civil este independentă de constatarea sa pe cale judiciară. Probele administrate în cauză nu permit reţinerea concluziei că pe perioada pentru care pârâtul-reclamant pretinde suma în cuantum de 5500 lei reclamanta-pârâtă nu s-ar fi aflat în continuarea studiilor.

Aşa încât, chiar dacă s-ar considera dovedite plăţile de care se prevalează pârâtul-reclamant nu se poate considera că acestea nu ar fi fost datorate, în sensul art. 534 Cod civil, întreţinerea fiind datorată în temeiul art. 499 alin. (3) Cod civil, care nu impune un prag maxim peste care întreţinerea plătită de părinte copilului său să fie considerată nedatorată.

Faţă de aceste motive, instanţa va respinge ca neîntemeiat capătul III al cererii reconvenţionale.

Domenii speta

Spete similare