Recalcularea pensiei în situaţia în care beneficiarul, pensionat în baza Legii nr. 3/1977, a lucrat în grupa i de muncă peste 25 de ani; aplicarea unui stagiu complet de cotizare, la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani

DREPTUL ASIGURĂRILOR SOCIALE

Recalcularea pensiei în situaţia în care beneficiarul, pensionat în baza Legii nr. 3/1977, a lucrat în grupa I de muncă peste 25 de ani; aplicarea unui stagiu complet de cotizare, la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani

- O.U.G. nr. 100/2008

- O.U.G. nr. 4/2005, art. 2 alin. l, art. 4 alin. 1

- H.G. nr. 1550/2004, art. 2 alin. 1 şi 3

- Codul de procedură civilă, art. 514

- Legea nr. 3/1977, art. 8 alin. 1, art. 9, art. 14 alin. 2 şi 3

- Legea nr. 19/2000, art. 180 alin. 1

Drepturile intimatului au fost stabilite în baza Legii nr. 3/1977, recalculate în baza O.U.G. nr. 100/2008, utilizându-se la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, pentru o vechime în muncă de 40 de ani, din care peste 25 de ani în grupa I de muncă.

Întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 11/25.05.2015, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 522/14.07.2015, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti şi a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 de aprobare a Normelor metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 este: 20 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa I de muncă; şi 25 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare; 30 de ani (în cazul bărbaţilor) şi 25 de ani (în cazul femeilor), pentru cei care au lucrat efectiv în grupa a III-a de muncă, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare, decizie obligatorie pentru instanţe asupra problemelor de drept dezlegate, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I; în mod corect instanţa de fond a dispus valorificarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, câtă vreme intimatul contestator a lucrat peste 25 de ani în grupa I de muncă.

Curtea de Apel Oradea – Secţia I-a civilă

Decizia civilă nr. 1245 din 29 noiembrie 2018

Prin Sentinţa civilă nr. (...)/LM din 22.06.2018, Tribunalul (...) a admis acţiunea formulată de reclamantul (...) - CNP (...), domiciliat în localitatea (...), (...), comuna (...), judeţul (...), în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII (...) cu sediul în (...), judeţul (...), şi în consecinţă:

A obligat pârâta să emită pe seama reclamantului o nouă decizie de pensie cu valorificarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

Începând cu data de 05.02.1997, în baza deciziei de pensionare nr.(...) din 17.12.1996, reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă, conform prevederilor Legii nr.3/1977 iar din documentele depuse de către reclamant la dosarul de pensionare a rezultat că acesta are un stagiu total de cotizare de 40 de ani, 3 luni şi 8 zile, din care 25 ani, 3 luni şi 27 zile realizaţi în grupa I-a de muncă.

Recalcularea drepturilor de pensie în baza H.G. nr.1550/2004 şi O.U.G. nr.4/2005 s-a constatat că s-a făcut de la data de 30.11.2005, fiind valorificat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani prin Decizia nr.(...)/2005.

Începând cu data de 01.06.2009, s-a reţinut de instanţa de fond că reclamantul a beneficiat şi de prevederile O.U.G. nr. 100/2008, fiindu-i acordat un punctaj suplimentar pentru perioada în care acesta şi-a desfăşurat activitatea în grupa superioară de muncă.

Instanţa de fond a mai constatat că petentului i s-a aplicat un număr de puncte suplimentar conform art.169 indice 1 din Legea nr.263/2010 prin Decizia nr.(...)/2011, iar potrivit buletinului de calcul privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, stagiul complet de cotizare conform Legii nr.263/2010 a fost de 30 de ani.

S-a mai reţinut totodată că obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei reclamantului, cu valorificarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani în temeiul Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (...)/2015.

Este un aspect de necontestat faptul că acţiuni similare au creat la un moment dat o practică neunitară la nivelul instanţelor şi în acest scop, având în vedere tendinţa de cristalizare şi unificare a practicii în materie, s-a reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia (...)/2015 pronunţată într-un recurs în interesul legii şi publicată în Monitorul Oficial nr.522/14.07.2015 a tranşat modul corect de interpretare şi aplicare dispoziţiilor legale incidente.

Instanţa supremă, s-a concluzionat că a fost învestită cu interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 de aprobare a Normelor metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare date de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.

Concluzionând aceasta a reţinut că „aplicarea principiului fundamental de drept „tempus regit actum” presupune că dreptul la pensie de asigurări sociale de stat se stabileşte faţă de condiţiile prevăzute de actul normativ în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, aspect confirmat de jurisprudenţa instanţelor naţionale, de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, precum şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului; în consecinţă, ca regulă (excepţia fiind actele normative speciale), condiţiile înscrierii la pensie pentru cei al căror drept s-a deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 sunt cele prevăzute de legea în vigoare la data pensionării, anume Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare, cei pensionaţi după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, dobândesc dreptul la pensie în condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare (situaţie valabilă pentru intervalul 1 aprilie 2001 -  31 decembrie 2010), în timp ce după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare (1 ianuarie 2011), se vor supune condiţiilor prevăzute de cel din urmă act normativ.”

Potrivit prevederilor art. 517 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură, s-a apreciat de instanţa de fond că acele dispoziţii legale supuse interpretării prin recursul în interesul legii sunt susceptibile, în mod legal, de aplicare ulterioară în litigiile cu care instanţele judecătoreşti sunt sau vor fi învestite după pronunţarea şi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei pronunţate asupra recursului în interesul legii.

Raportat la concluziile expuse, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 2 alin. 3 din H.G. nr. 1550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, “pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”.

Prin urmare, s-a apreciat că acesta este actul normativ care trebuie avut în vedere pentru a verifica dacă pârâta a aplicat în mod corect dispoziţiile legale privind stagiul complet de cotizare.

Instanţa de fond a mai reţinut că Legea nr. 3/1977 nu cuprindea noţiunea de „stagiu complet de cotizare”, care a fost introdusă abia începând cu Legea nr. 19/2000, iar în art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 se prevede că „stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creşterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei şi de la 30 de ani pentru bărbaţi, conform eşalonării prevăzute în anexa nr.3.”

Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea că “personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbaţii şi 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbaţii şi 57 ani femeile.”

Din coroborarea acestor dispoziţii legale s-a reţinut că rezultă că noţiunea de “stagiu complet de cotizare” prevăzută de Legea nr. 19/2000 corespunde noţiunii de “vechime în muncă” prevăzută de Legea nr. 3/1977, astfel, art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezenta norma generală în materie de vechime în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie, dispoziţii speciale fiind prevăzute pentru cei care îşi desfăşurau activitatea în grupe superioare de muncă, conform art. 14.

Instanţa de fond a mai reţinut că, într-adevăr, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea vârstei standard de pensionare, însă s-a apreciat că nu se poate face abstracţie de faptul că, în mod real, după 20 de ani de activitate în grupa I de muncă sau 25 în grupa a II-a, asiguraţii se puteau înscrie la pensie pentru limita de vârstă, dacă îndeplineau şi condiţia privitoare la vârsta redusă, prin urmare, s-a constatat că aceasta era vechimea în muncă cerută de lege pentru a putea solicita pensie pentru limită de vârstă, ceea ce înseamnă că acesta era stagiul complet de cotizare, după terminologia folosită de Legea nr. 19/2000.

Referitor la acordarea unui tratament diferenţiat prin legislaţia de asigurări sociale în beneficiul celor care au lucrat în aceste condiţii de muncă, s-a constatat de instanţa de fond că, Curtea Constituţională a reţinut, prin considerentele Deciziei nr. 1.126/2008, că „situaţia obiectiv diferită care diferenţiază tratamentul juridic aplicabil asiguraţilor constă în perioada cât aceştia au cotizat lucrând în condiţii speciale, expunându-se prin urmare unor condiţii suplimentare de risc şi solicitare. Aşadar, o perioadă considerabil mai lungă de muncă în aceste condiţii, s-a apreciat că justifică un tratament juridic mai favorabil, sub aspectul acordării dreptului la pensie, al celor care au contribuit în aceste condiţii, în raport cu cei care au lucrat astfel pentru perioade mai scurte şi care beneficiază totuşi de o reducere a vârstelor de pensionare”.

Asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă determinate potrivit Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 50/1990 şi ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 01.07.1977 - 31.03.2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât şi de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuţie, denumită de actuala reglementare - stagiu de cotizare, altfel spus, stagiul complet de cotizare va fi reprezentat de vechimea integrală în muncă prevăzută de Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare, pentru recunoaşterea dreptului la pensie integrală pentru munca depusă şi limită de vârstă, vechime prevăzută în mod diferenţiat de lege, în funcţie de grupa de muncă în care acea persoană a lucrat efectiv.

În consecinţă, pentru cei al căror drept la pensie a fost stabilit în perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 şi care au lucrat efectiv 20 de ani în grupa I de muncă, ori 25 de ani în grupa a II-a de muncă, instanţa de fond a reţinut că rezultă că stagiul complet de cotizare coincide cu vechimea integrală în muncă prevăzută de art. 14, vechime la împlinirea căreia (cumulată cu condiţia vârstei legale de pensionare, derogatorie şi aceasta) aveau vocaţia înscrierii la pensia integrală pentru munca depusă şi limita de vârstă.

Din carnetul de muncă al petentului, din deciziile de pensie emise de pârâtă pe seama acestuia, precum şi din buletinele de calcul aferente, instanţa de fond a reţinut că în speţă reclamantul a dovedit o vechime de 25 ani, 3 luni şi 27 de zile în grupa I-a de muncă, care a şi fost de astfel valorificată întocmai de pârâtă, fără însă ca aceasta să aibă în vedere un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 s-a reţinut că derogă de la cele ale art. 8 din aceeaşi lege, prevăzând un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puţin 20 de ani în locuri de muncă încadrate în grupa I - a de muncă, iar reclamantul a muncit peste 20 de ani în astfel de locuri, motiv pentru care instanţa de fond a admis cererea reclamantului privind utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, conform interpretării date de instanţa supremă.

Faţă de cele expuse, în aplicarea Deciziei (...)/2015 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, prin raportare la dispoziţiile art. 517 alin.4 Cod procedură civilă, şi având în vedere că această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial din data de 14.07.2015, instanţa de fond a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii (...) să emită pe seama reclamantului o nouă decizie de pensie, cu valorificarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

Reţinând culpa procesuală a pârâtei în temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa de fond a obligat-o în favoarea reclamantului, la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, justificat cu chitanţa de plată seria (...)BA nr.(...) din 14.12.2017, depusă la dosar.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii (...), solicitând admiterea acesteia, modificarea sentinţei în sensul respingerii în totalitate a acţiunii.

Prin motivele de apel s-a invocat că reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă prin Decizia nr. (...)/17.12.1996, punctajul mediu anual realizat s-a stabilit urmare a evaluării potrivit H.G. nr. 1550/2004. Deoarece Legea nr. 3/1977, în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie a reclamantului prevedea pentru bărbaţi o vechime integrală în muncă de 30 de ani, este normal ca la evaluarea pensiei să se ia ca şi stagiu de cotizare această vechime.

Este evident din cuprinsul Legii nr. 19/2000 şi a H.G. nr. 1550/2004 că pensia reclamantului a fost corect recalculată cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 3/1977 aflată în vigoare la data deschiderii drepturilor şi nu Legea nr. 19/2000 privitor la luarea în considerare a unui stagiu mai mic de 30 de ani.

Reclamantul a beneficiat deja de prevederile O.U.G. nr. 100/2008 şi ale Legii nr. 263/2010 pentru anii desfăşuraţi în grupa a II-a de muncă.

În drept s-a invocat art. 466 Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea, depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată, invocând că cererea de apel nu ţine seama de Decizia nr. 11/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie obligatorie, aceasta a venit cu întârziere, a reparat anumite inegalităţi în ce priveşte stabilirea stagiului complet de cotizare a asiguraţilor ce au lucrat în grupe superioare de muncă, deşi a lucrat în grupa I de muncă nu a beneficiat de stagiul complet de cotizare de 20 de ani ci de 30 de ani, ceea ce i-a micşorat semnificativ pensia din 1996 până în acest moment.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu, Curtea a reţinut următoarele:

Intimatului reclamant i-au fost stabilite drepturile la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă potrivit deciziei emise sub nr. (...)/17.12 1996, în baza Legii nr. 3/1977, drepturile fiindu-i stabilite din data de 05.02.1997 pentru o vechime totală în muncă de 40 de ani 2 luni, întregită la 40 de ani, din care 25 de ani, 2 luni şi 16 zile în grupa I de muncă.

Se mai reţine din analiza buletinului de calcul, aflat în copie la dosarul de fond fila 20, că, la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, din analiza copiei fişei de pensie filele 32 - 34 reieşind faptul că acesta a lucrat ca tractorist şi corhănitor, tafist, din data de 01.10.1970.

Drepturile intimatului reclamant au fost recalculate în baza O.U.G. nr. 100/2008, noile drepturi ce au avut în vedere vechimea realizată în grupa I de muncă s-au acordat din data de 01.01.2011, sens în care acesta a beneficiat de un punctaj suplimentar, aspecte corect reţinute de către instanţa de fond.

Referitor la acţiuni similare prezentei, la nivel naţional instanţele au pronunţat soluţii diferite, practica fiind astfel una neunitară, motive pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în virtutea competenţelor conferite de art. 514 Cod procedură civilă, a pronunţat Decizia nr. 11/25.05.2015, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 522/14.07.2015, prin care, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti şi a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 de aprobare a Normelor metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 este:

 - 20 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa I de muncă; şi

 - 25 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare;

 - 30 de ani (în cazul bărbaţilor) şi 25 de ani (în cazul femeilor), pentru cei care au lucrat efectiv în grupa a III-a de muncă, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare, decizie obligatorie pentru instanţe asupra problemelor de drept dezlegate, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

S-a reţinut în considerentele acestei decizii faptul că, art. 180 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, a prevăzut că pensiile stabilite pe baza Legii nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare, au devenit pensii în sensul legii noi, astfel: "La data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile de asigurări sociale de stat, pensiile suplimentare, pensiile de asigurări sociale pentru agricultori, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, precum şi ajutoarele sociale stabilite potrivit legislaţiei de pensii devin pensii în înţelesul prezentei legi", iar art. 171 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în mod similar, a prevăzut că, "la data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile din sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv categoriile de pensii prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înţelesul prezentei legi".

Ca urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că şi cei al căror drept la pensie s-a deschis sub imperiul Legii nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare, cum este cazul intimatului reclamant, potrivit celor arătate mai sus, din punctul de vedere al mijloacelor procesuale de asigurare a respectării drepturilor lor pot recurge la invocarea dispoziţiilor din actele normative succesive, anume art. 89 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd că, "în situaţia în care se constată erori în stabilirea şi în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile şi modificările legale, atrăgând, după caz, răspunderea celor vinovaţi".

S-a mai constatat astfel că şi în prezent este posibilă aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, în procesele declanşate în condiţiile arătate, chiar dacă acest act normativ este abrogat, întrucât evaluarea în vederea recalculării şi recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 (aşadar, în baza Legii nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare), în mod necesar trebuie a fi realizată în baza Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât raportul juridic de drept material este guvernat de aceste norme.

Totodată, s-a apreciat că recalcularea prevăzută de art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, a impus determinarea punctajului mediu anual (şi a cuantumului fiecărei pensii) cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale ordonanţei de urgenţă anterior menţionate, noţiunea de punctaj mediu anual neavând un corespondent conceptual în legislaţia anterioară, întrucât sub imperiul Legii nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare, algoritmul de stabilire a dreptului la pensie de asigurări sociale privea, în esenţă, raportarea doar la noţiunile legale de vechime în muncă, retribuţie tarifară, grupe de muncă şi vârsta legală de pensionare [art. 1 alin. (2) şi (3), art. 2 alin. (1) din lege].

Referitor la chestiunea determinării punctajului mediu anual potrivit Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, s-a apreciat că era necesară utilizarea parametrului legal de stagiu complet de cotizare, noţiune, de asemenea, fără un echivalent în Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare, şi asimilată de art. 2 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cu vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie (proprie şi Legii nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare); în acelaşi sens sunt şi prevederile art. 160 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare.

Aplicarea principiului fundamental de drept tempus regit actum, s-a apreciat că presupune împrejurarea că dreptul la pensie de asigurări sociale de stat se stabileşte faţă de condiţiile prevăzute de actul normativ în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, aspect confirmat de jurisprudenţa instanţelor naţionale, de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, precum şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului; în consecinţă, ca regulă (excepţia fiind actele normative speciale), condiţiile înscrierii la dreptul la pensie pentru cei al căror drept s-a deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 sunt cele prevăzute de legea în vigoare la data pensionării, anume Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare, cei pensionaţi după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, dobândesc dreptul la pensie în condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare (situaţie valabilă pentru intervalul 1 aprilie 2001 - 31 decembrie 2010), în timp ce după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare (1 ianuarie 2011), se vor supune condiţiilor prevăzute de cel din urmă act normativ.

S-a avut în vedere de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie faptul că, în aplicarea acestui principiu, în procesul de reformare a sistemului de pensii, s-a adoptat Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, prin care legiuitorul a prevăzut în mod explicit:

"Determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000."

Calificarea angajaţilor pentru deschiderea dreptului la pensie integrală pentru munca depusă şi limita de vârstă în sistemul Legii nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare, s-a apreciat că presupunea verificarea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege, şi anume: vechimea în muncă, retribuţia tarifară, grupa de muncă şi vârsta legală de pensionare.

Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare, prevedea regula în materie în sensul că: "(1) Personalul muncitor, care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbaţii şi 25 ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusă şi limita de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbaţii şi 57 ani femeile "iar, art. 9 alin. (1) prevedea faptul că vechimea în muncă ce se ia în considerare la stabilirea pensiilor pentru munca depusă este timpul cât o persoană a fost încadrată în baza unui contract de muncă." Art. 11 alin. (1) şi (2) prevedeau faptul că pensia integrală pentru munca depusă şi limita de vârstă se determină în procente din retribuţia tarifară, diferenţiate pe tranşe de retribuţii şi grupe de muncă, stabilite potrivit legii iar, procentele corespunzătoare grupelor I şi II de muncă se aplică persoanelor care au lucrat efectiv în aceste grupe cel puţin 20 ani în grupa I sau 25 ani în grupa II de muncă; dacă au lucrat mai puţin, la procentele corespunzătoare grupei III se acordă un spor proporţional cu timpul efectiv lucrat în grupele I şi II.". Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare, prevedea faptul că, persoanelor care au lucrat efectiv cel puţin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă sau cel puţin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:

 a) un an şi şase luni pentru grupa I de muncă;

 b) un an şi trei luni pentru grupa II de muncă."

Din coroborarea dispoziţiilor art. 9, art. 11 alin. (1) şi ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că cei care au lucrat efectiv 20 de ani în grupa I de muncă ori 25 de ani în grupa a II-a de muncă, dacă îndeplineau şi condiţia vârstei legale de pensionare [cu aplicarea şi a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) şi (3)], se calificau pentru pensie integrală pentru munca depusă şi limită de vârstă.

Ca atare, în cazul acestora, s-a apreciat că vechimea integrală în muncă pentru a li se deschide dreptul la pensie integrală pentru munca depusă şi limită de vârstă era vechimea efectivă de 20 de ani (pentru cei care au lucrat această perioadă în grupa I de muncă) şi, respectiv, de 25 de ani pentru cei care au lucrat în tot acest interval în grupa a II-a de muncă, aspect raportat la care corect instanţa de fond a apreciat că se impune admiterea acţiunii câtă vreme carnetul de muncă al intimatului reclamant, arătat mai sus, confirma faptul că acesta a lucrat în grupa I de muncă peste 20 de ani.

Referitor la dispoziţiile cuprinse în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în sensul că prin aceasta s-a instituit o reglementare cu caracter reparatoriu pentru persoanele care au desfăşurat activitatea în fostele grupe I sau II de muncă. Ulterior însă, prin Legea nr. 218/2008 (...) a fost instituită o reglementare având un scop similar, care nu a abrogat însă dispoziţiile vizând aceeaşi materie ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008. În vederea evitării eventualelor disfuncţionalităţi ce puteau apărea din aplicarea simultană a două acte normative cu conţinut similar, Guvernul a emis Ordonanţa de urgenţă nr. 209/2008, care a preluat reglementarea celor două acte normative anterioare."

S-a mai reţinut faptul că, deşi principiul contributivităţii nu era prevăzut în mod expres în conţinutul Legii nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum era enunţat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, sau, că în prezent, în art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, acesta avea o consacrare în conţinutul legii, sub forma obligaţiei imperative de a se achita contribuţia la fondul asigurărilor sociale de stat.

Ca urmare, s-a apreciat că în aceste condiţii apare pe deplin justificată dispoziţia din art. 2 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, cu modificările şi completările ulterioare, de a se considera că "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operaţiunilor de evaluare", întrucât, în toată perioada în care un angajat a desfăşurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă [perioadă ce constituie vechimea sa în muncă, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare], a fost achitată contribuţia la fondul asigurărilor sociale de stat.

Stagiul complet de cotizare, s-a reţinut că va fi reprezentat de vechimea integrală în muncă prevăzută de Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare, pentru recunoaşterea dreptului la pensie integrală pentru munca depusă şi limită de vârstă, vechime prevăzută în mod diferenţiat de lege, în funcţie de grupa de muncă în care acea persoană a lucrat efectiv. În consecinţă, pentru cei al căror drept la pensie a fost stabilit în perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 şi care au lucrat efectiv 20 de ani în grupa I de muncă ori 25 de ani în grupa a II-a de muncă, stagiul complet de cotizare coincide cu vechimea integrală în muncă prevăzută de art. 14, vechime la împlinirea căreia (cumulată cu condiţia vârstei legale de pensionare, derogatorie şi aceasta) avea vocaţia înscrierii la pensia integrală pentru munca depusă şi limita de vârstă.

Doar în cazul persoanelor ale căror drepturi la pensie au fost stabilite în acelaşi interval şi care au lucrat în grupa a III-a de muncă, s-a opinat în sensul că stagiul complet de cotizare este de 30 de ani în cazul bărbaţilor şi de 25 de ani în cazul femeilor, prin luarea în considerare a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare, care consacră vechimea integrală în muncă de drept comun.

Prevederile cuprinse în art. 14 din acelaşi act normativ, s-a apreciat că sunt dispoziţii de excepţie de la regulă, aplicabile în mod prioritar în interpretarea coroborată a art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, cu modificările şi completările ulterioare, menite a asigura un regim juridic mai favorabil, pentru motive de ordin obiectiv şi rezonabil, celor care au lucrat în grupele superioare de muncă, grupa I şi grupa a II-a de muncă, în sistemul Legii nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare.

Ca urmare, concluzia, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin care au fost aprobate Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare date de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, a fost în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 este:

 - 20 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa I de muncă; şi

 - 25 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, cu modificările şi completările ulterioare;

 - 30 de ani (în cazul bărbaţilor) şi 25 de ani (în cazul femeilor), pentru cei care au lucrat efectiv în grupa a III-a de muncă, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, cu modificările şi completările ulterioare.

Raportat la considerentele expuse, în mod corect instanţa de fond a reţinut că faţă de prevederile cuprinse în art. 517 aliniat 4 Cod procedură civilă, se impunea valorificarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani în loc de cel utilizat de 30 de ani, fiind astfel irelevant faptul că s-au aplicat prevederile O.U.G. nr. 100/2008 câtă vreme nu s-a dovedit că, prin aplicarea celor dispuse, drepturile s-ar diminua în raport cu cele aflate în plată.

Ca urmare, în baza art. 480 aliniat 1 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat apelul şi a păstrat în întregime sentinţa apelată, ca fiind legală şi temeinică.

Faţă de cele dispuse, fiind aplicabile prevederile art. 451-453 aliniat 1 Cod procedură civilă, Curtea a obligat apelanta să-i plătească intimatului 500 lei cheltuieli de judecată ocazionate în apel, reprezentând onorariu avocaţial dovedit cu chitanţa nr. (...)/14.09.2018 aflată la fila 11 în dosar de apel.

Domenii speta

Spete similare