Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții ##### ######, ##### ### și ##### ######## în contradictoriu cu pârâții ###### #####, ##### #####, ###### ######## și ###### #####, precum și cu intervenienți forțați ##### ###, ##### ###### și ##### #####, având ca obiect „acţiune în constatare”.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 24.09.2021, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunţarea la data de 12.10.2021, 20.10.2021, 27.10.2021 și ulterior pentru 29.10.2021, la această din urmă dată pronunțând următoarea hotărâre:
I N S T A N Ț A
A. Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 29.10.2020 sub nr. de dosar ####/204/2020, reclamanții ##### ######, ##### ### și ##### ######## a chemat în judecată pe pârâții ###### #####, ##### #####, ###### ######## și ###### #####, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța:
- Sa constate dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeţei indivize de 2230 mp. din totalul terenului de 900 mp., situat în ###### ######, pct. „Călineț”, ####### #######., ca urmare a promisiunii de vânzare materializată prin înscrisul sub semnătură privata, intitulat chitanţă, din 1961;
- în subsidiar, sa îi oblige pe pârâţii ###### #####, ###### ######## și ###### ##### în solidar, la restituirea dublului prețului achitat, preţ ce urmează a fi calculat potrivit valorii terenului în litigiu, de fâneaţă, precum la contravaloarea tuturor îmbunătăţirilor efectuate de reclamanți.
În motivare, reclamanții a arătat că, în esență, s-a încheiat o promisiune de vânzare între parata ###### #####, ca promitenta vânzătoare, și autorul reclamanţilor, ca promitent cumpărător.
S-a prevăzut ca unica vânzătoare parata ###### #####, întrucât aceasta îşi delimitase total în fapt suprafaţa de 2230 mp, pentru care juridic nu efectuase ieşirea din indiviziune, aşa cum au reţinut instanţele de judecata.
Cat priveşte pe pârâţii ###### ######## și #####, cu totala rea credinţa, deşi aşa cum vor dovedi în continuare, aveau cunoştinţă de promisiunea de vânzare în favoarea autorului reclamanților, autorul reclamanților a acceptat pentru a 2-a oara sa cumpere terenul în litigiu
Exercitarea posesiei s-a făcut de autorul reclamanților, iar după decesul acestuia de ##### ###### în consens cu ceilalţi descendenţi, după întocmirea înscrisului de promisiune de vânzare pe toata perioada, inclusiv în momentul de fata. Mai mult, a trecut terenul în rolul reclamanților plătind impozit și a efectuat masive îmbunătăţiri constând in:
- împrejmuirea pe toate laturile cu gard de plasă metalica doua laturi și cu uluca pe alte doua laturi, pe bulumaci metalici;
- plantat circa 60 pruni, specia grase;
- edificat o camera 4x4 m.l. din lemn precum și hol 2x4 m.l. din lemn, iar un perete din BCA;
-un grajd 6x4 m.l. din lemn acoperit cu tabla;
-un saivan pentru oi, din lemn acoperit cu tabla;
-o fântână cu apa cum se afla.
Au solicitat evaluarea raportata la caracteristicile tehnice inclusiv pentru spatiile demolate prin cai abuzive, reclamanții fiind constructori de buna credinţă. Au mai solicitat în cazul neadmiterii capătului principal instituirea unui drept de retenţie în favoarea lor, pana la plata integrala a sumelor aflate în litigiu, ce vor fi admise de instanţă. în raport de data încheierii convenţiei de vânzare sunt aplicabile normele de drept de la 1864.
Reaua-credinţă deosebită, căile abuzive și şicanatoare, fondate pe calea unei consilieri pe care rog instanţa sa o califice, au arătat:
-intre pârâții părţile s-au derulat mai multe litigii, aferente promisiunii de vânzare.
Prin întâmpinarea depusa, ###### ######## recunoaşte înţelegerea ce a generat promisiunea, dar în mod ostentativ și tipic abuziv prin apărătorul sau ales întreprinde demersuri la Primăria Telega să dispună demolarea construcţiilor edificate de reclamanţi pe terţetul dobândit de dansul în împrejurările de mai sus, prezentând actul de vânzare dar ascunzând cu laşitate promisiunea de vânzare tatălui reclamanților și masivele îmbunătăţiri făcute cu munca cinstita și eforturi financiare.
Mai mult, după posesia de cca. 50 ani și îmbunătăţirile efectuate contesta semnătura promitentei vânzătoare și cumpărător, fiind acuzaţi de fals și uz de fals. Drept urmare s-a suspendat dosarul civil ###/04/2016, iar pe parcurs s-au efectuat peste 3 ani urmărire penala cu doua rânduri de expertize grafice, ambele concluzionând ca semnăturile de pe convenţia de v./c. părtini părţilor contractante.
In şedinţa de judecata din data de 12.10.2020 instanţa a constatat ca intre numiţii ###### ######## și ##### (actualii pârâţi) reclamanţi în cauza de mai sus nu exista raport juridic direct, respingând-se cererea reconvenţională a actualilor reclamanţi, fiind nevoiţi a formula prezenta acţiune. Este neîndoielnică necesitatea soluţionării unitare a dosarului ###/204/2016 și actuala acţiune, motiv pentru care solicită conexarea celor doua cauze. Au arătat în încheiere un alt abuz de drept săvârşit de ###### ######## și #####, pentru care își rezervă calea unei plângeri penale.
Într-adevăr ultima hotărâre definitiva și irevocabila o reprezintă decizia civila nr. ###/6 aprilie 1995 a Curţii de Apel Ploiești în care au figurat toate părţile din prezenta cauza. Pe fond s-a respins atât acţiunea în revendicare formulata de ###### ##### și ##### ##### și cererea reclamantului ##### ######, reţinându-se ca unic motiv neieșirea din indiviziune de către ###### ##### și ##### #####, situaţie existenta și actualmente (a se vedea decizie invocata). Paradoxal dar și prin cras abuz de drept, în contractul de întreţinere autentic, invocat ca titlu de proprietate de pârâţii ###### ######## și #####, se menţionează la alin. 2 „terenul este proprietatea mea înstrăinătoare (n.n. ##### #####), dobândit prin înzestrare în vederea căsătoriei în anul 1948. în realitate, terenul indiviz între ##### ##### și ###### ##### autorul acestora, fiind acelaşi teren, înstrăinat autorului nostru de ###### moştenire de la #####.
În drept, reclamanții și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile 111 Cod procedura civila, art. 59, 977 și 1073 și urm. cod Civil.
În probațiune, reclamanții a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, interogatoriul pârâţilor, înscrisuri, expertize de specialitate, martori.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1.053 lei, în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, conform dovezii de plată de la fila 16-18, 190.
II. Pârâții ###### ######## și ###### ##### au depus întâmpinare prin care au solicitat anularea acțiunii ca netimbrata și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In fapt, pe rolul Judecătoriei Campina se află spre soluţionare dosarul nr. ###/204/2016, având ca obiect-revendicare, cu termen la data de 27.01.2021, în cadrul căruia, pârâții au calitatea de reclamanţi, iar reclamantul calitatea de parat.
In cadrul acestui dosar, reclamanţii din prezenta cauză au formulat o cerere reconvenţională, având acelaşi petit ca al acţiunii prezente, care a fost respinsa de instanţa ca inadmisibilă.
Au mai arătat că sunt proprietarii terenului în suprafaţa de 2230 mp situat în #### ######, pct. „Călineț ”, #### #######, în baza contractului de întreţinere autentificat sub nr. 165/1995, deţinut în prezent fără drept de către reclamantul ##### P. ######.
In ceea ce priveşte situaţia de fapt prezentata de reclamanţi, referitor la promisiunea de vânzare încheiată cu ###### #####, au arătat că anterior au fost soluţionate în mod definitiv și irevocabil doua cauze civile, despre care nu se face vorbire, respectiv nr. 659/1991 și nr. ####/204/2012.
Potrivit Deciziei nr.###/06.04.1995 pronunţată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 659/1991, înscrisul sub semnătură privata prin care se afirma ca numitul ##### ##### a cumparat terenul în suprafaţă de 2200 mp în pct. „ Călineț ” a făcut obiectul analizei instanţei de judecata, stabilindu-se cu putere de lucru judecat ca admiterea în parte a cererii reconvenţionale formulata de ##### ###### a fost greşită, atâta timp cat părţile care au figurat în calitate de reclamanţi nu realizaseră ieşirea din indiviziune, iar terenul nu fusese identificat ca atare.
Astfel, acţiunea promovata a fost respinsa ca neîntemeiată.
Se arata ca aceasta suprafaţă a fost posedata iniţial de defunctul tata ##### P. ##### iar după decesul acestuia de paratul ##### P. ######, cu acordul celorlalţi doi moştenitori ##### P. ### și ##### P. ########.
Aceasta situaţie este nereala având în vedere faptul ca, posesia exercitata de ##### ###### a fost a unui detentor precar, din probele administrate în dosarul nr.####/204/2012, Tribunalul Prahova reţinând „inexistenta unei posesii utile și neviciate asupra terenului, în condiţiile în care prin hotărâre judecătorească definitiva și irevocabila s-a constatat cu autoritate de lucru judecat imposibilitatea vânzătoarei ###### ##### de a înstrăina terenul în litigiu și deci era imposibil ca reclamantul și autorul sau sa fi exercitat o posesie utila și neviciata, cu buna-credinţă, cunoscând ca acest teren nu le-a aparţinut și nu le aparţine.
Au solicitat instanței să retina ca acţiunile promovate anterior de paratul ##### ###### atât în ceea ce priveşte „Chitanţa” cat și referitoare la dobândirea dreptului prin uzucapiunea de lunga durata, au fost respinse ca neîntemeiate.
Mai mult, potrivit considerentelor Deciziei nr.###/07.02.2014 pronunţată de Tribunalul Prahova, dosar nr. ####/204/2012, rezulta ca porţiunea de teren în litigiu „ a figurat de-a lungul timpului, la rolul agricol al paratei ##### #####, neexistând nici o dovada la dosar ca tatăl reclamantului și apoi reclamantul s-au înscris cu terenul în registrul agricol al comunei, cat timp permanent terenul a figurat la rolul agricol al paratei ##### #####.
In aceste condiţii afirmaţiile celor 3 moştenitori ai defunctului ##### ##### referitoare la înscrierea terenului în rolul agricol începând cu anul 1981 se dovedesc nereale, în raport de considerentele expuse de Tribunalul Prahova.
Mai mult, Tribunalul Prahova a stabilit cu putere de lucru judecat ca terenul ce a fost înstrăinat de ##### ##### paratului ###### ######## și soţiei, ###### #####, cu contract de întreţinere în anul 1995, figurează înscris în evidentele agricole pe numele acestuia.
De la aceasta data (1995) au achitat taxele și impozitele pentru teren, iar actul de întreţinere atesta dreptul de proprietate al paratului asupra terenului în litigiu, contractul nefiind niciodată contestat sau anulat, producând efectele juridice pentru care a fost încheiat.
In aceste condiţii este evident ca orice situaţie prezentata contrar acestor aspecte reprezintă împrejurări nereale, de natura sa creeze confuzie și sa „îndreptăţească” pe paratul ##### ###### la formularea unei pârâții acţiuni pârâții, cu acelaşi temei.
Reclamanţii încearcă o reluare a judecăţii ce a făcut obiectul analizei instanţei de judecata, fiind pronunţate hotărâri definitive și irevocabile, în raport de solicitarea de a se constata dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2230 mp situat în #### ######, pct. „Călineț ca urmare a unei promisiuni de vânzare încheiată în anul 1961.
Fata de aceasta solicitare, au invocat excepţia autorităţii lucrului judecat în temeiul disp. art. 431 alin. 2 NCPC, care arata ca oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, daca are legătură cu soluționarea acestuia din urma.
In acest sens, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecata ca numita ###### ##### nu putea înstrăina suprafaţa de 2230 mp pretins cumpărată de autorul paratului ##### ######, aceasta nefiind proprietara terenului.
Faptul ca, în anul 1995 s-a încheiat actul de întreţinere ce reprezintă titlul pârâților de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 2200 mp atesta o data în plus ca nu pot rediscuta situaţia soluţionată în mod definitiv și irevocabil în dosarul nr. 659/1991, prin Decizia nr. ###/06.04.1995 pronunţată de Curtea de Apel Ploiești.
Aşa cum s-a subliniat, în cazul invocării excepţiei de lucru judecat, nu este necesar a fi întrunită tripla identitate (obiect, părţi, cauza) ci este suficient ca în judecata ulterioara sa fie adusa în discuţie o chestiune litigioasa în legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior fie prin dispozitiv, fie prin considerente, fie prin dispozitiv și considerente; aceasta judecata fiind deja făcută, ea nu mai poate fi contrazisa.
Intr-o maniera subtila se încearcă a se obţine un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, deşi aceasta chestiune a fost soluţionată în mod definitiv și irevocabil, neputând fi reluată judecata, chiar daca acum ar părea ca cei 3 moştenitori ai defunctului ##### #####, solicita acest fapt.
2. Pe de alta parte, fata de solicitarea de a se pronunţa o hotărâre care sa tina loc de act de vânzare, au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii ţinând seama ca nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea ei.
Nu se face dovada notificării părţii care se pretinde ca este proprietarul terenului, la notariat, precum și refuzul acesteia de a încheia actul autentic.
Nu se face dovada în sensul ca, ###### ##### ar fi proprietara terenului pentru care se solicita constatarea dreptului de proprietate și pronunţarea unei hotărâri care sa tina loc de act de vânzare.
In ceea ce priveşte subsidiarul, reclamanţii sunt conştienţi de imposibilitatea de a se pronunţa o astfel de hotărâre, formulând de data aceasta pretenţii în raport de „parata ###### #####”, al cărui nume corect este ,###### #####” .
3. în ceea ce priveşte capătul de cerere prin care se solicita contravaloarea unor pretinse îmbunătăţiri efectuate de pe terenul proprietatea noastră, apreciate „masive îmbunătăţiri”, construcţiile au fost demolate.
De altfel, după notificarea transmisa atât reclamantului cat și Primăriei #### ######, construcţiile edificate ilegal pe terenul proprietatea pârâților au fost demolate și au fost ridicate materialele rezultate.
Cu toate acestea, reclamantul ##### P. ######, singurul care poseda nelegal terenul, a refuzat sa îl lase în deplina proprietate și posesie, motiv pentru care l-au acţionat în judecata.
Astfel, la acest moment nu mai exista camera din lemn, grajdul și saivanul.
Referitor la pomii fructiferi respectiv pruni, aceştia nu au fost plantaţi de parat, ci în urma cu mulţi ani de către primărie, fiind plătita o anumita suma de bani în acest sens, fapt ce atesta lipsa oricărui drept al reclamanţilor asupra lor.
Au mai invocat și excepţia insuficientei timbrări.
III. Prin răspunsul la întâmpinarea formulata de pârâţii ###### ######## și ###### #####, reclamanții au arătat următoarele:
Potrivit art. 723 C. pr. civ. "drepturile procedurale trebuie executate cu buna credinţă și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege".
In aliniatul 2 al acestei norme se prevede ca "partea care foloseşte aceste drepturi în chip abuziv, răspunde pentru pagubele pricinuite". Buna credinţă a fost preluata și statuata și de normele actuale de procedura civila, aşa cum sunt prevăzute de art. 12 NCPC.
Art.6 NCPC ca și art.6 din convenţia CEDO la care Romania a aderat prevede dreptul la un proces echitabil în termen optim și previzibil", iar cu respectul cuvenit și egalitatea oricărei persoane în fata instanţelor. Reclamanţii au produs în fata instanţei un înscris sub semnătură privata având caracter de promisiune vânzare/cumpărare, potrivit căruia numita ###### Ghe.##### cu date de identificare precizate. Cumpărătorul ##### ##### a posedat acest teren, iar după decesul acestuia l-au posedat descendenţii defunctului în persoana actualilor reclamanți, prin joncţiunea posesiei.
Promisiunea de vânzare/cumpărare, aşa cum este menţionată în înscrisul sub semnătură privata, reuneşte toate elementele specifice unei vânzări/cumpărări, respectiv consimţământ, obiect și preţ și îndeplineşte și prevederile art. 969 cod civil potrivit căruia "convenţiile legale dintre părţi au putere de lege".
Practica și doctrina juridica au statuat ca în perioada interdicției vânzării de terenuri potrivit legilor speciale nr.58 și 59/1974 a creat un vid legislativ, vremelnic, fără a aboli dreptul de dispoziţie. Pe acest temei, promisiunile de vânzare/cumpărare si-au găsit rezolvarea favorabila prin preved. art. 11 cod pr.civ, art.977 și urm.cod civil și art. 1073 și urm.cod civil.
Data fiind practica consecventa materie, acest fapt este unanim acceptat în doctrina juridica și legislaţia română.
Mai mult, am făcut dovada în mod oficial potrivit adresei nr.27/14.05.1992, ca terenul promis spre vânzare a figurat în rolul promitentului comparator ##### #####. Concluzionând, terenul în litigiu a fost dobândit de autorul reclamanţilor, posedat și înscris în evidentele agricole din 1961.
Pe acest temei contestarea promisiunii de vânzare și veridicitatea înscrisului dintre părţi apare ca o reala rea credinţă și o atitudine sfidătoare. Un aspect esenţial, s-au efectuat 2 expertize grafice, ambele concluzionând cu semnătură de pe chitanţă aparţine vânzătoarei și cumpărătorului.
In sfârşit, dezicerea acestora fata de propria recunoaştere exprimata, prin întâmpinarea din dosarul nr. ####/04/2012 depusa pentru termenul din 28.01.2013 sub consilierea av. ###### ##########, în care se arata: „Este adevărat ca fără a se proceda la o ieşire din indiviziune mama mea, ###### ##### a încheiat un înscris sub semnătură privata, prin care se obliga sa înstrăineze lui ##### (autorul reclamantului) un teren în supr.de 2200 mp. ###### ######## și ##### au revenit total, atât cu privire la realitatea promisiunii cat și a persoanei care a promis vânzarea.
Este adevărat ca prin decizia civila a Curţii de Apel Ploiești s-a respins acţiunea în constatare a actualilor reclamanţi, dar respingerea acţiunii s-a făcut strict pentru faptul ca nu se efectuase ieşirea din indiviziune dintre ###### ##### și ##### ##### sora acesteia.
Este esenţial a arata ca s-a respins și acţiunea în revendicare formulata de ###### ##### prin apărătorul lor ales.
Pe cale de consecinţa, rămân valabile celelalte reţineri și motivări ale instanţei de fond, aşa cum au fost relatate pe larg în sentinţa civila nr.####/11.11.2013 soluţie însuşită și de Tribunalul Prahova.
Este momentul a sublinia faptul reţinut și neschimbat prin hotărârea suscitata, ca întreg terenul din pct. Călineț revenit numitelor ###### ##### și ##### ##### de la autorii acestora a fost de 9000 mp., dar cele două moştenitoare l-au împărţit voluntar, numitei ###### ##### revenindu-i supr. de 2200 mp care i-a vandut-o numitului ##### #####, după ce în prealabil o împrejmuise, constituind un lot distinct. Amintim și faptul ca vânzarea a fost confirmata de toţi martorii audiaţi în cauza și recunoscute la interogatoriu potrivit înscrisurilor anexate în copie.
Reţinând critica Curţii de Apel ca unica în sensul ca nu s-a făcut ieşirea din indiviziune, actuala acţiune a solicitat constatare dreptului de proprietate pentru supr. de 2200 mp., indiviz din suprafaţa totala de 9000 mp, iar pe acest temei acţiunea este fondata în fapt și drept.
Inadmisibila este și speculaţia creata de ###### Ghe. și ##### care au încheiat contractul de vânzare/cumpărare, având drept vânzătoare pe numita ##### #####, deşi aşa cum au subliniat prin întâmpinarea depusa în dosarul ####/204/2012 în care erau consiliaţi de apărător ales, afirmaseră ritos ca acest teren a fost al numitei ###### ##### care l-a promis spre vânzare numitului ##### #####.
Aşa cum se poate constata, contractul de întreţinere autentic, de care pârâţii ###### se prevalează ca titlu, o evidenţiază drept înstrăinătoare pe numita ##### #####. în acest fel se comite infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută în art. 326 cod penal atât de către vânzătoare, dar și de paraţi, din toate hotărârile și celelalte probe reţinându-se ca ###### ##### era persoana care prin înţelegere amiabila stăpânea acest teren, fiind distinct împrejmuit și vândut prin înscris sub semnătură privata numitului ##### #####.
IV. La termenul din 25.06.2021, f. 196, instanța a pus în discuție calificarea primului capăt de cerere formulat de reclamanți și, cu acordul expres al reprezentantei pârâților ###### ######## și ###### #####, instanța calificat, în temeiul art. 22 alin. (2) C. pr. civ., primul capăt de cerere ca reprezentând o acțiune prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare în temeiul promisiunii care ar rezulta din înscrisul sub semnătură privată.
La același termen de judecată, la solicitarea reprezentanților ambelor părți, care au indicat că nu este complet cadrul procesual (f. 196 și 197), instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenienți forțați a numiților ##### ###, ##### ###### și ##### #####, moștenitorii lui acordându-le acestora termen spre a depune întâmpinare.
V. În data de 25.08.2021, ###### ##### a depus note scrise prin care a indicat următoarele aspecte de fapt și de drept (f. 200-203).
Pe cale de excepţie a invocat inadmisibilitatea acţiunii.
In susţinerea acestei excepţii, terenul indicat de reclamanţii nu a fost și nu este proprietatea pârâtei ###### #####.
De reţinut ca, în anul 1991 când reclamantul ##### ###### a iniţiat acţiunea ce face obiectul dosarului nr. ######### a prezentat o „ chitanţa de mana” despre care expertul ing. Pesotzchi ####### a făcut vorbire cu ocazia expertizării terenului în suprafaţă de 200 mp, pretins vândut către tatăl acestora ##### #####.
Aceasta chitanţa nu a mai fost ulterior prezentata, iar motivarea data de reclamantul ##### ###### în acţiunile civile formulate ulterior, s-a bazat pe un alt înscris, tehnoredactat la maşina de scris care nu este datat și nu îndeplineşte condiţiile de validitate.
După decesul lui ##### ##### nu s-a prezentat niciodată un certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor pentru persoanele care pretind ca au o astfel de calitate.
Potrivit susţinerilor reclamanţilor, în calitate de moştenitori ai defunctului ##### ##### au rămas:
##### ######, fiu;
##### #########, soţie;
##### ########, fiica;
##### ###, fiu.
Cu toate acestea, cel care a pretins ca a stăpânit terenul în calitate de , proprietar a fost ##### ######, ceilalţi neinvocând niciun drept asupra terenului indicat în prezenta acţiune.
##### ###### a susţinut ca, terenul a fost dobândit de la ###### #####, după decesul părinţilor acesteia, invocând în acest sens „Chitanţa de mana” încheiată în anul 1961.
în anul 1961 părinţii pârâtei, ##### ##### și ##### ########### erau în viaţa, ei decedând ulterior, situaţie dovedita prin depunerea certificatelor de deces ale acestora.
Ulterior, reclamantul ##### ######, după ce i-a fost respinsa acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 5900/1991, a formulat o noua acţiune în constatare , în anul 2012, unde a prezentat o alta situaţie de fapt, afirmând ca, terenul a fost dobândit în anul 1964, în baza unei „ Chitanţe de mana ''.
Noul înscris depus de acesta este tehnoredactat la maşina de scris, nu este datat și este completat cu scris olograf, fapt ce se poate uşor constata.
Înscrisul vizat spre neschimbare de către instanţa nu este unul și acelaşi cu cel prezentat în anul 1991.
In raport de acest aspect, a solicitat obligarea reclamantului sa depună înscrisul original încheiat în anul 1961, folosit în dosarul nr.5900/1991, la care s-a referit și în motivarea acţiunii ce a făcut obiectul dosarului din 2012.
Prezenta acţiune impune verificarea îndeplinirii mai multor condiţii pentru a putea fi apreciata ca, admisibila.
In primul rând, reclamanţii trebuie sa facă dovada ca, au acceptat succesiunea defunctului ##### ##### și au dobândit în acest fel calitatea de moştenitor și au cules bunurile ramase de la defunct, intre acestea și dreptul de a iniţia o astfel de acţiune, în condiţiile în care înscrisul de care se prevalează nu ii vizează.
Al doilea aspect, se refera la lipsa notificării pârâtei la notariat, în vederea încheierii actului de vanzare-cumparare, pentru a se demonstra instanţei ca, a refuzat prezenta.
Numai într-o astfel de situaţie se putea promova o astfel de acţiune, în caz contrar se pune în discuţie prematuritatea acţiunii având drept consecinţa respingerea acesteia ca prematur introdusa.
Cel mai important element pe care reclamanţii trebuie sa îl dovedească este dreptul de proprietate al pârâtei asupra terenului pentru care solicita pronunţarea unei hotărâri care sa tina loc de act de vanzare-cumparare.
Potrivit actelor de la dosarul cauzei, pârâta nu a avut niciodată o astfel de calitate.
In prezent terenul este proprietatea pârâţilor ###### ##### și ###### ########, conform actului aflat la dosarul cauzei.
Inexistenta titlului de proprietate în persoana vânzătoarei atrage respingerea acţiunii, fie ca inadmisibilă, fie ca neîntemeiată.
A mai precizat că nu a semnat nicio chitanţa de mana cu defunctul ##### #####.
Aşa cum a precizat și în fata organelor de cercetare penala, semnătură aplicata pe înscrisul depus de ##### ######, nu îi aparţine.
Faptul ca, i-a fost respinsa cererea de efectuare a unei expertize complexe la Institutul Criminalistic din București, reprezintă o încălcare a dreptului pârâtei la apărare, ceea ce a dus la stabilirea unei situaţii nereale.
VI. În data de 07.09.2021, ##### #####, ##### ###### și ##### ### au depus întâmpinare prin care au arătat ca ei cunosc de la defunctul ##### #######, tatăl lor, că partea care îi revenea pârâtei ###### ##### din terenul în suprafață totală de 9.000 mp situat în ###### ######, punctul Călinet a fost vândută cu mult timp în urmă, fără forme legale, părinților reclamanților.
Au mai precizat că în calitatea lor de coproprietari ai terenului nu au nicio pretenția cu privire la cota-parte din acesta care face obiectul litigiului, indiferent care va fi soluția pronunțata de instanță și indiferent cui îi va fi recunoscut dreptul de proprietate asupra acestei porţiuni de teren.
VII. La termenul din 24.09.2021, instanţa, a pus în discuția părților excepțiile invocate în cauză. Față de împrejurarea că la termen erau prezenți toți pârâții care au invocat excepții în prezenta cauză, reprezentați de aceiași avocați pe tot parcursul procesului, instanța a invitat pe pârâți să își susţină excepțiile invocate, cu precizarea că în privința excepțiilor ce nu vor fi antamate dar au fost eventual invocate prin cererile depuse la dosar, instanța va aprecia tăcerea pârâților drept o renunțare tacită dar neîndoielnică la judecarea acestora.
Față de poziția procesuală asumată de părți, a apreciat că pot fi soluționate cu prioritate și în ordinea cuvenită, atât excepțiile, cât și fondul cauzei motiv pentru care a rămas în pronunțare asupra excepțiilor invocate în prezenta cauză, urmând să soluționeze cu prioritate excepția conexității, urmată de excepția autorității de lucru judecat și de excepția inadmisibilității, iar în funcție de soluția care se va da asupra excepțiilor, instanța a rămas în pronunțare și cu privire la fondul cauzei. Trebuie menționat că această soluție procedurală este justificată de împrejurarea că nu erau îndeplinite condițiile cu privire la unirea excepțiilor cu fondul cauzei, motiv pentru care s-a impus ca instanța să rămână în pronunțare cu privire la excepții și, în funcție de soluție, și cu privire la fond. Această soluție este în conformitate cu litera și spiritul reglementării procesual civile, precum și cu dezideratul soluționării cauzei într-un termen optim și previzibil. Or, din moment ce probele încuviințate nu justificau acordarea unui termen suplimentar pentru administrarea lor, s-a justificat rămânerea în pronunțare cu privire la toate aspectele cauzei.
În orice caz, la ultimul termen de judecată părților li s-a dat cuvântul, atât cu privire la excepții, cât și cu privire la probe și la fondul cauzei.
Din acest motiv, pe fond, a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. În ceea ce privește criticile pârâtei ###### ##### cu privire la chitanța de mână, instanța a stabilit că urmează să o aibă în vedere drept probă ca urmare a concluziilor raportului de expertiză depus la dosarul cauzei (f. 248-265) ce confirmă autenticitatea semnăturii, astfel că nu se mai impuneau verificări suplimentare cu privire la semnătura lui ###### #####.
De asemenea, instanța a respins celelalte probe solicitate de către reprezentantul reclamanților ca urmare a împrejurării că petitul acțiunii este pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare privind drepturile succesorale ale vânzătoarei, astfel încât nu se impune analizarea situației de fapt a terenului pretins a fi inclus în masa/partea din masa succesorală, această chestiune ţinând de executarea contractului de vânzare în măsura în care se va pronunța o hotărâre care să suplinească consimțământul pârâtei. La precizarea făcută de reprezentantul reclamanților prind capătul subsidiar de cerere, instanța a precizat că soluția de respingere a probelor nu este infirmată de existența acestuia.
Cu această ocazie, instanța adaugă faptul că soluționarea capătului subsidiar nu presupune analizarea altor probe decât înscrisurile depuse la dosarul cauzei, aspect neîndoielnic în ceea ce privește restituirea dublului prețului convenit. În ceea ce privește solicitarea de achitare a contravalorii îmbunătățirilor, probele solicitate de reclamanți nu erau utile cauzei față de cauza cererii de chemare în judecată.
VIII. Având în vedere contextul descris până în acest punct, instanța, potrivit art. 248 C. pr. civ. se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură care fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea fondului cauzei.
B. Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
I.Cu privire la excepţiile invocate în cauză
1.Cu privire la excepția conexităţii invocată de reclamanţi
Instanța urmează să respingă excepția ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
a)Excepţia conexităţii nu poate fi o modalitate de eludare a dispoziţiilor legale imperative privind legalitatea căilor de atac
În concret, prin excepția conexității reclamanții încearcă să eludeze dispozițiile legale imperative privitoare la legalitatea căilor de atac, solicitând instanței să conexeze prezentul dosar la dosarul nr. ###/204/2016, aflat tot pe rolul Judecătoriei Câmpina, în care reclamanții au formulat o cerere reconvențională având aceleași capete de cerere (f. 42-44) ca și cererea cu care a fost învestită instanţa în prezenta cauză, dar care a fost respinsă ca inadmisibilă prin Încheierea din 12.10.2020 pronunțată în dosarul nr. ###/204/2016.
În măsura în care s-ar admite excepția, instanța, pe o cale ocolită, ar înlătura efectele încheierii pronunțate de completul învestit cu soluţionarea dosarului anterior menționat, erijându-se în instanță de control judiciar.
Or, așa cum s-a pronunțat Înalta Curte, exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare. Acest control este guvernat însă de principiul legalității căilor de atac, astfel cum acesta este reglementat de art. 129 din Constituție, potrivit căruia împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."
Pe cale de consecință, exercitarea controlului asupra hotărârilor judecătorești prin formularea unei căi de atac nereglementată și nerecunoscută de lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, consacrat de legea procesual civilă, în concordanță cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, mai sus redat, dar și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Recunoașterea unor căi de atac în alte situații decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a principiului legalității și al celui constituțional al egalității în fața legii.[1]
Față de acestea, instanța reține ca nu are căderea de a verifica soluția pronunțată de Judecătoria Câmpina prin Încheierea din 12.10.2020 în dosarul nr. ###/204/2016 și cum excepția conexității tinde la acest efect, o va respinge ca neîntemeiată.
b)Nu a fost demonstrată în fața instanței, cu ocazia discutării excepției conexității, legătura dintre prezenta cauză și cauza ce face obiectul dosarului nr. ###/204/2016
Reclamanții nu au arătat în concret care este legătura strânsă care justifică judecarea celor două cereri împreună. Dacă la data formulării cereri introductive de instanță exista o lipsă de precizie privitoare la obiectul acestei cereri, la ultimul termen de judecată s-a clarificat obiectul capătului principal de cerere în sensul că prin acesta se urmărește pronunțarea unei hotărâri care sa țină loc contract cu privire la drepturile succesorale ale pârâtei ###### #####, conform promisiunii încheiate între părți.
În aceste condiții, cum obiectul dosarului la care s-a solicitat conexarea este revendicare, acțiune ce presupune prin ipoteză un bun individual determinat, instanța reține că nu există o legătură strânsă între cele două cauze din moment ce în prezenta cauză reclamanții pot obţine cel mult pronunțarea unei hotărâri privind drepturile succesorale ale pârâtei, fiind o chestiune ce ține de executarea contractului dacă drepturile succesorale respective privesc sau nu bunul ce face obiectul revendicării.
Aceste considerente conduc, de asemenea, la respingerea excepției ca neîntemeiată.
2.Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat
Instanța o va respinge ca neîntemeiată pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 432 C. pr. civ., „excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată”.
Pârâții ###### ########, ###### ##### și ###### ##### au invocat autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. ### din 06.04.1995 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 659/1991 și a Deciziei nr. ###/07.02.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. ####/207/2012.
Potrivit art. 430 C. pr. civ., „hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.
(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.
(4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.
(5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre”.
Totuși, hotărârile anterior menționate sunt pronunțate în litigii declanșate sub imperiul vechii legi de procedură civilă. În aceste condiții, văzând dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Codului de procedura civilă, rezultă că efectele hotărârilor sunt guvernate de legea în vigoare la data declanşării litigiului, respectiv vechiul Cod de procedură civilă.
Deși Codul de procedură civilă nu cuprindea o definiție a autorității lucrului judecat, dispoziţiile art. 1201 C. civ. 1864 stabileau că „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.
Văzând aceste dispoziţii, instanţa reține că, în esență, reglementarea instituției autorităţii lucrului judecat nu s-a modificat și presupune întrunirea a 3 condiții cumulative: (a) identitate de părți, (b) identitate de obiect și (c) identitate de cauză[2].
De asemenea, instanța va avea în vedere și tradiția doctrinară și jurisprudențială privitoare la întinderea autorității de lucru judecat. Astfel, autoritatea de lucru judecat se întinde cu prioritate asupra dispozitivului hotărârii, dar ea include și considerentele hotărârii în măsura în care ele sunt decisive (cele care sunt indispensabile pentru soluția din dispozitiv, făcând corp comun cu aceasta) sau decizorii ( cele care tranșează o parte din fondul litigiului, fără a susține în mod necesar dispozitivul)[3]. În fine, a treia categorie de considerente, anume cele supraabundente sau indiferente, nu se bucură de autoritate de lucru judecat[4].
Această soluție a fost confirmată în mod constant de jurisprudență. S-a arătat că „puterea lucrului judecat este restrânsă la acele puncte litigioase care au format obiectul litigiului şi care au fost rezolvate prin dispozitiv, adică acea parte a hotărârii care determină dreptul recunoscut sau tăgăduit de hotărârea pronunţată. Considerentele hotărârii nu participă la autoritatea de lucru judecat, decât în măsura în care ele conțin sau lămuresc declarații de drepturi provocate de părți și cuprinse în dispozitiv”[5].
În acest sens s-a pronunțat instanța supremă și într-o hotărâre recentă, prin care a statuat că „în general, partea din hotărâre care interesează lucrul judecat este dispozitivul pentru că acesta cuprinde soluţia și dispozitivul se execută, însă, în anumite situaţii, beneficiază de putere de lucru judecat și considerentele, atunci când sunt avute în vedere acele considerente în lipsa cărora nu ar fi posibilă înţelegerea dispozitivului hotărârii. Doctrina și practica judiciară au statuat că acest tip de considerente reprezintă considerente decisive, adică acelea care constituie susţinerea necesară a dispozitivului făcând corp comun cu acesta. Cu alte cuvinte, beneficiază de putere de lucru judecat și considerentele unei hotărâri judecătorești care constituie susţinerea necesară a dispozitivului făcând corp comun cu acesta”.[6]
În acest context, instanța urmează să procedeze la verificarea condițiilor enunțate, cu respectarea exigențelor privind întinderea autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește Decizia nr. ### din 06.04.1995 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 659/1991 (f. 106-108)
a)Identitatea de părți
Din analiza hotărârii invocate, instanța reține că această condiție este îndeplinită, reclamanții și pârâții din prezenta cauză fiind părți și în litigiul analizat.
Se impune a se menționa că identitatea de părți există chiar dacă în prezenta cauză sunt pârâți ###### ######## și ###### #####, deoarece aceștia sunt succesori cu titlu particular ai lui ##### #####, iar hotărârea este anterioară actului de înstrăinare, în timp ce ##### ###, ##### ###### și ##### ##### sunt succesori universali ai unei alte părți din proces, respectiv ##### #######. În orice caz, din cauza faptului că terenul la momentul anului 1994 și la momentul contractului de întreținere era stăpânit de reclamanți, pârâții din prezenta cauză, succesorii cu titlu particular sau universali nu ar putea sa susțină că erau de bună-credință și nu le-ar fi opozabilă hotărârea menționată.
b)Identitatea de obiect
În ceea ce privește cererea principală, formulată de ###### #####, ##### ##### și ##### #######, aceasta a avut ca obiect revendicarea terenului pe care îl stăpânesc pârâții și în prezent, în suprafață de 2200 mp.
Cererea principală a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia menționată, această soluție, alături de considerentele pe care se sprijină, dobândind autoritate de lucru judecat care privește inclusiv părțile din prezenta cauză.
În ceea ce privește cererea reconvențională, formulată de reclamantul ##### ######, fiind intervenienți și ceilalți reclamanți din cauză, aceasta a avut ca obiect constatarea vânzării pentru suprafața de 2200 mp în temeiul art. 111 C. pr. civ. 1864 (f. 107).
Văzând dispozițiile art. 111 C. pr. civ. 1864, care atestă că „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”, instanța reține că nu este îndeplinită condiția identității de obiect din prisma niciuneia dintre cererile ce au făcut obiectul litigiului analizat.
Cererea din prezenta cauză, așa cum a fost calificată de instanță, după prealabila punere în discuția părților și cu acordul părților prezente, este o cerere care are ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să tina loc de contract de vânzare a drepturilor succesorale pe care le avea pârâta ###### ##### în legătură cu moștenirea mamei sale ##### ###########. Din punctul de vedere al clasificării cererilor după obiectul lor, este vorba despre o cerere personală și în realizare deoarece se urmărește executarea silită în natură a obligației de a face constând în încheierea contractului de vânzare de drepturi succesorale – deci realizarea dreptului de creanță al promitentului cumpărător.
Astfel, reiese în mod neîndoielnic că nu există identitate de obiect cu cererea principală, prin care s-a revendicat bunul. De asemenea, rezultă că nu există identitate cu cererea reconvențională, care a fost o acțiune în constatare, dată fiind calificare oferită de instanță – art. 111 C. pr. civ. 1864 – în timp ce prezenta cerere este o cerere în realizare.
c)Identitatea de cauză
În fine, instanța reține ca nu există nici identitate de cauză, aspect neîndoielnic în ceea ce privește cerere principala de revendicare.
Aceeași concluzie se impune și în ceea ce privește cerere reconvențională ca urmare a faptului ca prin acțiunea în constatare situația de fapt invocată a fost contractul de vânzare, mai precis constatarea împrejurării ca a operat efectul translativ al contractului de vânzare. Or, prin ipoteză, în prezenta cauză nu este pus în discuție efectul contractului de vânzare din moment ce obiectul acțiunii este tocmai pronunțarea unei hotărâri care sa țină loc de contract de vânzare a drepturilor succesorale.
În ceea ce privește Decizia nr. ###/07.02.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. ####/207/2012 (f. 95-105)
a)Identitatea de părți
Din analiza hotărârii invocate, instanța reține că această condiție este îndeplinită pentru acele persoane care au fost părți și în litigiul analizat, respectiv reclamanții și pârâții ###### #####, ##### #####, ###### ########, și ##### ###, ##### ###### și ##### #####.
b)Identitatea de obiect
În ceea ce privește cererea principală, formulată de reclamantul ##### ######, aceasta a avut ca obiect constatarea dreptului său de proprietate asupra terenului de 2200mp situat în pct. Călineț, ###### ###### ###. ######## Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1890, 1859 și 1860.
În concret, reclamantul a invocat dobândirea dreptului de proprietate a urmare a uzucapiunii de 30 de ani. Astfel, autoritatea de lucru judecat a hotărârii se întinde exclusiv asupra dispozitivului prin care a fost soluționată această cerere și asupra considerentelor decisive și decizorii pe care acesta se sprijină.
Aspectele invocate de pârâți (iterate și prin concluziile scrise) cu putere de lucru judecat au fost următoarele:
-„inexistenta unei posesii utile și neviciate asupra terenului, în condiţiile în care prin hotărâre judecătorească definitiva și irevocabila s-a constatat cu autoritate de lucru judecat imposibilitatea vânzătoarei ###### ##### de a înstrăina terenul în litigiu și deci era imposibil ca reclamantul și autorul sau sa fi exercitat o posesie utila și neviciata, cu buna-credinţă, cunoscând ca acest teren nu le-a aparţinut și nu le aparţine”;
-„a figurat de-a lungul timpului, la rolul agricol al paratei ##### #####, neexistând nici o dovada la dosar ca tatăl reclamantului și apoi reclamantul s-au înscris cu terenul în registrul agricol al comunei, cat timp permanent terenul a figurat la rolul agricol al paratei ##### #####”;
-actul de întreţinere „atesta dreptul de proprietate al paratului asupra terenului în litigiu, contractul nefiind niciodată contestat sau anulat, producând efectele juridice pentru care a fost încheiat”
Primele două extrase din considerente, deși se bucură de autoritate de lucru judecat, nu pot fi valorificate în prezenta cauză deoarece nu există identitate de obiect.
După cum a arătat instanța anterior, prezenta cauza are ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, acțiune în realizare personală – uneori descrisă drept obligație de a face.
Or, este cert că nu există o suprapunere de pretenții între solicitarea dobândirii unui drept prin uzucapiunea de lunga durată și solicitarea adresată instanței de a suplini consimțământul la încheierea contractului promis.
În ceea ce privește cel de-al treilea considerent, acesta nu poate fi avut în vedere deoarece este un considerent supraabundent sau indiferent, aspect cu privire la care instanța va reveni în măsura în care se va respinge ultima excepție invocată.
c)Identitatea de cauză
În fine, instanța reține ca nu există nici identitate de cauză.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți.
3.Cu privire la excepţia inadmisibilităţii ca urmare a împrejurării că nu a fost probată calitatea de proprietar a pârâtei ###### #####
Cu privire la această excepție, reprezentantele pârâților au formulat următoarele concluzii cu ocazia dezbaterilor:
„Av. ##### #######, cu privire la excepția inadmisibilității cererii arată că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea ei având în vedere că se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de vânzare cumpărare și totodată se face vorbire de vânzarea unui drept succesoral în condițiile în care nu se știe dacă s-a dezbătut succesiunea defuncților.
Av. ######## ######, solicită admiterea excepției, precizând că din punctul său de vedere trebuie să se facă dovada dreptului de proprietate al autorilor care au lăsat moștenirea lui ###### #####.”
Instanța va respinge ca neîntemeiată această excepție pentru următoarele considerente.
În primul rând, nu s-a indicat care sunt acele condiții procedurale de admisibilitate ale acțiunii care nu ar fi îndeplinite.
În al doilea rând, critica formulată vizează, în esență, împrejurarea că pârâta ###### ##### nu ar avea calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra terenului de 2000 mp sau de succesor a părinților săi. Or, tradițional, chestiunea calității de titular al dreptului a fost dezbătuta în doctrină din prisma valabilității actului de înstrăinare, iar nu ca o condiție de admisibilitate a acțiunii. Astfel, critica formulată de pârâți nu este o veritabilă excepție ci este o apărare de fond.
În al patrulea rând, deși instanța urmează să detalieze cu ocazia analizării fondului cauzei, în cadrul vânzării unei moșteniri calitatea de titular a drepturilor succesorale nu este o condiție de validitate a contractului, ci este o chestiune ce ține de efectele contractului, respectiv de executarea obligaţiei de a transmite drepturile înstrăinate[7]. În măsura în care se concluzionează că vânzătorul nu era proprietar, sancțiunea nu va fi nulitatea actului juridic, ci angajarea răspunderii vânzătorului în temeiul garanției contra evicțiunii pe care o datorează, soluție expresă în noul Cod civil, art. 1.748 C. civ.[8]
Pentru aceste considerente, va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârâții ###### #####, ##### #####, ###### ######## și ###### #####.
4.Cu privire la excepția prematurității cererii
Această excepția a fost motivată prin împrejurarea că anterior formulării cererii de chemare în judecată pârâta ###### ##### nu a fost notificată spre a se prezenta la notar în vederea încheierii contractului de vânzare în formă autentică.
La termenul din 24.09.2021, instanța a calificat excepția drept o apărare pe fond, astfel că urmează să o aibă în vedere la momentul cuvenit.
I. ÎN FAPT
Instanța reține că părțile au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare de drepturi succesorale cu clauză de arvună, act juridic constatat printr-un înscris sub semnătură privată, depus la fila 127.
II. ÎN DREPT
1.Cu privire la calificarea contractului încheiat
Prin înscrisul sub semnătură privată (f. 127, 251), semnat de autorul reclamanților și de pârâta ###### #####, autenticitatea semnăturilor fiind confirmată prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 115.370 din 29.11.2018 (f. 248-265), pârâta ###### ##### a vândut autorului reclamanților, ##### #####, întregul drept ce i se cuvenea din moștenirea rămasă de pe urma defunctei ei mame, ##### ###########, avere ce se compunea potrivit mențiunii exprese a părților din terenul fâneață în suprafață de 2200 mp din ###### ######, punctul Călineț, cu următorii vecini:
-La răsărit cu moştenitorii ##### ######;
-La apus cu sora mea ######### #####;
-La miază zi cu ####### ##########;
-La miază noapte cu ####### ######.
Instanța nu va avea în vedere mențiunea olografă privind-o pe ##### ######### având în vedere că aceasta a fost executată de reclamantul ##### ###### (f. 265), cu precizarea ca existența ei nu influențează efectele actului juridic constat prin înscris sau valoarea probatorie a acestuia.
Părțile au convenit expres că prețul este de 2700 de lei și a fost plătit la întocmirea chitanței, precum și că în măsura în care vânzătorul nu va respecta această vânzare se obligă să restituie cumpărătorului dublul sumei plătite, adică 5400 de lei.
Motivul pentru care părțile nu au încheiat contractul de vânzare era că trebuiau să obțină avizul necesar pentru operațiune.
Văzând aceste dispoziții, instanța reține că între părți s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare de drepturi succesorale cu clauză de arvună. Împrejurarea că părțile în conținutul actului juridic sau referit la calitățile de vânzător, respectiv cumpărător, precum și la calificarea contractului drept vânzare, nu este nu este suficientă pentru a califica contractul. Interpretarea acestuia trebuie realizată după voință concordanța a părților, iar nu după sensul literar al termenilor utilizați.
Având în vedere trimiterea la faptul că actul de vânzare urmează să se încheie ulterior după obținerea avizului din partea Sfatului Popular al Comunei Telega, confirmă împrejurarea că părțile, în concret, au urmărit să încheie o promisiune de vânzare a drepturilor succesorale iar nu o veritabilă vânzare. În orice caz, și în măsura în care calificarea contractului ar fi cea de contract de vânzare, soluția ar fi fost aceeași.
În concret, contractul de vânzare ar fi fost lovit de nulitate absolută ca urmare a împrejurării că a fost încheiat sub semnătură privată deoarece inclusiv sub imperiul vechiului Cod civil[9] era admis că în măsura în care moștenirea cuprinde și un bun mobil, contractul de vânzare trebuie încheiat în formă autentică. Prin intermediul conversiunii, vânzarea nulă absolut pentru lipsa formei autentice ar fi fost convertită într-o promisiune sinalagmatică de vânzare, soluție acceptată pe larg în doctrină și jurisprudență[10].
Pentru aceste considerente, instanța reține că se impune calificarea contractului drept o promisiune bilaterală de vânzare de drepturi succesorale cu clauză de arvună.
2.Cu privire la proba actului juridic încheiat
Instanța constată că actul juridic încheiat de părți a fost dovedit prin înscrisul sub semnătură privată de la fila 127, care poartă semnăturile ambelor părților, respectiv semnătura promitentului vânzător și a promitentului cumpărător. Autenticitatea semnăturilor a fost confirmată prin raportul de expertiză anterior menționat (f. 248-265) motiv pentru care instanța a apreciat că nu se mai îmi pune realizare a vreunei verificări în ceea ce privește existența unui consimțământ valabil exprimat din partea părților pentru încheierea contractului.
De asemenea, încheierea actului juridic este confirmată și de următoarele mijloace de probă:
-Intervenienții forțați confirmă, de asemenea, încheierea promisiunii de vânzare prin întâmpinarea din 07.09.2021, unde au arătat ca ei cunosc de la defunctul ##### #######, tatăl lor, că partea care îi revenea pârâtei ###### ##### din terenul în suprafață totală de 9.000 mp situat în ###### ######, punctul Călinet a fost vândută cu mult timp în urmă, fără forme legale, părinților reclamanților; tot ei au confirmat că a avut loc înstrăinarea către autorul reclamanților și în cadrul litigiului în urma căruia s-a pronunțat Decizia nr. ###/07.02.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. ####/207/2012 (f. 98) prin întâmpinarea depusă în acea cauză;
-chiar pârâtul ###### ######## a recunoscut că a fost încheiată convenţia dintre părți prin întâmpinarea formulată în dosarul nr. ####/204/2012 aflat pe rolul, depusă în copie la dosarul cauzei și care nu a fost contestată de pârâți (f. 142). De asemenea, prin interogatoriul depus la f. 105, același pârât recunoaște că prețul terenului a fost achitat integral la data întocmirii chitanței sub semnătură privată (întrebarea 2), deşi nu recunoaște că terenul a fost dobândit de autorul reclamanților (întrebarea 1). Răspunsurile din cadrul acestor interogatorii nu a fost contestate de pârâți iar situația de fapt avută în vedere la acel moment este identică cu cea din prezenta cauză;
-prin interogatoriul administrat în dosarul nr. ######### f. 171, pârâta ###### ##### a recunoscut ca a încheiat chitanța sub semnătură privată prin care a înstrăinat terenul autorului reclamanților.
-Raportul de expertiză tehnică întocmit de PESOȚCHI ####### în dosarul nr. 5900/91 depus la dosarul cauzei de pârâta ###### ##### nu slăbește susținerea reclamanților ci, din contră, o întărește deoarece confirmă existența unei chitanțe de mână; susținerea pârâților în sensul că ar fi vorba despre o chitanță olografă este lipsită de consecinţe juridice din cel puțin două considerente: mai întâi, nu s-a demonstrat existența unui asemenea înscris de niciunul dintre pârâții din cauză – trimiterea la chitanță de mână neavând un înțeles tehnic strict cum este noțiunea de formă olografă, astfel că instanța nu poate da valoare probatorie unor termeni care sunt folosiți cu sensul lor profan; mai apoi, toate probele administrate cu privire la încheierea actului juridic dintre părți, inclusiv raportul invocat de pârâtă, confirmă încheierea contractului. Presupunând prin absurd că părțile ar fi încheiat mai întâi o chitanță olografă, atâta timp cât inclusiv pârâta recunoaște încheierea acestui contract, întocmirea ulterioară a unei chitanțe redactate la mașina de scris a cărei autenticitate a fost verificată și confirmată prin expertiză grafoscopică nu constituie decât o modificare a contractului inițial, pe deplin aptă de a produce efecte juridice.
3.Cu privire la validitatea contractului de promisiune
Instanța nu are motive pentru care să pună la îndoială validitatea promisiunii.
Mai întâi, sub aspectul formei, această este supusă principiului consensualismului, fiind valabil încheiată prin înscris sub semnătură privată, instanța asumându-și considerentele stabilite de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizia nr. ## din 3 aprilie 2017. Aceste considerente sunt avute în vedere sub aspectul substanței lor, iar nu în sensul că decizia ar avea aplicabilitate retroactivă.
Mai apoi, este unanim acceptat că înstrăinarea de drepturi succesorale nu poate avea ca obiect drepturi eventuale asupra unei moșteniri nedeschise încă, fiind nulă pentru lipsa desăvârșită a obiectului derivat – ce nu constituie nici măcar un bun viitor.
Analizând contractul încheiat de părți, instanța reține că acesta nu face nicio precizare cu privire la data încheierii lui.
Totuși, din conținutul promisiunii de vânzare rezultă că se promite înstrăinarea drepturilor promitentei vânzătoarea de „defuncta mea mama”. În aceste condiții, instanța va respinge criticile pârâților privind nulitatea absolută a convenției deoarece rezultă neîndoielnic că la momentul semnării contractului de promisiune persoana a cărei moștenire era înstrăinată decedase. Această mențiune este suficientă să atesta validitatea promisiunii, celelalte trimiteri la anii 1961 sau 1964 nefiind în măsură să înlăture validitatea promisiunii de vânzare.
Mai mult, până la acest moment nu a fost invocat și analizat aspectul privind data contractului în litigiile anterioare în cadrul unor considerente decisive sau decizorii.
În fine, promisiunea cuprinde toate clauzele fără de care nu s-ar putea încheia contractul promis, respectiv prețul vânzării și obiectul acesteia – drepturile succesorale.
4.Cu privire la existența remediului executării silite în natura a obligaţiei de a face, respectiv de obține suplinirea consimțământului la contractul promis, solicitat de reclamanţi
Vechiul Cod civil nu cuprindea o dispoziție expresă privind posibilitatea promitenților dintr-o promisiune bilaterală de vânzare de a obține pronunțare unei hotărâri care sa țină loc de contract în măsura în care partea adversă nu își executa obligația.
Totuși, în doctrină și jurisprudență[11] s-a admis că există posibilitatea, în lumina principiului executării în natură a obligațiilor și a reparării în natură a pagubelor, să pronunțe în temeiul art. 1073 și 1077 C. civ. o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare.
Pentru întărirea acestei soluții, instanța are în vedere că soluția era acceptată inclusiv în dreptul civil interbelic. Astfel, texte exprese de lege recunoșteau posibilitatea părții interesate de a cere în justiție perfectarea vânzării - Articolul 36 alin. (2) din Legea a timbrului, introdus prin Legea din 1 aprilie 1939, prevedea că: „În cazul unei promisiuni de vânzare, dacă se va cere prin justiție perfectarea actului, impozitul proporţional se cuvine fiscului după natura şi obiectul convențiunii”[12].
Față de aceste considerente, instanța apreciază că în virtutea principiului executării în natură a obligațiilor[13] creditorul obligației de a face care impune debitorului să își de consimţământul la actul juridic promis poate cere pronunțarea unei hotărâri care să suplinească consimțământul ca o formă de executare în natură a obligației, principiu care este acum aplicat de mai multe texte exprese din Codul civil: art. 1279, 2041 alin. (1), 896 alin. (1) etc. C. civ.
5.Cu privire la condițiile ce trebuie îndeplinite pentru suplinirea consimțământului
Instanța reține că trebuie îndeplinite următoarele condiții:
a)Să existe o neexecutare culpabilă a obligaţiei
În primul rând, obligația trebuie să existe în patrimoniul creditorilor, respectiv în patrimoniul reclamanților. Pârâtele au contestat că aceștia ar fi acceptat moștenirea defunctului ##### #####.
Critica nu este întemeiată ca urmare a împrejurării că aceștia au acceptat în mod tacit moștenirea, aspect care rezultă din actele de folosință a terenului după moartea autorului lor, acte care sunt recunoscute inclusiv de către pârâți: interogatoriul luat pârâtului ###### ########, întrebările 5 și 6, în dosarul nr. ####/204/2012, fila 150; interogatoriul luat pârâtei ###### #####, întrebarea 6, în dosarul nr. 5900/1991, fila 171.
În orice caz, calitatea lor de moștenitori reiese cu autoritate de lucru judecat din Decizia nr. ### din 06.04.1995 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 659/1991 (f. 106-108) și din Decizia nr. ###/07.02.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. ####/207/2012 (f. 95-105) ca urmare a împrejurării că nu au fost respinse cererile reclamanților ca fiind formulate de persoane lipsite de calitate procesuală activă – considerent decizoriu.
Instanța reține că din moment ce nu s-a dovedit încheierea contractului promis, suntem în prezența unei neexecutări a obligației, De asemenea, pârâta ###### ##### nu a justificat în niciun fel pasivitatea sa, neexecutarea fiind astfel culpabilă – culpa fiind prezumată din simplul fapt al neexecutării în materie contractuală.
Cu această ocazie, instanța va analiza și prematuritatea acțiunii invocată de către pârâți în apărare.
În esență, aceștia au invocat că din moment ce nu a fost notificată pârâta ###### ##### pentru a se prezenta la notar în vedere încheierii vânzării în formă autentică nu este îndeplinită condiția refuzului nejustificat de a încheia contractul din partea promitentului.
Apărarea nu este întemeiată pentru următoarele considerente.
În primul rând, condiția refuzului nejustificat, așa cum este reglementata de Codul civil în vigoare, nu este aplicabilă în mod direct obligaţiei pârâtei ###### ##### pentru că promisiunea nu este supusă dispozițiilor noului Cod civil – potrivit principiului tempus regit actum - fiind în mod cert încheiată înainte de intrarea în vigoare a acestuia. Or, a aplica dispozițiile noului Cod civil în mod direct contractului de promisiune din cauză ar însemna să se facă o aplicare retroactivă a legii noi, interzisă de art. 15 alin. (2) din Constituție.
În al doilea rând, dispoziţiile noii legi sunt utile spre a interpreta legea veche, așa cum au fost utilizate și în motivare de către instanță până la acest moment. Prin urmare se impune clarificarea acestei condiții.
În doctrină[14] s-a arătat întemeiat că ea nu este o veritabilă condiție distinctă de condiția neexecutării culpabile a obligației de a încheia contractul. Cu alte cuvinte, chiar dacă creditorul se adresează direct instanței de judecată și îi solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract fără ca anterior să îi fi solicitat debitorului să se prezinte la notar (deci inclusiv fără să îl fi pus în întârziere) instanța nu va putea respinge cererea pentru simplul motiv că nu a existat o invitație.
Prin cererea de chemare în judecată creditorul realizează tocmai somarea (invitația adresată) debitorului să execute și de la comunicarea cererii curge un termen rezonabil în care acesta trebuie să își execute obligația. Dacă debitorul, cel ținut să execute, nu ia demersurile necesare pentru executare, atunci el săvârșește o neexecutare culpabilă ce va fi sancționată de instanță prin pronunţarea unei hotărâri care să țină loc de contract.
Din contră, dacă debitorul oferă într-un termen rezonabil executarea, anume îl invită pe creditor la notar să încheie contractul, atunci instanța va respinge cererea pentru că nu există o neexecutare fără justificare sau care să poată fi invocată de creditor: fie s-a încheiat contractul, deci s-a executat, fie creditorul nu a răspuns invitației, deci nu poate invoca neexecutarea debitorul (aspect reglementat expres de art. 1517 C. civ. în vigoare).
Cum în prezenta cauză pârâta ###### ##### nu a dovedit că după primirea cererii de chemare în judecată ar fi făcut demersuri pentru încheierea contractului, instanța reține că există o neexecutare culpabilă.
Mai mult, atitudinea procesuală a pârâtei a fost de a nu recunoaște obligația, refuzul de a executa fiind neîndoielnic.
b)Debitorul trebuie să fie în întârziere
Și această condiție este îndeplinită, debitorul fiind în întârziere ca urmare împrejurării că nu a executat într-un termen rezonabil de la data introducerii cererii de chemare în judecată[15].
c)Executarea silită în natură să fie posibilă.
Și această condiție este îndeplinită. Atât timp cât s-a demonstrat că suplinirea consimțământului era admisă și sub imperiul vechiul Cod civil, executarea silită în natură este posibilă.
Cu privire la apărarea în sensul că ###### ##### nu este moștenitor, instanța reține că această nu este întemeiată din două considerente.
Mai întâi, cum prezenta hotărâre ține loc de contract de vânzare, în temeiul dispozițiilor articolului 102 alin. (1) din Legea numărul 71/2011 (contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea interpretarea efectele executarea și încetarea sa) instanța trebuie să verifice condițiile de validitate pentru încheierea unei vânzări de drepturi succesorale sub imperiul Codului civil în vigoare. Doar contractul de promisiune, inclusiv din perspectiva executării sale, este supus legii în vigoare la data încheierii lui.
Prin urmare, critica formulată de pârâți în sensul că ###### ##### nu are calitatea de moștenitor trebuie analizată din perspectiva condițiilor de validitate pentru încheierea unui contract de vânzare a unei moșteniri în temeiul dispozițiilor articolului 1747 și următoarele din Codul civil în vigoare. Din interpretarea articolului 1748 C. civ., rezultă că pentru încheierea valabilă a contractului de vânzare a unor drepturi succesorale nu trebuie ca vânzătorul să aibă calitatea de moștenitor.
Din contră, prevederile articolului 1748[16] atestă că vânzătorul garantează calitatea sa de moștenitor. Cu alte cuvinte, împrejurarea că este sau nu moștenitor nu face obiectul unei cerințe de valabilitate a contractului, ci face obiectul unei obligații de rezultat absolute sau întărite: în măsura în care el nu are calitatea de moștenitor și pe cale de consecință nu își poate executa obligația de a transmite drepturile succesorale (obligaţie de a da) stabilite prin contractul de vânzare, atunci cumpărătorul poate să antreneze răspunderea pentru neexecutarea obligației.
De altfel, calitatea de titular a dreptului înstrăinat nu este o condiție pentru validitatea contractului în general conform art. 1230 și 1683 C. civ.[17]
Mai apoi, chiar dacă aceasta ar fi o veritabilă condiție, instanța reține că sunt suficiente probe la dosarul cauzei din care rezultă că ###### ##### a acceptat moștenirea. În primul rând, chiar încheierea promisiunii de vânzare constituie o formă de acceptare tacită, fiind un act care atestă în mod neîndoielnic dorința pârâtei de a-și însuși calitatea de moștenitor. În al doilea rând, din Decizia nr. ### din 06.04.1995 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 659/1991 (f. 106-108), în care au fost părți și pârâta ##### ##### și defunctul ##### #######, rezultă că titlul de moştenitor al pârâtei a fost confirmat prin intermediul împrejurării că acțiunea în revendicare pe care a formulat-o nu a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă – aspect ce constituie un considerent decizoriu, ce se bucură de autoritatea lucrului judecat. În al treilea rând, pentru că toți ceilalţi moștenitori ai defuncților, anume ##### ##### și defunctul ##### ####### nu au contestat calitatea procesuală activă – de moștenitor – a pârâtei ###### #####, ei fiind singurii interesați să o înlăture de la moștenire pentru majorarea propriilor cote, rezultă că este tranșată în mod neîndoielnic calitatea acesteia de moștenitor. În al patrulea rând, poziția de debitor a lui ###### ##### îi impune să se abțină de la acte sau fapte care ar conduce la imposibilitatea executării obligației asumate. În aceste condiții, dacă singurele persoane care ar putea să profite de pe urma contestării calității de moștenitor nu o pot invoca pentru că au validat-o în mod tacit (##### ##### și ##### #######, precum și moștenitorii săi), atunci invocarea acestei împrejurări de către debitor în dauna creditorului nu trebuie luată în considerare.
Acesta este și motivul pentru care, în esență, se justifică calitatea procesuală pasivă a pârâților: suplinirea consimțământului este o măsură care afectează și interesele lor, așa cum rezultă din contextul faptic descris anterior.
În fine, admiterea prezentei acțiuni dă dreptul reclamanților să participe la partajul averii cu privire la care dețin drepturi succesorale, în cota ce se cuvine pârâtei ###### #####. Astfel, critica invocată de pârâții ###### ######## și ###### ##### în sensul că ei sunt proprietari nu poate conduce al respingerea prezentei acțiuni.
De altfel, aceștia nu au făcut dovada dreptului de proprietate. Contractul de înstrăinare, act translativ – ceea ce înseamnă că dă naștere unei obligaţii de a da – nu este, în sine, un titlu de proprietate. El constituie doar un titlu translativ care permite transmiterea proprietății de la înstrăinător la dobânditori – sens în care s-a statuat în sensul că ar fi o dovadă relativă[18] și nu absolută, precum modurile originare de dobândire.
Pentru ca această transmitere să aibă loc este imperativ ca înstrăinătorul să fi avut la momentul la care trebuia să opereze transferul dreptul înstrăinat în patrimoniul sau. Astfel, contractul privit izolat nu este suficient pentru a face dovada dreptului de proprietate din moment ce nu se arată lanțul de transmisiuni care o puneau pe înstrăinătoare, respectiv ##### #####, în poziția de proprietar. Cu alte cuvinte, pentru a demonstra ca au calitatea de proprietari, pârâții ###### ######## și ###### ##### trebuiau să demonstreze că autoarea lor, ##### #####, avea proprietatea bunului înstrăinat.
Analizând contractul de întreținere invocat (f. 24-26), instanța constată că o asemenea probă nu a fost făcută și nici nu ar putea fi făcută ca urmare a faptului că ##### ##### a declarat că ar fi dobândit imobilul prin înzestrare în vederea căsătoriei în anul 1948, când părinții acesteia erau în viață (f. 24). Cum nu s-a produs de către părți niciun act de donaţie prin care să se fi realizat înzestrarea și cum nu este posibil să fie reținut o donaţie în forma darului manual, în discuție fiind un bun imobil, instanța reține că pârâții nu pot invoca calitatea de proprietari ai terenului în litigiu încât să obțină respingerea cererii reclamanților.
Soluția este confirmată și de doctrină. În acest sens, s-a arătat că atunci „când doar pârâtul este cel care înfăţişează un asemenea titlu, este evident că acțiunea în revendicare va fi respinsă. La prima vedere s-ar impune soluția reciprocă, în sensul că, dacă numai reclamantul înfăţişează un titlu de dobândire, acțiunea în revendicare va fi admisă. O asemenea soluție se justifică însă numai dacă titlul de dobândire al reclamantului provine nu de la el însuşi, ci de la un terţ. [...] În schimb, pârâtul este îndreptățit să facă dovada că terţul de la care a dobândit reclamantul este un non dominus. Altfel spus, în această situație se inversează rolurile probatorii. Nu reclamantul este acela care trebuie să facă dovada lanțului de transmisiuni anterioare, ci pârâtul are această sarcină, în măsura în care vrea să înlăture forța probatorie a titlului înfățișat de reclamant. Desigur, pârâtul, pe această cale, nu va dovedi propria sa calitate de proprietar, dar va demonstra că reclamantul nu este proprietar şi că, deci, acțiunea în revendicare este nefondată[19].
Deși autorul citat se referă la inversarea sarcinii probei, teza își găsește aplicare în situațiile în care titlul invocat de cel ce se pretinde proprietar se bucură de o aparență privind calitatea de proprietar a înstrăinătorului. Or, așa cum s-a arătat, contractul de întreținere relevă în mod flagrant lipsa calității de proprietar a înstrăinătoarei, aceasta invocând o înzestrare făcută cu nerespectarea condițiilor prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată apărarea pârâților deoarece nu au făcut dovada că sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului.
Constatarea făcută prin Decizia nr. ###/07.02.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. ####/207/2012 (f. 95-105) și invocată de pârâți (actul de întreţinere „atesta dreptul de proprietate al paratului asupra terenului în litigiu, contractul nefiind niciodată contestat sau anulat, producând efectele juridice pentru care a fost încheiat” – concluziile scrise) nu este de natură să aibă putere de lucru judecat în fața instanței deoarece se prezintă drept un considerent supraabundent prin raportare la obiectul cauzei cu pricina, respectiv uzucapiune – cererea fiind respinsă deoarece nu a fost dovedită o posesie, ci doar o detenție precară, aspect ce nu impunea analizarea calității de proprietari a pârâților.
Deoarece obiectul promisiunii sunt drepturile succesorale ale pârâtei ###### #####, vânzarea având ca obiect un bun mobil incorporal[20], printre condiții de pronunțare a hotărârii instanța nu a reținut următoarele cerințe, acestea fiind aplicabile doar vânzării de bunuri mobile corporale sau după caz, imobile:
(i) cerința prevăzută de art. 57 din O.U.G. 80/2013 („(1) În cazul cererilor prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, instanța de judecată va solicita extras de carte funciară pentru bunurile imobile ce au carte funciară deschisă sau certificat de sarcini pentru imobilele care nu au carte funciară deschisă, certificat fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale și dovada debitelor la zi ale cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari. (3) În cazul acestor cereri, dacă instanța de judecată va dispune efectuarea unei expertize tehnice judiciare, aceasta va fi avizată de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.”), deoarece este aplicabilă numai pentru pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile;
(ii) cerința prevăzută de art. 159 alin. (5) C. pr. fisc. („Pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor și a mijloacelor de transport, proprietarii bunurilor ce se înstrăinează trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor de plată datorate bugetului local al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează, potrivit alin. (2). Pentru bunul ce se înstrăinează, proprietarul bunului trebuie să achite impozitul datorat pentru anul în care se înstrăinează bunul, cu excepția cazului în care pentru bunul ce se înstrăinează impozitul se datorează de altă persoană decât proprietarul.”);
(iii) existența avizului Statului Popular al Comunei Telega nu poate fi reținută drept o condiție. În momentul actual nu există nici o dispoziție legală în vigoare care să condiționeze vânzarea de drepturi succesorale și, implicit, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de vânzare cu privire la asemenea drepturi. Cu alte cuvinte, această cerință nu poate să mai producă efecte deoarece nu mai este impusă de legile în vigoare.
Instanța subliniază că prin intermediul contractului la care instanța urmează a suplini consimţământul reclamanţii dobândesc drepturile succesorale ale pârâtei ###### #####, drepturi care le permit să participe la partajul succesiunii, fără ca aceasta să însemne că au un drept de proprietate asupra terenului indicat în contract privit ut singuli. Împrejurarea că bunul este enumerat expres are drept consecință numai asumarea obligației de garanție contra evicțiunii cu privire la acest bun din partea vânzătoarei.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită primul capăt de cerere al reclamanților și să suplinească consimțământul pârâtei ###### ##### la contractul de vânzare având clauzele indicate de părți în contractul de promisiune. În ceea ce privește clauza de arvună, instanța o va preciza și în conținutul contractului de vânzare deoarece din interpretarea promisiunii rezultă că ea era menită să producă efecte atât din perspectiva prețului promisiunii, cât și din perspectiva prețului contractului de vânzare.
Față de soluție, instanța reține că nu se mai impune analizarea capătului subsidiar de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția conexității invocată de reclamanți.
Respinge ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți.
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârâți.
Admite cererea formulată de către reclamanții ##### ###### domiciliat localitatea Telega, sat Buștenari, nr.1180A ####### #######, ##### ### domiciliat localitatea Telega, sat Buștenari, ####### ####### ## ##### ######## ########### ## ###. Scorțeni, „###### ## #### ### ##. ####### #######, în contradictoriu cu pârâții ###### ##### domiciliată în ###### ######, sat Telega, #### #######, ##### ##### domiciliata în #### ######, sat Telega, ##### #######, ###### ######## domiciliat în #### ######, #### ######## ### ###, #### ####### ## ###### ##### domiciliat in ###########, ############ ######, #### #######, precum și cu intervenienții forțați ##### ### domiciliat în #### ######, sat Doftana, nr. 111, #### #######, ##### ###### domiciliat în #### ######, sat Doftana, nr. 72, #### ####### ## ##### ##### domiciliat în #### ######, str. Plaiul, #### #######.
Suplinește consimțământul pârâtei ###### #####, în calitate de vânzător, la încheierea contractului de vânzare cu reclamanții ##### ######, ##### ### și ##### ########, în calitate de cumpărători, având următoarele clauze:
„Subsemnata, ###### ##### declar că am vândut pe veci și irevocabil cumpărătorilor întregul drept ce mi se cuvine din moștenirea rămasă de pe urma defunctei mele mame, ##### ###########, avere ce se compune din terenul fâneață în suprafață de circa 2200 mp din ###### ######, punctul Călineț, cu următorii vecini:
-La răsărit cu moştenitorii ##### ######;
-La apus cu sora mea ######### #####;
-La miază zi cu ####### ##########;
-La miază noapte cu ####### ######.
Prețul vânzării este de 2700 de lei și a fost plătit la întocmirea chitanței, respectiv promisiunea de vânzare.
În cazul în care nu voi respecta această vânzare, eu vânzătoarea mă oblig a restitui cumpărătorilor dublul sumei plătite, adică 5400 de lei.
Subsemnații, ##### ######, ##### ### și ##### ########, declarăm că am cumpărat de la ###### ##### drepturile menționate mai sus, între care se regăsește și terenul indicat, în condițiile stipulate și suntem pe deplin de acord cu condițiile menționate în prezentul contract.”
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Câmpina, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței azi, 29.10.2021.
Președinte,
Grefier,
#### ######-######### ###### ####### #######
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Redactat/Tehnoredactat: S.G.A./S.M.A.
4 ex./2 com./ 01.11.2021
------------------------------------------------------------
[1] Înalta Curte de Casație și Justiție, Secţia I civilă, Decizia nr. ######### din 07 septembrie 2016, disponibilă la www.scj.ro).
[2] ### #######, Tratat de procedură civilă, Ed. C.H. ####, vol. II, ed. a 2-a, București, 2007, pp. 82-92; #### ###, Tratat de drept procesual civil, Ed. C.H. ####, ed. a 5-a, București, 2010, pp. 525-532.
[3] I. #######, Tratat de procedură civilă, Ed. C.H. ####, vol. II, ed. a 2-a, București, 2007, pp. 79-80; #### ###, Tratat de drept procesual civil, Ed. C.H. ####, ed. a 5-a, București, 2010, pp. 534-541. În același sens, Curtea Constituțională, Decizia nr. ### din 25 iunie 2020, pct. 21: „astfel, Curtea observă că în ceea ce privește considerentele decizorii, prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, acestea nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată cu privire la aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiții de diligență procesuală, se poate preveni apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv.”
[4] Soluție confirmată și menținută de doctrina cristalizată sub imperiul noului Cod de procedură civilă - A. ####### în V.M. #######, M. ####### (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat, Ed. Universul Juridic, vol. I, ed. a 2-a, București, 2016, p. 1185, pct. v) text și note; G. #####, M. ######, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, ed. a 5-a, București, 2020 p. 699.
[5] C.S.J., Secţia civilă, decizia nr. #/1987, C.D. 1987, p. 230, apud #### ###, Tratat de drept procesual civil, Ed. C.H. ####, ed. a 5-a, București, 2010, p. 535, nota 6, soluţie confirmată de toate deciziile citate de autor.
[6] Înalta Curte de Casaţie și Justiție, Secţia a II-a civilă, Decizia nr. #### din 15 decembrie 2011.
[7] De altfel, calitatea de titular a dreptului înstrăinat nu este o condiție pentru validitatea contractului în general conform art. 1230 și 1683 C. civ. Pentru detalii, a se vedea, A. ####, Consideraţii asupra valabilității vânzării bunului altuia, Revista Română de Drept Privat nr. 2/2019.
[8] „Dacă nu specifică bunurile asupra cărora se întind drepturile sale, vânzătorul unei moşteniri garantează numai calitatea sa de moştenitor, afară de cazul când părţile au înlăturat expres şi această garanţie.”
[9] Fr. ####, Tratat de contracte speciale, ed. Universul Juridic, București, 2001, p. 107.
[10] „Astfel, o vindere pentru care se cere ad validitatem forma autentică ar putea fi convertită, când nu s-a respectat exigenţa de formă, într-o promisiune sau o ofertă de a contracta” - Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizia nr. ## din 3 aprilie 2017.
[11] Fr. ####, Tratat de contracte speciale, ed. Universul Juridic, București, 2001, p. 26, text și nota 2.
[12] I. ######, E.G. #######, LB. Săuleanu, Bazele dreptului civil. Volum IV. Contracte speciale, Ed. C.H. ####, București, 2009, p. 284.
[13] C. ########, C. ######, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ed. All ####, ed. a III-a, București, 1993, p. 298.
[14] V. #########, Executarea silita in natura a obligaţiilor contractuale in sistemul Codului civil roman, Ed. Universul Juridic, București, 2017, p. 204 și urm.
[15] C. ########, C. ######, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ed. All ####, ed. a III-a, București, 1993, p. 319 pct. 2).
[16] „Dacă nu specifică bunurile asupra cărora se întind drepturile sale, vânzătorul unei moşteniri garantează numai calitatea sa de moştenitor, afară de cazul când părţile au înlăturat expres şi această garanţie.”
[17] Pentru detalii, a se vedea, A. ####, Consideraţii asupra valabilității vânzării bunului altuia, Revista Română de Drept Privat nr. 2/2019.
[18] Tribunalul Suprem, Secția civilă, Decizia nr. ######### în Revista Română de Drept, nr. 7/1972, pag. 111.
[19] ####### ######, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. C.H. ####, ed. A II-a, București, 2013, p. 483 pct. b).
[20] Fr. ####, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, ed. a II-a, București, 2002, p. 14; R. #####, Varietăți de vânzare, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 79, pct. 4.
Judecătoria Bârlad
obligarea paratului sa permita reclamantului sa se racordeze la instalatia de apa ce trece pe terenul proprietatea reclamantului
Tribunalul Prahova
Proprietate comuna pe cote parti forţata si perpetua asupra podului
Judecătoria Slatina
obligatie de a face revendicare granituire
Tribunalul Alba
Competenţa de soluţionare a contestaţiilor formulate de terţi împotriva deciziilor emise de comisia constituită în temeiul OUG nr.94/2000
Judecătoria Târgu Jiu
revendicareimobiliara