Partaj bunuri comune – construcţie edificată pe terenul bun propriu al unuia dintre soţi.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.09.2018 sub nr. de dosar 5926/866/2018 reclamanta – pârâtă ................. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul - reclamant ................., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că părţile au dobândit împreună, în timpul casatoriei bunuri comune în devălmăşie reprezentând articole casnice, electrocasnice, piese de mobilier ş.a. în valoare totala de 22600 de lei, să se constate ca reclamanta – pârâtă are un drept de creanţă în valoare de 79.363 lei reprezentând materiale de construcţie şi accesorii, bani investiţi în renovarea imobilului casă de locuit, proprietatea pârâtului - reclamant, la edificarea anexelor gospodaresti, a gardului, bransarea imobilelor la utilitati si plata fortei de munca, să se constate ca au cote de contributie egale la dobandirea bunurilor comune mentionate anterior, de 50% calculate din valoarea totala de 22600 lei şi să se dispună împărţirea bunurilor comune, prin atribuirea către reclamanta – pârâtă  a unei sulte de 11.300 lei şi a creanţei de 79363 lei, cu compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta – pârâtă a arătat că  s-a căsătorit cu paratul la data de 23.07.2006, iar la data de 23.03.2018, după 12 de ani de căsătorie, a intervenit divorţul, conform sentinţei civile definitive nr. 567 din 23.03.2018 a Judecătoriei Paşcani. Din căsătoria părţilor a rezultat minora ......................, născută la data de 13.08.2008. Bunurile comune dobândite de soţi in timpul căsătoriei ce urmează a fi partajate, sunt reprezentate de bunurile mobile constând în: opt corpuri mobilă pal suspendate, un aragaz, o hotă telescopică, o chiuvetă clasică din inox, o combină frigorifică, o canapea, un cuptor cu microunde, o masă tv, un şifonier cu trei uşi, un recamier, un televizor LCD Samsung, un televizor clasic, o combină muzicală, un DVD player Philips, un calculator, o maşină de cusut, 2 tablouri, o lustră, o cabină de duş, un wc şi o chiuvetă, o maşină de spălat, o drujbă, o bormaşină Bosch, o căruţă lemne foc, un cărucior pentru copii şi un autoturism Opel Zafira.

Referitor la dreptul de creanta, arată faptul ca, inainte de casatorie, paratul detinea in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 6752 din 16.12.1987, o suprafata de 1300 m.p. teren intravilan situat in sat Butea, comuna Butea, judetul lasi împreuna cu imobil casa de locuit in suprafata de 120 m.p. edificat de către parintii acestuia .......... si .........., din chirpici, cu acoperis din eternita, podele din pamant si ferestre din lemn, fara anexe gospodaresti si gard betonat, pe acel teren. Începand cu anul 2008, odata cu revenirea de la munca din strainatate a sotilor, acest imobil casa de locuit a devenit domiciliul comun al acestora.  Însa, imobilul, spre a putea fi locuit, a necesitat grabnice lucrari de renovare care au demarat în anul 2008 si s-au finalizat in anul 2013, ocazie cu care, au fost edificate si anexe gospodaresti în suprafata de 120 m.p., constand în sopron, beci, grajd şi cotet pentru porci. Cu aceasta ocazie s-a construit un gard din lemn cu temelie din beton si s-a realizat bransarea imobilului la curent electric si gaze naturale. Atât şopronul, cât si coteţul au fost construite din boltari, iar acoperisul locuintei a fost acoperit cu tablă zincata. Gresia si faianta folosite la amenajarea interioara au fost de inalta calitate, iar ferestrele si usile de lemn ale locuintei au fost inlocuite cu usi si ferestre din termopan la toate cele cinci camere ale casei. Toate cheltuielile necesare pentru renovarea locuintei, edificarea de anexe gospodaresti si racordare la utilitati au fost suportate in mod egal de catre soti, din banii proveniti din munca prestata de acestia cu sau fara contract de munca, in strainatate, unde au muncit pana în anul 2013. Plata fortei de munca in valoare de peste 65.100 lei a fost suportata, de asemenea, de catre ambii soti.

Reclamanta – pârâtă a investit in toate lucrarile de renovare, extindere, împrejmuire şi branşare a imobilului aparţinând pârâtului, sumele de bani pe care le obţinuse din munca grea prestata de ea in Spania si Italia in perioadele: octombrie 2006 — ianuarie 2007 in Spania, in agricultura - 750 de euro /luna, februarie 2007 - iunie 2007 in Spania, la punct fix - 800 de euro/luna ; august 2007 — iulie 2008 in Spania ingrijre batrana la domiciliu - 600 de euro/luna ;- septembrie 2008-iulie 2009 in Spania, la punct fix - 800 de euro/luna ; aprilie 2010 — iulie 2011 in ltatia ,cu ziua, pentru 200 de euro/luna; iunie 2012 - septembrie 2013 in Italia, la punct fix - 800 de euro/luna; noiembrie 2013-iulie 2014 , in tara, vanzatoare la magazin - 1100 lei/luna; februarie 2014 — septembrie 2017 în tara, vanzatoare la magazin - 1200 lei/luna. În plus, in timpul casatoriei, a muncit in gospodarie si in agricultura de subzistenta. Singura a contribuit la cresterea minorei, ceea ce echivaleaza cu un al doilea serviciu neremunerat prestat in beneficiciul pârâtului - reclamant pentru care a gatit si spalat.

Pentru aportul banesc pe care reclamanta l-a adus in timpul casatoriei la renovarea locuintei paratului din sat Butea, comuna Butea, judetul lasi , precum si la edificarea anexelor gospodaresti urmate de bransarea imobilului la utilitati, are nascut un drept de creanta in valoare de 46.363 lei pe care paratul este tinut sa i-l restituie deoarece prin contributia sa, valoarea locuintei paratului a fost sporita doar in beneficiul acestuia, creându-se astfel o inechitate in patrimoniul reclamantei. La aceasta suma se adaugă jumătate din plata fortei de munca la care a contribuit, in valoare de 33000 de lei, rezultând in total un drept de creanta de 79363 lei.

Pe parcursul căsătoriei, paratul a dat dovada de o zgarcenie patologica in raport cu reclamanta si cu minora, ajungând sa le interzică chiar si hrana, doar pentru a economisi bani. Chiar si asa, acesta a contribuit la dobândirea bunurilor comune in procent de 50 % deoarece, sotii, împreună au muncit in străinătate câstigând aproximativ la fel.

Având în vedere ca imobilul casa de locuit reprezinta bun propriu al paratului dinaintea căsătoriei, reclamanta este îndreptatita la restituirea de către pârât a sumei de 79.363 de lei reprezentând drept de creanţă născut din contribuţia bănească cu care a sporit valoarea patrimoniului pârâtului - reclamant. Referitor la împărţirea bunurilor mobile, solicită ca acestea să se facă atât în natură, cât şi sub forma de sultă. Pârâtului să-i revină în natură toate bunurile mobile cuprinse în Anexa 1 cu obligarea la plata unei sulte in cota de 50% din valoarea acestora, in favoarea reclamantei.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispozitiile art. 357, 362 NCC coroborate cu art. 979 si urm. NCPC.

În probaţiune, reclamanta - pârâtă a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, testimonială, interogatoriul pârâtului - reclamant, precum şi expertize de specialitate.

Reclamanta - pârâtă a ataşat cererii următoarele înscrisuri, în copie: carte de identitate (f. 13), sentinţa civilă nr. 567/23.03.2018 pron. de Judecătoria Paşcani în dos. 4919/866/2017 (f. 14-15), certificat de urbanism (f. 17-18), contratto di lavoro (f. 19)

Prin încheierea din data de 31.10.2018 reclamanta – pârâtă a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 5098,15 lei (f. 42-43 vol. I). 

În temeiul art. 201, alin. 1 Cod procedură civilă s-a dispus comunicarea acțiunii și a înscrisurilor pârâtului - reclamant la adresa de domiciliu, iar acesta, în termenul acordat, a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin întâmpinare pârâtul - reclamant a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare in judecată, iar pe cale reconvenţională a solicitat să se constate o cotă de contribuţie de 90 % în favoarea pârâtului – reclamant la dobândirea bunurilor comune.

În motivare, pârâtul – reclamant a arătat că s-a căsătorit cu reclamanta la data de 23.07.2006 şi  prin sentinţa civilă nr. 567 din 23.03.2018 Judecătoria Paşcani s-a pronunţat divorţul din culpă comună. Din căsătorie a rezultat minora ................... Instanţa a reţinut în motivarea hotărârii că separaţia părţilor s-a produs prin părăsirea locuinţei comune de către reclamanta – pârâtă în luna februarie 2017, dar părţile au încetat să mai convieţuiască, locuind în camere separate încă din anul 2015. Separaţia a fost precedată de implicarea fostei soţii într-o relaţie extraconjugală. Din probele administrate în cauza de divorţ a rezultat că în timpul convieţuirii pârâtul – reclamant a avut o conduită morală corespunzătoare şi a fost singurul întreţinător al familiei.

Cu privire la dobândirea unor bunuri mobile arată pârâtul – reclamantă că cele opt corpuri de mobilă de bucătărie au fost dobândite prin donaţie de la părinţii săi, că sculele respectiv drujba şi bormaşina chinezească, nu Bosch, au fost folosite de pârâtul - reclamant în manopera depusă pentru construcţii, nu sunt scule profesionale, iar în momentul de faţă sunt defecte. Precizează că nu au deţinut în proprietate vreun automobil Opel Zafira, iar soba de teracotă a fost dobândită prin donaţie făcută de către bunicul său care a asigurat materialul şi manopera.

Referitor la dreptul de creanţă, precizează pârâtul – reclamant că a fost singurul întreţinător al familiei, a fost angajat cu contract de muncă în ţară şi în străinătate, muncea şi în afara programului de lucru. La edificarea casei de locuit, anexe, a muncit personal şi a beneficiat de ajutorul efectiv şi permanent al părinţilor săi şi al celor doi fraţi ai mei. Materialele de construcţie, respectiv chirpici, bolţari, grinzi, căpriori, 20 mc scândură, ciment, balast, tablă au fost dobândite de către pârâtul – reclamant anterior căsătoriei şi depozitate în gospodăria părinţilor săi. Când a muncit în străinătate a trimis bani părinţilor săi, care au continuat efectuarea de lucrări la imobile, constând în finisaje, modernizări, prin munca lor şi ajutorul financiar acordat doar în beneficiul pârâtului - reclamant.

Nu este adevărat că reclamanta – pârâtă ar fi dobândit venituri cât au locuit în Italia sau Spania şi nici nu avea cum să realizeze vreun depozit. În cadrul procesului pentru divorţ, reclamanta a precizat personal următoarele aspecte „Pârâtul era foarte zgârcit, nu îmi dădea voie să mănânc, afirmând că doar el realizează venituri, nu aveam voie să cumpăr pampars, creme, hăinuţe, alimente”; „Cât am stat pe teritoriul Italiei întreţinerea copilului a fost suportată de către rudele soţului”; „Când nu beneficiam de ajutorul acestora, în Spania trăiam din mila vecinilor” şi „Lunar câştigam în România 1000 lei, însă, datorită faptului că atât subsemnata cât şi minora nu aveam ce mânca, luam produse pe datorie de la magazinul unde lucram şi îmi rămâneau bani doar să achit facturile curente, respectiv energie, internet, cablu tv, apă.” Se exclude orice contribuţie ori implicare a reclamantei în suportarea cheltuielilor de familie. După anul 2012, când am revenit în ţară, doar pârâtul - reclamant a suportat cheltuielile de familie şi cheltuielile cu modernizarea casei de locuit.

Reclamanta în acţiune nu a precizat care este regimul juridic al îmbunătăţirilor aduse imobilului casă de locuit şi al construcţiilor anexă edificate după căsătorie.

În probaţiune pârâtul - reclamant a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei – pârâte, a probei testimoniale şi expertize de specialitate.

Au fost anexate întâmpinării şi cererii reconveţionale următoarele înscrisuri: autorizaţie de construire (f. 52-54), chitanţă (f. 55), cerere emitere autorizaţie de construire (f. 56-61), cerere certificat de urbanism (f. 62), certificat de urbanism (f. 63-65), contract de vânzare – cumpărare şi plan amplasament (f. 67-74), proiect pentru obţinere autorizaţie construire (f. 75-150).

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată (f. 158 vol. I).

În temeiul art. 201, alin. 2 şi art. 209, alin. 5 Cod procedură civilă s-a dispus comunicarea întâmpinării şi a cererii reconvenţionale reclamantei-pârâte, iar acesta, în termenul acordat, a formulat răspuns la întâmpinare în cuprinsul căruia a invocat excepţia netimbrării cererii reconvenţionale.

Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta - pârâtă a mai arătat că pârâtul nu poate răsturna dovada produsă de reclamanta – pârâtă în sensul că, pe lângă veniturile realizate în străinătate, a exercitat şi activităţi de mamă şi gospodină ceea ce echivalează cu un al doilea serviciu. Cotele egale de contribuţie nu pot fi puse în discuţie prin invocarea unei pretinse relaţii extraconjugale. 

În cursul cercetării judecătoreşti instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, proba testimonială şi proba cu interogatoriu, iar pentru reclamanta - pârâtă a încuviinţat  şi proba cu expertize de specialitate.

La data de 15.04.2019 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză în specialitatea construcţii şi evaluare imobiliară Velicu Cristian (f. 193-207 vol. I), la care părţile nu au formulat obiecţiuni.

La termenul din data de 10.09.2019 a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantei – pârâtei (f. 15-16 vol. II), iar la termenul din data de 15.10.2019 a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului – reclamant (f. 30-32 vol. II) şi proba testimonială cu martorii ............. şi ............. (f. 33-34 vol. II), iar la termenul din data de 17.12.2019 a fost audiat martorul ............ (f. 69 vol. II).

La data de 24.02.2020 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză în specialitatea evaluare bunuri mobile Boicu Lenuţa (f. 74-131 vol. II), la care părţile nu au formulat obiecţiuni.

Pârâtul - reclamant a formulat concluzii scrise prin care a arătat că sunt necontestate următoarele aspecte: terenul şi casa de locuit fost dobândite de ................ înainte de căsătorie, cu ajutorul în manoperă și materiale primit de la părinți și frați. În cadrul procesului de divorț care a făcut obiectul dosarului nr. 4919/866/2017 s-a probat fără putință de tăgadă că relaţiile dintre părți s-au deteriorat cu mult timp înainte de anul 2015, când reclamanta a inițiat relații extraconjugale cu patronul punctului comercial unde a fost angajată cu sau fără forme legale şi că, urmare a acestor relaţii, şi-a neglijat în totalitate obligaţiile de familie, dar şi faptul că niciodată nu s-a implicat material şi moral în suportarea cheltuielilor de familie.

Reclamanta a pretins că personal a contribuit cu sume de bani la dobândirea bunurilor mobile şi a îmbunătățirilor aduse imobilului, pe care nu le-a enumerat în ce constau, deoarece a dobândit sume de bani muncind în Spania şi Italia. În acţiunea e divorţ, .......... a arătat că în străinătate nu avea ce să mănânce, nu avea cu ce să întrețină minora, nu avea cu ce să-i cumpere bunuri esențiale pentru minoră, deoarece .............. nu-i dădea voie să mănânce, să cumpere unele bunuri, sub justificarea că doar el munceşte în casă. A mai susținut că în Italia a trăit din mila vecinilor şi a rudelor soțului, care cumpărau pentru minor hăinuțe, alimente; chiar la un moment-dat aceasta a pretins că în aceste condiţii avea economii de 50.000 euro, contrazicându-se.

În legătură cu acţiunea principală, urmează să se stabilească natura juridică a pretențiilor formulate pentru fiecare capăt de cerere și măsura în care acestea sunt admisibile, aşa cum au fost formulate. Cert este că reclamanta a solicitat sulta de 11.300 lei, care reprezintă 1/2 din valoarea bunurilor mobile prezentate în acțiune plus suma de 79.363 lei, care reprezintă dreptul de creanță personal al acesteia, sumă care se compune din: 46.363 lei, ce reprezintă aportul bănesc al reclamantei adus în timpul căsătoriei pentru renovarea casei de locuit şi edificarea anexelor, urmate de branșarea imobilului la utilități; 33.000 lei, reprezintă jumătate din plata forței de muncă la care a contribuit. Aceste sume au fost precizate în acțiunea introductivă.

În cauză au fost administrate următoarele probe: interogatoriu; înscrisuri; martori; expertize, La întrebarea nr. 1 din interogatoriu: „Dacă este de acord să preia bunurile mobile enunțate în acţiune”, aceasta a răspuns: „Da, îmi este indiferent”, aceasta a mai arătat că aportul ei este mai mare la dobândirea bunurilor și suportarea cheltuielilor, că manopera a fost realizată de oameni care ar fi fost plătiţi şi că, la imobil (întrebarea nr. 4), a fost schimbat acoperișul şi că încăperile nu erau podite. Martorul audiat la cererea reclamantei, pe nume ............., a fost şi este concubinul acesteia, astfel că sinceritatea răspunsurilor urmează a fi cenzurată de instanță, având în vedere şi faptul că acesta a divorțat de soţia lui datorită acestei relaţii, iar ulterior aceasta s-a sinucis, pe fondul unei căderi psihice.

Martorii audiaţi la cererea lui ..................., persoane străine, dar care au muncit în diferite etape la dobândirea casei de locuit şi a construcţiilor anexă, au manifestat sinceritate, au prezentat modul în care au fost contractaţi pentru lucrări, cine i-a plătit, cine s-a implicat în edificarea bunurilor etc. Din depoziţiile acestora rezultă că toate materialele utilizate în edificarea construcţiilor au fost dobândite anterior căsătoriei, depozitate în curtea părinţilor lui ..............., că acestea au fost dobândite din banii câştigaţi înainte de căsătorie, prin munca în străinătate, de pârât, că acesta a beneficiat de un ajutor substanţial material şi în muncă de la părinţii şi fraţii săi, că în perioada în care părţile au convieţuit reclamanta nu s-a implicat în niciun fel în munca în gospodărie, în efectuarea anumitor lucrări de întreţinere, dobândire de bunuri etc., aceasta fiind „ocupată” cu activități extraconjugale.

S-a probat că pârâtul a dobândit venituri anterior căsătoriei, că în timpul căsătoriei a fost singurul întreținător al familiei, că a beneficiat de ajutorul părinţilor, că a dobândit în timpul căsătoriei venituri substanţiale pe care le-a investit în familie și că veniturile sporadice eventuale ale reclamantei erau utilizate în scop personal, aceasta nemanifestând interes pentru viața de familie. Nu s-a dovedit existența în masa bunurilor comune a bunurilor prezentate în anexa la acţiune, astfel că urmează să se să reţină ca făcând parte din masa de împărțit bunuri mobile doar bunurile care au fost găsite de expert şi care au fost precizate şi calificate ca fiind comune de ............., ............... este muncitor în construcții şi cele câteva scule şi unelte precizate în masa de împărţit reprezintă bunuri personale necesare practicării profesiei și nu pot fi incluse în masa bunurilor comune. Reclamanta a solicitat includerea în masa de împărţit a unui automobil marca Opel Zafira însă s-a dovedit cu certitudine că ................. nu a avut şi nu are în proprietate un astfel de bun, astfel că nu poate fi inclus în masa de împărțit.

Prin proba cu martori și parțial cu înscrisurile depuse la dosar, ............ a dovedit că materialele de construcție ciment, bolțari, chirpici, grinzi, căpriori, cherestea au fost achiziţionate pe cheltuială proprie, anterior căsătoriei, şi depozitate în gospodăria părinţilor, unde aveau asigurată paza. Se impune ca, din masa de împărțit, să fie dedusă contravaloarea materialelor utilizate. După căsătorie părțile au schimbat la casa de locuit acoperişul, înlocuind plăcile ondulate de azbociment cu tablă şi au înlocuit unele elemente de tâmplărie, de asemenea, gardul a fost realizat în timpul căsătoriei, dar materialele de construcție erau dobândite anterior căsătoriei. S-a invocat că imobilul a fost racordat la utilități curent electric și gaze naturale. Imobilul nu este racordat la rețeaua de gaze naturale, nu are instalaţie interioară pentru gaze naturale, astfel că nu se poate reţine acest aspect, fapt care contribuie la crearea convingerii că susținerile reclamantei sunt fabulații. De asemenea, urmează să se reţină că manopera depusă pentru realizarea unor îmbunătăţiri gospodăreşti a fost realizată în mare parte de pârât, care este şi muncitor în acest domeniu, că atunci când era plecat din țară cei care au prestat activitățile au fost angajați şi plătiți de părinţii lui. ........... a probat cu martori și înscrisuri că în perioada convieţuirii, anterior căsătoriei, a muncit permanent, a dobândit venituri în ţară şi în străinătate, a fost singurul întreținător al familiei şi singurul care s-a implicat în realizarea și dobândirea bunurilor.

Solicită să se dispună împărţirea bunurilor comune, să se constate că din masa de împărţit fac parte îmbunătățirile aduse imobilului acoperiș, elemente de tâmplărie, anexele gospodăreşti au fost ridicate cu materialul şi manopera exclusive a lui ................, ajutat de părinți şi familie, că materialele au fost dobândite anterior căsătoriei. Urmează să să reţină doar parte din bunurile mobile ca făcând parte din masa de împărțit, așa cum s-a prezentat în întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine:

În fapt, reclamanta – pârâtă ............ şi pârâtul - reclamant ...........  s-au căsătorit la data de 23 iulie 2006, iar căsătoria acestora a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 567 pronunțată la data de 23 martie 2018 de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 4919/866/2017 (f. 14-16 vol. I).

În drept, referitor la dispoziţiile legale în raport de care instanţă va aprecia caracterul de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei/bunuri proprii ale soților, pentru  o parte din bunuri vor fi reținute disp. art. 30 şi următoarele din Codul familiei, având în vedere momentul încheierii căsătoriei (2006) şi, mai ales,  momentul dobândirii bunurilor comune (anterior anului 2011 conform menţiunilor părţilor), astfel cum reiese din  disp. art. 6 din Cod civil coroborat cu art.5 alin. 2, art. 27, art. 33 şi urm. din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil cu menţiunea că, deşi comunitatea de bunuri a încetat după intrarea in vigoare a noului Cod civil, părţile au menționat că dobândirea majorității bunurilor comune s-a făcut anterior intrării în vigoare a noii legi (în acest sens disp. art. 43 din Legea nr.  71/2011 ).

Cu privire la bunurile dobândite ulterior datei de 01.10.2011 vor fi reținute dispozițiile art. 339 și art. 343, alin. 1 Cod civil.

Potrivit art. 30, alin. 1 și 3 din Codul familiei bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sînt, de la data dobîndirii lor, bunuri comune ale soţilor. Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.

Art. 31 din același act normativ prevede că nu sînt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ: a) bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei; b) bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moştenire, legat sau donaţie, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut ca ele vor fi comune; c) bunurile de uz personal şi cele destinate exercitării profesiunii unuia dintre soţi.

Art. 339 Cod civil prevede că bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților, iar potrivit art. 343, alin. 1 calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. 

Constată instanţa că reclamanta – pârâtă a solicitat să se reţină că părţile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri mobile:  opt corpuri mobilă pal suspendate, un aragaz, o hotă telescopică, o chiuvetă clasică din inox, o combină frigorifică, o canapea, un cuptor cu microunde, o masă tv, un şifonier cu trei uşi, un recamier, un televizor LCD Samsung, un televizor clasic, o combină muzicală, un DVD player Philips, un calculator, o maşină de cusut, 2 tablouri, o lustră, o cabină de duş, un wc şi o chiuvetă, o maşină de spălat, o drujbă, o bormaşină Bosch, o căruţă lemne foc, un cărucior pentru copii şi un autoturism Opel Zafira.

Cu titlu preliminar, reţine instanţa că o serie de bunuri, respectiv o chiuvetă clasică din inox, o lustră, o cabină de duş, un wc şi o chiuvetă nu pot fi calificate ca fiind bunuri mobile de sine stătătoare având în vedere că acestea şi-au pierdut această caracteristică prin încorporare în bunul imobil – construcţie. Inclusiv expertul Boicu Lenunţa a precizat în cuprinsul raportului de expertiză evaluare bunuri mobile că aceste bunuri sunt obiecte sanitare ale imobilului, nicidecum bunuri mobile.

Verificând raportul de expertiză evaluare bunuri mobile (f. 79-131 vol. II) se constată că expertul Boicu Lenunţa aa identificat şi evaluat următoarele bunuri în valoare totală de 5.385 lei:

-opt corpuri mobilă pal suspendate, în valoare de 1800 lei;

-un frigider Arctic, în valoare de 450 lei;

-un aragaz Zanussi, în valoare de 500 lei;

-o hotă Pyramis, în valoare de 200 lei;

-o canapea, în valoare de 500 lei;

-un recamier, în valoare de 350 lei;

-o masă tv, în valoare de 150 lei;

-un dulap cu trei uşi, în valoare de 300 lei;

-un televizor Grunding cu tub, în valoare de 50 lei;

-o maşină de cusut, în valoare de 400 lei;

-un cărucior pentru copii, în valoare de 250 lei;

-un cuptor cu microunde Bluesky, în valoare de 110 lei;

-o maşină de spălat Candy, în valoare de 300 lei;

-o bormaşină, în valoare de 25 lei;

Se mai observă că expertul a identificat şi evaluat şi o serie de alte bunuri mobile precum masă bucătărie, scaune, dulap chiuvetă, flex, lopată, hârleţ ş.a. ori aceste bunuri nu au fost indicate prin acţiunea introductivă de către reclamanta – pârâtă ca fiind dobândite în timpul căsătoriei. Cât timp reclamanta – pârâtă nu şi-a mărit câtimea obiectului cauzei prin solicitarea de introducere a acestor bunuri în masa bunurilor comune, instanţa nu le poate reţine având în vedere că nu poate acorda mai mult decât s-a cerut.

De asemenea, următoarele bunuri mobile: un televizor plasmă, o combină muzicală, un DVD player Philips, un calculator, o drujbă, o căruţă lemne foc şi un autoturism Opel Zafira, indicate de reclamanta – pârâtă ca fiind dobândit în timpul căsătoriei, nu au fost identificate de expert şi nici nu s-a făcut dovada existenţei acestora prin vreun alt mijloc de probă (facturi de achiziţie, proces verbal de inventariere bunuri ş.a).

Cu privire la autovehiculul marca Opel Zafira menţionat de reclamanta – pârâtă ca fiind bun comun, reţine instanţa că potrivit  adresei nr. 5343/18.03.2019 emisă de Primăria Butea (f. 187 vol. I) părţile nu au figurat în evidenţele fiscale cu vreun autovehicul în proprietate, la dosarul cauzei nu s-a depus dovada dreptului de proprietate asupra autovehiculului, respectiv certificatul de înmatriculare, iar reclamanta – pârâtă nici nu a indicat vreun eventual număr de înmatriculare pentru a se putea efectua verificări suplimentare.  Simpla declaraţie a martorului ............. privind faptul că părţile ar fi deţinut un autovehicul marca Opel Zafira, nesusţinută de nici o altă probă, nu este suficientă pentru a dovedi existenţa dreptului de proprietate invocat.

În plus, este adevărat că potrivit art. 31, lit. c) Codul familiei/ art. 340 lit. c) Cod civil nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii bunurile destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti, ori în cauză nu s-a probat că bormaşina indicată de reclamanta – pârâtă ca fiind bun comun şi identificată de expertul Boicu Lenuţa reprezintă un bun destinat exercitării profesiei pârâtului – reclamant. Faptul că acest bun ar fi fost achiziţionat pentru facilitarea activităţilor de construire/renovare desfăşurate de părţi la imobilele proprii şi ar fi fost utilizat preponderent de pârâtul – reclamant nu îl transformă într-un bun propriu al acestuia.

Mai invocă pârâtul – reclamant că piesele de mobilier din bucătărie ar fi fost o donaţie făcută de părinţii săi însă, reţine instanţa că această susţinere nu a fost probată prin nici un al mijloc de probă astfel că nu poate fi primită având în vedere şi prevederile art. 249 Cod procedură civilă.

Cu privire la dreptul de creanţă pretins de către reclamanta – pârâtă, se constată că aceasta invocă că, în timpul căsătoriei, la imobilul pârâtului – reclamant a fost efectuate o serie de îmbunătăţiri (schimbat tâmplărie, montat gresie, faianţă, parchet, lambriu, schimbat acoperiş ş.a.)  şi că, de asemenea, au fost edificate o serie de anexe gospodăreşti în suprafaţă de 120 m.p., constând în şopron, beci, grajd şi cotet pentru porci şi s-a construit un gard din lemn cu temelie din beton.

Observă instanţa că pârâtul – reclamant a dobândit de la mama sa, ............., prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 6572/16.12.1997 de Biroul Notarului Public Isachi Mihai (f. 107-108 vol. I) dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 1300 mp amplasate în intravilanul satului/comunei Butea, judeţul Iaşi, T60, parcela 2882/9. 

Este necontestat de către părţi pe suprafaţa de teren bun propriu al pârâtului – reclamant, anterior încheierii căsătoriei părţilor (23.07.2006), a fost edificat de .............. un imobil – casă de locuit. În acest sens pârâtul – reclamant a obţinut şi autorizaţie de construire nr. 13/27.07.1998 (f. 90 vol. I).

Expertul Velicu Cristian a identificat în cuprinsul raportului de expertiză construcţii şi evalure bunuri imobile (f. 196-207 vol. I) o serie de îmbunătăţiri efectuate la imobilul casă de locuit aparţinând pârâtului – reclamant şi anume: învelitoare din tablă zincată (2008-2012), tencuieli exterioare (2006-2010), scări exterioare la cele două intrări (2015), tâmplărie exterioară PVC (2013-2014), streaşină din profil PVC (2013), izolaţie termică la planşeu (2015-2016), tavan din scândură la bucătărie (2006), tencuieli uscate la tavan – camera 1, bucătărie (2015-2016), tavan din profil PVC – verandă, hol. Baie, camera 2 (2013), parchet laminat – camerele 1 şi 2 (2015-2016), faianţă şi gresie – bucătărie, verandă, baie (2016), tencuieli interioare (2008-2010), zugrăveli (2008-2010), coş de fum (2006) şi 2 sobe teracotă (2010), toate aceste îmbunătăţiri fiind evaluate la suma de 37.300 lei. 

De asemenea,  în anul 2006 au fost făcute branşamentul la curentul electric şi instalaţia electrică interioară, iar în perioada 2015 – 2017 a fost efectuat branşamentul la reţeaua de apă, lucrări evaluate la suma totală de 5.469 lei.

Se mai observă că expertul a mai reţinut că părţile au edificat în timpul căsătoriei o anexă gospodărească compusă din 2 camere, hol, magazie şi beci (2011-2012) – 58.400 lei, un grajd şi un coteţ cu pereţi din bolţari şi învelitoare de azbociment (2016) – 20.700 lei şi gard împrejmuitor şi porţi metalice (2009-2009) – 6400 lei, toate acestea în valoare totală de 85.800 lei.

În ceea ce priveşte situaţia pretinselor îmbunătăţiri suferite de imobilul pârâtului – reclamant în timpul căsătoriei cu reclamanta – pârâtă, reţine instanţa că acestea au adus un sport de valoare imobilului care rămâne, în continuare, bun propriu al pârâtului – reclamant, însă valoarea îmbunătăţirilor reprezintă bun comun.

Cu privire la natura juridică a imobilelor nou construite (anexă gopsodărească, bei, grajd, coteţ şi gard), doctrina şi practica judiciară în materie au stabilit că, în cazul edificării unei construcţii de către soţi pe terenul proprietatea unuia dintre ei, imobilul – construcţie devine proprietatea comună a soţilor, iar soţul neproprietar dobândeşte asupra acestuia un drept de superficie pentru partea aferentă construcţiei. Această situaţie este întemeiată pe faptul că, în acest caz, există două prezumţii legale care intră în conflict. În primul rând, este vorba de prezumţia instituită prin dispoziţiile legale privitoare la accesiune,  prezumţie ce operează în ipoteza în care între proprietarul terenului şi constructor nu există o convenţie sau o altă situaţie legală din care să rezulte un drept de superficie în favoarea constructorului. În al doilea rând, este vorba de prezumţia de comunitate prevăzută de dispoziţiile art. 30 din Codul familiei/art. 339 Cod civil. În acest caz are prioritate regimul comunităţii, astfel că, indiferent căruia dintre soţi îi aparţine terenul pe care s-a construit, dacă acea construcţie a fost edificată în timpul căsătoriei, ea va deveni bun comun în devălmăşie al soţilor.

Astfel, instanţa va reţine că, pe lângă bunurile mobile sus – menţionate, bunuri comune ale soţilor sunt şi: suma de 42.769 lei reprezentând spor de valoare adus imobilului pârâtului – reclamant, o anexă gospodărească compusă din 2 camere, hol şi magazie, în valoare de 46.600 lei,  un beci în valoare de 11.800 lei, un grajd cu pereţi din bolţari şi învelitoare de azbociment, în valoare de 18.300 lei, un coteţ cu pereţi din bolţari şi învelitoare de azbociment, în valoare de 2.400 lei şi un gard împrejmuitor şi cu porţi metalice în valoare de 6400 lei.

În ceea ce priveşte partajul propriu-zis, reţine instanţa ca fiind incidente prevederile art. 669 şi următoarele din Codul civil care se completează cu dispoziţiile art. 980 și următoarele Cod procedură civilă, ce reglementează procedura partajului judiciar.

În cadrul procesului de partaj se stabilește și contribuția fiecărui soț la dobândirea tuturor bunurilor comune, iar cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția fiecăruia, efectivă, reală, la dobândirea și la conservarea bunurilor.

Referitor la cota de contribuţia a soţilor la dobândirea bunurilor comune, din corelarea prevederilor art.30 alin.1 Cod familiei (potrivit cărora bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor) cu dispoziţiile art. 29 din Codul familiei (conform cărora soţii sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsniciei)  rezultă o prezumţia relativă de contribuţie egală a soţilor la dobândirea bunurilor comune care poate fi răsturnată prin orice mijloace de probă.

De asemenea, și prezumția relativă de comunitate prevăzută de art. 339 din Codul civil, poate fi infirmată prin orice mijloc de probă de oricare din părți care ar pretinde o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor.

La stabilirea întinderii cotelor care le revin părţilor, instanța va ţine seama de contribuţia efectivă a fiecăruia dintre soţi la dobândirea bunurilor supuse partajului cu menţiunea că participarea codevălmaşilor se raportează la totalitatea bunurilor supuse împărţelii, iar nu la categorii de bunuri sau cu atât mai puţin la bunuri individual determinate, precum și la întreaga durata a căsătoriei.

Contribuția soților se stabilește nu numai în funcție de aportul de ordin material, ci și în funcție de munca prestată în gospodărie și pentru creșterea copiilor, ținându-se seama de orice împrejurări de natură să contribuie la determinarea corectă și echitabilă a participării soților la patrimoniul comun, cum ar fi și ajutorul primit din partea părinților soților.

În ceea ce priveşte probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine caracterul nesincer al declaraţiei martorului ................ (f. 34 vol. II) având în vedere că acest martor a relatat că „după ce s-au căsătorit, părţile nu au plecat în străinătate”, „după ce a divorţat reclamanta - pârâtă a plecat din ţară” ori din întreg probatoriul a rezultat că după încheierea căsătoriei părţile au plecat din ţară, iar după divorţ reclamanta – pârâtă a fost mereu în ţară.  Martorul a mai arătat că “acoperişul (din tablă) nu a fost schimbat, este cel iniţial” ori conform proiectului 97.89 întocmit pentru obţinerea autorizaţiei de construire (f. 138-148 vol. I)  învelitoarea casei era de azbociment ondulat.  Totodată, ceilalţi doi martori audiaţi în cauză – .......... şi ................. au confirmat că în timpul căsătoriei părţilor a fost schimbat acoperişul casei. Inclusiv în cuprinsul raportului de expertiză ............... se menţionează că în perioada 2008-2012 a fost schimbată învelitoarea casei cu una din tablă zincată.

Faţă de solicitarea pârâtului -reclamant de înlăturare a declaraţiei martorului ................ (f. 33 vol. II), instanţa o va respinge având în vedere că nu există indicii că acest martor ar fi fost nesincer. Din probele administrate în cauză a rezultat că acest martor a avut o relaţie cu reclamanta – pârâtă, însă de peste 2 ani nu au mai fost văzuţi unul în compania celuilalt astfel că nu pot fi incidente prevederile art. 315, alin. 1, pct. 2 Cod procedură civilă privitoare la incompatibilitatea calităţii de martor cu cea de concubin al uneia dintre părţi. De asemenea, nu a rezultat că acest martor ar fi în duşmănie sau în legături de interese cu vreo una dintre părţi având în vedere că declaraţia acestuia se coroborează cu declaraţia martorului ............sub mai multe aspecte.

Astfel, din declaraţia acestui martor, dar şi din declaraţia martorului .............., reţine instanţa că în perioada în care s-au făcut lucrări de renovare a casei de locuit aparţinând pârâtului – reclamant şi lucrări de construcţie a anexelor gospodăreşti, părţile erau plecate în străinătate şi părinţii pârâtului – reclamant se ocupau de coordonarea acestor lucrări.  Deşi martorul ............. a arătat că le solicita părinţilor pârâtului – reclamant aprovizionarea cu materialele necesare  şi că materialele erau depozitate în curtea acestora din urmă, acest aspect nu poate fi interpretat în sensul că preţul ar fi fost suportat de părinţii pârâtului – reclamant în condiţiile în care inclusiv martorul a arătat că nu ştiu în concret de unde erau banii pentru materialele de construcţii.

Având în vedere că din probatoriul administrat a rezultat că lucrările de renovare şi construcţie au început după plecarea părţilor din ţară, se poate presupune în mod rezonabil că aceştia au trimis sumele de bani necesare acestora lucrări.

Cu referire la presupusele venituri obţinute de fiecare dintre părţi în timpul căsătoriei, se constată că nici una dintre acestea nu a făcut dovada certă a sumelor obţinute cu titlu de salariu. Pârâtul – reclamant invocă faptul că reclamanta – pârâtă, în cadrul procesului de divorţ, a precizat personal următoarele aspecte „Pârâtul era foarte zgârcit, nu îmi dădea voie să mănânc, afirmând că doar el realizează venituri, nu aveam voie să cumpăr pampars, creme, hăinuţe, alimente”; „Cât am stat pe teritoriul Italiei întreţinerea copilului a fost suportată de către rudele soţului”; „Când nu beneficiam de ajutorul acestora, în Spania trăiam din mila vecinilor” şi „Lunar câştigam în România 1000 lei, însă, datorită faptului că atât subsemnata cât şi minora nu aveam ce mânca, luam produse pe datorie de la magazinul unde lucram şi îmi rămâneau bani doar să achit facturile curente, respectiv energie, internet, cablu tv, apă.” însă, lecturând considerentele sentinţei civile nr. 567/23.03.2018, pe lângă aceste aspecte, reclamanta – pârâtă a mai menţionat că „a lucrat şi când a fost însărcinată, apoi când minora era în vârstă de numai 3 luni, a fost nevoită să meargă la muncă. Pârâtul îi lua banii şi nu îi dădea nici pentru a încărca o cartelă telefonică”.  Faţă de aceste aspecte, instanţa nu poate reţine că reclamanta – pârâtă nu ar fi lucrat şi nu ar fi realizat venituri, ci că nu ar fi avut un drept de dispoziţie asupra sumelor de bani câştigate cu titlu de salariu, banii fiind gestionaţi de pârâtul – reclamant. Inclusiv pârâtul – reclamant, la întrebarea nr. 7 din interogatoriu (f. 32 vol. II) a recunoscut că reclamanta – pârâtă a lucrat începând cu vârsta de 3 luni a minorei.

De asemenea, martorii audiaţi în cauză au confirmat că, în perioada în care foştii soţi au revenit în ţară, au lucrat ambii, reclamanta – pârâtă vânzătoare la un magazin din localitate şi pârâtul – reclamant în construcţii.

Având în vedere că din probele administrate nu s-a putut determina o contribuție certă a părților la dobândirea bunurilor comune ce urmează a fi reținute la masa partajabilă, astfel că instanța va reține o contribuție egală, întrucât aprecierea unor contribuții diferențiate trebuie să se întemeieze pe probe convingătoare, din care să rezulte neîndoielnic această situație.

Potrivit art. 988 Cod procedură civilă la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari sau altele asemenea.

Față de dispozițiile legale enunțate, având în vedere opțiunile manifestate de părți, instanța va dispune sistarea stării de devălmășie şi va atribui în natură reclamantului toate bunurile imobile astfel cum au fost ele enumerate anterior în valoare de 85.800 lei. Cu privire la sportul de valoare în cuantum de 42.769 lei adus imobilului pârâtului – reclamant, constată instanţa că acesta profită tot pârâtului - reclamant.

În ceea ce priveşte bunurile mobile, se observă că fiecare dintre părţi a solicitat atribuirea acestora către cealaltă parte.  Având în vedere această poziţie a părţilor, instanţa va forma 2 loturi, câte unul pentru fiecare parte.

Astfel, instanţa va atribui reclamantei – pârâte următoarele bunuri mobile în valoare totală de 2.410 lei:

-un frigider Arctic, în valoare de 450 lei;

-un aragaz Zanussi, în valoare de 500 lei;

-o hotă Pyramis, în valoare de 200 lei;

-un televizor Grunding cu tub, în valoare de 50 lei;

-o masă tv, în valoare de 150 lei;

-o maşină de cusut, în valoare de 400 lei;

-un cărucior pentru copii, în valoare de 250 lei;

-un cuptor cu microunde Bluesky, în valoare de 110 lei;

-o maşină de spălat Candy, în valoare de 300 lei;

Instanţa va atribui pârâtului – reclamant, în natură, următoarele bunuri mobile, în valoare totală de 2.975 lei:

-opt corpuri mobilă pal suspendate, în valoare de 1800 lei;

-o bormaşină, în valoare de 25 lei;

-o canapea, în valoare de 500 lei;

-un recamier, în valoare de 350 lei;

-un dulap cu trei uşi, în valoare de 300 lei;

Va constata instanţa că valoarea lotului atribuit pârâtului – reclamant este de 131.244 lei, în timp ca valoarea lotului atribuit reclamantei – pârâte este de 2.410 lei.

Faţă de aceste aspecte, pentru egalizarea loturilor, va obliga pârâtul - reclamant la plata către reclamanta - pârâtă a sumei de 64.417 lei cu titlu de sultă în termen de 8 luni de la data rămânerii definitive a prezentei.

Constată instanţa că reclamanta – pârâtă a beneficiat de ajutor public judiciar prin încheierile din datele de 31.10.2018, 11.03.2019, 12.11.2019 şi 25.08.2020 sub forma scutirii de la plata următoarelor sume:  5089,15 lei (taxă judiciară de timbru), 500 lei ( onorariu provizoriu expert Velicu Cristian), 1000 lei ( onorariu provizoriu expert Boicu Lenuţa) şi 1665 lei (diferenţă onorariu expert Boicu Lenuţa) – total 8.254,15.

Conform art. 18 din OUG nr. 51/2008 cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume. Potrivit art. 50 ind. 2 din OUG nr. 51/2008 în situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public.

Având în vedere prevederile art. 18 din OUG nr. 51/2008, va obliga pe pârâtul – reclamant la plata către stat a sumei de 4.127,075 lei reprezentând 50 % din ajutorul public judiciar acordat reclamantei – pârâte. De asemenea, în temeiul art. 50 ind. 2 din acelaşi act normativ, constatând că reclamanta – pârâtă a dobândit un drept de creanță a cărui valoare depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, o va obliga pe aceasta să restituie către stat suma de 4.127,075 lei reprezentând 50 % din ajutorul public judiciar acordat. 

Cu privire la cheltuielile de judecată suportate de către părţi, instanţa constată că reclamanta – pârâtă a făcut dovada faptului că a suportat suma de 3000 lei cu titlu de onorariu avocat şi suma de 745 lei cu titlu de diferenţă onorariu expert Velicu Cristian (f. 18 vol. II), în timp ce pârâtul - reclamant a făcut dovada faptului că a efectuat următoarele cheltuieli de judecată: 1130 lei taxă judiciară de timbru (f. 158 vol. I), 1245 lei 50% din onorariu expert Velicu Cristian (f. 182 vol. I şi f. 14, vol. II), 1000 lei onorariu avocat (f. 67 vol. II) .

Având în vedere că în procesele de partaj, părţile sunt şi reclamanţi şi pârâţi, ele suportă împreună cheltuielile de judecată, în afară de cele provocate prin cereri neîntemeiate ale uneia din părţi, acestea având o dublă calitate, iar soluţia de ieşire din indiviziune este deopotrivă în interesul tuturor. Reţinând că obiectul acţiunii este indivizibil, se impune suportarea cheltuielilor de judecată în raport de valoarea pretenţiilor admise şi potrivit cu cota ce revine fiecăruia.

Cu privire la onorariile de avocaţi, instanţa va dispune compensarea acestora. Compensarea cheltuielilor de judecată nu este posibil a se efectua matematic în toate cazurile, compensarea fiind una judiciară, instanța putând să aprecieze, raportat la pretențiile admise, în ce măsură fiecare parte poate fi obligată la suportarea lor, astfel că deşi onorariile avocaţilor părţilor sunt diferite, instanţa apreciază că nu se impune obligarea pârâtului-reclamant la suportarea diferenţei de onorariu solicitată de avocatul reclamantei-pârâte.

De asemenea, va dispune compensarea cheltuielilor de judecată suportate de părţi până la concurenţa sumei de 745 lei şi va obliga reclamanta – pârâtă la plata către pârâtul – reclamant a sumei de 815 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta – pârâtă ..................., CNP  ..................., cu domiciliul în sat Butea, str. Minervei, nr. 2, comuna Butea, judeţul Iaşi şi domiciliul procedural ales la ...................... în contradictoriu cu pârâtul – reclamant ....................,  CNP ................., cu domiciliul în ..............

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul – reclamant ................ în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă ........................

Constată că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, următoarele:

-bunuri mobile în valoare totală de 5.385 lei:

•opt corpuri mobilă pal suspendate, în valoare de 1800 lei;

•un frigider Arctic, în valoare de 450 lei;

•un aragaz Zanussi, în valoare de 500 lei;

•o hotă Pyramis, în valoare de 200 lei;

•o canapea, în valoare de 500 lei;

•un recamier, în valoare de 350 lei;

•o masă tv, în valoare de 150 lei;

•un dulap cu trei uşi, în valoare de 300 lei;

•un televizor Grunding cu tub, în valoare de 50 lei;

•o maşină de cusut, în valoare de 400 lei;

•un cărucior pentru copii, în valoare de 250 lei;

•un cuptor cu microunde Bluesky, în valoare de 110 lei;

•o maşină de spălat Candy, în valoare de 300 lei;

•o bormaşină, în valoare de 25 lei;

-suma de 42.769 lei reprezentând spor de valoare adus imobilului – casă de locuit, aparţinând pârâtului – reclamant;

-următoarele bunuri imobile amplasate în sat Butea, comuna Butea, judeţul Iaşi, tarlaua 60, parcela 2882/9, pe terenul în suprafaţă de 1300 mp, dobândit de pârâtul – reclamant prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 6572/16.12.1997 de Biroul Notarului Public Isachi Mihai:

•o anexă gospodărească compusă din 2 camere, hol şi magazie, în valoare de 46.600 lei;

•un beci în valoare de 11.800 lei;

•un grajd cu pereţi din bolţari şi învelitoare de azbociment, în valoare de 18.300 lei;

•un coteţ cu pereţi din bolţari şi învelitoare de azbociment, în valoare de 2.400 lei;

•un gard împrejmuitor cu porţi metalice în valoare de 6400 lei.

Respinge ca neîntemeiată solicitarea pârâtului – reclamant de a se reţine în favoarea sa o cotă de contribuţie de 90 % la dobândirea bunurilor mobile comune.

Respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantei – pârâte de a se reţine existenţa în masa bunurilor mobile comune a următoarelor bunuri: chiuvetă clasică din inox, o lustră, o cabină de duş, un wc şi o chiuvetă, un televizor plasmă, o combină muzicală, un DVD player Philips, un calculator, o drujbă, o căruţă lemne foc şi un autoturism Opel Zafira.

Constată că valoare totală a bunurilor comune este de 133.654 lei.

Dispune ieşirea părţilor din indiviziune şi partajul după cum urmează:

Atribuie, în natură, pârâtului - reclamant MILEA ANTON următoarele bunuri:

-bunuri mobile în valoare totală de 2.975 lei:

•opt corpuri mobilă pal suspendate, în valoare de 1800 lei;

•o bormaşină, în valoare de 25 lei;

•o canapea, în valoare de 500 lei;

•un recamier, în valoare de 350 lei;

•un dulap cu trei uşi, în valoare de 300 lei;

-suma de 42.769 lei reprezentând spor de valoare adus imobilului – casă de locuit aparţinând pârâtului – reclamant;

-următoarele bunuri imobile amplasate în sat Butea, comuna Butea, judeţul Iaşi, tarlaua 60, parcela 2882/9, pe terenul în suprafaţă de 1300 mp, dobândit de pârâtul – reclamant prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 6572/16.12.1997 de Biroul Notarului Public Isachi Mihai:

•o anexă gospodărească compusă din 2 camere, hol şi magazie, în valoare de 46.600 lei;

•un beci în valoare de 11.800 lei;

•un grajd cu pereţi din bolţari şi învelitoare de azbociment, în valoare de 18.300 lei;

•un coteţ cu pereţi din bolţari şi învelitoare de azbociment, în valoare de 2.400 lei;

•un gard împrejmuitor cu porţi metalice în valoare de 6400 lei.

Constată că valoarea lotului atribuit pârâtului - reclamant este de 131.244 lei.

Atribuie, în natură, reclamantei – pârâte PETRIŞOR MONICA, următoarele bunuri:

-bunuri mobile în valoare totală de 2.410 lei:

• un frigider Arctic, în valoare de 450 lei;

•un aragaz Zanussi, în valoare de 500 lei;

•o hotă Pyramis, în valoare de 200 lei;

•un televizor Grunding cu tub, în valoare de 50 lei;

•o masă tv, în valoare de 150 lei;

•o maşină de cusut, în valoare de 400 lei;

•un cărucior pentru copii, în valoare de 250 lei;

•un cuptor cu microunde Bluesky, în valoare de 110 lei;

•o maşină de spălat Candy, în valoare de 300 lei.

Constată că valoarea lotului atribuit  reclamantei - pârâte este de 2.410 lei.

Obligă pârâtul - reclamant la plata către reclamanta - pârâtă a sumei de 64.417 lei cu titlu de sultă în termen de 8 luni de la data rămânerii definitive a prezentei.

Obligă pe pârâtul – reclamant la plata către stat a sumei de 4.127,075 lei reprezentând 50 % din ajutorul public judiciar acordat reclamantei – pârâte prin încheierile din datele de 31.10.2018, 11.03.2019, 12.11.2019 şi 25.08.2020.

Obligă pe reclamanta – pârâtă să restituie către stat suma de 4.127,075 lei  reprezentând 50 % din ajutorul public judiciar acordat prin încheierile din datele de 31.10.2018, 11.03.2019, 12.11.2019 şi 25.08.2020.

Compensează cheltuielile de judecată reprezentând onorarii avocaţi.

Compensează cheltuielile de judecată suportate de părţi până la concurenţa sumei de 745 lei şi obligă reclamanta – pârâtă la plata către pârâtul – reclamant a sumei de 815 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei, ce se va depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 20.10.2020.

PREŞEDINTE, GREFIER,

........................... ...............

Domenii speta

Spete similare