Stabilire program vizitare minor

Sentința Civilă nr. 1625 din data de 19.06.2020 a Judecătoriei Galați, definitivă prin Decizia civilă nr. 106 din data de 17.02.2021 a Tribunalului Galați

Obiect: stabilire program vizitare minor

Sinteza problemelor de drept relevante:

Prezenta cauză tratează ca problemă de drept relevantă dreptul părintelui sau părinților separați de copilul lor de a avea legături personale cu acesta. În cazul în care părinții nu ajung la un comun acord privind realizarea acestui drept de către părintele care nu locuiește cu minorul, există posibilitatea ca părintele separat de copil să solicite instanței stabilirea unui program de vizitare. La stabilirea acestui program, instanţa va avea în vedere interesul superior al copilului, inclusiv consolidarea relației dintre minor şi părintele separat de acesta, absența oricărui pericol pentru minor în desfășurarea programului de vizită, respectarea programului social şi educativ al minorului, posibilitățile materiale ale părintelui separat de minor.

Soluția instanței de fond:

În fapt, minorul ¬¬¬¬_____________ este fiul rezultat din căsătoria părților, desfăcută prin certificatul de divorț nr. _____________ emis de BNP __________.

Prin convenția încheiată în procedura divorțului cu minor autentificată sub nr. ___________ de BNP ___________, părțile au convenit să exercite în comun autoritatea părintească în privința minorului și să stabilească locuința minorului la mamă .

Prin aceeași convenție, părțile au stabilit : părintele separat de copil are dreptul de avea legături personale cu minorul oricând va dori, de a-l lua la propriul domiciliu, cel puțin o dată la două săptămâni, cu precădere în weekend, de vineri după-amiază până duminică după-amiază, inclusiv în vacanțe, în baza unui orar de comun acord stabilit de părinți, care să aibă, permanent, în vedere, programul școlar, de educație și de odihnă al copilului

Din declarația martorului ________, instanţa își formează convingerea că nu întotdeauna reclamantul a putut păstra legăturile personale cu fiul său, aceste legături fiind dificil de realizat întrucât minorul fuge de reclamant. Martorul a arătat că minorul nu manifesta un astfel de comportament față de tatăl său, anterior separării părților, minorul fiind atașat efectiv emoțional de  tată.

Se mai reține faptul că există o relație tensionată între părți și acestea nu pot colabora în ceea ce privește copilul părților întrucât ori de câte ori reclamantul mergea la locuința pârâtei pentru a-l vizita pe minor era amenințat de concubinul pârâtei.

 Declarațiile martorului __________ cu privire la faptul că imposibilitatea de păstrare a legăturilor reclamantului cu fiul său se datorează chiar comportamentului dezinteresat al acestuia urmează a fi primite cu rezervă, instanța având îndoieli asupra caracterului verosimil al acestora, nu doar prin prisma relației de concubinaj pe care martorul o întreține cu pârâta dar și în contextul conflictului existent între reclamant și martor.

Contrar susținerilor reclamantei, care a arătat că minorul este cel care nu dorește să păstreze legăturile cu tatăl său, resimțind o stare de temere în prezența acestuia, din declarațiile martorului ___________ a rezultat contrariul.

Totodată, ascultat fiind de instanță, minorul a arătat că îi este dor de tată, că își dorește să-l vadă și să meargă împreună cu el și că, deși a încercat să-l contacteze telefonic, acesta nu răspunde la telefon.

Concluzionând, instanţa constată că între părți există o stare de tensiune și neînțelegeri cu privire la exercitarea dreptului reclamantului de a avea legături cu minorul, aspect ce contravine însuși interesului superior al acestuia.

Potrivit art. 401 alin. 1 C.civ, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.

De asemenea, copilul care nu locuiește la unul dintre părinți are dreptul de a avea legături personale cu acesta, conform art. 262 alin. 2 C.civ.

Acest drept al copilului este menționat și de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului care, în art. 14, prevede că minorul  are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții. Art. 15 din aceeași lege prevede modalitățile prin care se pot realiza aceste relații personale, printre care: întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părinte, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul.

De asemenea, potrivit art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, minorul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. În sensul legii, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părinte, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informații copilului cu privire la părinte, transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul.

În același timp, instanța  are în vedere art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și faptul că jurisprudența europeană  a stabilit că legăturile personale dintre părinte și copil reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți nu mai există, iar măsurile interne, inclusiv hotărârile instanței, care ar împiedica o astfel de relație constituie o ingerință în dreptul la viața familială.

În baza dispozițiilor legale sus enunțate, se reține că atât reclamantul cât și minorul, au dreptul reciproc de a menține legături personale și contacte directe, cât timp nu există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.

Afecțiunea paternă reprezintă un element de echilibru în viața oricărui copil contribuind la crearea un climat pozitiv de dezvoltare.

La alegerea modalității concrete de exercitare a acestui drept, instanța urmează să țină cont de interesul superior al copilului, respectiv de necesitatea ca părintele în discuție să îl poată vedea pe minor și să țină personal legătura cu acesta, pentru a constata felul în care i se asigură îngrijirea, creșterea și sănătatea, dezvoltarea fizică și morală și pentru a putea realiza și o apropiere sufletească normală între copil și părintele respectiv, fără însă ca aceasta să interfereze cu activitățile normale ale copilului sau cu relația cu celălalt părinte, precum și fără a afecta sentimentul de stabilitate de care trebuie să beneficieze minorul.

Existența unei relații tensionate între părți constituie un obstacol major în calea dezvoltării unei relații bazate pe afecțiune şi încredere între minor şi tatăl său. Este incontestabil, faptul că la acest rezultat a contribuit şi incapacitatea părților de a colabora pentru a depăși resentimentele personale în scopul dezvoltării unei relații armonioase a minorului cu fiecare dintre părinți, precum şi conduita mamei de a nu încuraja, în mod real, relația copilului cu tatăl.

Respectarea interesului superior al copilului trebuie să fie preocuparea de bază a ambilor părinți, iar trecutul comun al acestora nu trebuie să estompeze prioritățile copilului şi drepturile sale, căci mai întâi de toate copilului îi aparține dreptul de a avea legături personale cu fiecare părinte, iar negarea acestui drept poate produce traume profunde acestuia în plan emoțional şi psihic.

Existența unei relații conflictuale între părinți nu trebuie să afecteze relația fiecăruia cu copilul. Părțile trebuie să conștientizeze faptul că nu copii trebuie să suporte povara disputelor dintre părinți, nu asupra lor trebuie să se transpună tensiunile dintre părinți, copilul trebuie protejat de astfel de atitudini, părinții având obligația morală față de copii de a se abține de la manifestări, inclusiv imputații, reproșuri aduse celuilalt părinte, care ar putea afecta echilibrul copilului.

Afirmațiile pârâtei, potrivit cărora, reclamantul nu prezintă garanții morale şi oferă un exemplu negativ copilului, nu sunt suficiente pentru a convinge instanța că lăsarea minorului în grija tatălui l-ar pune pe acesta într-o stare de real pericol sau că tatăl nu ar fi în stare să asigure minorului condiții elementare de creștere, îngrijire şi educație.

Sub acest aspect, solicitarea pârâtei în sensul condiționării desfășurării acestor legături cu minorul de prezenta sa, în raport de circumstanțele invocate, reprezintă o măsură vădit disproporționată şi nejustificată.

Față de cele arătate anterior, instanţa consideră că nu există niciun motiv ca reclamantul, care este, totuși, o persoană matură şi responsabilă, să fie îngrădit excesiv în exercitarea relațiilor personale cu copilul său, din contră interesul superior al copilului impunând, pentru împiedicarea apariției unui dezechilibru emoțional al acestuia şi pentru asigurarea stabilității atât de necesară dezvoltării firești pe toate planurile, prezenta constantă, efectivă și concretă a tatălui în viața minorului.

Instanța reține că, la acest moment, există un interes și  o preocupare a tatălui de a menține legăturile cu copilul său iar prezența imaginii paterne în viața minorul nu poate fi decât benefică, împrejurările invocate de pârâtă privitoare la consumul de alcool al pârâtului și la caracterul violent al acestuia, cu consecințe în planul dezvoltării fizice și psihice a copilului, nefiind dovedite de probatoriul administrat în cauză.

În raport cu cele reținute,  apreciază că se impune stabilirea unui program de legături personale, constant, stabil şi echilibrat care să contribuie la consolidarea legăturilor afective între tată şi copilul său, preocuparea instanței fiind aceea de a proteja interesul superior al copilului, raportat la vârsta şi nevoile acestuia.

Cu privire la programul de vizitare solicitat în cauză, instanţa consideră că acesta corespunde interesului superior al copilului şi nu afectează ritmul obișnuit de viață al acestuia sau activităților școlare şi extrașcolare ale minorului.

Instanţa reține că posibilitatea dată reclamantului de a tine minorul la domiciliul său peste noapte, ca şi petrecerea mai multor zile şi a unei perioade mai mari în vacante au menirea de a consolida treptat relația dintre părinte  şi copil şi de a permite minorului să se atașeze de ambii părinți.

Un alt impediment nu există pentru ca tatăl să ia minorul la domiciliul său. Astfel reclamantul locuiește într-un imobil compus din patru camere și dependințe care dispune de condiții bune de locuit, aspect ce rezultă şi din raportul de anchetă psihosocială depus la fila nr. 50 din dosar.

În consecință, considerând că minorul are dreptul să petreacă timp în egală măsură cu mama şi cu tatăl său şi că programul de legături personale al reclamantului cu minorul urmează a contribui la reaproprierea copilului de tatăl său, instanţa va încuviința ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul, potrivit următorului program:

- în a doua şi a patra săptămână din lună, de vineri ora 17:00 până duminică ora 16:00,  cu obligația  de a readuce minorul la locuința mamei, cu respectarea întotdeauna a programului școlar și extrașcolar al minorului

- în anii pari, în perioada vacanței de vară, primele două săptămâni din  luna iulie, minorul le va petrece împreună cu tatăl, la locuința acestuia sau în orice alt loc de agrement specific vârstei minorului, cu obligația de a readuce minorul la locuința mamei,

- în anii impari, în perioada vacanței de vară, primele două săptămâni din luna august, minorul le va petrece împreună cu tatăl, la locuința acestuia sau în orice alt loc de agrement specific vârstei minorului, cu obligația de a readuce minora la locuință,

- în anii pari, prima săptămână a vacanței de primăvară și a doua zi de Paște (ortodox) minorul le va petrece împreună cu tatăl, cu obligația de a readuce minorul la locuința mamei

- în anii impari, a doua săptămână a vacanței de primăvară și prima zi de Paște (ortodox), minorul le a va petrece împreună cu tatăl, cu obligația de a readuce minorul la locuința mamei,

 -  în anii pari, prima săptămână a vacanței de iarnă, minorul o va petrece împreună cu tatăl, cu obligația de a readuce minorul la locuința mamei,

- în anii impari, a doua săptămână a vacanței de iarnă, minorul o va petrece împreună cu tatăl, cu obligația de a readuce minorul la locuința mamei,

 - în anii pari, ziua de naștere, minorul o a va petrece împreună cu tatăl, la locuința tatălui sau în orice alt loc de agrement specific vârstei acestuia, cu obligația de a readuce minorul la locuința mamei

Totodată, instanța va încuviința ca relațiile personale ale reclamantului cu minorul să se desfășoare şi prin contacte telefonice sau sub orice alt mijloc de comunicare electronică.

Programul de vizitare astfel stabilit este în măsură să satisfacă atât nevoia tatălui de a contribui la creșterea și educarea copilului său, cât și nevoia minorului de a-i fi respectat dreptul de a se dezvolta şi de a  păstra o legătură firească și stabilă cu tatăl său.

Căi de atac exercitate:

Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de către pârâtă, care a criticat soluția instanței pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Apelul a fost respins de către Tribunalul Galați prin Decizia civilă nr. 106 din data de 17.02.2021.

Soluția instanței de control judiciar:

Cu privire la programul de vizitare stabilit de instanța de fond, Tribunalul reține că deși relațiile dintre părți sunt in mod evident tensionate, minorul continuă sa aibă doi părinți, față de care se impune sa dezvolte relații de afectivitate si respect.

Instanța trebuie sa se asigure ca drepturile părinților prevăzute de lege şi nu în ultimul de morală si echitate, sunt respectate, în schimb maniera în care aceștia înțeleg să procedeze în armonizarea relației cu minorul, nu poate fi stabilită în mod ferm, depinzând de părinți cum înțeleg să gestioneze această situație, astfel încât drepturile ambelor părți să fie respectate, iar minorul să nu fie supus unor schimbări bruște de situații şi cu consecințe ireversibile pentru viitor.

În cadrul  ocrotirii  părintești,  deplina  egalitate  în drepturi a  părinților  în  ceea  ce  privește  exercitarea  drepturilor  şi îndatoririlor față de copiii minori reprezintă  unul  dintre  principiile  de bază, iar ca o  expresie  a acestuia art. 487 C. civ. dispune  că  “părinții au dreptul şi îndatorirea de a creste copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală”.

Potrivit art.8 alin.1 al  Convenției  Europene  a  Drepturilor  Omului "Orice persoană are dreptul la  respectarea  vieții  sale  private  şi  de familie, a domiciliului său şi a  corespondentei sale". Conform alineatului 2 "nu este admis  amestecul unei autorități publice în  executarea  acestui drept decât în măsura în care  acest amestec este prevăzut de lege si  daca constituie o măsura care,  într-o  societate  democratică,  este necesară pentru securitatea națională si siguranța publică, bunăstarea  economică  a țării,  apărarea  ordinii  şi  prevenirii faptelor penale, protejarea sănătății  sau  a  moralei,  ori  protejarea  drepturilor  si  libertăților altora". 

Prin  acest  articol  Convenția  protejează  o  sferă  largă  de interese de natură personală, aceste dispoziții  aplicându-se pe  deplin în cazul  relațiilor dintre părinți şi copii,  astfel cum  a  statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în  cauza Ignaccolo-Zenide împotriva României, în care s-a  apreciat  ca  ,,art.  8  implică  dreptul părintelui de a beneficia de masuri adecvate din partea statului  pentru  a fi alături de copilul sau, precum si obligația autorităților naționale de a dispune aceste masuri.

Respectarea vieții de familie astfel înțeleasă, implică, pentru stat, obligația de a acționa în aşa fel, încât  să permită dezvoltarea normală a acestor raporturi.”

De asemenea  în  cauza  Cauza  Amanalachioai  vs. Romania, Curtea Europeană a Drepturilor  Omului  a  statuat că  interesul  copiilor prezintă un dublu aspect: pe  de  o  parte,  să  le  garanteze  copiilor  o evoluție într-un mediu sănătos; pe de altă  parte,  să mențină  legăturile acestora  cu  familia. 

Interesul  copilului  impune că numai anumite circumstanțe, cu totul excepționale, să poată duce la o ruptură a unei  părți a legăturii de familie şi să se  facă  tot  posibilul  să  se  păstreze relațiile personale şi, daca este  cazul,  la  momentul  potrivit,  "să  se reconstituie" familia.

Concluzionând, în  lumina acestor prevederi legale si a interpretării  Curții  Europene  a Drepturilor  Omului a  prevederilor  art. 8  din Convenție, Tribunalul apreciază  ca  interesul minorului impune respectarea dreptului  acestea de a avea  o  viață de  familie,  deziderat care nu  se poate realiza decât prin menținerea legăturilor  personale, în mod efectiv, între copil  si părintele cu care nu locuiește în mod obișnuit, cu  excepția acelor situații excepționale  în care  se probează  că  exista motive  temeinice  de  natură  a  periclita  dezvoltarea  fizică,  mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

Deși intimata a invocat un comportament agresiv al apelantului, nu s-a făcut dovada acestei situații de fapt. Dimpotrivă, minorul a declarat că își dorește să meargă și la tatăl lui pentru a petrece timp cu acesta.

Pe de  altă  parte,  în  considerarea  jurisprudenței  CEDO,  anterior citată,  legăturile firești dintre părinte şi  copil  nu  se pot  stabili decât  în situația în care cei doi  beneficiază de  condiții  optime  pentru realizarea acestui deziderat, impunându-se  ca  dispozițiile  adoptate  în acest sens să nu fie  formale,  ci  susceptibile  de  aducere  eficienta  la îndeplinire şi, în mod necesar, să asigure valorificarea optimă a  dreptului acestora  de a avea o  viată de familie.

În acest  sens,  în spiritul  bunei  credințe şi al înțelegerii,  în interesul  superior al  copilului, principial, ambii  părinți  trebuie  să manifeste o disponibilitate maximă şi  o cooperare deplină,  de  aşa manieră încât copilul  să  se  bucure  de  prezența  şi  afecțiunea  ambilor părinți, care, prin comportamentul  lor ar  trebuie să aibă în  vedere  în permanentă principiul  interesului  superior  al  copilului.

Simplul  fapt că  minorului îi este  stabilită locuința la domiciliul mamei sale, nu  poate fi o piedică în  menținerea contactului  direct al acestuia cu  tatăl  şi că păstrarea unor astfel de  legături este în interesul superior al copilului.

Tribunalul mai reține că relațiile  între părți sunt în continuare încordate, condiții în care stabilirea unui program fără preluarea minorului la domiciliul tatălui ar duce la crearea unei situații și mai încordate între părți, uneori fiind posibil ca discuțiile aprinse să aibă loc chiar în prezența minorului, ceea ce nu corespunde interesului superior al acesteia privind dezvoltarea sa emoțională, morală și psihică.

În aceste condiții, Tribunalul apreciază că față de modalitatea în care a fost stabilit programul de vizită, instanța de fond a respectat, în esență, principiile care guvernează, pe de o parte, dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul care nu are locuința stabilită la acesta, iar, pe de altă parte, dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții săi și cu toate celelalte rude ale sale, astfel încât să nu constituie separarea părinților o traumă pentru copil, ci acesta să fie pe cât posibil păstrat într-un mediu în care să mențină și să dezvolte relații firești cu ambii părinți. Aceste deziderate nu pot fi îndeplinite, decât în condițiile în care drepturile părintelui și respectiv al copilului nu sunt iluzorii, adică este în asemenea manieră stabilit programul de vizită, care concretizează acest drept, încât să poată să fie efectiv exercitate drepturile, și nu doar apreciate la nivel teoretic.

Prin păstrarea dreptului de vizitare al minorului doar la domiciliul mamei fără posibilitatea de preluare, nu se realizează în mod efectiv o posibilitate de menținere și dezvoltare a relațiilor firești dintre minoră și tatăl său.

Pentru aceste motive, Tribunalul va respinge apelul ca neîntemeiat.

Domenii speta

Spete similare