Pretenții. Evicțiune

Cuprins pe materii: Drept civil.

Index alfabetic:

-evicțiune

C.civ. din 1864: art. 1.337-1.340; art. 998

Răspunderea întemeiată pe temeiul evicţiunii reclamantei în urma revendicării imobilului de către vechiul proprietar.

 (Judecătoria Galați, secția civilă, sentința civilă nr. 2290/12.04.2019)

Prin cererea înregistrată, reclamanta G. M.a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. I., BEJ C. D. C. la plata în solidar a sumei de 191.000 lei ce reprezintă despăgubire cuvenita, conform vechiul cod de proc. civ. art. 522(1) şi Legea 188/2000 ca urmare a faptului că a fost evinsă total de imobilul adjudecat în favoarea acesteia conform actului de adjudecare 394/14.07.2008 şi la plata dobânzii legale începând cu 14.07.2008.

Cererea de chemare în judecată a fost admisă.

În speţă, vânzătorul a cunoscut încă de la început faptul că este un neproprietar, că dreptul său de proprietate nu fusese dobândit prin actul de adjudecare emis pe numele acestuia, ca urmare a culpei acestuia de a nu consemna suma vânzării, mai mult, intabulându-şi dreptul de proprietate pe numele său, şi necomunicând nici în faza executării silite pornite împotriva sa faptul că nu este adevăratul proprietar al imobilului.

Prin urmare, fapta personală păgubitoare a constatat in fapta personală a pârâtului M.I., de ascunde faptul că nu este proprietar al imobilului, o cauză cunoscută la momentul adjudecării imobilului de către reclamantă şi pe care a ascuns-o adjudecatarei, astfel că în acest caz se antrenează răspunderea acestuia, indiferent dacă cumpărătorul şi-a asumat riscul producerii evicţiunii.

În aceste condiţii, instanţa reţine că, deşi executorul judecătoresc avea cunoştinţă de toate aceste înscrisuri, a ignorat sentinţele judecătoreşti pronunţate, una dintre acestea definitorie cu privire la titularul dreptului de proprietate, iar cealaltă, având elemente suficiente pentru a se constata că există o incertitudine cu privire la adevăratul titular al dreptului de proprietate.

Executorul judecătoresc, cu încălcarea dispoziţiilor legale şi a normelor profesionale, care impun o conduită diligentă, a procedat a vânzarea imobilului, bazându-se doar pe înscrierea efectuată în cartea funciară cu privire la titularul dreptului de proprietate – M. I., înscriere care nu avea efect constitutiv al dreptului de proprietate ci doar efect de opozabilitate.

În condiţiile în care autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă, urmează că obligaţia de reparare există atât în cazul vinovăţiei intenţionale cât şi a celei neintenţionale, altfel spus este necesar ca fapta ilicită care a cauzat prejudiciul să fie imputabilă autorului acelei fapte, indiferent de forma vinovăţiei sale.

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate instanţa reţine că aceasta a fost dovedită tocmai prin săvârşirea faptei prejudiciabile şi prejudiciul produs reclamantei care, pe lângă litigiile purtate între părţi, a fost nevoită să formuleze prezenta acţiune în vederea recuperării sumelor achitate în cadrul licitaţie.

În ceea ce priveşte pârâţii A. de P., în temeiul dispoziţiilor legale mai sus menţionate, respectiv art. 522 vechiul cod proc.civ., instanţa va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 13.957,77 lei ce i-a fost distribuită din preţul plătit de reclamantă pentru adjudecarea imobilului, şi va dispune obligarea, M. G., prin P., la plata sumei de 964 lei  ce i-a fost distribuită din preţul plătit de reclamantă pentru adjudecarea imobilului, obligaţii care vor fi îndeplinite în subsidiar, faţă de obligaţia principală a pârâţilor M. I.şi BEJ C. D. C.

Domenii speta

Spete similare