Interpretarea și aplicarea dispozițiilor privind regimul comunității matrimoniale și bunurile dobândite de soți în cursul căsătoriei

Sentința Civilă nr. 3136 din data de 24.05.2019 a Judecătoriei Galați, definitivă prin Decizia Civilă nr. 327 din data de 30.03.2021 a Tribunalului Galați

Obiect: partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial

Problema de drept:

Problema de drept ridicată de prezenta speță se referă la interpretarea și aplicarea dispozițiilor privind regimul comunității matrimoniale și bunurile dobândite de soți în cursul căsătoriei, în sensul că acestea se prezumă a fi dobândite ca bunuri comune, iar în lipsa unor probe contrare, contribuția soților se prezumă a fi egală la dobândirea acestor bunuri. Referitor la modalitatea de partajare a bunurilor comune, în cazul în care bunurile nu sunt comod partajabile în natură, regula este că acestea se atribuie în natură unuia dintre soți, după învoiala părților, iar, în lipsă, în funcție de natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unul dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, a făcut îmbunătățiri cu acordul celuilalt.

Soluția instanței de fond:

În fapt, părțile s-au căsătorit la data de 17.06.2006 şi au divorțat prin SC nr. _____/____.2018 a Judecătoriei Galați.

În timpul căsătoriei, părțile au dobândit autoturismul marca Opel Corsa, cu nr. de identificare ______________.

În drept, potrivit art.3 0-31 din Codul Familiei (aplicabile față de data dobândirii bunurilor), bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.

Având  în vedere aceste dispoziții legale, instanţa constată că bunul mobil – autoturism marca Opel Corsa, are calitatea de bun comun al soților, fiind dobândit la data de 26.09.2007, în timpul căsătoriei.

În ceea ce privește stabilirea cotelor de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune, câtă vreme legea nu instituie criterii exprese de determinare a cotelor, instanţa de judecată este chemată să aprecieze asupra acestora, în funcție de contribuția efectivă a codevălmașilor la dobândirea bunurilor ce formează comunitatea matrimonială.

Instanţa subliniază în primul rând că pentru stabilirea cotelor, participarea foștilor soți la dobândirea bunurilor comune se va raporta la comunitatea matrimonială în ansamblu, privită ca o universalitate juridică (în care intră atât drepturi cât şi obligații), în sensul art.30 Cod Familiei.

Câtă vreme prin voința legiuitorului, comunitatea matrimonială se prezintă ca o masă de bunuri inseparabilă, dobândită de soți în timpul căsătoriei, si cota de contribuție a codevălmașilor trebuie să fie unică, raportată la întreaga masă partajabilă, nefiind justificată fragmentarea acesteia pe categorii de bunuri şi cu atât mai puțin pe bunuri individual determinate.

Având în vedere că ambii soți au recunoscut că au avut o contribuție egală la dobândirea bunului mobil instanţa apreciază că nu se impune stabilirea unor cote diferențiate la dobândirea comunității matrimoniale.

În acest sens, instanţa are în vedere şi faptul că părțile au fost căsătorite o perioadă de timp îndelungată (11 ani), timp în care lipsa unor probe contrare, se poate prezuma că au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune şi întreținerea familiei.

Prin urmare, instanţa reține că părțile au dobândit în coproprietate, în cote de câte 50% autoturismul Opel Corsa, cu nr. de identificare _______________.

În ceea ce privește dreptul de creanță în valoare de ______ lei, reprezentând rate achitate în exclusivitate de reclamant, instanţa reține că în anul 2005, reclamantul a contractat cardul de credit ____________ încheiat cu __________, parte din ratele lunare fiind achitate în timpul căsătoriei părților, astfel cum rezultă şi din adresa _____________ precum şi sinteza extraselor emise şi a plăților efectuate.

Din înscrisurile depuse rezultă că, în luna noiembrie 2014, în timpul căsătoriei, reclamantul a  refinanțat linia de credit cu  suma de  ______ lei.

În conformitate cu disp. art. 351 lit. c. C.civ. sunt datorii comune ale soților, obligațiile pe care oricare dintre soți le-a asumat pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei.

În speță, în aplicarea dispozițiilor legale aplicabile, rezultă că reclamantul este semnatar al contractului de împrumut refinanțat în sumă de _____ lei.

Împrejurarea că reclamantul ar fi plătit în mod exclusiv ratele pentru cardul de credit nr. _________ încheiat cu _________ în perioada anterioară desfacerii căsătoriei părților, este lipsită de relevanță, din moment ce acesta nu a făcut dovada faptului că sumele de bani au fost folosite pentru realizarea nevoilor obișnuite ale căsătoriei, cu atât mai mult cu cât, la data refinanțării creditului contractat la ________, noiembrie 2014, potrivit susținerilor reclamantului, necontestate de pârâtă, soții erau separați în fapt.

În referire la cererea de partaj autoturism, în drept,  potrivit art. 669 Cod Civil, încetare coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, iar potrivit art.988 Cod proc.civ. stabilește criteriile de atribuire a bunului atunci când partajul în natură nu este posibil.

Instanţa reține că niciuna dintre părți nu a solicitat atribuirea în natură a autoturismului.

În aceste condiții, urmează a fi luată în considerare împrejurarea potrivită căreia pârâta este cea care figurează înscrisă ca deținător în cartea de identitate a autoturismului şi chiar dacă aceasta nu se mai află în posesia bunului de aproximativ 5-6 ani, autoturismul fiind lăsat în posesia reclamantului, nu se poate face abstracție de faptul că reclamantul nu a avut şi nu are folosința bunului, nefiind deținător al unui permis de conducere auto.

Mai mult, formalitățile ulterioare privind înmatricularea autoturismului pe numele său, cu posibilitatea folosirii sau a valorificării acestuia încât mai bune condiții din punct de vedere economic, i-ar impune o sarcină excesivă.

Pentru argumentele de fapt şi de drept reținute, instanţa urmează să dispună încetarea stării de codevălmășie a părților cu privire la autoturismul marca Opel Corsa şi să dispună atribuirea acestuia către pârâtă în deplină proprietate şi posesie.

În ceea ce privește stabilirea sultei pentru autoturismul marca Opel Corsa, instanţa reține că părțile au convenit reținerea unei valori de 1800 euro.

Prin urmare, instanţa va reține că autoturismul supus partajului are o valoare de 1800 euro, motiv pentru care, pentru egalizarea valorică a loturilor, va obliga pârâta să plătească reclamantului în termen de  3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, suma de 900 euro cu titlu de sultă pentru cota parte ce îi revine din autoturism.

Căi de atac exercitate:

Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de către reclamant, care a criticat soluția instanței pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Apelul a fost respins de către Tribunalul Galați prin Decizia civilă nr. 327 din data de 30.03.2021.

Soluția instanței de control judiciar:

În referire la motivul de apel vizând nulitatea hotărârii instanței de fond ca urmare a nemotivării, se reține că potrivit art. 425 NCPC, în considerentele hotărârii instanța trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, respectiv atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele  pentru care s-au  înlăturat  cererile  părților.

Din interpretarea dispozițiilor enunțate, se constată că motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar și concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situații particulare, de speță, în cadrul prevederilor generale și abstracte ale unei legi. Scopul  motivării fiind  acela de a explica  soluția adoptată de instanță.

Raportând cele expuse la prezenta cauză, tribunalul constată că instanța de fond a argumentat atât în fapt  cât și în drept  soluția pronunțată, în condițiile în care obiectul dedus judecății vizează partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, instanţa motivând de ce a nu reținut existența unui drept de creanță în valoare de 5200 lei în favoarea reclamantului.

Din perspectiva celor expuse, în condițiile în care instanța de fond și-a argumentat atât în fapt cât și în drept soluția adoptată în raport de obiectul dedus judecății și de succesiunea faptelor și actelor juridice, tribunalul reține că este nefondată susținerea apelantului legată de nemotivarea  hotărârii.

În referire la motivul de apel vizând obligarea pârâtei la plata a 50% din creditul de _______ de lei, tribunalul reține că din adresa ____________ rezultă că apelantul-reclamant a încheiat în anul 2005 un contract privind emiterea unui card de credit, efectuând multiple operațiuni de retragere/depunere numerar, la data emiterii adresei debitul fiind de ______ lei.

Potrivit art. 35 din Legea 71/2011 dispozițiile art. 351 - 354 din Codul civil (referitoare la datoriile comune ale soților) sunt aplicabile şi căsătoriilor în ființă la data intrării în vigoare a Codului civil, dacă datoria s-a născut după această dată.

În acest context se reține că deschiderea cardului de credit a fost anterioară încheierii căsătoriei dintre părți, astfel încât  aceasta reprezintă o datorie proprie a apelantului-reclamant. Contrar susținerilor acestuia, tribunalul constată că în cauză nu s-a dovedit  existența unei relație de concubinaj anterioară căsătoriei precum şi faptul că sumele retrase au fost folosite în comun de către părți.

În referire la perioada ulterioară încheierii căsătoriei, tribunalul reține că principiul instituit în materia datoriilor este invers decât acela aplicabil în cazul bunurilor, pentru că, de regulă, datoriile fiecărui soț sunt proprii, iar comune sunt numai categoriile de datorii expres prevăzute de lege. Prin urmare, ori de câte ori obligația asumată/contractată de unul din soți nu poate fi încadrată în ipotezele limitativ prevăzute de art. 351 NCC, respectiv 32 din Codul familiei, datoria respectivă trebuie calificată drept proprie, cu toate consecințele care decurg de aici din perspectiva regimului său juridic.

În consecință, în mod corect a reținut instanţa de fond că în cauză nu s-a dovedit că sumele de bani au fost folosite pentru realizarea nevoilor obișnuite ale căsătoriei, cu atât mai mult cu cât, la data refinanțării creditului contractat la ______, noiembrie 2014, soții erau separați în fapt, astfel încât,  împrejurarea că reclamantul ar fi plătit în mod exclusiv ratele pentru cardul de credit nr. ____________ încheiat cu Banca _____ este lipsită de relevanță juridică.

Față de considerentele de fapt şi de drept expuse, tribunalul va respinge apelul declarat de către reclamant ca neîntemeiat, conform dispozițiilor art. 480 alin. 1 NCPC.

Domenii speta

Spete similare