Contestaţie decizie de pensionare

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2019:010.000274

Cod operator 2442/2443

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa nr. 274/2019

Şedinţa publică de la 15 Aprilie 2019

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol se află  judecarea cererii formulate de reclamanta C L în contradictoriu cu pârâtele C J PG şi C C C C N P P, având ca obiect contestaţie decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamanta personal şi asistată de avocat RN şi consilier juridic SC pentru pârâte.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

S-a luat o precizare reclamantei prezente, declarația acesteia fiind atașată la dosarul cauzei.

Constatând că părţile nu mai au cereri de formulat şi că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului şi acordă cuvântul parţilor în ordinea şi în condițiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ..

Avocat R N pentru reclamantă solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată ulterior, anularea deciziei nr. din 20.08.2018 emisă de CJPG şi a Hotărârii nr. din 11.03.2019 emisă de CCC CNP P B, ca fiind netemeinice şi nelegale şi obligarea CJ P G să emită o nouă decizie de pensionare prin care să fie valorificată perioada de activitate 18.03.1986-01.04.2001 ca fiind lucrată în condițiile grupei I de muncă procent 100% conform Ordinului nr. 50/1990, anexa nr. 1, admiterea cererii de înscriere la pensie pentru limită de vârstă cu drepturile bănești cuvenite, începând cu data depunerii cererii de înscriere la pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard, respectiv cu data de 12.07.2018, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

A susținut că în mod greşit C J P G prin decizia emisă şi contestată de către reclamantă  nu a luat în considerare faptul că în perioada dedusă judecăţii reclamata a lucrat la fabricația munițiilor, acest aspect reieşind şi din inserarea textului din carnetul de muncă la filele 24-25 poziţia 58, în baza adeverinței nr. din 08.02.2008, ca documente primar verificabil, semnat şi însușit de șefii direcți, respectiv şef atelier şi 3 maiștrii, din care rezultă că activitatea dedusă judecăţii, reclamanta a desfășurat-o în atelierul execuţie glonţ, prelucrare plumb cu puritate 99%, activitate ce se încadrează în condițiile grupei I de muncă, procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990, anexa nr. 1, pct. 30.

Astfel apreciază că pârâtele nu au respectat legislaţia în vigoare şi nu au valorificat reclamantei perioada dedusă judecăţii ca fiind lucrată în grupa I de muncă în procent de 100% conform Ordinului nr. 50/1990, pct. 30 anexa nr.1 aşa cum rezultă din carnetul de muncă, motiv pentru care solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost precizată ulterior, cu cheltuieli de judecată.

Consilier juridic S C pentru pârâte solicită respingerea acțiunii pentru motivele invocate prin întâmpinare, arătând că în mod corect nu a fost valorificată grupa de muncă înscrisă la poziția nr.58 din carnetul de muncă, până la depunerea documentelor verificabile care au stat la baza acordării grupei de muncă, având temeiul invocat şi meseriile avute, acelea de mașinist şi prelucrător  prin așchiere în cadrul  UM S SA.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă.

Prin cererea formulată la data de 16.11.2018 şi înregistrată  pe rolul Tribunalului Gorj, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr., reclamanta C L a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele C J P G si C C C C N P P şi în temeiul art.151 alin.(2) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată, să se dispună anularea deciziei de pensionare nr. emisă de C J P G.

A solicitat a se constata că pârâta C C C C NPP nu a soluționat contestația formulata împotriva deciziei nr., emisa de C JP G, in termenul prevăzut de art. 150 alin.(4) din Legea nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, modificata si completata; anularea deciziei nr. emisa de CJPG ca fiind netemeinică si nelegală în ceea ce privește valorificarea perioadei de activitate 18.03.1986-01.04.2001 ca fiind perioada de activitate lucrata in condiţii normale de muncă;  obligarea C J P G să emită o nouă decizie de pensionare prin care să valorifice perioada de activitate 18.03.1986-01.04.2001 ca fiind perioada de activitate lucrată in condiţiile grupei I de muncă procent 100%, conform Ord.50/1990, pct.30, anexa nr. l, sa-i mențină perioada de 15(cincisprezece) ani l(una) luna si 25(douzeci si cinci) zile recunoscuta prin decizia nr. ca fiind perioada de activitate lucrata in condiţii speciale de muncă si să admită cererea de înscriere la pensie pentru limita de vârstă, cu drepturile bănești cuvenite, începând cu data depunerii cererii de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, respectiv cu data de 12.07.2018.

În motivare a arătat că in data de 12.07.2018 a depus la CJP G, cererea nr. de înscriere la pensie pentru limita de vârstă cu reducerea standard de pensionare, conform Legii nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice.

Deși din înscrisurile depuse la dosarul de pensionare rezultă in mod cert ca îndeplinește condiţiile de pensionare la limita de vârstă, conform Legii nr.263/2010, C J P i-a respins cererea de înscriere la pensie prin decizia nr. în mod netemeinic si nelegal, motivând în decizie nr. 58 din carnetul de muncă, seria B.c. nr. că până la prezentarea documentelor verificabile care au stat la baza acordării grupei de muncă- Art 52 din Legea nr. 263/2010- nu îndeplinește vârsta standard de pensionare şi nici stagiul minim necesar”, motivare pe care o consideră netemeinica si nelegala, întrucât aceasta in mod nelegal i-a cenzurat textul inserat de angajatorul SC „UMS SA-FCN R SA in carnetul de munca, filele 24-25, poziția 58 si astfel in mod nelegal i-a valorificat perioada de activitate 18.03.1986-01.04.2001 ca fiind perioada de activitate lucrata in condiţii normale de munca, în loc să-i valorifice acesta perioada de activitate ca fiind perioada de activitate lucrata in condiţiile grupei I de munca, procent 100%, conform Ord 50/1990, anexa nr. l, pct.30, așa cum rezulta din textul inserat de angajator in carnetul de muncă, filele 24-25, poziția 59.

Dat fiind atât faptul ca în mod nelegal pârâta CJPG, prin decizia nr., i-a cenzurat texul din carnetul de munca, filele 24-25, poziția 58 si i-a valorificat nelegal perioada de activitate 18.03.1986-01.04.2001 ca fiind activitate lucrata in condiţii normale de munca, cât si datorita faptului ca pârâta C C CC N PP nu i-a soluționat contestația formulata împotriva deciziei nr. in termenul prevăzut de art.150 alin.(4) din Legea nr 263/2010, a formulat prezenta contestație împotriva deciziei nr. in vederea soluționării pe cale judecătorească, conform dispozițiilor art.153 din Legea nr.263/2010, coroborat cu dispozițiile Deciziei nr. pronunțată de Curtea Constituțională cu privire la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 si art. 151 din Legea nr. 263/2010.

Consideră ca în mod greșit C JP G, prin emiterea deciziei nr. din 20.08.2018 nu a luat în considerare următoarele elemente ce definesc in mod cert faptul ca perioada de activitate 03.1986-01.04.2001 este perioada de activitate lucrata in condiţiile grupei de munca, procent 100%, conform Ord. 50/1990, anexa nr.1, pct.30, respectiv: faptul ca angajatorul a inserat in carnetul de munca la filele 24-25, poziția 58, textul: „În perioada 18.03.1986-01.04.2001 a lucrat la fabricația munițiilor unde a aspectat elememele din plumb ale acestora. Activitatea de prelucrarea plumbului de puritate 99% se încadrează conform ORD nr. 50/90 anexa 1 pct. 30 in grupa I-a de munca in procent de 100%”.

Ori, faptul că angajatorul a inserat textul din carnetul de muncă filele 24-25, poziția 58 in temeiul adeverinței nr., adeverință semnata si însușită de șefii direcți, respectiv sef atelier si 2 maiștrii, din care rezultă că in perioada de activitate 18.03.1986-01.04.200, a lucrat la atelierul execuție glonț, prelucrare plumb cu puritate 99%, exercitând funcția de mașinist in cadrul acestui atelier.

Faptul că activitatea desfășurată la Societatea „UMS" SA- CN ”R SA (continuator in drepturi si obligații a ÎMS) in perioada 18.03.1986-01.04.2001, procent 100%, precizată în rubrica: „Meseria sau funcția şi locul de muncă cu condiții deosebite” în carnetul de muncă, respectiv meseria/funcția de prelucrător prin așchiere (mașinist la mașinile si utilajele pe fluxul de producție din cadrul atelierului de execuție glonț din plumb), face parte din activitățile cuprinse in sintagma inserată de legiuitor in Ordinul 50/1990. pct.3, citez din pct.3 al Ordinului 50/1990: „ personalul de întreținere şi reparații, controlori tehnici de calitate precum si alte categorii de personal care lucrează în locurile de muncă şi activitățile prevăzute în anexele nr.1 si nr. 2, activitate pe care a desfăşurat-o in cadrul locurilor de munca si activităților descrise de legiuitor in Ordinul 50/1990 anexa nr. 1, pct.30, procent100%.

Neluarea în considerare de către C.J.P. G a elementelor prezentate mai sus a condus la emiterea deciziei nr. cu încălcarea unor prevederi legale din Legea nr.263/2010, din Hotărârea nr. pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010, din Ordinul nr. 50/1990 privind grupele si I şi II de munca si din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, încălcări ce s-au concretizat in nevalorificarea in mod nelegal a textului inserat de angajator in carnetul de munca, filele 24-25, poziția 58 si implicit in valorificare in mod nelegal a in perioada 18.03.1986-01.04.2001 fiind perioade de activitate lucrata in condiţii normale de munca.

Prin emiterea deciziei nr., nevalorificarea textului inserat de angajator în carnetul de munca, filele 24-25, poziția 58, C.J.P. G a încălcat prevederile pct.6 din Ord. 50/1990, respectiv:„ Nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele I si II de  munca se face de către conducerea unităților, ținându-se seama de condiţiile deosebite de munca concrete in care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, de condiţiile nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.) prevederile pct.15 din Ord.50/1990, respectiv: „Dovedirea perioadelor de activitate desfășurate in locurile de munca si şi activităţile  ce se încadrează in grupele si de munca in vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul si Ocrotirilor Sociale, prevederile art. 125 din Hotărârea nr.  pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv, art.125 : ,,Angajatorii sau orice ații deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condiţiile legii, de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elememele şi informațiilor pe care le înscriu, in baza documentelor deţinute in adeverinţele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie” şi nu în ultimul rând prevederile art. 158 alin 3 indice 1 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificata si completata.

Analizând textele citate din actele normative precizate mai sus în coroborare cu conținutul textului inserat de angajator in carnetul de munca filele 24-25, poziția 58, este limpede că prin cenzurarea textului din carnetul de muncă, filele 24-25, poziția 58 si valorificarea perioadei de activitate 18.03.1986-01.04.2001 ca fıind perioada de activitate lucrata în condiţiile normale de munca, în loc să-i valorifice aceasta perioada de activitatea ca fiind perioada de activitate lucrata în condiţiile grupei I-a de munca, procent 100%, conform Ord/501990 anexa nr. 1, pct30.

Având in vedere ca din toate prevederile legale sus menționate rezulta ca, încadrarea locurilor de muncă din diferite unități în grupele I şi II a de muncă, trecerea locurilor de munca de la o grupă de munca la alta si scoaterea unui loc de muncă dintr-o anumită grupa de munca, nominalizarea persoanelor care desfășoară activitățile în grupa I şi II de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a unității, înseamnă ca încadrarea salariaților în conidiile grupei I si II de muncă este atributul exclusiv al angajatorului, conform dispozițiilor  pct.6 din Ord.50/1990, iar C.J.P. G nu are abilitatea legala de a cenzura mențiunile din carnetul de muncă efectuate de angajator, de a elimina ori ignora înscrierile din carnetul de munca, in speța textului din carnetul de munca, filele 24-25, poziția 58, întrucât de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informațiilor înscrise in carnetul de manca este responsabilitatea unității angajatoare.

Mai mult, aceasta concluzie are ca temei atât faptul că angajatorul a inserat în carnetul de muncă filele 22-23, poziția 64, textul: „în perioada 10.08.1982-05.01.1983 si 10.09.1984- 01.04.2001 a lucrat la fabricația munițiilor unde a executat elemente de plumb ale acestora”, cu respectarea prevederilor Decretului nr.92/1976 privind carnetul de munca, cat si faptul ca pana in prezent nu exista nicio hotărâre judecătorească emisa de vreo instanța de judecată sau un act administrativ emis de angajator prin care să fie anulat/modificat textul inserat in carnetul de muncă, filele 24-25, poziția 58, ceea trebuie sa producă efectele juridice pentru care a fost inserat, iar angajatorul este singurul responsabil pentru conținutul textului inserat in carnetul de muncă, filele 24-25, poziţia 58.

Susține reclamanta că C.J.P. G nu are niciun temei legal in dispozițiile Legii nr.263/2010 sau in dispozițiile legale ale altui act normativ, care sa-i permită să-i cenzureze textul inserat de angajator in carnetul de munca, filele 24-25, pozitivă 58, atâta timp cat acest text a fost inserat de angajator in carnetul de muncă cu respectarea Decretului 92/1976 privind carnetul de munca si in conformitate cu dispozițiile actelor normative.

Este adevărat ca, prin textul art. 158 alin (6) din Legea 263/2010, text introdus prin Legea nr.72/2016, legiuitorul a acordat caselor teritoriale/sectoriale de pensii competenta în sensul că „În situația in care există suspiciuni cu privire la legalizarea încadrării activității în grupele I sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alți deținători legali de arhive sunt obligați să pună  la dispoziția CN P P si, sau a caselor teritoriale de pensii, după caz solicitarea acestora, documentele informele anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverințele care atestă încadrarea persoanelor in fostele grupe I sau II a de muncă în vederea verificării respectării legislației in domeniu", dar dispozițiile art.158 alin.(6) din Legea 263/2010 sunt aplicabile doar in condiţiile in care angajatorul nu a făcut mențiunile in carnetul de muncă, privind încadrarea activități salariaților in grupele I si/sau II -a de muncă.

Ori, angajatorul a făcut mențiunile in carnetul de munca la filele 24-25, pozitivă 58 cu suspectarea prevederilor Decretului nr.92/1976 privind carnetul de munca, in sensul ca in perioada de activitate 18.03.1986-01.04.2001 a lucrat in condiţiile grupei I-a de munca, procent 100%, conform Ord.50/1990, pct. 30, anexa l, ceea ce înseamnă ca in cauza sunt incidente dispozițiile art. 158 alin 3 indice 2 din Legea 263/2010 si ca in mod nelegal C.J.P. G a aplicat, prin decizia nr. dispozițiile art.158 alin 3 indice 2 alin.(7) din Legea nr.263/2010. rapt ce a condus la cenzurarea nelegala a textului inserat de angajator in carnetul de munca filele 24-25, poziţia 58 si la valorificarea nelegala a perioadei de activitate 18.03.1986-01.04.2001 ca fiind perioada de activitate lucrata in condiţii normale de munca, contrar textului inserat de angajator in carnetul de munca filele 24-25, poziţia 58

Prin emiterea deciziei nr. cu nevalorificarea textului inserat de angajator in carnetul de munca, filele 24-25, poziția 58, C.J. P i-a încălcat dreptul de a beneficia de prevederile art.55 alin.(l) lit. h), tabelul nr. 2 din Legea 263/2010, respectiv dreptul de a beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare pentru perioada 18.03.1986-01.04.2001 lucrata in condiţiile grupei de muncă, procent 100%, conform pct.30, anexa 1, Ordinul nr.50/1990.

Nevalorificarea de către C.J.P G, prin decizia nr., a textului inserat de angajator in carnetul dc munca, filele 24-25, poziţia 58 si valorificarea in mod nelegal a perioadei de activitate 18.03 1986-01.042001 ca fiind perioada de activitate lucrata in condiţii normale de munca, in loc sa-i valorifice aceasta perioada ca fiind perioada de activitate lucrata in condiţiile grupei I-a de munca. procent 100%, conform Ord.50/1990, pct.30, anexa nr. l, a condus la încălcarea dreptului de a beneficia de prevederile art.55 alin 1 lit. b). tabelul nr.2 din Legea nr.263/2010, respectiv de dreptul de a beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare cu 7(sapte) ani si 6(sase) luni pentru perioada de activitate 18.03.1986-01.04.2001 lucrata in condiţiile gupei I-a de munca, procent 100%, conform Ord.50/1990, pct.30, anexa nr. l, conducând in mod implicit si la neîndeplinirea condițiilor de pensionare privind vârsta prevăzute de Legea nr.263/2010.

Această concluzie este probata matematic, prin scăderea din versta standard de pensionare prevăzută în anexa nr. 5 a Legii nr263/2010, respectiv din vârsta standard de pensionare de 63 ani, reducerea vârstei cu 13 ani calculata conform prevederilor art.55 alin ( l ) lit. b). tabelul nr.2 din Legea 263/2010 (maxim cat este prevăzut de legea) pentru perioada totala lucrata in grupa I-a de muncă si in condiţii speciale de munca de 30(treizeci)ani 2 (doua) luni si 6(sase) zile, perioada compusa din cei 15 ani 12 zile, respectiv perioada de activitate 18.03.1986-01.04.2001 lucrata in condiţiile grupei I de munca procent 100%, conform Ord. nr.50/1990, pct.30, anexa nr. 1 (perioada in litigiu nerecunoscuta de C.J.P. G prin decizia nr., rezulta varsta de 47(patru zeci si sapte) ani, ceea ce înseamnă ca sunt îndeplinite condiţiile de pensionare privind vârsta prevăzute de Legea nr. 263/2010, întrucât la data depunerii cererii de pensionare, respectiv la data de 23.04.2018, avea vârsta de 50(cincizeci) ani si 2(doua) luni, așa cum rezultă din decizia nr. emisa de C.J.P G iar sub 50 ani nu este permisa pensionarea cu reducerea vârstei standard prevăzută de lege in cauza dedusa judecații.

Având vedere motivele invocate a solicitat a se constata că parata CCC CNP P nu a soluționat contestația formulata împotriva deciziei nr., emisă de CJPG, in termenul prevăzut de art. 150 alin.(4) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificata si completata şi ca atare să se dispună anularea deciziei nr. emisa de CJP G ca fiind netemeinica si nelegala în ceea ce privește valorificarea perioadei de activitatea 18.03.1986-01.04.2001 ca fiind perioadă de activitate lucrata in condiţii normale de muncă; obligarea CJPG sa emită o nouă decizie de pensionare prin care să-i valorifice perioada de activitate 18.03.1986-01.04.2001 fiind perioada de activitate lucrată in condiţiile grupei I de muncă procent 100%, conform Ord.50/1990, pct.30, anexa nr. l, sa-i mențină reclamantului perioada de 15(cincisprezece) ani 1(una) luna si 25(douzeci si cinci) zile recunoscută prin decizia nr. 14388/20.08.2018 ca fiind perioada de activitatea lucrată in condiţii speciale de muncă, cât şi admiterea cererii de înscriere la pensie pentru limita de vârsta, cu drepturile bănești cuvenite, începând cu data depunerii cererii de înscriere la pensie pentru limita de vârsta, respectiv cu data de 12.07.2018.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.151 alin.(2) din Legea 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, dispoziţiile art. 192 Cod. proc.civ., si alte dispoziții legale in materie.

În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probei testimoniale, expertiză şi alte mijloace de probă admise de lege.

A  anexat în copie: cu mențiunea „ conform cu originalul”cartea de munca, decizia nr. 14388 din 20.08.2018, contestația formulată împotriva deciziei nr. ca procedură prealabilă, plicul in care a primit decizia nr., adeverinţa nr., adeverința nr., adeverința  nr., memoriul justificativ nr., nota de constatare nr. încheiata între reprezentanții C CJP G, U M S si C NP.

La data de 03.01.2019 pârâta CJPG a formulat întâmpinare prin care a arătat că în fapt, prin cererea nr. petenta a solicitat acordarea pensiei pentru limita de vârsta, iar CJP G a emis decizia de respingere nr. Patenta a depus contestația la această instituție înregistrata sub nr., menționând ca nu i s-a valorificat grupa de munca înscrisa la poziția nr. 58 din carnetul de munca.

Urmare a reverificării dosarului de pensionare s-a constatat ca decizia contestata a fost emisa in baza prevederilor legale si a documentelor depuse de petenta la dosar.

S-a învederat totodată faptul ca in mod corect nu a fost valorificata grupa de munca înscrisa la poziţia nr. 58 din carnetul de munca pana la prezentarea documentelor verificabile care au stat la baza acordării grupei de munca, având in vedere temeiul legal invocat( Ordinul 50/1990, pct.30, anexa l) si meseriile avute, acelea de mașinist si prelucrător prin așchiere in cadrul UM SADU SA.

Având in vedere dispozițiile pct.3 din Ordinul MMOS nr.50/1990, in mod corect nu a fost valorificata grupa I de munca, întrucât din documentele anexate la dosar nu rezulta ca prin natura atributiilor si sarcinilor de serviciu, petenta in funcțiile de mașinist si prelucrător prin așchiere si-a desfășurat activitatea cel puțin 100% din timpul de lucra in aceleași condiţii cu personalul de baza prevăzut la punctul 30, anexa I din Ordinul 50/1990.

 În conformitate cu pct.30, anexa I la Ordinul 50/1990, forma inițiala, meseriile avute de petenta nu se incadreaza in cele prevăzute la punctul menționat mai sus, punct ce dispune astfel:" măcinarea, prăjirea, aglomerarea, șarjarea, precum si topirea minereurilor sau a concentratelor de plumb. Rafinarea termica a plumbului, inclusiv cupelarea. Elaborarea aliajului plumb-cadmiu. Activitatea de producție in stațiile pilot cu profil de pirometalurgie neferoasa. Elaborarea aliajelor cu peste 50% plumb. Topirea aliajelor cu peste 50% plumb si turnarea de piese din aceste aliaje in proces de fabricație industriala. Topirea, elaborarea si rafinarea metalelor neferoase in incinta uzinelor din metalurgia plumbului. Sudura in plumb. Obținerea pe cale industriala a miniului de plumb, a ceruzei si a litargei, toate operațiile din cadrul procesului tehnologic, precum si ambalarea acestora. Vopsirea la dublul fund al navelor”.

Consideră astfel că, prin meseria avuta, petenta nu executa activitățile prevăzute mai sus, activități care sunt specifice personalului care lucrează in pirotehnie. S-a precizat ca cei care desfășoară aceste activități au operata in carnetul de munca meseria de „pirotehnist."

S-a arătat ca este esențial ca temeiul legal invocat de angajator sa fie corect si in concordanta cu documentele de vechime, locul de munca, funcția si activitatea persoanei respective. Încadrarea in grupa superioara de munca poate fi considerata corecta doar daca are temei legal si respecta prevederile Ordinului 50/1990, in litera si spiritul in care acestea au fost elaborate si aprobate.

Pentru valorificarea înscrierilor din carnetul de munca sau din adeverințele eliberate de angajatori sau deținători legali de arhive, unul dintre criteriile avute in vedere la valorificarea unor activități in grupa superioara de munca, este concordanta, intre meseria/funcția deținuta de angajat, activitățile desfășurate in locurile de munca efective de desfășurare si cele prevăzute in anexele I si 2 din Ordinul 50/1990 cu posibilitatea dovedirii acestora cu documente justificative, verificabile aflate in arhiva societății sau, după caz, a deținătorilor legali de arhive.

Potrivit art. 158, alin(5) din Legea 263/2010 "prin documente verificabile se înțelege: actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă sau, în acestuia, actul administrativ privind încadrarea locurilor de muncă/activităților/categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă; contractul individual de muncă; contractul colectiv de muncă; decizii interne; act administrativ de modificare a locului de muncă sau a sarcinilor de serviciu; extras din statele de plată din care să rezulte secția/atelierul/locul de muncă, precum şi orice alte documente justificative”.

Având in vedere cele de mai sus, s-a solicitat respingerea acţiunii.

Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta prin apărătorul ales a arătat că nu este de acord cu susținerile paratelor prin întâmpinarea depusa in dosarul cauzei, fapt pentru care solicit admiterea contestații aşa cum n fost formulata.

Referitor la susținerile pârâtelor CJPG (numita in continuare C.J.P. G) şi CCC prin întâmpinarea depusa, in sensul că: ,.Urmare reverificării de pensionare constatat ca decizia contestata a fost emisa in baza prevederilor legale si a documentelor depuse la dosar”,  a învederat ca in mod corect nu a fost valorificata grupa munca înscrisa la poziția nr.58 din carnetul de manca pana la prezentarea documentelor verificabile care au stat la baza acordării grupei de muncă, având in vedere temeiul legal (Ordinul 50/1990, pct. 30, anexa 1 si meseriile avute, acelea de mașinist si prelucrător prin așchiere in cadrul UM SSA.

Având în vedere dispozițiile pct. 3 din Ordinul MMOS nr. 50/1990, in în mod corect nu a fost valorificată grupa I de munca, întrucât din documentele anexate la nu rezultă ca natura atributiilor si sarcinilor de serviciu, petenta in funcțiile de mașinist şi prelucrător prin așchiere si-a desfășurat activitatea cel puțin 100% din timpul de lucru in aceleași condiţii cu personalul prevăzut la. pct. 30. Anexa 1, din Ord. 50/1990, astfel că toate aceste aspecte le apreciază ca fiind netemeinice şi nelegale.

Încă o dată în motivarea cererii arată că asa cum a arătat si prin contestația formulata, prin cenzurarea mențiunilor precizate de angajator in carnetul de munca la filele 24-25, pozitia 58, C.J.P. G a încălcat pe lângă alte dispoziții legale şi dispozițiile pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990, care consideră că nu au o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce se va pronunța in prezenta cauza, întrucât C.J.P. G prin decizia nr.14388/20.08.2018, in mod nelegat, nu a tinut cont de continutul sintagmei inserate de legiuitor in textul pct.3, Ord.50/1990, respectiv sintagma: „ personalul de întreținere şi reperații, controlorii tehnici de calitate , precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de manca si activitățile prevăzute in anexele nr. 1 şi nr. 2”, întrucât aceasta sintagma include, din punct de vedere tehnic, toate meseriile/funcțiile si categoriile de personal care desfășoară diferite activități in mod efectiv in locurile de munca si activitățile descrise de legiuitor in anexele nr. l si nr.2 ale Ord.50/1990, iar reclamanta așa cum rezulta din textul inserat de angajator in carnetul de munca filele 24-25, poziția 58 si din adeverința nr., a desfășurat meseriile/funcțiile la coloana „Meseria sau funcția si locul de munca cu condiţii deosebite" in perioada 18.03.1986-01.04.2001, procent de 100% si in mod efectiv in locurile de munca descrise de legiuitor in Ord.50/1990, anexa nr. l, pct.30 si existente in cadrul SC „UMS.

În susținerea acestei teze a invocat atât decizia nr. a ÎCCJ ca izvor de drept, decizie prin care s-a statuat ca Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile si funcțiile prevăzute in forma inițiala in lipsa unei dispoziții exprese, deoarece prin aceasta s-a urmărit tratarea egală si nediferențiată a tuturor salariaților care au activat in condiţii similare de munca, cat si deciziei nr. pronunțata de CA C într-o cauza similara.

Prin urmare, consideră că, SC„ UMS”SA- CN„R"SA, in calitate de angajator, având ca temei juridic atât sintagma din textul Ord.50/1990, pct. nr.3,  cat si faptul ca in perioada 18.03.1986-01.04.2001 a lucrat efectiv si in procent 100% in locurile de munca descrise de legiuitor in Ord.50/1990, anexa nr. l, pct.30, fapt confirmat prin adeverința nr.927/08.02.2008 semnata si însușita de șefii direcți, ca act primar, in mod temeinic si legal a făcut mențiunea in carnetul de munca filele 24-25, poziția 58 in conformitate cu prevederile Decretului nr.92/1976 privind carnetul de munca.

Prin urmare, este limpede ca angajatorul şi-a asumat aceasta concordanţă dintre activitățile desfășurate de reclamant in perioada 18.03.1986-01.04.2001 si activitățile descrise de legiuitor in Ordinul 50/1990, anexa nr. l, pct.30 prin mențiunea făcută in carnetul de munca filele 24-25, poziția 58 si adeverința nr., iar conform art.125 din Hotărârea 257 privind Normele de aplicare a Legii 263/2010 este direct responsabil de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informațiilor pe care le-a menționat in carnetul de munca filele 24-25, poziția 58 si adeverința nr..

Mai mult, având in vedere ca prin Legea nr. 172/2016 au fost aduse modificări la art.158 al Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificata si completata (numita in continuare Legea 263/2010), raportat la stagiului de cotizare realizat in grupa I si/sau a II-a de munca, este limpede ca atâta timp cat angajatul a inserat in carnetul de munca la filele 22-23, poziția 59 textul cu respectarea Decretului nr.92/1976 privind carnetul de munca, sunt aplicabile şi dispozițiile art. 58 alin.(31) din Legea 263/2010 coroborat cu dispozițiile pct.15 din Ord.50/1990, dat fiind si faptul ca adeverința nr. semnată de șefii direcți este act primar si verificabil in accepțiunea dispozițiilor art.158 alin.(5) din Legea 263/2010.

Este adevărat ca, prin textul art.158 alin.(6) din Legea 263/2010 legiuitorul a acordat caselor caselor teritoriale/sectoriale de pensii competenta materială dar, arată ca dispozițiile art.158 alin.(6) din Legea nr.263/2010 sunt aplicabile doar in condiţiile in care angajatorul nu a făcut mențiunile in carnetul de munca privind încadrarea activității salariaților in grupele I si/sau a II-a de munca cu respectarea prevederilor Decretului nr.92/1976 privind carnetul de munca si a eliberat adeverințe ce prezintă suspiciuni privind atestarea încadrării activității salariaților in grupele I si/sau a II-a de munca, fără sa fi făcut mențiuni in carnetele de munca cu privire la încadrarea activității salariaților in respectivele grupe de munca.

Prevederile art.158 alin.(6) din Legea nr.263/2010 trebuie analizate si aplicate in coroborare cu prevederile art.158 alin.(4) si alin (5) din Legea 263/2010, întrucât legiuitorul prin prevederile art.158 alin.(6) din Legea nr.263/2010 se refera la situația când angajatorul emite adeverințe fără sa fi făcut mențiuni in carnetele de munca cu privire la încadrarea activității salariaților in grupele I şi/sau II de munca si nu la situația când angajatorul a făcut mențiunile in carnetul de munca privind încadrarea activității salariaților in grupete I si/sau a II-a de munca cu respectarea prevederilor Decretului nr.92/1976 privind carnetul de munca, aceasta întrucât legiuitorul a dispus prin prevederile art.158 alin.(31) din Legea 263/2010 ca: „Dovada vechimii in grupa I si/sau a II a de munca realizata anterior datei de 1 aprilie 2001 se face cu carnetul de întocmit cu respectarea provederilor Decretului nr.92/1976 privind carnetul de munca", dând astfel eficienta maxima mențiunilor făcute de angajator in carnetul de munca privind încadrarea activității salariaților in grupele I si/sau a II-a de munca cu respectarea nr.92/1976 privind carnetul de munca, situație in care sunt aplicabile prevederile art.158 din Legea 263/2010 coroborat cu prevederile pct.15 din Ord.50/1990.

Având in vedere motivele prezentate solicită si prin acest act procedural, admiterea contestației așa cum a fost formulata.

La data de 18.03.2019 reclamanta prin apărătorul ales şi-a precizat acțiunea în sensul că a înţeles să contestate în totalitate şi Hotărârea nr. emisă de C CC CN P P cu menţiunea motivelor invocate prin cererea introductivă formulată împotriva deciziei nr.  emisă de C J P G, ca fiind netemeinică şi nelegală.

În drept precizarea la acţiune a fost întemeiată pe disp. art. 151 alin 3 din Legea nr. 263/2010 coroborat cu dispoziţiile deciziei nr. 956/2012 pronunţată de Curtea Constituţională.

Instanța a administrat în cauză  proba cu înscrisuri.

Analizând cererea reclamantului raportat la probatoriul administrat şi dispozițiile legale aplicabile în cauză,  instanța constată următoarele :

Prin decizia  nr. emisă de C J PG, a fost respinsă cererea de pensionare a reclamantei C L, privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

S-a menționat în decizie că nu se valorifică grupa superioară de muncă menționată la poziția nr. 58 din Carnetul de Muncă seria Bc nr., până la prezentarea documentelor verificabile care au stat la baza acordării grupei de muncă și prin urmare nu îndeplinește vârsta standard de pensionare și nici stagiul minim necesar.

Reclamanta a contestat decizia nr. pe cale administrativă, contestația sa fiind înregistrată la C J PG sub nr. fiind nemulțumită de faptul că nu i s-a valorificat grupa I de muncă pentru perioada 18.03.1986-01.04.2001, contestație care a fost soluționată de către CCC, pe parcursul judecății, prin Hotărârea nr. emisă de către CCC.

Prin precizarea l acțiune din data de 18.03.2019, reclamanta a înțeles să conteste și această din urmă hotărâre pentru aceleași motive ca cele invocate în cererea de chemare în judecată.

 În conformitate cu prevederile art. 149 alin.1 din Legea nr. 263/2010, deciziile emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare la C CC, iar, potrivit prevederilor alin. 2 al aceluiaşi articol, procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă obligatorie, fără caracter jurisdicţional.

Potrivit dispozițiilor art. 151 alin.2 din Legea nr.263/2010, hotărârile pronunţate de CCC pot fi atacate la instanţa judecătorească competentă în termen de 30 de zile de la comunicare.

Prin decizia Curţii Constituționale nr. 956/13.11.2012 s-a constatat că  dispoziţiile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale, în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor şi necomunicarea în termenul legal a hotărârilor C C C, respectiv ale comisiilor de contestații care funcţionează în cadrul MAN, M A I şi S R I nu împiedică accesul la justiţie.

În speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, reclamanta a formulat contestație  împotriva deciziei de pensie pe cale administrativă,  contestația fiind soluționată de către  CCC.

Potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice:„Constituie stagiu de cotizare şi perioada suplimentară la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu acordată în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I, a II-a(…)”

Conform prevederilor art. 6-8 din Ordinul nr.50/1990 ,,Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de munca concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie sau infectare etc.).

 Încadrarea în grupele I şi II de munca se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar pentru grupa II, cel puţin 70% din programul de lucru.

Perioada de timp în care o persoana are sarcina sa lucreze integral sau o parte din programul de munca în astfel de locuri se stabileşte prin dispoziţia conducerii unităţii sau prin prevederile legale care reglementează atribuţiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcţia îndeplinită”.

Conform înscrierilor din Carnetul de Muncă seria Bc nr., reclamanta a fost angajată cu contract individual de muncă la ÎS BJ, pe funcția de mașinist, iar  la poziția 58 este menționat că în perioada 18.03.1986-01.04.2001 a lucrat la fabricarea munițiilor unde a executat elemente din plumb ale acestora; activitatea desfășurată de prelucrare a plumbului de puritate 99% se încadrează, conform Ordinului 50/1990 anexa I pct.30 în grupa a I-a de muncă, în procent de 100%, totalizându-se o perioadă de 15 ani și 12 zile.

Tribunalul constată că la pct.30 din anexa 1 din ordinul nr.50/1990 sunt prevăzute următoarele activități: „Măcinarea, prăjirea, aglomerarea, şarjarea, precum şi topirea minereurilor sau a concentratelor de plumb. Rafinarea termică a plumbului, inclusiv cupelarea. Elaborarea aliajului plumb-cadmiu. Activitatea de producţie în staţiile pilot cu profil de pirometalurgie neferoasă. Elaborarea aliajelor cu peste 50% plumb. Topirea aliajelor cu peste 50% plumb şi turnarea de piese din aceste aliaje în proces de fabricaţie industrială. Topirea, elaborarea şi rafinarea metalelor neferoase în incinta uzinelor din metalurgia plumbului. Sudura în plumb. Obţinerea pe cale industrială a miniului de plumb, a ceruzei şi a litargei, toate operaţiile din cadrul procesului tehnologic, precum şi ambalarea acestora. Vopsirea la dublul fund al navelor.”

Se constată astfel că la poziția menționată nu sunt individualizate anumite funcții, fiind vorba doar de activitățile menționate.

Potrivit prevederilor de la art. 3  alin.1 din Ordinul nr.50/1990,  ,,Beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere şi reparații, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activitățile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.”

Textele de lege  mai sus enunțate  nu exceptează de la încadrarea în grupa  a I- a de muncă anumite categorii de persoane, în raport de funcțiile deținute de acestea, atributul nominalizării persoanelor care se încadrau în grupa a I-a de muncă revenind consiliilor de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.

Așa cum s-a arătat mai sus, conform art.7 din Ordinul nr.50/1990 încadrarea în grupele I şi II de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar pentru grupa II, cel puţin 70% din programul de lucru.

În speță, în Carnetul de Muncă se menționează că reclamanta și-a desfășurat activitatea în perioada dedusă judecății în condițiile grupei a I-a de muncă în procent de 100%.

Instanța reține totodată că potrivit art.15 din Ordinul nr.50/1990 dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă.

Cu privirea la valorificarea perioadei înscrisă în carnetul de muncă al contestatoarei ca fiind lucrată în grupa I a de muncă, Tribunalul reţine că potrivit art.158 alin. 3 ind.1 din Legea nr. 263/2010,  dovada vechimii în muncă în grupa I şi/sau a II-a de muncă realizată anterior datei de 1 aprilie 2001 se face cu carnetul de muncă întocmit cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.

Potrivit alin.3 indice 2 al aceluiaşi articol, în situația în care perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I şi/sau a II-a de muncă nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea acestor perioade este efectuată incorect ori incomplet, dovada acestora se poate face cu adeverințe eliberate de către angajatori sau deţinătorii legali de arhive.

Din coroborarea acestor prevederi legislative reiese că dovada perioadelor cât o persoană a desfășurat activitatea într-o grupă sau alta de muncă se face în primul rând cu carnetul de muncă şi numai în situaţia în care în acest act nu sunt făcute asemenea mențiuni, sau ele sunt incomplete ori incorecte este necesară prezentarea unei adeverinţe, adeverinţă ce trebuie să cuprindă practic aceleaşi menţiuni care trebuie consemnate și în carnetul de muncă.

În speţă, deşi contestatoarea a prezentat carnetul de muncă în care la poziţia 58 este făcută mențiunea că în perioada 18.03.1986-01.04.2001, a lucrat la fabricarea munițiilor unde a executat elemente din plumb 99%, activitate ce se încadrează în grupa a I a de muncă în procent de 100% conform ordinului 50/1990 anexa 1 pct. 30, mențiuni ce au fost făcute în baza adeverinței nr. intimata a respins cererea de pensionare motivat de faptul nu s-a valorificat această perioadă deoarece nu s-au prezentat documente verificabile.

Conform prevederilor legale enunțate, intimata avea obligația să analizeze mai întâi carnetul de muncă al contestatorului şi în măsura în care acesta nu cuprindea mențiuni referitoare la perioada respectivă sau acestea erau incomplete sau incorecte se putea raporta la o eventuală adeverință depuse de contestator.

Cât timp în carnetul de muncă au fost făcute asemenea mențiuni şi acestea nu au fost contestate de către intimată, decizia emisă de aceasta cu motivarea respectivă este una nelegală.

În plus, este de observat că la dosar a fost depusă nota de constatare nr. încheiată între C.N.P.A.S., C.J.P. G şi unitatea la care și-a desfășurat activitatea contestatoarea, din care reiese că pentru dovedirea perioadelor de activitate desfășurată în grupele de muncă în situația în care meseria sau funcția înscrisă în carnetul de muncă nu este compatibilă cu activitatea şi specificul locului de muncă, încadrarea în grupa superioară de muncă se face pe baza înscrisurilor din carnetul de muncă, iar dovedirea acestor înscrisuri se face cu decizii note de transfer sau alte documente din dosarul salariatului certificate de conducerea unității şi compartimentul R.U.R.S.

Ori,  în speță, mențiunile din carnetul de muncă al contestatoarei privind încadrarea în grupa de muncă au fost făcute în baza adeverinței nr. întocmită de conducerea secției unde şi-a desfășurat activitatea contestatoarea şi este certificată de SRU al unității.

Prin urmare, în mod greșit CJPG nu a valorificat la emiterea deciziei de pensie a reclamantei perioada în care aceasta a desfășurat activitate în grupa a I-a de muncă., motiv pentru care instanța va dispune admiterea acestui capăt de cerere, respectiv admiterea contestației, anularea  Deciziei nr. emisă de CJ PG şi  a Hotărârii CCC nr. și va obliga pârâta CJPG să emită o nouă decizie de pensie în favoarea reclamantei cu luarea în considerare a perioadei 18.03.1986-01.04.2001 ca fiind lucrată în grupa I de muncă  în procent de 100%.

În legătură cu cel de-al doilea capăt de cerere, referitor la  acordarea drepturilor de pensie începând cu data depunerii cererii de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, respectiv cu data de 12.07.2018, tribunalul constată că este întemeiat urmând a fi admis pentru următoarele considerente,

Reclamanta a formulat cererea de pensionare înregistrată sub nr. la data de, dată la care aceasta avea împlinită vârsta de 50 ani și două luni. Așa cum rezultă din cuprinsul Anexei la decizia de pensionare contestată, reclamanta are un stagiu total de cotizare de 39 de ani, 6 luni și 16 zile din care 15 ani, 1 lună și 25 zile în condiții speciale și 16 ani, 6 luni și 4 zile în condiții normale.

Prin valorificarea perioadei 18.03.1986-01.04.2001 ca fiind lucrată în grupa I de muncă  în procent de 100%, respectiv 15 ani și 12 zile, la care se adaugă perioada de 15 ani, 1 lună și 25 zile în condiții speciale (un total de 30 ani, 2 luni și 6 zile) , reclamanta va beneficia de o reducere a vârstei de pensionare de 13 ani conform art. 55 lit.b) tabelul 2 din Legea 263/2010.

Așadar, prin scăderea celor 13 ani ( în urma aplicării reducerii menționată mai sus) din vârsta standard de pensionare de 63 de ani, va rezulta vârsta de 50 de ani pe care aceasta o împlinise la data formulării cererii, la care reclamanta poate beneficia de pensia la limită de vârstă, 

În consecință, va fi obligă pârâta C JP G la plata către reclamantă a drepturilor de pensie începând cu data formulării cererii de pensionare, 12.07.2018.

În baza art.453 cod procedură civilă va obliga pârâtele să plătească reclamantei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

Opinia asistenților judiciari este formulată în scris şi ataşată la dosarul cauzei la fila 148.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamanta CL, având, domiciliată în comuna, sat, în contradictoriu cu pârâtele C J P G cu sediul în şi CC C C N PP

Anulează Decizia nr. emisă de CJPG şi Hotărârea CCC nr..

Obligă pârâta CJ P G să emită o nouă decizie de pensie în favoarea reclamantei cu luarea în considerare a perioadei 18.03.1986-01.04.2001 ca fiind lucrată în grupa I de muncă  în procent de 100%.

Obligă pârâta C J PG la plata către reclamantă a drepturilor de pensie începând cu data formulării cererii de pensionare, 12.07.2018.

Obliga pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 700 lei.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunțată în ședința publică din 15.04.2019 la Tribunalul Gorj.

OPINIE SEPARATĂ

a asistenților judiciari

Asistenţii judiciari MŞ şi GN formulează în cauză opinie separată în sensul respingerii acţiunii, cu următoarea motivare:

Reclamanta CL a lucrat la U.M S în perioada dedusă judecăţii, respectiv 18.03.1986-01.04.2001, în funcţiile de frezor şi prelucrător prin aşchiere (potrivit carnetului de muncă, filele 24-29 din dosar).

Motivul respingerii de către pârâta C.J.P G a cererii de înscriere la pensie a reclamantei, aşa cum a fost inserat în decizia nr., contestată în prezenta cauză (fila 20 din dosar),  îl reprezintă nevalorificarea grupei I de muncă înscrisă în carnetul de muncă la poziţia 58 până la prezentarea documentelor verificabile care au stat la baza acordării acesteia.

La poziţia 58 din carnetul de muncă al reclamantei se arată că în perioada 18.03.1986-01.04.2001 a lucrat la fabricarea muniţiilor unde a executat elementele din plumb ale acestora, iar activitatea desfăşurată, de prelucrare a plumbului de puritate  99% se încadrează conform Ordinului 50/1990 anexa I pct. 30 în grupa I de muncă în procent de 100%.

Potrivit prevederilor cuprinse în Ordinul nr.50/1990, anexa I, pct. 30, pentru ca munca unui angajat să poată fi încadrată în grupa I, trebuie ca acesta să fi desfăşurat în concret una sau mai multe dintre operaţiile care constau în: măcinarea, prăjirea, aglomerarea, şarjarea, precum şi topirea minereurilor sau a concentratelor de plumb, rafinarea termică a plumbului, inclusiv cupelarea, elaborarea aliajului plumb-cadmiu, activitatea de producţie în staţiile pilot cu profil de pirometalurgie neferoasă, elaborarea aliajelor cu peste 50% plumb, topirea aliajelor cu peste 50% plumb şi turnarea de piese din aceste aliaje în proces de fabricaţie industrială, topirea, elaborarea şi rafinarea metalelor neferoase în incinta uzinelor din metalurgia plumbului, sudura în plumb, obţinerea pe cale industrială a miniului de plumb, a ceruzei şi a litargei, toate operaţiile din cadrul procesului tehnologic, precum şi ambalarea acestora, vopsirea la dublul fund al navelor.

Se reţine că la dosarul cauzei se află Anexa H la C CM U.M S, cu privire la situaţia locurilor de muncă ce se încadrează în grupele I şi II de muncă (filele 64-70), document ce a fost elaborat în baza Ordinului nr.50/1990, cu respectarea specificului de activitate al U.M S şi a cărui importanţă nu poate fi eludată în aprecierea încadrării muncii unui angajat în grupa superioară de muncă.

Examinând acest act, se constată că este structurat pe rubrici începând cu operaţiile, apoi secţia unde se efectuează aceste operaţii şi unde trebuie să fi lucrat angajatul, denumirea substanţelor cu care se lucrează sau a noxelor ce se degajă în timpul efectuării operaţiilor corespunzătoare, apoi grupa în care se încadrează operaţiile respective şi punctul din anexa I sau II din Ordinul 50/1990, în care este prevăzută operaţia în cauză.

Astfel, se reţine că, în cadrul Anexei H la C.C.M  la nivelul U.M S, grupa I de muncă potrivit punctului 30 din Anexa I la Ordinul nr.50/1990 se regăseşte doar la poziţia 39 şi la poziţia 58 din Anexa H,  dintre care prima face referire la operaţia de preparare a sulfurii de stibiu iar cea de a doua, la operaţiile de topire plumb, călire în băi de plumb şi normalizare.

Aşa fiind, rămâne ca instanţa să verifice dacă operaţiile pe care le efectua reclamanta în funcţiile pe care le-a ocupat în perioada în discuţie, se află printre cele enunţate la punctul 30 din anexa I la Ordinul nr. 50/1990( pe care reclamanta îşi întemeiază acţiunea ) şi care, implicit  se regăsesc în Anexa H la C.C.M, la una din cele două poziţii despre care s-a făcut vorbire mai sus (poz.39 şi poz.58).

Din actele aflate la dosar, carnetul de muncă, din declaraţia reclamantei precum şi din adeverinţa nr. (fila 48 din dosar)  reiese că reclamanta nu a efectuat operaţia de prelucrare a sulfurii de stibiu ci a lucrat ca maşinist, efectuând operaţii legate de execuţia glonţului.

Conform declaraţiei reclamantei ( fila 146 din dosar) ea lucra cu maşini care efectuau operaţii cu elemente din plumb, respectiv executa vârful din plumb al glonţului.

Tot în declaraţia sa, reclamanta a arătat că lucra în aceeaşi secţie în care se topea plumbul, ea preluând plumbul de la presa de plumb pentru a efectua vârful glonţului.

Examinând Anexa H la CCM, se reţine că la poziţia 18 (fila 65 din dosar) este menţionată operaţia denumită introdus manta plumb vârf, ce se executa în Secţia muniţie, substanţa toxică fiind substanţa de trasoare plus plumb, corespunzătoare acestei activităţi fiind grupa II înscrisă în Anexa II la Ordinul 50/1990, pct. 129 şi nu grupa I cum a solicitat. 

Se reţine că reclamanta nu a efectuat operaţia de topire a plumbului şi că,  operaţiile pe care reclamanta le efectua, se încadrează la punctul 18 din Anexa H, după cum s-a arătat mai sus.

Faptul că reclamanta a lucrat în secţia în care se efectuau operaţiile prevăzute de pct. 30 din anexa I la Ordinul 50/1990 şi cele corespunzătoare din Anexa H la C.C.M (topire plumb, călire în băi de plumb şi normalizare), chiar dacă activitatea sa se desfăşura în apropierea topitoriei de plumb, după cum reclamanta a declarat,  nu o îndreptăţeşte prin sine să beneficieze de grupa I de muncă.

De asemenea, se reţine că din adeverinţa nr. emisă de şefii ierarhici ai reclamantei de la fostul angajator, şi de altfel din nici un act de la dosarul cauzei, nu reiese secţia la care a lucrat reclamanta în perioada dedusă judecăţii.

Acest aspect este important întrucât, potrivit poziţiei 58 din Anexa H la C.C.M,  numai în Secţia muniţie armament se efectuau operaţiile pentru care reclamantei i s-a făcut menţiunea că a primit încadrarea în grupa I de muncă, operaţii ce presupuneau, conform aceleiaşi Anexe H, emanaţii de vapori de plumb.

Nu poate fi primită susţinerea reclamantei în sensul că i se aplică prevederile punctului 3 din Ordinul nr. 50/1990, unde se arată că beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de muncă…şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele I şi II, reclamanta considerând că se încadrează în sintagma “alte categorii de personal”.

În acest sens s-a pronunţat Î.C.C.J prin D privind R.I.L nr.9/2016, în care s-a statuat cu forţă obligatorie pentru instanţele de judecată, că nu pot fi adăugate pe cale pretoriană, alte activități și locuri de muncă față de cele din anexe, chiar dacă îndeplinesc aceleași condiții de muncă posibil vătămătoare.

Puteau fi nominalizate, prin asimilare, în temeiul dispozițiilor art. 3, alte categorii de personal în activitate cu condiția generală de a lucra efectiv în locuri de muncă sau în activitățile nominalizate în anexă și aplicate acelui angajator (alin. 1 al pct. 3)

Mai arată Î.C.C.J că sintagma "aceleași condiții", contrar opiniei celor care au împărtășit soluția extinderii domeniului de aplicare a Ordinului nr. 50/1990, nu se referă la condițiile generale de muncă nefavorabile privind nivelul de noxe, microclimat, suprasolicitare fizică sau psihică, riscuri de explozii, iradiere etc. ale altor salariați aflați în raport de muncă cu alți angajatori în domenii ce nu au fost indicate în anexe, ci la condițiile concrete descrise de alin. 1 și 2 ale pct. 3 dintr-un anumit domeniu de activitate nominalizat expres în anexe.

Se reţine că niciun document de la dosarul cauzei şi nicio probă ce s-a administrat în cauză nu ne îndreptăţesc să reţinem că reclamanta a efectuat operaţiile şi a prestat activităţile prevăzute la pct. 30 din Anexa I la Ordinul 50/1990, respectiv în Anexa H la CCM, că munca sa din perioada în cauză se încadrează în grupa I de muncă.

Astfel, apare ca justificată menţiunea făcută de pârâta C.J.P G în decizia de respingere a pensiei nr., în sensul că este necesară prezentarea şi verificarea documentelor ce au stat la baza acordării grupei de muncă.

Meseriile în care a lucrat reclamanta, de frezor şi prelucrător prin aşchiere, şi funcţia de maşinist precizată în decizia nr., nu sunt compatibile cu specificul muncii prevăzute de punctul 30 din Anexa I la Ordinul 50/1990.

În această situaţie, în Nota de constatare depusă la fila 35 din dosar, document încheiat în anul 2004 de către reprezentanţi ai C.N.P.A.S., C.J.P G şi U.M S, se arată că din cauza fluctuaţiei mari de personal din cadrul U.M  S, încadrarea în grupele de muncă precum şi înscrierile din carnetul de muncă,  se vor face pe baza adeverinţelor emise de şefii de secţie ai angajaţilor, adeverinţa nr. 927/08.02.2008 fiind emisă pentru reclamantă în acest sens.

S-a mai stabilit că dacă meseria sau funcţia nu este compatibilă cu activitatea, încadrarea se face în baza înscrisurilor din carnetul de muncă, dovada acestor înscrisuri în privinţa încadrării în grupele de muncă, urmând a se face cu state de plată, decizii, note de transfer şi alte documente de la dosarul de personal al angajatului, certificate de conducerea unităţii.

La astfel de documente verificabile face referire pârâta în cadrul deciziei atacate, menţiune care este în concordanţă cu prevederile art. 158 alin.(5) din Legea nr. 263/2010 unde se arată ce se înţelege prin documente verificabile şi anume actul administrativ de nominalizare, decizii interne, state de plată precum şi orice alt document justificativ…din care să rezulte  secţia, atelierul, locul de muncă.

În cauza de faţă, nu există documente care să susţină menţiunile din adeverinţa nr. 927/08.02.2008 în baza căreia s-a efectuat menţiunea din carnetul de muncă al reclamantei de la poziţia 58, astfel încât aceste menţiuni nu au forţă probantă nici cu privire la încadrarea în grupa I de muncă a reclamantei şi nici cu privire la procentul necesar încadrării în grupa I.

Potrivit prevederilor art. 158 alin. (3)  indice 1 şi indice 2,  dovada vechimii în muncă în grupa I şi/sau a II-a de muncă realizată anterior datei de 1 aprilie 2001 se face cu carnetul de muncă întocmit cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1976, iar în situaţia în care perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I şi/sau a II-a de muncă nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea acestor perioade este efectuată incorect ori incomplet, dovada acestora se poate face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau deţinătorii legali de arhive.

Însă, în situaţia de faţă nu s-a emis o adeverinţă pentru reclamantă cu privire la încadrarea în grupa I de muncă,care să îmbrace forma prevăzută de Anexa 14 la HG nr. 257/2011 privind Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, respectiv să cuprindă menţiuni referitoare la documentele verificabile în baza cărora s-a făcut încadrarea în grupa de muncă.

Menţiunea din carnetul de muncă nu face dovada completă, nefiind nici ea susţinută de documentele arătate mai sus, în contextul în care legalitatea încadrării în grupa I de muncă nu este clară.

Conform art.158 alin. (6) din Legea nr. 263/2010, în situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să pună la dispoziţia CNP P şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu.

Deşi legea face referire la adeverinţe, prin similitudine putem aprecia că şi în situaţia

carnetului de muncă, atunci când există  suspiciuni privind legalitatea încadrării în grupa superioară de muncă, ceea ce constituie cazul reclamantei (situaţie în care înscrierile din carnetul de muncă au fost făcute în baza unei adeverinţe şi nu în baza unor documente verificabile), casele de pensie, respectiv instanţa pot solicita lămuriri suplimentare cu privire la aceste aspecte.

Astfel fiind, considerăm pe calea opiniei separate, că argumentele expuse constituie motive întemeiate în sensul respingerii acţiunii de faţă. 

Domenii speta

Spete similare