Cerere de intervenţie. Admisibilitate în principiu. Art.64 C.p.civ.

Cerere de intervenţie. Admisibilitate în principiu. Art.64 C.p.civ.

Potrivit art.62 alin.1 C.pr.civ. cererea de intervenție principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată, iar în condiţiile art. 64 alin. 2 C.pr.civ., după ascultarea intervenientului şi a părţilor, instanţa se va pronunța asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei printr-o încheiere motivată. Pentru a se pronunţa asupra admisibilităţii în principiu, se fac verificări în ceea ce priveşte interesul terţului de a interveni, dacă cererea sa are legătură cu cererea principală, dacă cererea este făcută în termen şi dacă în raport de natura litigiului, intervenţia este admisibilă.

În justificarea interesului, judecătorul este dator să verifice dacă terţul justifică interes şi pretinde un  drept propriu sau strâns legat de cel pretins de reclamant. În cauză, interesul intervenientei apelante a fost analizat pe fondul cererii, nefiind analizat interesul de a interveni în cauză, care este justificat în speţă prin aceea că reclamanta pretinde asupra terenului pe care poartă litigiul un drept de proprietate al său şi pe care îl justifică prin înscrisurile ataşate cererii de intervenție. Aşadar, terţul urmăreşte protejarea dreptului său de proprietate.

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 250/2016

Şedinţa publică din 16 Februarie 2016

Completul compus din:

Preşedinte

Judecător

Grefier

Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelant D I împotriva încheierii pronunţată de Judecătoria Novaci la data de 03.11.2015 în contradictoriu cu  intimaţii E D, E R, P V şi T N,  în cauza având ca obiect acţiune în constatare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a lipsit apelanta intervenientă reprezentată fiind de avocat titular N B, lipsă intimaţii pârâţi P V, prezent intimatul pârât T N, prezenţi intimaţii reclamanţi E D şi E R asistaţi de avocat T.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care  interpelate părţile arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat motiv pentru care  instanţa declară deschise dezbaterile şi acordă cuvântul părţilor pe apelul formulat în ordinea prevăzută de art. 216 C.pr.civ.

Avocat B  solicită admiterea apelului, schimbarea încheierii în sensul de a fi  admisă în principiu cererea de intervenţie, anulată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru ca în urma probatoriului ce va fi administrat instanţa să se pronunţe pe fondul cererii de intervenţie. În dezvoltarea motivelor susţine că intervenienta apelantă a formulat cerere de intervenţie principală prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenţie menţionând că are calitatea de proprietar al unui teren situat pe teritoriul comunei Crasna în punctul Bârc, calitatea sa de proprietar fiind verificată într-un  lung şir de litigii purtate cu E D, PV şi TN, în urma cărora s-a statuat pe lângă faptul că este proprietar al terenului situat în punctul Bârc şi faptul că  niciunul dintre părţile cauzei nu sunt proprietarii terenului situat în acest punct exemplificând în acest sens sentinţa civilă nr.1963/2008 rămasă definitivă, ca efect al deciziei civile nr.600/2009, sentinţa civilă nr.804/2011 prin care s-a respins ca inadmisibilă acţiunea în rectificare carte funciară, sentinţa civilă nr.1014/2012 prin care s-a respins acţiunea în anulare acte cadastrale, decizia civilă nr.2039/2013 prin care a fost admis recursul şi s-a admis cererea de intervenţie fiind respinsă cererea de ieşire din indiviziune. Instanţa de fond trebuia să procedeze la admiterea în principiu a cererii urmând ca în urma probatoriului administrat să admită sau să respingă pe fond această cerere. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.

Avocat T solicită respingerea apelului formulat, susţine că în mod corect judecătorul de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile art.62 alin.1 C.pr.civ. reţinând că apelanta nu are posesia asupra terenului în litigiu astfel că cererea de intervenţie este inadmisibilă raportat la art.35 C.pr.civ. Apelanta intervenientă are la îndemână o acţiune în realizarea dreptului şi anume acţiunea în revendicare prin care poate intra în posesia terenului. Solicită de asemenea cheltuieli de judecată.

Intimatul T N solicită respingerea apelului ca nefondat.

Tribunalul declară închise dezbaterile şi reţine cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei civile de faţă .

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 03.11.2015 cu privire la  admisibilitatea în principiu, a cererii de intervenţie în interes propriu formulată de numita D I instanţa a respins-o ca inadmisibilă, apreciind că aşa cum a fost aceasta  formulată de intervenientă nu sunt îndeplinite cerinţele pentru admisibilitatea acesteia, în principiu, prevăzute de dispoziţiile art.62 alin.1 C. proc.civ.

Pentru a decide astfel instanţa a reţinut că terţul intervenient D I prin motivarea adusă  cererii sale, a arătat că  aceasta este justificată prin faptul că trebuie să se tranşeze printr-o hotărâre definitivă, calitatea acesteia de proprietar a respectivului teren, pentru a curma şirul de litigii avute cu părţile cauzei,  solicitând prin intermediul acesteia instanţei să respingă acţiunea reclamanţilor şi totodată să constate că este proprietarul terenului ce face obiectul acţiunii principale.

Aşa cum a fost definită, cererea de intervenţie în interes propriu sau principală în practică şi doctrină, aceasta reprezintă  cererea prin care un terţ solicită introducerea sa într-un proces în curs de judecată, pentru a i se recunoaşte sau stabili un drept propriu, fără fi necesar ca între dreptul pretins de terţ şi dreptul dedus judecăţii  să existe identitate, ci o legătură strânsă suficienţă, care să justifice  rezolvarea împreună a celor două cereri.

Prin cererea de intervenţie principală formulată, aşa cum s-a reţinut mai sus şi cum transpare fără îndoială din conţinutul acesteia, intervenienta D I, deşi nu are posesia asupra terenului în litigiu, posesie  care aparţine reclamanţilor E, aşa cum au susţinut aceştia, aspect necontestat de pârâţi şi intervenientă, solicită instanţei să i se constate, în contradictoriu cu părţile iniţiale ale cauzei, calitatea acesteia de proprietar asupra respectivului teren, cerere care apare ca fiind în mod vădit inadmisibilă în raport de dispoziţiile art. 35 Cod proc. civ., întrucât intervenienta  beneficiază de o  acţiune în realizarea dreptului şi anume acţiunea în revendicare prin care să intre în posesia terenului posedat de reclamanţi şi care face obiectul prezentului dosar.

Împotriva încheierii în termen legal a formulat apel intervenienta D I solicitând admiterea apelului motivat de împrejurarea că instanţa de fond a ignorat cu desăvârşire înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi apărările făcute de către aceasta ce conduc la concluzia clară că  justifică  un interes propriu legitim cu privire la suprafaţa  ce face obiectul acţiunii în constatare. Se poate observa cu uşurinţă că tarlaua 308, parcela 14463 face parte din sentinţa civilă nr.1102/28.06.200 ce a stat la baza  documentaţiei cadastrale întocmită. Numai pentru acest motiv deşi trebuia avută în vedere şi hotărârile judecătoreşti depuse, decizia civilă nr.2039/18.10.2013, sentinţa penală nr.45/05.04.2011 instanţa de fond trebuia să procedeze la admiterea în principiu a cererii urmând ca în urma probatoriului administrat să admită sau să respingă pe fond  această cerere. A depus în cadrul probei cu înscrisuri s.c. nr.1802/200, plan de amplasament şi delimitare a bunului imobil, extras de informare C.F..

În termen legal a formulat întâmpinare intimata P V solicitând respingerea ca nefondat a apelului . A menţionat că suprafaţa de 1366mp arabil a fost identificată topografic la nivelul anului 01.02.2013 de G I, că această suprafaţă se găseşte trecută la registrul agricol la soţii E pentru care plătesc impozit, că apelanta în anul 2008 a dat în judecată familia E prin care a solicitat instanţei să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie un teren pe o lungime de 100 m, că această hotărâre a fost pusă în executare de executor în anul 2011 pe dosarului nr.74/E/2011 iar în urma executării din terenul de 2000mp a fost retrasă şi rămasă suprafaţa de 1366 mp, că posesia apelantei nu vizează terenul în cauză aceasta fiind doar vecină, vecinătate recunoscută chiar de intervenientă în actul cadastral şi sentinţa civilă nr.1102/2000. Terenul în suprafaţă de 1366 mp reprezintă terenul ce se găseşte între proprietatea familiei E şi cea a apelantei. Solicită să fie respinsă cererea  intervenientei, cu cheltuieli de judecată.

Au formulat întâmpinare şi intimaţii T N şi P V, solicitând respingerea cererii de intervenţie, susţinând că suprafaţa a figurat în registrul agricol al bunicului J A, că proprietatea intervenientei a fost obţinută printr-o chitanţă de mână întocmită între familia C I şi M cu D M, iar ginerele lui D M a vândut intervenientei. Mai susţin că  suprafaţa ce o dobândise D M fără a exista o chitanţă între aceasta şi ginerele său, că cu acest înscris încearcă să inducă în eroare instanţa, că cu rea credinţă soţul intervenientei a promovat cerere de intervenţie susţinând că terenul în suprafaţă de 1366 mp îi aparţine.

A depus întâmpinării sentinţa civilă nr.1639, adresa  de la OCPI din data de 19.06.2015, plan de amplasament şi delimitare a bunului imobil, s.c. nr.1102/2000, cerere de chemare în judecată, declaraţii olografe ale părţilor, cereri adresate instanţei din alte dosare, convenţie întocmită la data de 13.03.1983, acte de stare civilă, registru agricol.

De asemenea au formulat întâmpinare intimaţii E D şi E R solicitând în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ. respingerea ca nefundat a apelului, menţinerea  încheierii de şedinţă din data de 03.11.2015, iar în temeiul art.453 C.pr.civ. obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. Apreciază că în mod corect instanţa de fond a respins cererea de intervenție ca inadmisibilă şi a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele  pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie, cerinţe prev. de art.62 alin.1 C.pr.civ. În motivarea cererii de intervenţie susţine că apelanta a justificat că trebuie să se tranşeze printr-o hotărâre definitivă calitatea de proprietar a terenului pentru a forma şirul de litigii avute cu părţile cauzei, că practic apelanta a solicitat instanţei să respingă acţiunea  şi totodată să constate că este proprietarul terenului ce face obiectul acţiunii principale.

Arată că pentru admisibilitatea în  principiu a cererii de intervenţie este necesară îndeplinirea a două condiţii terţul să invoce un drept al său iar acest drept să fie în legătură cu pricina dedusă judecăţii. În mod just s-a reţinut că apelanta intervenientă nu are posesia asupra terenului în litigiu, posesie ce aparţine intimaţilor reclamanţi după cum a susţinut în cererea de chemare în judecată, că raportat la art.35 C.pr.civ. cererea este inadmisibilă, apelanta intervenientă având la îndemână o acţiune în realizarea dreptului, anume acţiunea în revendicare prin care poate intra în posesia terenului ce face obiectul acestui dosar.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.205 –art.208 C.pr.civ.

Analizând apelul formulat, prin prisma dispozițiilor art.477 C.pr.civ. şi  dispoziţiile incidente ce reglementează intervenţia forţată, tribunalul reţine următoarea stare de fapt şi de drept:

Obiectul cauzei cu care a fost investită instanţa de fond  este o acţiune în constatare şi anume instanţa să constate dobândită de către reclamanţii intimaţi E D şi R proprietatea asupra terenului de 1366 mp arabil situat în comuna C., sat A. din deal, parcela 14433, tarlaua nr.308, menţionându-se în motivarea  acţiunii că la data de 08.03.1991 a încheiat cu pârâţii P V şi T Ş o chitanţă sub semnătură privată pentru vânzarea cumpărarea terenului de 1650 mp.

În cursul cercetării judecătoreşti la prima instanţă a formulat cerere de intervenţie în interes propriu apelanta intervenientă D I, prin care a solicitat respingerea acţiunii principale, admiterea în principiu şi pe fond a cererii de intervenţie şi constatarea calităţii sale de proprietar pentru terenul în litigiu situat în punctul Bârc, comuna Crasna, sat aniniş din Deal.

În susţinerea cererii sale a menţionat că, calitatea sa de proprietar a fost verificată printr-un şir de litigii purtate cu aceleaşi părţi, în urma cărora s-a statuat  pe lângă faptul că este proprietar al terenului situat în punctul Bârc şi faptul că niciunul dintre părţile prezentei cauze nu sunt  proprietarii terenului. În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art.61 alin.2, art. 62, art.64, art.65, art.66 C.pr.civ.

În susţinerea cererii de intervenţie au fost depuse sentinţele menţionate în cerere şi care în opinia intervenientei dovedesc calitatea de proprietar al acesteia pentru terenul în litigiu.

Prin încheierea criticată pronunţată la data de 3.11.2015 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu, reţinând judecătorul de fond că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admisibilitatea în principiu prevăzute de art. 62 alin. 1 C.pr.civ.; că intervenienta deşi nu are posesie asupra terenului în litigiu ,posesie care aparține reclamanţilor Enache, solicită instanţei să i se constate calitatea de proprietar pe teren, cerere care apare ca fiind în mod vădit inadmisibilă, în raport de disp. art. 35 C.pr.civ., întrucât intervenienta beneficiază de o acţiune în realizarea dreptului şi anume  acţiunea în revendicare.

Argumentele pentru care judecătorul de fond a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție principală sunt greşite şi privesc analiza pe fond a cererii formulate de intervenientă, care este o acţiune în constatarea calităţii sale de proprietar asupra terenului în litigiu situat în pct. Bârc, comuna C., sat A. din Deal.

Astfel, potrivit art.62 alin.1 C.pr.civ. cererea de intervenție principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată, iar în condiţiile art. 64 alin. 2 C.pr.civ., după ascultarea intervenientului şi a părţilor, instanţa se va pronunța asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei printr-o încheiere motivată. Pentru a se pronunţa asupra admisibilităţii în principiu, se fac verificări în ceea ce priveşte interesul terţului de a interveni, dacă cererea sa are legătură cu cererea principală, dacă cererea este făcută în termen şi dacă în raport de natura litigiului, intervenţia este admisibilă.

În justificarea interesului, judecătorul este dator să verifice dacă terţul justifică interes şi pretinde un  drept propriu sau strâns legat de cel pretins de reclamant. În cauză, interesul intervenientei apelante a fost analizat pe fondul cererii, nefiind analizat interesul de a interveni în cauză, care este justificat în speţă prin aceea că reclamanta pretinde asupra terenului pe care poartă litigiul un drept de proprietate al său şi pe care îl justifică prin înscrisurile ataşate cererii de intervenție. Aşadar, terţul urmăreşte protejarea dreptului său de proprietate.

Cererea terţului intervenient, în speţă a apelantei în cauză are legătură cu cererea principală, fiind dispută în ceea ce priveşte terenul asupra căruia intervenienta pretinde că îi aparţine, cererea de intervenţie principală este formulată în termen, iar în raport de natura litigiului dintre reclamant şi pârât, intervenţia principală este admisibilă.

Intervenienta apelantă acţionează pentru a obţine pentru sine un profit în sensul legii, urmărind să i se recunoască dreptul de proprietate faţă de părţile din litigiu, motiv pentru care tribunalul apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru admisibilitatea în principiu a unei astfel de cereri, interesul trebuind a fi analizat în această fază procesuală în legătură cu  dreptul de a interveni în cauză a terţului şi nu în legătură cu fondul cererii, adică al pretenţiilor deduse judecăţii de către intervenienta principală.

Oricum terţul ar fi avut posibilitatea să-şi formuleze pretenția şi pe cale separată, declanșând un proces în care să aibă calitatea de reclamant,dar a ales să se adreseze instanței în această modalitate printr-o cerere incidentală cerere asupra căreia la momentul pronunțării admisibilității în principiu instanța trebuie să aibă în vedere domeniul de aplicare, interesul de a interveni al terțului și legătura existentă între cererea de intervenție și cea principală, aceste aspecte trebuind să se regăsească în încheierea pronunțată.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus, în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr.civ. încheierea va fi schimbată, va fi admisă în principiu cererea de intervenţie şi va fi trimisă cauza la aceeaşi instanţă, pentru continuarea judecăţii în contradictoriu şi cu intervenienta.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată făcute în prezenta cale de atac, urmează ca acestea să fie avute în vedere de către instanţa de trimitere la soluţionarea pe fond a litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de apelant D I, împotriva încheierii pronunţată de Judecătoria Novaci la data de 03.11.2015 în contradictoriu cu  intimaţii E D,  E R,  P V, şi T N.,

Schimbă încheierea din data de 03.11.2015 pronunţată de judecătoria Novaci, în sensul că admite în principiu cererea de intervenţie în interes propriu.

Trimite cauza la aceeaşi instanţa pentru continuarea judecăţii, în contradictoriu cu intervenienta.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 16.02.2016, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare