Vătămarea corporală din culpă (art.196 ncp).

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1658/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din data de 22.10.2019 înregistrat sub număr .aaa../271/2019 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.F. sub aspectul comiterii infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev de art. 196 alin 2 şi 3 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt: în data de 21.03.2019, în jurul orei 11:00, inculpatul P.F. a condus autoutilitara marca MAN cu nr. de înmatriculare ..., pe drumul colector Calea Borșului nr. …., dinspre mun. Oradea și a efectuat în mod nelegal manevra de viraj, respectiv fără a se asigura corespunzător, cauzându-i persoanei vătămate M.G. leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 95 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 196 alin. 1 C. pen.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt, au fost menţionate următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului(f.12-13), planşă foto(f.16-20), raport de expertiză medico-legală(f.52-54), declaraţie inculpat(f.25-26), declaraţie suspect(f.27-29), cazier judiciar(f.24), declaraţie persoană vătămată(f.33-34).

În cursul judecăţii, la termenul de judecată din data de 10.03.2020, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a solicitat, iar, după ascultarea sa potrivit art. 375 Cod procedură penală, instanţa a încuviinţat soluţionarea cauzei potrivit procedurii recunoaşterii de vinovăţie.

I. Analizând probele administrate în faza de urmărire penală în raport cu prevederile art. 375 Cod procedură penală, instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca în actul de sesizare, respectiv:

În data de 21.03.2019, inculpatul P.F. se afla la locul de muncă, urmând a se deplasa din cartierul Nufăru, Oradea până la CET I cu autoutilitara marca MAN, cu numărul de înmatriculare ..... În jurul orei 11.00 a ajuns pe drumul colector din faţa porţii nr. 2 a CET I.

Sectorul de drum prezintă o bandă pe sens, circulaţie în ambele sensuri, iar în dreapta sensului de mers spre Borş se află o pistă pentru biciclişti marcată şi semnalizată prin indicator.

În dreptul porţii numărul 2 a CET I, pista pentru biciclişti se intersectează cu drumul de acces al porţii. Înainte de intersecţie se află montate indicatoarele „Cedează trecerea” şi „Atenţie biciclişti”.

În momentul în care inculpatul a efectuat virajul la dreapta, pentru a intra în curtea CET I, inculpatul a accidentat bicicleta pe care se afla persoana vătămată M.G.. În urma accidentului persoana vătămată M.G. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un  număr de 120 zile de îngrijiri medicale( proces verbal de cercetare la faţa locului f.12-12 d.u.p, planşă foto f.15-20 d.u.p, declaraţie suspect f.27-29 d.u.p, certificat medico legal).

Fiind audiat inculpatul a recunoscut comiterea faptei, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată.

II.În drept, fapta inculpatului P.F., care la data de 21.03.2019, în jurul orei 11:00, a condus autoutilitara marca MAN cu nr. de înmatriculare ..., pe drumul colector Calea Borșului nr. …, dinspre mun. Oradea și a efectuat în mod nelegal manevra de viraj, respectiv fără a se asigura corespunzător, cauzându-i persoanei vătămate M.G. leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 120 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 196 alin. 2 şi 3 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în lovirea sau exercitarea oricărei alte violenţe cauzatoare de suferinţe fizice asupra corpului unei persoane – accidentarea persoanei-vătămate M.G..

Urmarea imediată constă în producerea persoanei vătămate M.G. a unei leziuni traumatice ce necesită pentru vindecare 120 zile de îngrijiri medicale.

Legătura de cauzalitate dintre lovire şi vătămarea corporală a persoanei-vătămate este dovedită din probatoriul administrat şi rezultă din aceea că în lipsa accidentării vătămarea corporală nu s-ar fi produs.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta din culpă fără prevedere( art. 16 alin 4 lit b Cod Penal) întrucât în momentul traversării pistei de biciclişti  trebuia si putea să prevadă că un biciclist ar putea circula pe pista respectivă.

III. La individualizarea pedepsei instanţa are în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele precum şi criterii generale de individualizare prev. de art. 74 C.pen stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, instanţa reţine că inculpatul a comis fapta din neatenţie, nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat social, are un loc de muncă, este căsătorit, nu este cunoscut cu antecedente penale şi nu a mai fost implicat anterior în incidente auto.

Pentru aceste considerente, instanţa va stabili inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiuni de vătămarea corporală din culpă prev de art. 196 alin 2 şi 3 Cod penal.

Cu privire la modalitatea de executare instanţa constată că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 8 luni de închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 3 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen. iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. va amâna aplicarea pedepsei închisorii  pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bihor, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 404 alin 3 Cod procedură penală atrage atenţia că în caz de săvârşire a unei alte infracţiuni  sau a nerespectării obligaţiilor impuse se va dispune revocarea amânării aplicării pedepsei.

IV.Latura civilă

În cadrul procesului penal, persoana vătămată M.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 12.559 lei cu titlu de daune materiale(f.22-27 d.i, f.62 d.i), 200.000 euro daune morale şi 4760 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

a. În raport de situaţia de fapt, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 Cod civil, respectiv:

-fapta ilicită este reprezentată de încălcarea dreptului obiectiv şi anume dispoziţiile art. 54 din OUG 195/2002, care prevede că conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcţiei de mers, de ieşire dintr-un rând de vehicule staţionate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulaţie sau de virare spre dreapta sau spre stânga..este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic.

-prejudiciul trebuie să fie cert şi nereparat.

-între faptă şi prejudiciu există raport de cauzalitate, deoarece în lipsa acţiunii inculpatului, cheltuielile de spitalizare, tratament şi suferinţele morale nu s-ar fi produs.

-vinovăţia inculpatului îmbracă forma culpei fără prevedere, în sensul art.16, alin.(4)  lit.b C.pen, rezultând din atitudinea psihică a inculpatului care nu a prevăzut rezultatul putea şi trebuia să îl prevadă.

Totodată, se reţine că în momentul accidentului, victima M.G. circula regulamentar pe pista de biciclişti.

Astfel, instanţa reţine că accidentul a fost cauzat de culpa exclusivă a inculpatului, împrejurare ce va fi avută în vedere la stabilirea despăgubirilor civile.

b.1. Existenţa prejudiciului moral pentru partea civilă este de necontestat, acţiunea inculpatului provocând victimei, persoană în vârstă de 80 de ani, grave suferinţe psihice.

Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ uşoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecinţele pe orice plan, suferite de persoana vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte, această compensaţie materială trebuie să fie echitabilă şi proporţională cu întinderea pagubei suferite.

Astfel, instanţa constată că victima este o persoană în vârstă care, urmare a accidentului rutier, a suferit fractură subolecraniană stângă cu minimă deplasare, plagă contuză la antebraţ şi cot stâng şi fractură pertrohanteriană la piciorul drept. După externarea din unitatea sputalicească, persoana vătămată a fost imobilizată la pat, timp în care a avut nevoie de ajutorul unei persoane pentru a se descurca, o perioadă de timp deplasându-se doar cu ajutorul unui cadru iar ulterior cu cârje. De asemenea, pentru recuperare persoana vătămată a fost nevoită să efectueze mai multe sedinţe de fizioterapie, toate acestea producându-i în mod indubitabil suferinţe morale.

Internarea în spital, conştiinţa de a fi bolnav, suferinţa de a fi privat de o viaţă normală corespunzătoare vârstei, neputinţa de a se descurca singur, ajungând la mila familiei, cunoscuţilor, implică o suferinţă psihică, ce presupune, de asemenea, o compensaţie materială.

Pentru aceste considerente, instanţa va dipsune obligarea asiguratorului S.C .... S.A la plata către M.G. a sumei de 70.000 lei cu titlu de daune morale.

b.2 în ceea ce priveşte prejudiciul material instanţa reţine următoarele:

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi din cele relatate de cei doi martori audiaţi reies cheltuieli materiale necesare recuperării medicale în cuantum de 12.599 lei astfel că va admite acţiunea civilă cu privire la aceste daune.

De asemenea, va dispune obligarea asiguratorului şi la plata către partea civilă a sumei de 4760 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

În temeiul art. 274 alin 1 Cod penal  obligă inculpatul la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În temeiul art. 396 alin 4 şi 10 Cod procedură penală stabileşte pedeapsa de 8 luni închisoare pentru inculpatul P.F., pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin 2 şi 3 Cod penal.

În temeiul art. 83 Cod penal amână aplicarea pedepsei de 8 luni  închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit potrivit art. 84 Cod penal.

În temeiul art. 85 Cod penal obligă inculpatul, ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele obligaţii:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bihor la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 404 alin 3 Cod procedură penală atrage atenţia că în caz de săvârşire a unei alte infracţiuni  sau a nerespectării obligaţiilor impuse se va dispune revocarea amânării aplicării pedepsei.

În temeiul art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil admite în parte acţiunea civilă şi obligă persoana responsabilă civilmente S.C .... S.A la plata către partea civilă M.G. a sumei de 12.559 lei reprezentând daune materiale, 4760 lei reprezentând cheltuieli onorariu avocat şi suma de 70.000 lei reprezentând daune morale.

Constată că Spitalul Clinc Judeţean de Urgenţă Oradea nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 274 alin 1 Cod penal  obligă inculpatul la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei după minută.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 31.03.2020

 Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare