Distrugere

Constată că prin rechizitoriul nr. …./115/P/2018 al Parchetului Moineşti, jud. Bacău şi înregistrat sub nr. …./260/2018 pe rolul Judecătoriei Moineşti, a fost trimis în judecată inculpatul  C.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere, faptă prev. şi ped. de art. 253 al. 4 Cod penal.

În actul de sesizare a instanţei se arată că inculpatul C.M. , în data de 24.04.2018, în jurul orelor 15.40, a dat foc cu intenţie directă la fânul din grajdul care se afla în incinta domiciliului său, din com. A.. sat A, jud. Bacău, având ca rezultat incendierea a patru locuinţe şi anexele acestora şi punând în pericol cele şapte persoane care se aflau în locuinţa numitei C.C., dar şi a celorlalte persoane din celelalte locuinţe incendiate, aparţinând numiţilor P.C. , P.G. şi R.M. .

Din probatoriul administrat în cauză, materialul de urmărire penală şi declaraţiile date în faza de cercetare judecătorească, instanţa a reţinut următoarele:

În data de 24.04.2018, în jurul orelor 15.40, inculpatul  C.M. s-a certat cu mama sa, C.C. şi cu fratele său, M.I. , a luat o brichetă şi a dat foc la fânul uscat din grajdul care se afla la circa cinci metri de locuinţă.

Grajdul a luat foc, incendiul răspândindu-se la locuinţa familiei sale, precum şi la locuinţele şi la anexele celor trei locuinţe ale numiţilor P.C. , P.G.  şi R.M. , incinte care au luat foc şi care au ars. Astfel, anexele şi locuinţele numiţilor P.C. , P.G.  şi R.M. au ars în totalitate, iar anexele şi locuinţa numitei R.M. a ars parţial.

În casa de locuit a persoanei vătămate C.C.  se aflau şase copii minori (două surori ale inculpatului C.M. , precum şi un băiat şi trei fete care sunt nepoţii numitului C.M.  şi o soră a sa de 25 de ani care era imobilizată la pat şi cu care nu se poate comunica, care au fost scoşi din casă de către C.C.  şi N.C.  după ce acestea au văzut personal momentul în care numitul C.M.  a incendiat grajdul, iar focul a început să se extindă şi la casa de locuit.

C.C. , mama inculpatului, şi N.C. , cumnata inculpatului, confirmă faptul că numitul C.M.  în timp ce se afla la domiciliul său din com. A, sat A, jud. Bacău, s-a certat cu mama sa, precum şi cu fratele său, M.I. , cu ocazia unei conversaţii telefonice, şi fiind deranjat de aceste discuţii cu privire la folosirea unei cabaline la muncile câmpului, a luat o brichetă şi a dat foc la fânul uscat din grajdul care se afla la circa cinci metri de locuinţă, foc care s-a extins şi la casa de locuit şi la alte trei case ale unor vecini.

Martorul T.V.  susţine că a observat că a izbucnit un incendiu la locuinţa familiei C.. şi că numita C.C.  striga că fiul ei, C.M.  a dat foc la grajd şi la casă.

Prezent în instanţă , inculpatul  a recunoscut faptele şi arată că dorește să i se aplice procedura simplificată prevăzută de art. 375 alin. (1) şi (2) rap. la art. 396 alin. (10) N.C.proc.pen , fiind de acord cu plata prejudiciilor create.

Fapta săvârşită de inculpat se probează şi cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului în care s-a consemnat locul unde a avut loc incendiul, împrejurările în care s-a comis fapta şi rezultatul produs, cu această ocazie ridicându-se de la autor bricheta cu care a dat foc la fânul din grajd, planşă fotografică în care se observă casele incendiate, procese-verbale de intervenţie a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bacău, în care se consemnează că sursa de aprindere a focului este flacără, iar mijlocul de aprindere este brichetă, iar primele materiale aprinse au fost plante, proces-verbal de identificare a autorului după bazele de date întrucât acesta nu deţine o carte de identitate, aceasta arzând în incendiul produs, proces-verbal de ridicare de la autor a brichetei cu care a aprins focul,declaraţiile persoanelor vătămate P.C. , P.G.  şi R.M.,acte de proprietate,declaraţia martorului N.C. ,declaraţia martorului T.V. declaraţiile ca suspect şi inculpat a numitului  C.M.

Fapta inculpatului C.M. care în data de 24.04.2018, în jurul orelor 15.40, a dat foc cu intenţie directă la fânul din grajdul care se afla în incinta domiciliului său, din com. A, sat A, jud. Bacău, având ca rezultat incendierea a patru locuinţe şi anexele acestora şi punând în pericol cele şapte persoane care se aflau în locuinţa numitei C.C. dar şi a celorlalte persoane din celelalte locuinţe incendiate, aparţinând numiţilor P.C. , P.G.  şi R.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere, faptă prev. şi ped. de art. 253 al. 4 Cod penal (persoane vătămate, P.C. , P.G.  şi R.M.), pentru care se va dispune pedeapsa cu închisoarea.

La individualizarea pedepsei , conform art. 74 NCP se va face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanța reține că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Raportat la acest aspect, se reține că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptelor, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru reeducarea inculpatului.

Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, aceasta trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptelor comise, potențialului de pericol social pe care, în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, care a recunoscut atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății săvârșirea faptei, urmând a se avea astfel în vedere aptitudinea acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are – pe lângă scopul său represiv – și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Inculpatul este la prima încălcare a legii penale, a colaborat cu organele de urmărire penală şi a avut o poziţie de regret faţă de cele întâmplate .

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază, în contextul probelor administrate, că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.

Astfel , în baza art. 91 C. pen. se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. va fi obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. se va impune condamnatului să execute următoarea obligaţie: să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Asău , pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. în sensul dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. cu referire la art.72 alin1 Cod  penal , se va deduce din durata pedepsei durata reținerii de 24 ore şi a arestului preventiv , începând cu 24.04.2018 ora 22 și până la data de  22.07.2018.

Inculpatului în timpul cercetării judecătorești i s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu cea a controlului judiciar.

Măsura se impune  a fi menţinută pentru următoarele considerente :

Astfel, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă că existau indicii temeinice că inculpatul  a săvârşit infracţiunile pentru care a fost dispusă măsura preventivă, care, fără a  constitui probe pentru stabilirea vinovăţiei acestuia înainte de judecată, îndreptăţesc orice observator obiectiv să afirme că există o suspiciune rezonabilă, întemeiată, a săvârşit aceste infracţiuni şi există probe certe că lăsarea sa în libertate deplină, fără un control riguros, prezintă pericol pentru ordinea publică prin sentimentul de insecuritate socială pe care l-ar crea, în condiţiile în care un inculpat care săvârşeşte infracţiuni.

Din analiza textelor legale care reglementează instituţia măsurilor preventive, se desprinde cerinţa ca la luarea şi menţinerea unei măsuri preventive privative de libertate trebuie să fie îndeplinite cumulativ trei condiţii de fond: din probe să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune; să fie necesară în scopul bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecarea cauzei ori al prevenirii săvârşirii unei noi infracţiuni; să fie prezent cel puţin unul dintre temeiurile de arestare, expres şi limitativ prevăzute de art. 223 Cod pr.pen.

În această ordine de idei, judecătorul are  în vedere şi faptul că, Curtea Europeana a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracţiune:

- pericolul ca inculpatul să fugă (Stögmuller împotriva Austriei, hotărârea din 10 noiembrie 1969);

- riscul ca inculpatul, odată pus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, hotărârea din 27 iunie 1968),

- să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, hotărârea din 10 noiembrie 1969)

- să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, hotărârea din 26 iunie 1991 și Hendriks împotriva Țărilor de Jos).

De asemenea, se reţine că, în accepţiunea Curţii, nu se poate face o evaluare abstractă a caracterului rezonabil al duratei unei detenţii (Patsouria împotriva Georgiei, 2007) şi că acesta trebuie examinat în fiecare caz, ţinând seama de condiţiile concrete. Astfel, continuarea detenţiei nu se justifică într-o anumită speţă decât dacă indicii concrete demonstrează o cerinţă veritabilă de interes public care prevalează, în ciuda prezumţiei de nevinovăţie, asupra regulii respectării libertăţii individuale (Smirnova împotriva Rusiei);  că, prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot genera tulburări sociale care să justifice arestarea preventivă, cel puțin o anumită perioadă de timp. 

Totodată, potrivit jurisprudenței C.E.D.O. detenția este justificată doar dacă se face dovada că, asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată liniștea publică.

Sub acest aspect, reţinându-se  că „starea de pericol pentru ordinea publică” trebuie să fie apreciată prin raportare la criteriile exemplificativ enumerate de art.223 alin.2 C.pr.pen.: gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acesteia.

Prin urmare, în ceea ce privește starea de pericol pentru ordinea publică, judecătorul trebuie să analizeze dacă infracțiunea de care este acuzat inculpatul tulbură ordinea juridică, mediul social ocrotit prin normele dreptului penal și procesual penal, dacă creează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare.

Pericolul pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică nu trebuie probat prin administrarea unor anumite dovezi, ci poate fi dedus din evidențierea unor criterii de evaluare a acestui tip de pericol, cum sunt natura infracțiunii de care acesta este acuzat, pericolul concret al infracțiunii, pericolul ca lăsarea în libertate a inculpatului să conducă la încurajarea săvârșirii de noi infracțiuni de același tip, nevoia de prezervare a securității și protecției unei anumite colectivități, necesitatea de a înlătura posibilitățile inculpatului de a influența negativ buna desfășurare a procesului penal.

Aceste criterii sunt în concordanță cu prevederile art.5, art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Recomandarea (80) 11 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei.

Se va atrage atenţia inculpatului că, în cazul nerespectării, cu rea credinţă a obligaţiilor stabilite, măsura preventivă a controlului judiciar se poate înlocui cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau măsura arestului preventiv.

Faţă de cele arătate anterior , în baza art.242 al.1,2 C.pr.pen., art.362 al.1,2 C.p.p., art.207 C.p.p., se va dispune  menţinerea măsurii controlului judiciar  prevăzută de art.215 C.proc.pen., privind pe  inculpatul C.M. , pe o durată ce nu poate depăşi 60 zile

În ce priveşte obligaţiile stabilite prin încheierea prin care a fost dispusă măsură preventivă a controlului judiciar faţă de inculpat vor  rămâne în continuare în sarcina acestuia.

În acord cu prevederile art.1357 din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

Instanța constată că în cauza de față sunt pe deplin îndeplinite toate cele patru condiții de existență ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției făptuitorului.

În baza art.112 alin.1 lit.b cod penal se va dispune confiscarea unei brichete care se află la Camera de Corpuri Delicte a Judecătoriei Moineşti.

Se va lua act că persoanele vătămate C.C. și R.M.  nu au avut pretenții de la inculpat.

În baza art. 397 alin. (1) N.C.proc.pen. rap. la art. 1.349 N.C.civ., faţă de disp. art. 25 alin. (1) N.C.proc.pen., se va admite acţiunea civilă şi va fi obligat inculpatul către partea civilă P.C.  la plata sumei de 70.000 lei și către P.G. la plata sumei de 150.000 lei , cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile  suferite .

În baza art. 274 alin. (1) N.C.proc.pen., obligă pe inculpat la plata sumei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare