Incheiere penalitati de intarziere

Cod ECLI ECLI:RO:JDMED:2021:001.001231

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA MEDGIDIA

Medgidia, str.Independenţei nr.14, judeţul Constanţa;

 cod poştal – 905600

Înregistrată în evidenţa A.N.S.D.P.C.P. sub nr. 3068

Dosar nr. 3873/256/2021

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1231

Şedinţa publică din data de  27.09.2021

Instanţa constituită din :

Preşedinte: A.I.B

Grefier: N.C

S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect alte cereri privind executarea silită - aplicare penalităţi de întârziere - formulată de reclamanţii în contradictoriu cu pârâţii .

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanţa nu ia hotărârea de îndată, pronunţarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăşi 15 zile, a amânat pronunţarea la data de 17.09.2021 şi ulterior la data de 27.09.2021 când, după ce a deliberat în secret, conform art. 395 Cod procedură civilă, a adoptat următoarea hotărâre:

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

, sub număr , reclamanţii au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii , fixarea sumei definitive datorate cu titlu de penalităţi de către pârâţi începând cu data împlinirii termenului de 3 luni şi până la data pronunţării hotărârii, precum şi obligarea, în continuare, la plata sumei de 800 lei pe zi de întârziere, de la data pronunţării hotărârii şi până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a invocat, în esenţă, faptul că prin Sentinţa civilă nr. a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin Decizia nr. a Tribunalului Constanţa, precum şi a Deciziei civile nr.  a Tribunalului Constanţa, cei trei debitori, respectiv , urmau sa procedeze la executarea lucrărilor de consolidare şi reabilitare a imobilului .

Hotărârea a fost învestită cu formulă executorie, fiind pusă în executare prin intermediul BEJ , executare ce formează obiectul dosarului nr. .

Executorul judecătoresc a emis somaţia prevăzută de lege, fiind comunicată debitoarelor  la data de .

Termenul de 10 zile prevăzut de art.904 C.pr.civ. a expirat cel mai târziu la data de , iar debitorii nu s-au conformat.

Reclamanţii arată că au formulat cerere având ca obiect — alte cereri privind executarea silită — aplicare penalităţi de întârziere conform art. 905 C. pr. civ.,  cerere ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. .

De asemenea, se învederează că prin Sentinţa civilă nr. pronunţată la data de de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. , instanţa a admis în parte cererea formulată de reclamanţi, pârâţii fiind obligaţi la plata unor penalităţi în cuantum de 800 lei pe zi de întârziere, constatând că de la data de 17.03.2017 pârâtele au fost somate cu privire la executarea obligaţiei de a face, astfel că, cel puţin de la data de 30.03.2017, urmează să plătească penalităţi şi până la executarea integrală a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

 Se mai menţionează că, deşi încheierea privind obligarea la plata de penalităţi a fost comunicată paratelor, iar termenul de trei luni s-a împlinit, nici pana la data formulării prezentei acţiuni acestea nu au procedat la executarea silită a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

În drept, au fost invocate prevederile art.906 Cod procedură civilă (în continuare C.pr.civ.).

În dovedirea cererii, contestatorii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată, la fila 12 regăsindu-se recipisa în valoare de 20 lei.

La data de pârâta a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat:

•excepţia inadmisibilităţii cererii;

•excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea privind definitivarea sumei datorată cu titlu de penalităţi, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

În susţinerea inadmisibilităţii cererii pârâta, ., a arătat faptul că prin Sentinţa civilă nr. pronunţată în dosarul civil nr. , Judecătoria Medgidia a admis în parte cererea creditorilor şi a obligat pârâtele Municipiul Medgidia prin Primar, Consiliul Local Medgidia şi . la plata către reclamanţi a sumei de 800 lei pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligaţiei impuse prin Sentinţa civilă nr. , definitivă prin Decizia civilă din data de pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtelor la plata penalităţilor de întârziere în folosul reclamanţilor, în cota de 1% pe zi de întârziere, aplicată la valoarea obiectului cererii, respectiv 100.000 lei.

Împotriva acestei sentinţe civile definitive, creditorii au promovat apel şi în cadrul acestuia au invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 906 alin.1-3 C.pr.civ.

Prin încheierea din data de , Tribunalul Constanţa a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 906 alin.1-3 C.pr.civ., instanţa apreciind că soluţionarea acestei excepţii este hotărâtoare asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauza nr. .

Prin Decizia civilă nr. , Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de reclamanţi, iar prin Decizia civilă nr. , Tribunalul Constanta a admis excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de intimaţii - pârâţi şi a respins apelul ca inadmisibil.

Mai invocă pârâta şi faptul că potrivit art. 906 alin. (4) C.pr.civ. creditorii, pentru a beneficia de penalităţile stabilite prin hotărâre judecătorească, erau obligaţi ca în 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţilor să solicite fixarea sumei cu titlu de penalităţi, aceasta arătând că reclamanţii nu au acţionat după cele 3 luni, acesta fiind primul moment al naşterii dreptului acestora la definitivarea sumei cu titlu de penalităţi, sens în care se apreciază că cererea formulată la data de este inadmisibilă.

În susţinerea inadmisibilităţii cererii pârâta a înţeles să invoce şi lipsa litisconsorţiului activ necesar, apreciind că în prezenta cauză ne aflăm în faţa unei coparticipări procesuale active subiective şi obligatorii, derogatorie de la regula generală potrivit căreia coparticiparea este facultativă, în opinia pârâtei obligativitatea coparticipării reieşind din faptul că de dispoziţiile hotărârii ce se va pronunţa în cauză vor beneficia exclusiv reclamanţii.

În continuare, pârâta învederează şi faptul că  obligaţia privind plata sumei cu titlu de penalităţi este o obligaţie divizibilă, astfel încât pârâţii nu pot răspunde solidar pentru executarea acesteia.

În ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a solicita fixarea sumei definitive datorată cu titlu de penalităţi de întârziere, pârâta  a invocat faptul că termenul în care creditorul poate solicita fixarea sumei ce i se datorează cu titlu de penalităţi este termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de dispoziţiile art. 706 C.pr.civ., termen care curge de la data executării obligaţiei, iar, în caz de neexecutare, de la data expirării termenului de 3 luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute în natură obligaţia, apreciind pârâta că această chestiune a fost lămurită de ÎCCJ prin Decizia  nr. pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în interpretarea prevederilor art. 24 alin.4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Arată pârâta că, în cauza dedusă judecăţii, termenul de 3 luni prevăzut de dispoziţiile art. 906 alin. (1) teza I C.pr.civ. s-a împlinit la data de 12.12.2017, iar termenul de prescripţie a dreptului de a cere fixarea sumei cu titlu de penalităţi s-a împlinit la data de .

Pe fondul cauzei, se invocă, în esenţă, faptul că reclamanţii au exercitat prezentul demers cu rea-credinţă, după aproximativ 3 ani şi 6 luni de la momentul comunicării încheierii de aplicare a penalităţilor.

Totodată se invocă şi Decizia Tribunalului Constanţa învestit cu soluţionarea apelului împotriva Sentinţei civile nr. pronunţată în dosarul nr. prin care s-a admis apelul formulat de şi s-a dispus anularea procesului-verbal emis la data de de către BEJ prin care a fost respinsă cererea de amânare a executării silite.

De asemenea, pârâta precizează că a depus diligenţele necesare în vederea aducerii la îndeplinire a obligaţiilor stabilite prin titlul executoriu, arătând că în luna octombrie 2017 a făcut demersuri în vederea efectuării unei expertize care să identifice şi să stabilească obligaţiile ce revin fiecărei părţi, lucrarea tehnică realizându-se exclusiv pe cheltuiala acesteia, prin adresa nr. a solicitat în temeiul disp. art.700 C.pr.civ. să se constate existenţa unui impediment în aducerea la îndeplinire a obligaţiei şi să se dispună amânarea executării silite până la prezentarea de către creditori a documentelor ce atestă autorizarea executării lucrărilor stabilite prin titlul executoriu.

Mai invocă pârâta şi faptul că, la data , a iniţiat o întâlnire la care au participat reprezentanţii debitorilor şi reprezentantul convenţional al creditorilor, iar din minuta întocmită a rezultat recunoaşterea şi acordul creditorilor de a pune la dispoziţia debitoarei orice documente necesare întocmirii proiectului tehnic - acte de proprietate, cartea tehnică a imobilului şi să formuleze cerere pentru emiterea autorizaţiei de construire (ataşată cererii de suspendare provizorie), iar UAT Medgidia a propus şi efectuarea unui raport de expertiză pentru stabilirea valorii de circulaţie a apartamentelor afectate, luând în calcul chiar şi achiziţionarea acestora, însă, până în prezent creditorii nu au indicat data şi ora la care s-ar putea prezenta în faţa notarului pentru mandatarea unei persoane din cadrul care să se ocupe cu întreaga procedură de autorizare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.205-208, art. 706, art.906 C.pr.civ..

În dovedirea apărărilor formulate s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată la data de 11.06.2021 pârâtele , au invocat următoarele:

•excepţia inadmisibilităţii celui de-al doilea capăt de cerere al acţiunii, respectiv a celui privitor la obligarea "pârâtelor, în continuare, la plata sumei de 800 lei / zi de întârziere, de la data pronunţării hotărârii şi pană la îndeplinirea efectivă a obligaţiei prevăzute în cuprinsul titlului executoriu;

•excepţia prescripţiei dreptului creditorilor de a solicita fixarea sumei ce li se datorează cu titlu de penalităţi

•pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii.

Referitor la inadmisibilitatea celui de-al doilea capăt de cerere pârâtele arată că acesta are natura unei noi cereri de stabilire a penalităţilor, formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 906 alin. (4) C.pr.civ., cerere apreciată ca fiind inadmisibilă din perspectiva Deciziei nr.16/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept care a statuat că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu este admisibilă formularea mai multor cereri de fixare a sumei definitive datorate de debitor cu titlu de penalităţi.

Au mai precizat pârâtele şi faptul că împrejurarea că, ulterior, prevederile art. 906 alin. (4) din C.pr.civ. au fost modificate în sensul în care, în prezent, creditorul poate solicita fixarea sumei definitive cu titlu de penalităţi de întârziere după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care debitorul nu îşi execută obligaţia prevăzută în cuprinsul titlului executoriu până la stingerea ei completă, este irelevantă pentru prezenta pricină câtă vreme aceste dispoziţii legale au fost introduse prin Legea nr. 310/2018, lege care a fost adoptată ulterior datei la care, în speţă, a fost demarată procedura de executare silită şi care nu sunt aplicabile în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte prescripţia dreptului creditorilor de a solicita fixarea sumei ce li se datorează cu titlu de penalităţi, pârâtele au invocat faptul că termenul de prescripţie de 3 ani, reglementat de art. 706 C.pr.civ., în care creditorul poate formula cererea de stabilire a sumei definitive începe să curgă de la data împlinirii termenului de 3 luni socotit de la data comunicării încheierii privind aplicarea de penalităţi.

În speţă, Sentinţa civilă nr. pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. a fost comunicată unităţii administrativ teritoriale la data de , astfel că termenul de trei luni prevăzut de art. 906 at. 4 din Codul de procedură civilă a început a curge la această data şi s-a împlinit la data de .

La aceeaşi dată, respectiv 15.12.2017, a început să curgă şi termenul de prescripţie de 3 ani, care s-a împlinit la data de 15.12.2020.

Pe fondul cauzei, pârâtele au invocat, în esenţă, necesitatea efectuării unei expertize tehnice prin care să se determine, în concret, lucrările de consolidare/reabilitare ce se impun a fi realizate, precum şi pasivitatea reclamanţilor în a obţine documentaţia necesară efectuării lucrărilor de consolidare.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 205 C.pr.civ.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Pe fond, analizând materialul probator administrat în cauză prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materie, instanţa reţine următoarele:

În fapt,

Prin Decizia civilă pronunţată de Tribunalul Constanţa la data de în dosarul nr. instanţa de control judiciar a admis în parte apelul formulat de reclamanţii din prezenta cauză împotriva Sentinţei civile nr.1231 pronunţată de Judecătoria  Medgidia la data de şi a obligat pârâţii la executarea lucrărilor de consolidare şi reabilitare a imobilului bl. P, sc. A, situat în Medgidia str. Podgoriilor nr.19, jud. Constanţa.

Prin Sentinţa civilă nr. pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. (f.214) pârâtele au fost obligate, potrivit dispoziţiilor art. 906 alin. (2) C.pr.civ., la plata către reclamanţii a sumei de 800 lei pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligaţiilor impuse prin Sentinţa civilă nr. , definitivă prin Decizia civilă din data de , pronunţată în dosarul nr.

Sentinţa civilă nr. a fost comunicată pârâţilor la data de , astfel cum reiese din dovezile de comunicare aflate la filele 220-222 în dosarul nr.

Împotriva Sentinţei civile nr. reclamanţii au declarat apel care a fost respins ca inadmisibil prin Încheierea pronunţată de Tribunalul Constanţa la data de (f. 164 ds. .

La data de reclamanţii au învestit Judecătoria Medgidia cu o cerere privind fixarea sumei definitive datorate de către pârâţi cu titlu de penalităţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 906 alin. (4) C.pr.civ., cu obligarea, în continuare, la plata sumei de 800 lei pe zi de întârziere, de la data pronunţării hotărârii şi până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

Cu titlu preliminar, faţă de modificările aduse dispoziţiilor art. 906 alin. (4) Cod procedură civilă prin art. I pct. 68 din Legea 310/2018, instanţa apreciază oportună stabilirea legii aplicabile în prezenta cauză, şi, în considerarea dispoziţiilor art. 24 C.pr.civ. care statuează că – „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.” – prin raportare la momentul demarării procedurii de executare silită, 14.03.2017 - data emiterii somaţiilor (f.35-37, vol. II, ds.3873/256/2021), se apreciază că prezenta cauză intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 906 alin. (4) C.pr.civ. astfel cum acesta era în vigoare anterior modificărilor survenite prin Legea 310/2018.

În drept, instanţa are în vedere următoarele:

Dispoziţiile art. 906 alin. (4) C.pr.civ.- „(4) Daca in termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părţilor.”

Dispoziţiile art. 706 C.pr.civ. – „(1) Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. (2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.”

În ceea ce priveşte prescripţia dreptului reclamanţilor de a solicita fixarea sumei definitive datorate cu titlu de penalităţi de către pârâţi, instanţa o găseşte întemeiată în considerarea următoarelor argumente:

Dispoziţiile art. 906 alin. (4) stabilesc că în situaţia în care în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţilor debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanţa de executare va fixa suma definitivă  ce i se datorează cu acest titlu.

Astfel, din perspectiva naturii lor juridice penalităţile de întârziere constituie un mijloc specific de constrângere a debitorului obligaţiei cu caracter intuitu personae, în condiţiile în care nu se poate exercita o constrângere directă asupra persoanei debitorului, ci una indirectă, de natură să îl determine pe acesta să îşi execute el însuşi obligaţia.

În ceea ce priveşte termenul de 3 luni de la comunicarea încheierii de stabilire a penalităţilor, instanţa urmează a avea în vedere Decizia nr. 12/2018 pronunţată de către Înalta Curte de casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unei chestiuni de drept prin care s-a statuat că termenul de 3 luni, reglementat de art. 24 alin. (4) din Legea nr.554/2004, este un termen prohibitiv, nu un termen de decădere, termen de la expirarea căruia creditorul are facultatea de a solicita instanţei fixarea sumei definitive în termenul general de prescripţie de 3 ani şi până la stingerea completă a obligaţiei.

Relevanţa deciziei menţionate pentru chestiunea analizată este dată de considerentul cuprins în paragraful 75 al Deciziei în cuprinsul căruia s-a reţinut că art. 906 alin. (4) C.pr.civ. are un conţinut similar art. 24 alin. (4) din Legea nr.554/2004, astfel că există „raţiuni pentru care, cel puţin sub aspectele care se suprapun, cele două articole să fie interpretate în mod similar, afară de situaţia în care există argumente contrare deduse din specificitatea raporturilor de contencios administrativ”.

În ceea ce priveşte incidenţa termenul general de prescripţie de 3 ani, instanţa urmează a avea în vedere considerentele aceleaşi decizii nr. 12/2018, enunţată anterior, în cuprinsul căreia se arată că termenul în care creditorul poate solicita fixarea sumei ce i se datorează de către debitor cu titlu de penalităţi este termenul general de 3 ani, prevăzut de art. 706 C.pr.civ., termen care curge de la data executării obligaţiei sau, în caz de neexecutare, de la data expirării termenului de 3 luni înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute obligaţia în natură.

Astfel, reţinând că procedura prevăzută de dispoziţiile art. 906 C.pr.civ. este una specifică exclusiv etapei executării silite, iar dispoziţiile art. 906 alin.(4) nu cuprind vreo menţiune în privinţa termenului maximal în cadrul căruia se poate formula cererea, termenul nu poate fi altul decât termenul general de prescripţie a executării silite reglementat de art. 706 C.pr.civ.

În speţă, se observă că Sentinţa civilă nr. a fost comunicată pârâţilor la data de astfel cum reiese din dovezile de comunicare aflate la filele în dosarul nr. .

De la data de (data comunicării) a început să curgă termenul de 3 luni în care debitorii aveau posibilitatea de a îndeplini obligaţia în natură, termen care s-a împlinit la data de .

De la data de a început să curgă termenul de prescripţie de 3 ani (calculat zi cu zi) care s-a împlinit la data de , termenul maxim până la care reclamanţii-creditori aveau posibilitatea să solicite instanţei stabilirea sumei definitive datorată de către pârâţii-debitori.

Faptul că reclamanţii au înţeles să formuleze împotriva Sentinţei civile nr. o cale de atac vădit inadmisibilă, în condiţiile în care dispoziţiile art. 906 alin.(2) C.pr.civ. prevedeau, în mod clar, caracterul definitiv al încheierii de obligarea la plata penalităţilor, nefiind de natură să influenţeze cursul prescripţiei.

Constatând că instanţa a fost învestită cu soluţionarea prezentei cauze la data de 20.05.2021, la o distanţă de aproximativ 5 luni faţă de momentul împlinirii termenului de prescripţie, urmează să admită excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte capătul de cerere privind fixarea sumei definitive datorate cu titlu de penalităţi de către pârâţi.

Referitor la inadmisibilitatea cererii privind fixarea sumei definitive datorate cu titlu de penalităţi, invocată de către pârâta ., aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, reţinându-se că  respingerea, ca inadmisibil, a apelului formulat de către reclamanţi împotriva Sentinţei civile nr. (hotărârea iniţială de stabilirea penalităţilor ), lipsa unui litisconsorţiu activ apreciat de către pârâtă ca fiind necesar motivat de faptul că hotărârea ar urma să profite doar reclamanţilor, respectiv caracterul divizibil al obligaţiei, nu sunt elemente care să afecteze admisibilitatea cererii, cerinţa impusă de dispoziţiile art. 906 alin. (4) C.pr.civ. fiind expirarea termenului prohibitiv de 3 luni în care debitorul avea posibilitatea să execute obligaţia în natură.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea capătului de cerere privind obligarea, în continuare, a pârâţilor la plata sumei de 800 lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea efectivă, aceasta apare ca fiind întemeiată, în considerarea următoarelor aspecte:

În analiza excepţiei invocate instanţa urmează a avea în vedere, pe de o parte, aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 906 alin. (4) C.pr.civ. astfel cum acesta era în vigoare anterior modificărilor survenite prin Legea 310/2018, iar, pe de altă parte, Decizia nr.16/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care statuează asupra inadmisibilităţii formulării mai multor cereri de fixare a sumei definitive datorate cu titlu de penalităţi.

Observând natura penalităţilor prevăzute de art. 906 C.pr.civ. ca fiind aceea de mijloc juridic de constrângere indirectă a debitorului în vederea executării în natură a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, care nu au caracter reparator şi care pot fi acordate independent de despăgubirile la care creditorul este îndreptăţit în temeiul dispoziţiilor art. 892 C.pr.civ., instanţa reţine că în forma anterioară modificărilor aduse de Legea 310/2018, în vederea constrângerii debitorului, creditorul avea posibilitatea de a solicita o singură dată emiterea unei încheieri definitive prin care să se stabilească suma datorată cu titlu de penalităţi, sens în care cererea reclamanţilor privind obligarea, în continuare, a pârâţilor la plata sumei de 800 lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei, apare ca fiind inadmisibilă.

Astfel cum s-a reţinut şi în considerentele deciziei enunţate mai sus, o interpretare contrară s-ar îndepărta de la finalitatea art. 906 C.pr.civ. şi ar diminua efectul de mijloc de constrângere, debitorul putând opta pentru neexecutare, expunându-se, cel mult, riscului de a plăti, periodic, o sumă de bani cu titlu de penalităţi.

Pe cale de consecinţă, faţă de argumentele expuse anterior, instanţa va respinge cererea reclamanţilor privind fixarea sumei definitive datorate cu titlu de penalităţi de către pârâţii, ca prescrisă, va admite excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea, în continuare, a pârâţilor la plata sumei de 800 lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei, urmând a respinge, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii formulării cererii privind stabilirea sumei definitive datorate cu titlu de penalităţi, invocată de pârâta

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată instanţa urmează a avea în vedere dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. pr.civ. –„1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”- coroborat cu dispoziţiile art.451 alin. (2) C.pr.civ. –„ (2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.”, obligând reclamanţii la plata către pârâţi a sumei de 2.500 lei, reprezentând onorariu de avocat redus, aprecierea asupra onorariului realizându-se prin prisma complexităţii cauzei şi a numărului de prezenţe în faţa instanţei de judecată, măsura luată de instanţă nefiind de natură să afecteze raporturile dintre avocat şi clienţii săi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâţii , în ceea ce priveşte capătul de cerere privind fixarea sumei definitive datorate cu titlu de penalităţi de către pârâţi.

Respinge cererea reclamanţilor , privind fixarea sumei definitive datorate cu titlu de penalităţi de către pârâţii , ca prescrisă.

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii formulării cererii privind stabilirea sumei definitive datorate cu titlu de penalităţi, invocată de pârâta

Admite excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea, în continuare, a pârâţilor la plata sumei de 800 lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei, invocată de pârâţi.

Respinge cererea reclamanţilor privind obligarea, în continuare, a pârâţilor la plata sumei de 800 lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei, ca inadmisibilă.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C.pr.civ. coroborat cu dispoziţiile art. 451 alin.(2) C.pr.civ., obligă reclamanţii la plata către pârâţii a sumei de 2.500 lei (onorariu redus), cu titlul de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Soluţionată în şedinţă publică şi pronunţată astăzi, 27.09.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei.

PREŞEDINTE,Grefier,

A.I.B N.C.

Red.jud.A.I.B/27.10.2021

Listat gref. N.C./ 27.10.2021

com 7 ex./ 27.10.2021

Domenii speta

Spete similare