Plângere contravențională admisă, anulat procesul-verbal de contravenţie

Conţinut speță: contestarea procesului verbal de contravenţie prin care s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se că a condus auto cu viteza de +59 km/h peste limita legală

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției Seria PGLW nr. 096749, întocmit la data de 06.06.2021, petentul AGR a fost sancționat de către intimată cu amenda contravențională de 1305 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se că la data de 06.06.2021 a condus auto cu nr. de înmatriculare B .. xxx  cu viteza de 109 km/h (+59 km/h peste limita legală), în localitate, pe un sector de drum cu viteză maximă admisă de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION ROM 155 montat pe MAI 41199.

Fapta săvârșită a fost încadrată juridic conform art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, iar în baza același act normativ i-a fost aplicată petentului amenda contravențională de 1305 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile.

Procesul-verbal a fost încheiat în prezența contravenientului, acesta semnând că a luat la cunoștință și a primit procesul-verbal, iar la mențiuni contravenient s-a consemnat „nu are”, iar petentul a semnat în dreptul acestei mențiuni.

Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa investită cu soluţionarea plângerii verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăşte asupra sancţiunii.

Instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată de către petent în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, respectiv în 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției, în speță data comunicării fiind 06.06.2021, data semnării procesului verbal, iar plângerea a fost înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 10.06.2021 (f. 4), adică înainte de expirarea celor 15 zile.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, examinându-l prin prisma motivelor de nulitate ce se pot reţine şi de către instanţa de judecată din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, instanţa apreciază că acesta este legal întocmit. Procesul-verbal cuprinde numele și prenumele agentului constatator, numele și prenumele persoanei sancţionate, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator, iar încadrarea juridică a faptei este corectă şi sancţiunea contravenţională a fost aplicată în limitele legale.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că potrivit art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

Instanța apreciază că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată de România prin legea nr. 30/1994, care, în baza art. 11 din Constituția României, face parte din dreptul intern și are prioritate, în temeiul art. 20 alin. (2) din legea fundamentală.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a raportat definiția noțiunii de materie penală la trei criterii: criteriul calificării interne, cel al naturii faptei incriminate și cel al scopului și severității sancțiunii. De asemenea, Curtea a stabilit că modul de calificare a faptelor în dreptul intern are o valoare relativă, esențiale fiind celelalte două criterii, respectiv natura faptei și gravitatea sancțiunii, oricărui acuzat garantându-i-se dreptul la un proces echitabil indiferent de calificarea faptei în dreptul intern (cauza Öztürk c. Germaniei).

În această situație, întrucât procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale este calificată drept o procedură penală, contravenientul se bucură de protecția oferită în cadrul unei astfel de proceduri, printre care și de prezumția de nevinovăție.

În dreptul contravențional procedura soluționării unei cereri privind o plângere contravențională este reglementată de O.G. nr. 2/2001.

Instanța constată că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din textul art. 34 al acestui act normativ rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenţiei face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumţia de legalitate şi de temeinicie.

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări (ex propriis sensibus) beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, sarcina probei incumbând celui ce îl contestă.

Potrivit jurisprudenței CEDO, această prezumţie nu este una absolută, ci una relativă, care poate fi răsturnată de către petent, regimul juridic național aplicabil contravențiilor fiind completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății, aspect ce a fost apreciat de către Curte în conformitate cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului (hotărârea Haiducu împotriva României).

De asemenea, dispozițiile art. 47 din OG nr. 2/2001 prevăd faptul că regimul juridic al contravenţiilor se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă., iar conform art 249 C. proc. civ. cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Astfel, Curtea admite existenţa unor prezumţii, în speţă cea de legalitate şi de veridicitate a procesului-verbal de contravenţie, cu condiţia ca acestea să nu fie răsturnate.

Asadar, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contravenientului.

Instanța reține că, în prezenta cauză, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost încheiat ca urmare a constatării săvârșirii faptei ex propriis sensibus de către agentul constatator, fiind o contravenție ce se constată prin mijloace tehnice. Astfel, procesul-verbal nu se bucură de prezumția de temeinicie, sarcina probei incumbând intimatei.

Instanța constată faptul că intimata a depus la dosarul cauzei cerere prin care a precizat faptul că hardul din dotarea autospecialei MAI prezintă defecțiuni ce nu au putut fi remediate, iar datele video stocate pe acesta nu au putut fi recuperate.

Prin urmare, reținând că sarcina probei incumba intimatei, ca urmare a neconstatării faptei ex propriis sensibus de către agentul constatator, iar probele în baza cărora a fost încheiat procesul-verbal , respectiv înregistrarea video a faptei, nu au fost depuse la dosarul cauzei, nedovedind astfel dincolo de orice dubiu situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal contestat și prin urmare temeinicia acestuia nefiind dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, instanța apreciază că se impune admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției Seria PGLW nr. 096749, întocmit la data de 06.06.2021.

Domenii speta

Spete similare