Plangere contraventionala

Prin cererea înregistrată sub nr……/207/2014, la data de 9.07.2014, petentul D.C.A., a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenţie seria CP nr.7203415/04.07.2014 întocmit de IPJ Olt – SR – DN 6, prin care a fost sancţionat cu 9 puncte amendă în cuantum de 810 lei şi suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, solicitând ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea acestuia.

Motivând în fapt, a arătat că la data de 04.07.2014 a fost depistat de organele de poliţie conducând autoturismul Skoda cu nr. de înmatriculare OT.22.DNU pe E 70 pe raza loc. Mihăieşti cu viteza de 108 km/h înregistrat de aparatul radar, fapt pentru care  a fost sancţionat cu 810 lei şi ridicarea permesului în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile.

În drept, a invocat disp.art.11 alin.1 din OG 2/2001.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar: procesul verbal de contravenţie seria CP nr. 7203415/04.07.2014 întocmit de IPJ Olt – SR – DN 6, dovadă, chitanţa care atestă achitarea taxei judiciare de timbru, copie carte de identitate, bilet de trimitere emis de medicul de familie.

La data de 31.07.2014, intimatul I.P.J.Olt a depus întâmpinare la plângerea formulată de petent, solicitând instanţei respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Intimatul solicită instanţei să constate că actul de sancţionare este temeinic şi legal întocmit şi face dovada deplină a situaţiei de fapt şi de drept existentă în cauză, până la proba contrară.

Arată că procesul verbal de contravenţie respectă întocmai condiţiile de fond şi de formă impuse de OG nr.2/2001, nu este afectat de nici o nulitate iar sancţiunea aplicată este proporţională cu gravitatea faptei săvârşite.

Susţine că potrivit art.269 alin.1 C.p.c. „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de o altă persoană  investită de stat cu autoritate publică  in forma şi condiţiile stabilite de lege iar autenticitatea înscrisului se referă la  stabilirea identităţii părţilor, exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinut, semnătura şi data înscrisului,  procesul verbal de contravenţie este un înscris autentic.

Consideră intimatul că, în conformitate cu prevederile art.270 alin.1 C.p.c., acesta face dovada deplină faţă de orice persoană până la declararea sa în fals cu privire la constatările făcute personal de cel care a autentificat înscrisul  în condiţiile legii. .

Arată că, prin urmare, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor reprezintă un act autentic ce se bucură de prezumţia de veridicitate şi temeinicie cu privire al cele constatate şi consemnate  până la proba contrară  ce revine celui care contestă actul respectiv.

Mai arată că, în conformitate cu disp.art.249 C.p.civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească şi prin urmare, petentul are obligaţia să dovedească cele sesizate în plângerea adresată instanţei de judecată.

În temeiul art.411 alin.1 pct.2 , solicită judecarea in lipsă.

În susţinerea întâmpinării a depus la dosar: planşe foto, buletin de verificare metrologică nr.0036060/20.03.2014, atestat operator radar.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :

Prin procesul-verbal seria CP nr. 7203415/04.07.2014 întocmit de IPJ Olt – SR – DN 6, petentul a  fost sancţionat cu sancţionat cu 9 puncte amendă în cuantum de 810 lei  plus avertisment şi suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art.121/1 şi 147/1 din RAOUG 195/2002 R, reţinându-se că în ziua de 04.07.2014 a fost depistat de organele de poliţie conducând autoturismul Skoda cu nr. de înmatriculare OT.22……, pe E 70, pe raza loc.Mihăieşti, cu viteza de 108 km/h, viteză stabilită de aparatul radar AUTOVISION şi că nu avea asupra sa permisul de conducere şi cartea de identitate.

Constatând ca plângerea a fost formulata în termenul legal prevazut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, instanta urmeaza sa verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.

Verificând actul constatator sub aspectul legalităţii, instanţa apreciază că în cauza nu exista motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, referitoare la conditiile de fond si de forma a acestuia (art.17 din OG 2/2001).

În ceea ce priveşte nerespectarea de către agentul constatator a dispoziţiilor art.16 alin. 1 şi 7 din O.G.nr.2/2001, invocată de petent, instanţa apreciază că, nefiind un caz de nulitate expres prevăzut de lege, ar putea atrage nulitatea procesului verbal doar în cazul susţinerii şi probării unei vătămări, ceea ce în cauză nu s-a invocat de către petent.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, instanta retine ca acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdictional, ce face dovada deplina a situatiei de fapt pâna la proba contrara.

Sub aspectul temeiniciei, instanta retine ca, în conformitate cu dispozitiile art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002, „constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: … e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.”

Analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, susţinerile petentei şi probele administrate : planşele foto, buletinul de verificare metrologică şi atestatul operatorului RADAR, instanţa constată că prezumţia de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată de către petent, care a semnat procesul verbal şi a completat în rubrica alte menţiuni : « Nu am obiecţiuni». Astfel, din ansamblul probator rezultând că agentul constatator a reţinut corect situaţia de fapt, petent circulând în localitatea Mihăeşti cu viteza de 108 km/h şi fără a avea asupra sa permisul de conducere şi cartea de identitate.

În ceea ce priveşte înscrisul medical intitulat „bilet de trimitere” ataşat la dosar, instanţa constată că este neconcludent, în condiţiile în care petentul nu a invocat existenţa unei stări de necesitate de natură a înlătura răspunderea sa contravenţională şi nici nu a menţionat în procesul verbal semnat de el, existenţa unei astfel de cauze de înlăturare a caracterului contravenţional, din cuprinsul acestuia rezultând că petentul nu are alte menţiuni, cu excepţia lipsei oricăror obiecţiuni.

Faţă de cele expuse, instanţa constatând că procesul verbal este în mod legal întocmit şi situaţia de fapt expusă corespunde realităţii, urmează să analizeze proporţionalitatea dintre amenda de 810 lei, aplicată contravenientului şi fapta săvârşită.

Analizând sancţiunea aplicată şi proporţionalitatea acesteia cu gradul de pericol social al faptelor săvârşite, instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din acelaşi act normativ, potrivit cărora aceasta este competentă să aprecieze inclusiv asupra sancţiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care procesul verbal de constatare a contravenţiei ar fi legal şi temeinic întocmit.

Totodată instanţa constată că devin incidente în cauză şi dispoziţiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001 care prevede că sancţiune aplicată trebuie să fie „proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite” şi art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ  arătându-se că sancţiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenţie”.

Analizând în prezenta cauză gradul de pericol social al contravenţiei săvârşite, instanţa consideră că sancţiunea amenzii în cuantum total de 810 lei este corect proporţionată faţă de periculozitatea faptelor săvârşite, fiind aplicată în cuantumul minim (9 puncte amendă potrivit art.98 alin.4 lit.d  x  90 lei punctul amendă).

Instanţa apreciază că prin aplicarea sancţiunilor contravenţionale trebuie să se realizeze nu numai sancţionarea petentului pentru fapta săvârşită dar şi atenţionarea acestuia asupra periculozităţii sociale a faptei comise. O astfel de funcţie a aplicării sancţiunilor contravenţionale se poate realiza inclusiv prin aplicarea unor amenzi având în vedere faptul că fapta petentului are o periculozitate ridicată raportat la ponderea depăşirii limitelor legale de viteză în producerea accidentelor de circulaţie.

Instanţa, având în vedere considerentele anterior expuse apreciază că sancţiunea a fost corect aplicată de agentul constatator.

Pentru toate aceste motive, instanţa urmează să respingă plângerea petentului ca neîntemeiată.

Postat 30.09.2014

Domenii speta

Spete similare