Succesiune. Ieșire din indiviziune. Excepția autorității de lucru judecat.

Sentinţă civilă 2395 din 12.05.2022


Succesiune. Ieșire din indiviziune. Excepția autorității de lucru judecat. Sentința civilă nr. 2395/2021, rămasă definitivă la data de 12.05.2022 prin Decizia civilă nr. 569/2022.

Prin cerere de chemare în judecată formulată in dosarul nr. ****/233/2014 s-a solicitat  de către reclamanta T. M. în contradictoriu cu pârâţii M. G., M. C., P. M., R. I., C. A. și L. M. sistarea stării de indiviziune asupra următoarelor bunuri imobile: teren în suprafaţă de 33014 mp aflat în extravilanul satului Braniştea, com. Braniştea, terenul în suprafaţă de 1953 mp aflat în extravilanul satului Braniştea, com. Braniştea, teren în suprafaţă de 1185 aflat în intravilanul satului Braniştea, com. Braniştea, şi construcţia de 113 mp aflată în intravilanul satului Braniştea, com. Braniştea.

În cursul procesului, reclamanta din cauza nr. ****/233/2014 a arătat că pârâta L. M. a decedat, moștenitorii acesteia, L. S. şi F. M., fiind introduși în cauză. Pârâtul L. S. a solicitat ieșirea din indiviziune pentru partea ce i se cuvine din cota succesorală a defunctei L. M..

Prin hotărârea nr. 2795/21.05.2018, Judecătoria Galați a dispus atribuirea pârâţilor L. S. şi F. M. a lotului II. 5 în valoare de 37312 lei format din: suprafaţa de 7883 mp teren arabil, extravilan parţial intravilan, situat în T 68/1 P 5, şi suprafaţa de 1350 mp teren arabil, extravilan, plantat parţial cu vie situat în T 72 P 34, respingând cererea de ieșire din indiviziune formulată de pârâtul L. S.

Pentru a pronunțată această soluție cu privire la solicitarea de ieșire din indiviziune, a  reţinut instanța că „acesta nu a solicitat nici deschiderea succesiunii, nici constatarea calității moștenitorilor și nici stabilirea cotelor părți, ieșirea din indiviziune neputându-se dispune în lipsa acestor elemente”.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 07.10.2020, reclamantul L. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta F. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la suprafețele de teren în proprietate comună cu pârâta, conform Sentinţei civile nr. 2795/21.05.2018 pronunţate de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. ****/233/2014, respectiv suprafaţa de teren de 7883 mp teren arabil, extravilan și parţial intravilan, situat în T68/1 P 5, şi suprafaţa de teren de 1350 mp teren arabil, extravilan, plantat parţial cu vie, situat în T 72 P 34.

La termenul din data de 22.02.2021, instanța a pus în discuția părților calificarea cererii de chemare în judecată.

Reclamantul L. S. a susținut, în mod expres, că obiectul cererii sale este sistare stare de indiviziune cu privire la imobilele teren anterior indicate, reținute de către instanța de judecată în Sentinţa civilă nr. 2795/21.05.2018, pronunţată în dosarul nr. ****/233/2014.

Potrivit art. 9 alin.2 Cod procedură civilă, obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor şi, în același context, conform art. 22 alin.6 Cod procedură civilă, judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Prin alin. 1 al articolului 22 Cod procedură civilă se stabilește în sarcina instanței de judecată obligația de a identifica normele de drept aplicabile cauzei deduse judecății. Ca o consecință firească a acestei obligații, în baza prevederilor alin. 4, instanța poate să recalifice actele sau faptele părților, indiferent dacă părțile le-au dat o altă denumire. Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora. (alin. 5 art. 22  Cod procedură civilă )

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, instanța reține dispozițiile art. 430 alin 1 Cod procedură civilă potrivit cărora hotărârea ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

Ca efect, art. 431 Cod procedură civilă prevede faptul că „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.”.

Prin urmare, pentru a exista autoritate de lucru judecat, litigiul trebuie să se desfășoare între aceleași părți, să aibă același obiect și aceeași cauză cu un alt litigiu anterior judecat, în care există o hotărâre pronunțată.

Cu privire la părți, acestea trebuie să fie aceleași indiferent dacă calitatea lor (reclamant, pârât) este aceeași sau inversată.

Obiectul unei cauze este reprezentat de pretenția concretă dedusă judecății, iar identitatea există atât timp cât ambele cereri urmăresc stabilirea aceluiași drept.

Cauza este reprezentată de fundamentul pretenției afirmate și este reprezentată nu numai de regula de drept, ci și de împrejurările de fapt datorită cărora se aplică acea regulă.

Autoritatea de lucru judecat prezintă două aspecte: unul pozitiv şi unul negativ. În speţa de faţă este incident aspectul negativ care priveşte partea care a pierdut procesul şi care se referă la faptul că aceasta este împiedicată să mai repună în discuţie, între aceleaşi părţi, aceleaşi pretenţii şi invocându-se acelaşi temei juridic.

Obiectul nu este schimbat de faptul că s-a formulat inițial o acțiune având ca partaj judiciar, iar în prezent o acțiune prin care se urmărește ieșirea din indiviziune, atât timp cât poartă, potrivit susținerilor reclamantului și raportat la schița raportului de expertiză topografică din dosarul ****/233/2014 și la precizările din ședința din data de 22.02.2021, asupra acelorași suprafețe de teren și tind la stabilirea aceluiași drept – dreptul de proprietate asupra acelor suprafețe de teren prin sistarea stării de coproprietate.

Aceeași cerere de ieșire din indiviziune a fost formulată şi în dosarul nr. ****/233/2014, cerere pe care instanţa a respins-o pentru argumentele arătate mai sus, respectiv nu a fost dezbătută succesiunea de pe urma autorului L. M., sistarea stării de coproprietate neputându-se dispune în lipsa constatării calității moștenitorilor și a stabilirii cotelor părți pe cale notarială, prin emiterea unui certificat de moștenitor, sau pe cale judecătorească.

În dezacord cu cele susținute de către reclamantul L. S., instanța reține că legitimarea procesuală pasivă din cauza nr. ****/233/2014 și, implicit, însușirea de către acesta a calităţii de moştenitor, nu poate valora o dezbatere a succesiunii defunctei L. M., ci doar o modalitate de exercitarea a dreptului de opțiune succesorală, respectiv de acceptare a succesiunii.

Așadar, instanţa constată că, în ceea ce priveşte cererea de ieșire din indiviziune formulată de către reclamantul L. S., instanţa de judecată s-a pronunţat prin Sentinţa civilă nr. 2795/21.05.2018, în dosarul ****/233/2014, în sensul respingerii acesteia, rezultând  identitatea de părţi, de cauză, precum şi de obiect, între cele respectiva cauză și prezenta cauză.

Respectarea principiului autorităţii de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilităţii raporturilor juridice, că o chestiune litigioasa odată tranşată de instanţă să nu mai poată fi adusă înaintea judecăţii.

Cum repunerea în discuţie într-o nouă procedură judiciară a aceloraşi cereri şi în contradictoriu cu aceleaşi părţi ar însemna ignorarea efectelor juridice ale acestei hotărâri si menţinerea pe termen nelimitat a unui conflict între părţi, ceea ce ar afecta grav siguranţa raporturilor juridice civile si încrederea în sistemul judiciar, în temeiul art.432 Cod procedură civilă, instanţa va admite excepţia autorităţii de lucru judecat,  urmând a respinge cererea de chemare în judecată pentru existența autorității de lucru judecat.