Anulare proces-verbal de contravenție. Inversarea prezumției de legalitate.

Fiind un act autentic până la dovada contrară, procesul-verbal se bucură de o prezumţie de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său, dacă au fost constatate direct, prin propriile simţuri de către agentul constatator, sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul.

În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului, procesul-verbal de contravenţie beneficiază de prezumţia de autenticitate, veridicitate şi legalitate, având forţă probantă prin el însuşi, aşa cum a statuat şi Curtea Europeană în cauza Ioan Pop c. României, Curtea neînlăturând prezumţia de legalitate a procesului-verbal din procedura contravenţională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumţia de nevinovăţie specifică materiei şi prezumţia de legalitate şi validitate a procesului-verbal de contravenţie.

Inversarea prezumţiei de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal în favoarea petentului nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci acesta trebuia să administreze probe din care să rezulte contrariul. Odată declanşat controlul jurisdicţional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanţiile procedurale inerente unui demers judiciar.

Sentința civilă nr. 5271/18.07.2022 a Judecătoriei Galați

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal de constatare, instanţa reţine că acesta respectă toate prevederile impuse în mod imperativ de dispoziţiile art. 16 şi art. 17 din O.G nr. 2/2001, nefiind incidente cauze de natură a atrage sancţiunea nulităţii acestuia.

Astfel, instanţa constată că procesul-verbal încheiat cuprinde numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi domiciliul persoanei sancţionate, descrierea faptei pretinsă a fi săvârşită, data şi locul comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator. Descrierea faptei permite instanţei să aprecieze gravitatea faptei şi să verifice dacă sancţiunea aplicată petentului este proporţională cu gravitatea faptei.

Raportat la încadrarea juridică a faptei, consultând procesul-verbal, instanţa constată că acesta cuprinde o încadrare completă cu privire la fapta incriminată şi norma de sancţionare

Astfel, s-a reținut că potrivit disp. art. 16 lit. f din HCL nr. 339/2021 în aplicarea prevederilor prezentului regulament deținătorilor animalelor de companie le revin următoarele obligații: de a plimba animalele de companie (câni) pe domeniul public doar dacă aceștia  vor fi purtați în lesă indiferent de talie sau rasă câinii de talie mare și câinii reglementați de OUG nr. 55/2002 vor purta obligatoriu și botniță iar potrivit art. 23 din acelasi act normativ constituie contravenție și se sancționează cu amenda cuprinsă între 300 -1000 lei nerespectarea disp. art. 16.

De asemenea, instanţa va analiza prezentul act sancţionator prin raportare la dispoziţiile legale pretins încălcate, respectiv art. 19 alin. (1)-3 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod precum şi art. 17 alin. (7) din OG nr. 2/2001 conform căruia în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.

Astfel, lipsa indicării unui martor asistent și implicit încălcarea disp. art. 19 din OG 2/2001 poate atrage nulitatea relativă a procesului –verbal, nulitate condiționată de dovedirea unei vătămări.

Chiar dacă prezentul proces verbal de contravenţie nu cuprinde numele/prenumele unui martor asistent, nu a fost dovedită vreo vătămare de natură a conduce la sancţiunea nulităţii relative.

Astfel, chiar dacă dreptul la apărare a fost încălcat, petenta poate exercita toate apărările în faţa instanţei de judecată, orice vătămare fiind astfel acoperită.

Încălcarea dreptului poate fi acoperită prin garantarea dreptului la apărare în faţa instanţei de judecată, ce va analiza şi reţine toate apărările petentei, va putea acţiona, în sensul anulării procesului-verbal de contravenţie în cazul în care contestaţia va fi găsită întemeiată.

Sancţiunea nulităţii relative şi-ar găsi justificarea doar în ipoteza în care agentul constatator, nu a recurs la un martor asistent, deşi trebuia şi putea să facă acest demers iar în urma acestui aspect anumite circumstanţe ale procesului verbal şi ale faptei nu mai pot clarificate, dubiul trebuind să îi profite persoanei contraveniente.

În speţa de faţă, nu există această din urmă situaţie premisă.

În privinţa lipsei obiecţiunilor, având în vedere că prezentul proces verbal s-a încheiat în lipsa contravenientei, această obligaţie nu poate fi îndeplinită de către agentul constatator, fiind lipsită de conţinut sancţiunea prevăzută de actul normativ într-o asemenea situaţie.

Faţă de aceste aspecte, instanţa va reţine că procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost în mod legal întocmit de către agentul constatator.

Analiza temeiniciei procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei

Procesul-verbal este un act administrativ cu caracter individual care se bucură de o prezumţie relativă de legalitate şi temeinicie aplicabilă actelor administrative, în măsura în care a fost legal întocmit datorită faptului că agentul constatator, ca organ emitent, acţionează în calitate de reprezentant al unei autorităţi publice.

Procesul-verbal fiind legal întocmit şi beneficiind de prezumţia de legalitate şi temeinicie aplicabilă actelor administrative, reprezintă în sine un mijloc de probă concludent, care reclamă din partea persoanei în sarcina căreia se reţine săvârşirea faptei ieşirea din pasivitate, prin propunerea de probe care să poată răsturna prezumţia relativă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Anghel contra României, hotărârea din 4 octombrie 2007, a apreciat faptul că materia contravenţională aparţine domeniului penal, acuzatul-contravenient beneficiind de prezumţia de nevinovăţie, sarcina probei contrare incumbând acuzatorului, respectiv organului constatator.

Instanţa reţine, totuşi, că nici una dintre garanţiile procesuale pe care le prevede art. 6 C.E.D.O. nu are un caracter absolut, deoarece limitele până la care funcţionează prezumţia de nevinovăţie şi conţinutul obligaţiei autorităţilor de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte. 

Fiind un act autentic până la dovada contrară, procesul-verbal se bucură de o prezumţie de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său, dacă au fost constatate direct, prin propriile simţuri de către agentul constatator, sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul.

În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului, procesul-verbal de contravenţie beneficiază de prezumţia de autenticitate, veridicitate şi legalitate, având forţă probantă prin el însuşi, aşa cum a statuat şi Curtea Europeană în cauza Ioan Pop c. României, Curtea neînlăturând prezumţia de legalitate a procesului-verbal din procedura contravenţională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumţia de nevinovăţie specifică materiei şi prezumţia de legalitate şi validitate a procesului-verbal de contravenţie.

Inversarea prezumţiei de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal în favoarea petentului nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci acesta trebuia să administreze probe din care să rezulte contrariul. Odată declanşat controlul jurisdicţional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanţiile procedurale inerente unui demers judiciar.

Instanța reține, potrivit cuprinsului procesului verbal de contravenție, că agentul constatator, a sesizat faptul că petenta își plimba câinele de companie, de talie mare fără a avea botniță (agentul constatator nu a specificat rasa și nici înălțimea exactă a câinelui).

Fapta este prevăzută și sancționată de prevederile art. 23 prin raportare la art. 16 din hcl nr. 339/2021 potrivit căruia deținătorilor animalelor de companie le revin următoarele obligații: de a plimba anumalele de companie (câni) pe domeniul public doar dacă aceștia  for fi purtați în lesă indiferent de talie sau rasă câinii de talie mare și câinii reglementați de OUG nr. 55/2002 vor purta obligatoriu și botniță.

Astfel, obligația deținătorilor de câini de talie mare este de a-i purta în botniță, pe domeniul public, în caz contrar, fapta acestora reprezintă contravenție.

Revenind la cuprinsul actului sancționator, instanța observă faptul că agentul constatator a încadrat câinele petentei în categoria celor de talie mare (și nu a celor prevăzuți de OUG nr. 55/2002).

Pornind analiza de la această caracteristică (talia câinilor), instanța reține că potrivit Capitolului II, lit. q  din HCL nr. 339/2021 talie câini -în mod convențional câinii sunt clasificați după talie(înălțimea de la sol până la greabăn) în următoarele categorii: talie mare -peste 65 cm, talie medie 50-65 cm.

Petenta a dovedit, cu carnetul de sănătate seria b nr. 11051700 emis de Cabinet Veterinar ... că deține un câine din rasa Labrador, culoare negru, născut la data de 10.02.2021, microcipat din luna aprilie 2021 (fiind prima vizită la veterinar).

Conform planșelor foto atașate, câinele petentei are 60 cm, măsurătoarea realizându-se de la baza labelor până la greabăn (regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât și spinare).

În acest context, instanța reține că petenta nu a încălcat disp. art. 16 lit. f din HCL nr. 339/2021 întrucât nu avea obligația de a plimba câinele cu botniță, acesta fiind de talie medie și nu mare.

Instanța subliniază faptul că intimata, nici cu ocazia întocmirii raportului cu activitățile desfășurate în data de 06.02.2022 și nici la momentul depunerii întâmpinării nu a oferit informații cu privire la rasa și felului în care s-a ajuns la concluzia faptului că animalul de companie a petentei este de talie mare pentru a combate susținerile acesteia.

Domenii speta

Spete similare