Civil.plângere contravenţională – depăsirea limitei legale de viteză – eroare de măsurare a aparatului radar, autotestarea, existenţa unor influenţe naturale

PLÂNGERE CONTRAVENŢIONALĂ – DEPĂSIREA LIMITEI LEGALE DE VITEZĂ – EROARE DE MĂSURARE A APARATULUI RADAR, AUTOTESTAREA, EXISTENŢA UNOR INFLUENŢE NATURALE

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, la data de 10.03.2020, sub nr. ..../200/2020, petentul DVM, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean Buzău, a solicitat anularea procesului-verbal seria PBZX nr. ... din data de 23.02.2020 și, în consecință, exonerarea de plata amenzii în cuantum de 1305 lei și înlăturarea pedepsei complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

În motivarea cererii, petentul a arătat că, prin procesul verbal de contravenție seria PBZX nr. ... din data de 23.02.2020 a fost sancționat cu pedeapsa amenzii în cuantum de 1305 lei, aplicându-i-se un număr de 9 puncte-amendă și pedeapsa complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. (e) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care sancționează depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus.

Petentul a apreciat că starea de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal contestat este eronată și a susținut că viteza cu care se deplasa în data de 23.02.2020 pe acel tronson de drum era inferioară celei de 153 km/h,  acesta fiind motivul pentru care a solicitat vizionarea înregistrării vitezei de deplasare, așa cum a specificat în cuprinsul obiecțiunilor reținute în cuprinsul procesului-verbal în cauză.

Petentul a arătat că sarcina probei îi revine agentului constatator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției. În acest context, a invocat dispozițiile art. 3.5.1.  din Norma de metrologie legală NML 021-05 din 23 noiembrie 2005 care stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, înregistrările efectuate trebuind să surprindă viteza de deplasare a autovehiculului, numărul de înmatriculare al acestuia, astfel încât să se poată stabili că este cel condus de petent, și sectorul de drum pe care se deplasa, astfel încât să se poată determina care era limita maximă admisă și cu cât a fost încălcată aceasta, probă concludentă numai în măsura în care întrunește toate condițiile cerute expres de art. 3.5.1. din NML.

În continuare, petentul a susținut că, în conformitate cu prevederile art. 4 din NML, măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați care folosesc cinemometre verificate metrologic, marcate și sigilate în conformitate cu prevederile NML și însoțite  de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.

De asemenea, petentul a solicitat ca instanţa să aibă în vedere, influențele naturale care pot exista asupra aparatului radar, invocând dispozițiile pct. 4.1...4.3 din NML 021-05, şi a descris principiul de funcționare al unui aparat radar şi logica procesului de măsurare al cinemometrului care trebuie să fie astfel concepută încât să nu poată fi atribuită o măsurare de viteză unui autovehicul care nu are nicio legătură cu aceasta viteză, precum și în cazurile de încrucișări sau depășiri între vehicule, când acestea se află simultan în raza de măsurare a cinemometrului sau când cinemometrul este utilizat în regim de deplasare a autovehiculului pe care este instalat, în astfel de situații neputându-se stabili cărui autovehicul îi revine viteza măsurată.

Petentul a menționat că înregistrarea efectuată trebuie să conțină și mențiunea că a fost efectuată autotestarea aparatului.

Totodată,  petentul a arătat că alt argument în susținerea nelegalității și netemeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției, este neaplicarea de către agentul constatator a erorii maxime tolerate prevăzute de norma de metrologie legală. Referitor la această marjă de eroare, petentul a redat prevederile art. 3.1.1. din Norma nr. 021-05 şi a apreciat că, în lipsa unor dispoziții legale exprese, în cazul vitezei măsurate cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, eroarea maximă tolerată prevăzută de norma de metrologie legală se aplică de agentul constatator la momentul constatării contravenției și încheierii procesului-verbal, iar în caz de neconformare de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, întrucât prin dispozițiile O.U.G nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cât și prin cele ale Normei de metrologie legală, nu se stabilește autoritatea competentă să aplice aceasta eroare. Petentul a susținut că această împrejurare creează în opinia petentului un dubiu cu privire la starea de fapt reținută prin procesul-verbal contestat în ceea ce privește valoarea vitezei măsurate, potrivit principiului in dubio pro reo, apreciind că acesta îi profită, neputându-se susține că a  depășit viteza maximă prevăzută de lege pentru acel sector de drum cu 53 km/h, fapta neîncadrându-se în prevederile art. 102 alin. (3) lit. (e) din OUG nr. 195/2002.

În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 și pe cele ale Normei de metrologie legală NML 021-05 din 23.11.2005.

În dovedirea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a anexat, în fotocopie, procesul-verbal de constatare a contravenției contestat (fila 11). De asemenea, a solicitat ca intimatul să depună fotografiile de autotestare a aparatului radar, imaginile surprinse de aparatul radar, buletinul de verificare metrologică, certificatul de omologare pentru aparatul radar şi numele şi dovada deținerii atestatului de către operator.

Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în acest sens fiind atașată chitanța seria CNPRWB168 NR. .../27.03.2020.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale arătând, în esență, că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat este temeinic. De asemenea, a menționat că, la data de 23.02.2020, ora 17:08, petentul, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare TR ... ...., pe DN2 E85, în afara localităţii Poşta Câlnău, jud. Buzău, a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 153 km/h.

Intimatul a precizat că agentul constatator a efectuat activitatea de măsurare a vitezei autovehiculelor cu aparatul radar TruCam seria TC006015 acesta folosindu-se în regim staţionar, adăugând că acest mijloc tehnic este verificat metrologic. A mai arătat că verificarea cerinţelor cuprinse in NML 021-05 se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model şi cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele. De asemenea, arată că măsurătorile efectuate, după verificarea metrologică a acestuia sunt legale şi asupra lor nu se poate interveni.

Intimatul a susținut că petentul a încălcat dispozițiile art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 - 208 C.proc.civ.

În dovedirea celor susținute, intimatul a solicitat încuviințarea mijloacelor materiale de probă constând în înregistrare video și planșă foto, precum și a probei cu înscrisuri, în acest sens depunând la dosar atestat de operator radar și buletin de verificare metrologică, toate aflându-se pe CD-ul depus de intimat la dosarul cauzei (fila 29). Totodată, intimatul a depus transcrierea mecanică a procesului-verbal seria PBZX nr. ..../23.02.2020 (fila 28).

La data de 9 septembrie 2020, petentul a  depus prin poşta electronică concluzii scrise prin care a solicitat admiterea plângerii contravenţionale și anularea procesului-verbal contestat, cu consecinţa exonerării de la plata amenzii în cuantum de 1305 lei şi înlăturarea pedepsei complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile. În esenţă, au fost reiterate argumentele cererii introductive, petentul susţinând în plus că viteza de deplasare a maşinii era de 141 km/h conform indicativului „capture speed” de pe înregistrarea video, iar nu cu cea de 153 km/h ce aparţine indicativului „ measured speed”, această din urmă viteză fiind ajustată cu coeficientul aferent distanței la care de regulă este amplasat aparatul radar față de suprafața pe care se deplasează efectiv autovehiculul, rezultând o discrepanţă de 12 km/h, aspect ce încalcă art. 3.1.1 lit. b) din NML 021-05/23.11.2002 ce prevede un maxim al erorii de 3% din viteza măsurată, respectiv 3 % din 153 km/h fiind 4,59 km/h.

Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat pentru petent și intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și mijloacele materiale de probă constând în înregistrarea video și planșă foto, apreciind aceste probe ca fiind admisibile, concludente și utile soluționării cauzei. Totodată instanţa a respins proba cu celelalte înscrisuri a căror administrare a fost solicitată de către petent, ca nefiind utile soluționării cauzei.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 23.02.2020 s-a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria PBZX nr. ... (fila 11) de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Buzău – Serviciul Rutier, prin care s-a reținut că, la aceeași dată, la ora 17.08, petentul DVM a condus autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare TR ... ..., pe DN2 E85, în afara localității Poșta Câlnău, fiind înregistrat de aparatul radar TruCAM TC 006015, în timp ce circula cu 153 km/h, depășind cu 53 km/h limita de viteză admisă pe acel sector de drum.

În conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și hotărăște asupra sancțiunii stabilite.

În primul rând, instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, petentul primind procesul-verbal contestat la data de 23.02.2020, iar plângerea contravențională fiind înregistrată la data de 10.03.2020.

Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, prevăzute sub sancțiunea nulității. Astfel, instanța constată că procesul-verbal contestat conține toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv numele și prenumele agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, codul numeric personal al acestuia din urmă, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Potrivit art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, numele, prenumele, domiciliul și codul numeric personal ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, termenul de exercitare a căii de atac și instanța la care se depune plângerea.

Cu toate acestea, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de contravenție pentru lipsa uneia dintre mențiunile prevăzute în art. 16 din O.G. nr. 2/2001, petentul trebuie să facă dovada existenței unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin aplicarea sancțiunii nulității, întrucât lipsa mențiunilor de la art. 16 din O.G. nr. 2/2001 nu e sancționată expres cu nulitatea.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța reține, cu titlu preliminar, că persoana sancționată se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa, însă această prezumție nu neagă valoarea probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției legal întocmit.

Astfel, în Cauza Ioan Pop contra României (Cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzațiilor în materie penală, calificare ce impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din C.E.D.O., îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul de apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valoare absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator. În concluzie, nu este înlăturată prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională, reținându-se în Hotărârea din 7 octombrie 1988, pronunțată în Cauza Salabiaku contra Franței (Cererea nr. 10519/83), că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar acestea nu trebuie să depășească limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei și prezervând dreptul la apărare. În același sens, în Cauza Haiducu și alții contra României (Cererea nr. 7034/07, decizia de inadmisibilitate din 13 martie 2012), Curtea Europeană a precizat că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 parag. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă sancționarea încălcărilor legislației în materia circulației rutiere, fiind important însă ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.

În prezenta cauză, instanța constată că fapta contravențională pentru care a fost sancționat petentul este prevăzută de art. 121 alin. (1) din Anexa nr. 1 la  H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit căruia conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare și sancționată de art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. În consecință, întrucât petentul a fost sancționat pentru o contravenție care se constată prin mijloace tehnice de către agentul constatator și nu în mod direct, prin propriile simțuri ale acestuia din urmă, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției este atenuată, revenindu-i agentului constatator sarcina de a proba că situația de fapt reținută în cadrul procesului-verbal contestat este una conformă cu realitatea, aspect ce rezultă și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Se impune a se preciza că, potrivit art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002, prin mijloc tehnic omologat și verificat metrologic se înțelege dispozitivul care stabilește concentrația de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei. Totodată, art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05, prevede faptul că înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.

Analizând probele aflate la dosarul cauzei, instanța constată că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat este susținută de acestea.

Astfel, din proba video aflată pe CD-ul depus de intimat la dosarul cauzei (fila 29) rezultă clar că autoturismul cu numărul de înmatriculare TR ... .... circula, la data de 23.02.2020, la momentul 17:08:16, cu viteza de 153 km/h, fiind astfel respectate prevederile art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05. Mai mult, se reține că intimatul a făcut dovada că aparatul radar folosit, respectiv aparatul radar TruCAM seria TC 006015, era conform cu normele legale la data săvârșirii faptei contravenționale, fiind verificat metrologic, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr. BBSC – 02.01 – ..., aflat pe suport CD, emis la data de 09.04.2019, având valabilitate de un an de la data emiterii, în consecință fiind valabil și la data de 23.02.2020, data înregistrării contravenției reținute în sarcina petentului. Totodată, intimatul a făcut dovada că aparatul radar în cauză a fost folosit de un operator atestat, astfel cum rezultă din atestatul formator/operator pistol laser TruCAM seria SCS nr. 266/26.05.2018 aparținând agentului principal de poliție RC, aflat pe suport CD.

Instanța reține că, din înregistrarea video, se observă în mod clar, fără dubiu, faptul că viteza înregistrată de aparatul radar în cauză, respectiv viteza de 153 km/h, aparține autoturismului cu numărul de înmatriculare TR ... ...., ținta aparatului radar fiind poziționată pe acest autoturism.

În ceea ce privește susținerea petentului cu privire la eroarea de măsurare a aparatului radar, instanța reține că, întrucât aparatul radar folosit avea buletin de verificare metrologică valabil la data constatării contravenției reținute în sarcina petentului, acesta era conform cu cerințele metrologice și tehnice, conform tabelului 1 din NML 021-05, din care rezultă că, cu ocazia verificării metrologice periodice se verifică dacă există erori de măsurare, în condiții normale de trafic, în regim staționar și în regim de deplasare. În plus, cerințele referitoare la erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei, reglementate în cuprinsul pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05, sunt aplicabile numai la încercarea pentru obținerea aprobării de model și la verificarea metrologică a unui aparat, nu la utilizarea efectivă a acestuia, buletinul de verificare metrologică atestând calitatea de mijloc de măsurare legal a aparatului radar în cauză, viteza înregistrată de acesta fiind aceeași cu viteza de deplasare a autovehiculului, valoare în raport cu care se aplică sancțiunea contravențională prevăzută de lege, în același sens fiind și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție din Decizia nr. 3/2018 pronunțată în recurs în interesul legii.

Totodată, instanța reține faptul că viteza cu care rula autoturismul la volanul căruia se afla petentul este cea de 153 de km/h, aceasta fiind viteza efectiv măsurată, în funcție de care se aplică sancțiunea contravențională aferentă, iar nu viteza care este indicată în dreptul rubricii „capture speed”.

Referitor la autotestarea aparatului radar instanţa reţine că aparatul radar utilizat în cauză îşi realizează automat autotestarea la pornire, iar în cazul în care caracteristicile sale nu sunt conforme acesta nu porneşte, aparatul blocându-se automat, funcția de autotestare fiind verificată cu ocazia emiterii buletinului de verificare metrologică. Faţă de aceste aspecte, instanţa respinge ca neîntemeiată și această apărare a petentului.

În ceea ce privește existența unor influențe naturale asupra aparatului radar, instanța reține că dispozițiile legale invocate de către petent, respectiv cele de la punctul 4 din Norma de metrologie legală 021-05 au fost abrogate de pct. 27 din anexa la Ordinul nr. 187/14.07.2009. În plus, instanța reține că, întrucât aparatul radar în cauză a fost declarat admis în urma verificării metrologice, rezultă că acesta este apt să înregistreze în mod corect viteza cu care circulă un autoturism, indiferent de existența altor factori care, în opinia petentului, ar putea avea vreo influență asupra măsurătorii.

În concret, instanța constată că nu există indicii care să ridice dubii cu privire la mijlocul tehnic folosit în cauză, astfel încât va concluziona că înregistrarea video efectuată de agentul constatator respectă normele legale și de metrologie, motiv pentru care înlătură toate susținerile petentului cu privire la dubiile ce ar putea exista cu privire la corectitudinea efectuării înregistrării.

În consecință, instanța constată că din probele administrate în cauză rezultă aceeași situație de fapt ca cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că în mod corect a fost reținută în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. (1) din Anexa nr. 1 la  H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționate de art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

În ceea ce privește locul unde a fost săvârșită fapta contravențională, din analiza înregistrării video, rezultă faptul că petentul a fost înregistrat de către aparatul radar conducând cu viteza de 153 km/h în afara localității. Cu privire la limita de viteză existentă pe tronsonul de drum în cauză, potrivit art. 49 alin. (4)  lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, limita maximă de viteză în afara localităților, pe drumurile expres sau pe cele naționale europene este de 100 km/h.

Cu privire la sancțiunile aplicate petentului, potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 1305 de lei, corespunzătoare a 9 puncte-amendă și, drept sancțiune complementară, s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, conform art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, fapta contravențională reținută în sarcina petentului fiind sancționată cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. În plus, petentului i s-a reținut permisul de conducere, conform art. 111 alin. (1) lit. c)  din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, criteriul ce trebuie avut în vedere la stabilirea sancțiunii contravenționale este proporționalitatea acesteia cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. În cauza dedusă judecății, petentul a fost sancționat pentru că nu a respectat limita maximă de viteză în afara localității, pentru această faptă fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii și fiindu-i reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Analizând gradul de pericol social al faptei contravenționale săvârșite, prin prisma criteriilor prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantumul minim prevăzut de lege este proporționale cu gradul de pericol social al faptelor.

Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, cu consecința reținerii permisului de conducere, instanța reține că aplicarea acesteia este obligatorie în cazul în care se depășește cu mai mult de 50 km/h viteza maximă admisă pe un sector de drum și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, astfel încât instanța constată că în mod legal i-a fost aplicată această sancțiune petentului. Totodată, instanța reține că sancțiunea complementară are un rol preventiv, scopul acesteia fiind înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, privind protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care nu respectă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic. Astfel, instanța apreciază că și această sancțiune este proporțională cu gravitatea faptei reținute în sarcina petentului, având în vedere că depășirea limitei legale de viteză este una dintre principalele cauze ale producerii accidentelor soldate cu consecințe deosebit de grave, fiind necesar ca petentul să conștientizeze gravitatea faptelor sale și riscurile la care îi expune pe ceilalți participanți la trafic prin nerespectarea prevederilor legale în vigoare.

Pe cale de consecință, având în vedere toate considerentele expuse anterior, instanța, reținând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției seria PBZX nr. ..../23.02.2020, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent.

Domenii speta

Spete similare