Incidenţa disp. art. 1402 alin. 7 C.pr.pen., în situaţia în care, în perioada de timp scursă în intervalul existent între două prelungiri ale măsurii preventive prev. de art. 136 lit. „b” C.pr.pen., organul poliţiei judiciare nu a efectuat actele pro...

Număr:  78/2011 (data: 30.10.2012)

Autor: Judecătoria Beclean

Domeniu asociat: plângere împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive prevăzute în art. 136 lit. b) şi c) (art. 140 ind. 2 Cod procedură  penală)

Incidenţa disp. art. 1402 alin. 7 C.pr.pen., în situaţia în care, în perioada de timp scursă în intervalul existent între două prelungiri ale măsurii preventive prev. de art. 136 lit. „b” C.pr.pen., organul poliţiei judiciare nu a efectuat actele procesuale consemnate ca şi argumente în admiterea propunerii sale de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe petentul L.M., având ca obiect plângere împotriva rezoluţiei procurorului.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă petentul - asistat de av. Dulămiţă Livia.

Procedura de citare, îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei,după care:

Apărătoarea petentului arată că menţine plângerea formulată în totalitate.

Reprezentantul parchetului şi apărătoarea petentului declară că nu au cereri prealabile de formulat şi nici excepţii de invocat.

Nefiind cereri de formulat şi probe de administrat în cauză, instanţa constată dosarul în stare de judecată şi acordă cuvântul pe  fond.

Având cuvântul pe fond, av. Dulămiţă Livia pune concluzii de admitere a plângerii, respectiv revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea  pe timp de 30 de zile .

Apreciază că măsura luată faţă de petent este exagerată, având în vedere că, prin aceasta, i se interzice petentului dreptul de a munci, de  a-şi câştiga existenţa şi de a beneficia de un trai decent. Pe de altă parte – mai arată apărătoarea petentului – în acest mod este încurajată săvârşirea de noi infracţiuni, câtă vreme petentul nu-şi poate asigura existenţa prin activităţi pe care le-ar putea presta şi în alte localităţi decât cea de domiciliu. 

Arată, totodată, că, în perioada 11.04.2011- 06.06.2011, s-au emis trei ordonanţe de către organul de urmărire penală în ceea ce priveşte măsura obligării de a nu părăsi localitatea, astfel că, practic, timp de două luni de zile, petentul nu a avut voie să părăsească localitatea de domiciliu, perioadă în care organul de anchetă nu a efectuat nici un act cercetare penală. Consideră că prelungirea acestei măsuri este una abuzivă, bazându-se pe o simplă speculaţie a organelor de anchetă, raportat la situaţia conform  căreia, în acest moment procesual, nu poate fi pusă în discuţie vinovăţia sau nevinovăţia petentului, ci doar sunt analizate datele şi indiciile comiterii unei presupuse infracţiuni.

Solicită ca instanţa să constate lipsa necesităţii unei noi prelungiri, respectiv lipsa motivării ordonanţei de prelungire a acestei măsuri şi - potrivit disp. art. 140 indice 2 al.7 C.pr.penală - să dispună revocarea acestei măsuri, având în vedere cele mai sus menţionate.

 Având cuvântul pe fond, reprezentanta Parchetului solicită respingerea plângerii şi, implicit, menţinerea măsurii luate faţă de petent, având în vedere că, la ora actuală, ancheta se află în derulare, că s-a procedat la audieri de martori şi s-au extins cercetările faţă de alţi  învinuiţi (sens în care se impune audierea/confruntarea acestora din urmă). Apreciază că această măsură se  impune a fi menţinută, respectiv că măsura luată este una blândă raportat la gradul de pericol social ridicat al faptei comise de către învinuit.

 Petentul prezent solicită admiterea plângerii, respectiv revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere că are minori în întreţinere, are datorii la bancă şi că traiul şi-l asigură din veniturile obţinute prin efectuarea transportului auto de persoane (fiind necesar a se deplasa şi în afara localităţii de domiciliu).

INSTANŢA

 Deliberând, constată:

 Prin plângerea înregistrată în termen la această instanţă sub nr. de mai sus, petentul L.M. a solicitat să se constate că prelungirea măsurii preventive dispusă prin Ordonanţa din data de  06.06.2011 nu este justificată şi - în conformitate cu disp. art.140 indice 2 al.7 C.pr.penală – instanţa să dispună revocarea acestei măsuri.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 12.04.2011, s-a luat faţă de el măsura obligării de a nu părăsi localitatea . De atunci, această măsură a fost prelungită cu încă 30 de zile, iar în prezent, respectiv la data de 06.06.2011, s-a dispus din nou prelungirea acestei măsuri.

S-a mai arătat în cuprinsul plângerii că, la data de  11.04.2011,  s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de el, astfel că de atunci a trecut un interval  de timp de 2 luni, timp în care nu a putut părăsi localitatea de domiciliu.

A mai arătat că, în tot acest interval de timp, nu s-au efectuat  acte de urmărire penală, astfel că singurul argument găsit pentru a i se prelungi această măsură preventivă l-a reprezentat „audierea de martori”.

A mai invocat faptul că, potrivit art. 145 al.2 C.p.penală,  „măsura obligării de a nu părăsi localitatea  poate fi prelungită în cursul urmăririi penale în caz de necesitate şi numai motivat”, respectiv că apreciază că ordonanţa din data de 06.06.2011 nu întruneşte aceste criterii, nefiind prezentat cazul de necesitate pentru prelungirea acestei măsuri şi - cu atât mai puţin – nefiind motivată această măsură.

Consideră că prelungirea acestei măsuri este una abuzivă,  bazându-se pe o simplă speculaţie a organelor de anchetă - de altfel, subiectivă - raportat la situaţia conform căreia, în acest moment, nu poate fi pusă în discuţie vinovăţia sau nevinovăţia sa, în calitate de  învinuit.

Totodată, apreciază că temeiurile avute în vedere la instituirea acestei măsuri preventive – a obligării de a nu părăsi localitatea - nu mai subzistă, având în vedere că a respectat obligaţiile impuse de procurorul de caz .

A mai arătat în motivarea cererii că prelungirea măsurii preventive de a nu părăsi localitatea trebuie examinată şi în raport  cu disp.  art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ale art. 2 din Protocolul nr. 4 Adiţional la Convenţia  menţionată. Astfel, potrivit paragrafului 2 al acestui din urmă text „orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa” , or, în speţa de faţă, el nu este liber în  a-şi părăsi  localitatea, astfel că drepturile sale sunt cu mult restrânse.

Solicită constatarea ca nejustificată a prelungirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea şi lipsa necesităţii unei noi prelungiri, respectiv a motivării acesteia, iar în conf. cu disp. art. 140 indice 2 al.7 C.pr.penală să se dispună revocarea acestei măsuri.

Analizând materialul probator existent în dosarul de urmărire penală, instanţa constată următoarele:

Prin rezoluţia din data de 10.04.2011, s-a dispus de către parchetul de pe lângă această judecătorie începerea urmăririi penale  faţă de învinuiţii C.C. şi T.T. pentru comiterea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice  prev. de art.321 C.penal, cu aplicarea art. 75 lit. a C.pen., respectiv portul fără drept în locurile şi împrejurările în care s-ar putea  primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor  ori s-ar putea tulbura  ordinea şi liniştea publică a cuţitului, pumnalului …, prev. de art.  2  al.1 pct.1 din legea 61/1991, ambele cu aplicarea art. 33 lit. „a” C.pen. şi a art. 37 lit. „b”  C.pen. (pentru învinuitul  T.T.).

Prin aceeaşi rezoluţie, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuiţii  C.E. sen., N.O., C.L., L.M. şi C.E. jr.  pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri  şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art.  321 C.pen., cu aplic. art. 75  lit. „a” C.penal.

S-a reţinut în fapt că, la data de 10.04.2011, în jurul orelor 19,30, pe raza localităţii Reteag au avut loc manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri şi s-a tulburat ordinea şi liniştea publică.

Astfel, fiind înarmaţi cu săbii (C.C. şi T.T.), un spray lacrimogen (N.O.) şi cu bâte (C.L., C.E. sen. şi C.E. jr.), învinuiţii s-au deplasat către autoturismul de serviciu  al Poliţei Comunale Petru Rareş, în care era refugiată partea vătămată L.A. şi au ignorat somaţiile  agentului de poliţie aflat la faţa locului, obligându-l pe acesta să uzeze de armamentul din dotare.

Prin ordonanţa şi rezoluţiile din data de 05.05.2011, s-au extins cercetările şi s-a dispus începerea urmăririi penale şi faţă de învinuiţii C.C. jr. - pentru infracţiunea  prev. de art. 321 C.penal, cu aplicarea  art. 75 lit. „a” C.penal  şi a art. 99 şi următ. C.penal – C.E. jr. - pentru infracţiunea prev. de art. 86 al.1 din OUG 195/2002 modif. - şi L.A.V. - pentru infracţiunile prev. de art. 321 C.pen. cu aplic. art. 75 lit. „a” C.penal şi a art. 86 al.1 din OUG 195/2002 modif., cu aplic. art. 33 lit. „a” C. penal.

S-a reţinut că învinuitul minor C.C. jr. a participat alături de ceilalţi învinuiţi la acţiunea agresivă, acţiune care l-a determinat pe poliţistul ce a intervenit la eveniment să facă uz de armamentul din dotare. Cu privire la învinuitul C.E. jr. s-a reţinut că acesta s-a deplasat la locul faptei la volanul  unui autoturism, deşi nu deţinea permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, iar referitor la învinuitul L.A.V. că a condus pe drumul public autoturismul tatălui său (al părţii vătămate L.A.), fără a deţine permis de conducere şi a avut manifestări  prin care a adus atingere bunelor moravuri.

Instanţa a mai reţinut că, în cauză, s-a luat măsura reţinerii faţă de învinuiţii C.C., T.C., C.E. sen., N.O., C.L. şi C.E. jr. pentru o perioadă de 24 ore, iar, ulterior - prin Ordonanţa din data de 12.04.2011 - s-a luat  faţă de învinuiţii sus menţionaţi măsura obligării de a nu părăsi localitatea R…, com. P…, jud. BN, fără încuviinţarea procurorului, pentru o perioadă de 30 de zile.

Faţă de împrejurarea că era necesar a se proceda la efectuarea altor acte de cercetare (audiere martori, extindere cercetări, întocmire referat cu propunerea corespunzătoare), prin referatele din data de 02.05.2011, respectiv 02.06.2011, organul poliţiei judiciare a propus prelungirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea faţă de învinuitul L.M., propunerea organului poliţiei judiciare  fiind apreciată întemeiată de către procuror.

Pe cale de consecinţă, în virtutea disp. art.  145 al. 2 C.pr.penală, acesta a dispus de două ori prelungirea măsurii obligării învinuitului de a nu părăsi satul R… , jud. BN,  fără încuviinţarea procurorului, pentru o perioadă de câte 30 zile, începând cu data de 12.05.2011 şi până la data de 10.06.2011, respectiv 11.06.2011 şi până la data de  10.07.2011.

Pe durata acestei măsuri, învinuitul a fost obligat să respecte următoarele obligaţii:

a). să se prezinte la organele de urmărire  penală, ori de câte ori este chemat;

b). să se prezinte la organul de poliţie din cadrul Poliţiei Comunale Petru Rareş, jud. B.N - desemnat cu supravegherea de către procuror - conform programului de supraveghere  întocmit de  organul de cercetare penală sau de câte ori este chemat;

c). să nu îşi schimbe locuinţa  fără încuviinţarea procurorului;

d). să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie  de arme;

e). să nu conducă nici un autovehicul;

f). să nu se apropie de partea vătămată L.A. , zis “P…”, de martorii V.A.,  V.S., C.V.D., C.S., L.A.V., F.A., F.A.G., B.A.I., D.B., O.D.M., V.V., de  ceilalţi învinuiţi în cauză şi să nu comunice cu toate persoanele menţionate în mod direct sau indirect.

Analizând materialul probator existent la dosarul de urmărire penală, instanţa constată, contrar celor declarate de reprezentantul parchetului, că, în speţă, organul de cercetare penală a dat dovadă de lipsă de diligenţă în efectuarea actelor procesuale.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., atunci când nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.

Revocarea acestei măsuri poate fi dispusă în orice stadiu al procesului, dacă interzicerea dreptului la libera circulaţie nu mai este proporţională cu situaţia ce a creat-o.

Faţă de împrejurarea că, până la acest moment, respectiv în perioada de timp scursă în intervalul celor două prelungiri ale măsurii preventive sus menţionate organul poliţiei judiciare nu a efectuat actele procesuale consemnate ca şi argumente în admiterea propunerii sale de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv : extinderea cercetărilor penale şi audieri de martori, instanţa apreciază că această măsură nu se mai justifică a fi menţinută şi, implicit, că buna desfăşurare a urmăririi penale poate fi asigurată şi în aceste din urmă condiţii.

 În conformitate cu art. 25 din Constituţia României, dreptul la libera circulaţie în ţară şi străinătate este garantat, fiecărui cetăţean fiindu-i asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară, iar - potrivit art. 53 din legea fundamentală - restrângerea unor drepturi sau a unor libertăţi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, cu condiţia ca această măsură să fie proporţională cu situaţia ce a determinat-o.

Inexistenţa vreunui temei care să justifice menţinerea în continuare a măsurii preventive este supusă aprecierii instanţei, care are îndatorirea de a constata dispariţia temeiului pentru care a fost luată măsura preventivă.

         În speţă, revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea pe considerentul îndeplinirii condiţiilor prevăzute în art. 139 alin. (2) teza a II-a raportat la art. 145 C. proc. pen. trebuie examinată, însă, şi în raport cu dispoziţiile art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dar şi a art. 2 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia menţionată.

Paragraful 3 al aceluiaşi articol statuează că „exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.”

În sistemul european de protecţie a drepturilor omului, conceptul de libertate are două componente: primul este cel prevăzut în art. 5 din Convenţie care garantează libertatea şi siguranţa persoanei, acestea privind libertatea sa fizică, şi anume dreptul oricărei persoane de a nu fi reţinută sau arestată în mod abuziv; cel de-al doilea priveşte restricţiile la libertatea de circulaţie, care intră în domeniul de aplicare al art. 2 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţie. Dreptul la liberă circulaţie atât în interiorul unui stat, cât şi între state nu este absolut, exercitarea acestuia putând face obiectul unor restrângeri, astfel cum sunt prevăzute în art. 2 paragraful 3 din Protocolul nr. 4.

Cât priveşte necesitatea menţinerii măsurii preventive într-o societate democratică, instanţa europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăţi democratice, în special preeminenţa dreptului. Pe de altă parte, autorităţile judiciare naţionale pot dispune restrângerea libertăţii de mişcare a unei persoane cu respectarea necesităţii proporţionalităţii măsurii şi a scopului pentru care aceasta a fost aplicată.

În ultimii ani, instanţa europeană a precizat condiţiile în care aplicarea de către autorităţile naţionale a unei măsuri ce constituie o limitare a libertăţii de circulaţie este compatibilă cu disp. art. 2 paragraf 3 din Protocolul nr. 4, în special privind caracterul ei necesar într-o societate democratică şi respectarea raportului de proporţionalitate între asemenea măsuri şi scopul urmărit prin dispunerea lor.

Nu în ultimul rând, trebuie avută în vedere şi existenţa prezumţiei de nevinovăţie, consacrată de art. 5 ind. 2 C.pr.pen, conform căreia orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.

Ori, în speţă, până la acest moment -  aşa cum s-a arătat anterior – nu au mai fost efectuate acte procesuale, de natură să justifice menţinerea măsurii preventive dispusă faţă de învinuit.

Din cuprinsul actelor existente în dosarul de urmărire penală, instanţa reţine că audierea martorilor nominalizaţi în cuprinsul ordonanţelor de prelungire a măsurii preventive s-a realizat la data de 10.04.2011 şi la data de 11.04.2011, respectiv în perioada când activă era ordonanţa prin care se luase măsura preventivă prev. de disp. art. 136 alin. 1 lit. „b” Cod pr. penală şi, implicit, anterior prelungirii acestei măsuri.

Instanţa constată, de asemenea, că în aceeaşi perioadă sus menţionată – mai exact la data de 05.05.2011 - s-a realizat şi extinderea cercetărilor penale faţă de învinuiţii C.C. jr., C.E. jr. şi L.A.V.

Reiese, prin urmare, că restrângerea dreptului de circulaţie a petentului învinuit se poate realiza în condiţiile respectării unui termen rezonabil şi – ceea ce este esenţial – atunci când buna desfăşurare a urmăririi penale reclamă acest lucru. Din actele procesuale existente la dosarul de urmărire penală, instanţa nu a putut să reţină, însă, întrunirea acestor condiţii, cât timp în perioada de timp aferentă primei prelungiri a măsurii preventive în discuţie – în concret, la data de 01.06.2011 – s-au emis două adrese către Instituţia Prefectului – S.P.C.R. P.C.I.V. Bistriţa-Năsăud pentru a se verifica dacă învinuiţii C.E. şi L.A. figurează ca şi deţinători ai permisului de conducere (fil. 98-99).

Organele de urmărire penală au obligaţia de a-şi procura probe în vederea soluţionării dosarelor prin mijloace legale, fără a îngrădi nici un drept al persoanelor cercetate, cu atât mai mult cu cât, în speţă, până la acest moment, nu  s-au mai efectuat alte acte procesuale.

Constatându-se că învinuitul a respectat întocmai dispoziţiile organului de urmărire penală, instanţa consideră că menţinerea în continuare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de acesta nu ar reprezenta o măsură proporţională cu situaţia care a determinat-o.

Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 1402 C.pr.pen., instanţa va admite plângerea împotriva ordonanţei procurorului privind prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea formulată de petentul L.M., sens în care va dispune – potrivit dispoziţiilor art. 1402 alin. 7 C.pr.pen.-  revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin Ordonanţa procurorului pronunţată la data de 06.06.2011 în dosarul nr. 234/P/2011 şi prelungită pentru 30 zile, începând cu data de 11.06.2011 şi până la data de 10.07.2011.

Văzând şi disp. art. 192 alin. 3 C.pr. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E:

În baza disp. art. 1402 C.pr.pen., admite plângerea formulată de petentul L.M. - fiul lui M…. şi F. , născut la data de …., în loc. .. , jud. BN, domiciliat în loc. …, nr. .., jud. Bistriţa-Năsăud, CNP …… - împotriva Ordonanţei procurorului privind prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, pronunţată la data de 06.06.2011 în dosarul nr. 234/P/2011 - şi, în consecinţă:

- revocă măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură prelungită prin ordonanţa sus menţionată pentru 30 zile, începând cu data de 11.06.2011 şi până la data de 10.07.2011.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare.

Dată în şedinţa camerei de consiliu.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16.06.2011, ora 18,30.

Domenii speta

Spete similare