Plângere la contraventie

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BRAȘOV

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 4/R

Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE – O. A.

JUDECĂTOR – O. S.

JUDECĂTOR – M. S.Ş.

GREFIER – C. A.

Pe rol fiind soluţionarea recursului formulat de recurenta petentă S.C. M.I. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 9326/03.06.2013 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. XXX/197/2012, în contradictoriu cu intimata GARDA FINANCIARĂ BRAŞOV, având ca obiect „anulare proces-verbal de contravenţie”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa constată depusă la dosar la data de 14.11.2014, prin serviciul registratură, din partea intimatei întâmpinare în două exemplare.

Instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 86 Cod procedură civilă, a comunicat prin agent procedural către recurenta petentă un exemplar al întâmpinării depuse la dosar de intimata.

Instanţa constată cauza în stare de judecată.

Faţă de actele şi lucrările dosarului, instanţa rămâne în pronunţare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului de faţă, reţine că:

Prin sentinţa civilă nr. 9326 din data de 03.06.2013, Judecătoria Braşov a respins plângerea formulată de partea petentă S.C. M.I. S.R.L., în contradictoriu cu partea intimată GARDA FINANCIARĂ BRAŞOV şi a menţinut procesul-verbal seria H 0247718/2012 încheiat de  partea intimată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Ca urmare a controlului operativ si inopinat efectuat in data de 28-11-2012 la punctul de lucru aparţinând S.C. M.I. S.R.L., s-a constatat faptul ca operatorul economic verificat, aferent bunurilor comercializate si sumelor încasate, nu emitea bonuri fiscale. La momentul controlului, la punctul de lucru a fost identificata suma de 39 lei, suma care nu a putut fi justificata prin raportul zilnic sau prin alt document justificativ prevăzut de lege.

Fapta reprezintă contravenţia prevăzuta ca atare la art. 10 lit. „b” din O.U.G. nr. 28/1999 Rep. şi în consecinţă s-a dispus sancţionarea societăţii cu avertisment, confiscarea sumei de 39 lei si suspendarea activităţii punctului de lucru pentru o perioada de trei luni de zile conform procesului-verbal nr. 130328/28-11-2012.

Instanţa reţine că, sub aspectul temeiniciei, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenţie face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumţie relativă  de legalitate şi veridicitate, care prin ea însăşi nu este contrară art. 6 par. 2 a CEDO.

Instanţa mai reţine că prezumţia de nevinovăţie nu este una absolută, ca de altfel nici obligaţia acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancţionate este extrem de mare, aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor consacrate de art. 6 a CEDO în materie penală ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenţii si ar pune în sarcina autorităţilor ce aplica astfel de sancţiuni o povara excesiva si nejustificata (decizia CEDO de inadmisibilitate în cauza Falk împotriva Olandei).

Procesul-verbal prin care contravenienta a fost sancţionată face dovada deplină cu privire la situaţia de fapt reţinută in cuprinsul sau, bucurându-se de prezumţia de legalitate si veridicitate, pana la proba contrarie, proba ce revine conform art. 1169 Cod civil, petentei.

Pentru orice sumă deţinută la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor legiuitorul român  a stabilit că trebuie sa existe o justificare legală, sub forma unui document, care sa fie prevăzut in mod expres de legiuitor.

Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 Rep. „Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând operatorilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, in registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă si se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat....”.

În sensul dispoziţiilor art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 Rep, sumele deţinute la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor  pot fi justificate numai prin date înscrise in :

- documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale;

- registrul special menţionat la art. 1 alin. 4 din ordonanţa, pana la repunerea in funcţie a aparatelor de marcat electronice fiscale;

- prin facturi fiscale;

Sumele deţinute la punctul de vânzare a bunurilor sau prestare a serviciilor direct către populaţie, care nu pot fi justificate prin aceste documente, se confiscă.

Atât la momentul controlului cât şi ulterior, societatea contravenientă nu a putut să prezinte un înscris prin care să justifice provenienţa sumei de 39 lei in condiţiile legii. Audierea unui martor nu poate acoperi lipsa înscrisului cerut de lege şi astfel proba solicitată de petentă a fost respinsă ca nefiind utilă cauzei.

Faţă de lipsa documentelor prevăzute de legiuitorul român pentru suma de 39 lei deţinută de societatea contravenientă au fost aplicate atât  ca sancţiuni contravenţionale principale cât şi complementare.

Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 Rep. instituie o prezumţie absolută în privinţa sumelor găsite în plus fata de cele înregistrate prin aparatul de marcat electronic fiscal, in sensul ca acestea provin din vânzări care nu au fost înregistrate, altfel ar fi uşor de eludat dispoziţiile legale care au ca scop stoparea evaziunii fiscale prin sancţionarea subiecţilor care nu înregistrează in aparatul de marcat in totalitate toate sumele rezultate din vânzări.

Instanţa apreciază că atâta timp cât în sarcina societăţii petente s-a reţinut săvârşirea contravenţiei prevăzută ca atare la art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 Rep. este evident că aplicarea sancţiunilor contravenţionale complementare constând in confiscarea sumei de 39 lei şi suspendarea punctului de lucru pe o perioada de trei luni de zile a fost şi este temeinică şi legală.

În ceea ce priveşte măsura complementară a suspendării activităţii pe o perioada de 3 luni, instanţa constată că susţinerile intimatei sunt întemeiate. Această măsură a fost dispusă de către organul constatator in temeiul art. 14 alin.2 din O.U.G. nr. 28/1999 Rep., dispoziţii legale potrivit cărora „Nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 10 lit.”b”, referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola - jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage si suspendarea activităţii unităţii pe o perioada de trei luni”.

Prin urmare, aceasta sancţiune se aplica “ ope legis” agenţilor economici care nu emit bonuri fiscale pentru toate produsele livrate adică tocmai contravenţia prevăzută ca atare la art.10 lit.”.b” din O.U.G. nr. 28/1999 Rep., contravenţie care a fost reţinută si în sarcina petentei astfel după cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de contravenţie seria H 0247718/2012.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse instanţa a constatat că faptul neemiterii bonurilor fiscale pentru toate produsele comercializate cu amănuntul sau prestările de servicii efectuate către populaţie atrage pe lângă aplicarea unei amenzi contravenţionale şi confiscarea sumelor de bani care nu pot fi justificate prin documente emise de aparatul de marcat electronic fiscal precum şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioada de trei luni.

Faţă de aceste considerente, instanţa a apreciat că fapta reţinută în sarcina petentei întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzută de dispoziţiile O.U.G. nr. 28/1999 Rep., motiv pentru care, având în vedere şi dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a respins plângerea contravenţională formulata ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termen legal petenta S.C. M.I. S.R.L., prin care a solicitat admiterea acestuia şi anularea procesului-verbal de contravenţie contestat.

În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că instanţa a interpretat greşit înscrisurile din cauză. Astfel, monetarul întocmit de barman care atestă că în casă, la momentul controlului, era suma de 55 lei, iar raportul x arată că pe casa de marcat erau marcaţi 16,5 lei. Ceea ce contestă recurenta este încadrarea faptei, respectiv faptul că diferenţa de 38,5 lei nu provine din vânzarea de marfă şi neemiterea de bonuri fiscale, aşa cum arată organul constatator, suma în cauză fiind lăsată de către administrator pentru a putea barmanul să dea rest clienţilor şi a se plăti o factură.

Actul normativ în baza căruia a fost sancţionată recurenta încriminează vânzarea de mărfuri fără a emite bonuri fiscale, însă societatea recurentă nu este în această situaţie, în fapt constatându-se un plus de casă, şi nu neemiterea unui bon fiscal.

În drept, recurenta invocă prevederile art. 404 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă.

Cererea de recurs este scutită de taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din O.G. nr. 2/2001.

Intimata A.N.A.F.-D.G.R.F.P. BRAŞOV-GARDA FINANCIARĂ BRAŞOV a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile atacate, ca fiind temeinică şi legală.(filele 6,7)

Examinând sentinţa recurată în raport de actele şi lucrările dosarului, de motivele de recurs invocate, având în vedere şi dispoziţiile art.304 indice 1 Cod procedură civilă privind examinarea cauzei sub toate aspectele, instanţa constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

La data de 28-11-2012 recurenta petentă a fost sancţionată cu avertisment, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 10 lit. „b” din O.U.G. nr. 28/1999 Rep., reţinându-se că aceasta nu emitea bonuri fiscale, aferent bunurilor comercializate si sumelor încasate; la momentul controlului, la punctul de lucru a fost identificata suma de 39 lei, suma care nu a putut fi justificata prin raportul zilnic sau prin alt document justificativ prevăzut de lege.

Prin acelaşi proces-verbal s-au dispus şi sancţiuni complementare, respectiv: confiscarea sumei de 39 lei si suspendarea activităţii punctului de lucru pentru o perioadă de trei luni.

Instanţa de fond a analizat şi a reţinut, în mod corect, faptul că procesul-verbal de contravenţie contestat este legal întocmit şi că recurenta petentă a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa prin acest act constatator.

Recurenta invocă faptul că suma de 38,5 lei, identificată la data controlului în casa de marcat, era lăsată de administrator barmanului, pentru ca acesta să poată să dea rest clienţilor.

Această susţinere nu a fost însă dovedită de recurenta petentă, căreia îi revine sarcina probei. Cât timp suma a fost găsită de agentul constatator în casa de marcat şi nu într-un alt loc, iar recurenta petentă nu a putut să o justifice cu documente emise de aparatul de marcat electronic fiscal, în mod corect aceasta a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 10 lit. „b” din O.U.G. nr. 28/1999 Rep.

Sancţiunea avertismentului a fost corect individualizată de organul constatator, iar sancţiunile complementare au fost aplicate temeinic şi legal de organul constatator, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 3 şi din art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999 Rep.

Faţă de considerentele expuse anterior, în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa urmează să respingă recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 9326 din data de 03.06.2013, pronunţată de Judecătoria Braşov, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta SC M.I. SRL, cu sediul în mun.Braşov, str.Plugarilor nr.22B, jud.Braşov, împotriva sentinţei civile nr.9326 din data de 03.06.2013, pronunţată de Judecătoria Braşov, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 10.01.2014.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

O. A. O. S.   M. S. Ş.

GREFIER,

C. A.

Red.AO/31.01.2014

Dact.AC/03.02.23014/2 ex.

Jud. fond C.M.

Domenii speta

Spete similare