PENAL.Act sexual cu un minor în termenul de amânare a aplicării pedepsei

Act sexual cu un minor în termenul de amânare a aplicării pedepsei

I N S T A N Ţ A:

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. .../P/2020 din 24.08.2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, înregistrat la această instanţă la data de 25.08.2021, sub nr. .../200/2021, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului BV, pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 220 alin. 4 lit. b) CP rap. la art. 220 alin. 2 CP, art. 220 alin. 4 lit. b) CP, rap. la art. 220 alin. l CP şi art. 220 alin. 3 lit. b) CP rap. la art. 220 alin. l CP, cu aplicarea art. 35 alin. l CP.

În actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul, în vârstă de 25 de ani în prezent, în perioada 2016 — 01.03.2020, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întreținut în mod consimțit raporturi sexuale normale cu minora NVD, în timp ce aceasta avea vârsta de 12 ani și până când a împlinit vârsta de 16 ani, perioadă de timp în care minora se afla în ocrotirea sa în calitate de concubin al mamei acesteia.

Prin încheierea nr. 1615 din 24.11.2021, în procedura camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 1 CPP, a constatat legalitatea sesizării instanţei cu/prin rechizitoriul nr. .../P/2020 din 24.08.2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului BV, pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 220 alin. 4 lit. b) CP rap. la art. 220 alin. 2 CP, art. 220 alin. 4 lit. b) CP, rap. la art. 220 alin. l CP şi art. 220 alin. 3 lit. b) CP rap. la art. 220 alin. l CP, cu aplicarea art. 35 alin. l CP, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul menţionat.

Persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul, la întrebarea instanţei, formulată în temeiul art. 374 alin. 4 CPP a declarat că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanţa, aplicând dispoziţiile art. 375 alin. 1 CPP a audiat inculpatul, care a recunoscut săvârşirea faptei pentru care este trimis în judecată aşa cum este descrisă în actul de sesizare a instanţei.

La data de 01.02.2022 instanţa, în baza art. 386 alin. 1 CPP a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul BV din infracţiunea de act sexual cu un minor în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 220 alin. 4 lit. b) CP rap. la art. 220 alin. 2 CP, art. 220 alin. 4 lit. b) CP, rap. la art. 220 alin. l CP și art. 220 alin. 3 lit. b) CP rap. la art. 220 alin. l CP, cu aplicarea art. 35 alin. l CP, în infracţiunea de act sexual cu un minor în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 220 alin. 4 lit. b) CP raportat la 220 alin. 1 şi 2 CP şi art. 220 alin. 3 lit. b) CP cu aplicarea art. 35 alin. 1 CP şi cu aplicarea art. 5 CP, forma la data de 01.03.2020.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului BV (filele 22-23 și 26-27); declarația persoanei vătămate NVD (filele 15-18); declarația martorei NL (fila 31-32); declarația martorului TM (filele 34-35); declarația martorului BC (filele 37-38); copia xerox a certificatului de naștere emis pe numele copilului BEA (fila 17); precum şi alte înscrisuri cu valoarea probatorie, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 24.02.2020, organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul Secției 6 Poliție Rurală M s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, la începutul anului 2018, numitul BV, în vârstă de 24 de ani, a întreținut raporturi sexuale cu minora NVD, în vârstă de 14 ani. Sesizării i-a fost atribuit de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău nr. unic ..../P/2020 (fila 3).

Persoana vătămată NVD, în vârstă de 17 ani în prezent, este fiica numitei NL, aceasta din urmă fiind despărțită în fapt de soțul său respectiv tatăl minorei, NI de aproximativ 6 ani.

În cursul anului 2016 minora locuia împreună cu mama și fraţii săi într-un imobil din satul D, comuna P, județul Buzău.

În același imobil, format dintr-o singură cameră, locuia la acel moment și concubinul numitei NL respectiv inculpatul BV, în vârstă de 22 de ani. În urma relațiilor dintre aceștia au rezultat, potrivit declaraţiei martorei, un număr de 3 copii, aceasta având și 7 copii din căsătoria cu numitul NI.

Persoana vătămată, la vârsta de 12 ani a început să dezvolte unele sentimente față de inculpatul BV astfel că între aceștia a luat naștere o relație. În vara anului 2016, în timp ce se aflau la locuința inculpatului din satul C, comuna P, acesta i-a solicitat să întrețină relații sexuale, solicitare acceptată de către persoana vătămată.

Începând cu acea dată persoana vătămată a continuat relația cu inculpatul astfel că în cursul anului 2018 a rămas însărcinată. Aceștia au locuit în aceeași cameră însă inculpatul a continuat să întrețină relații sexuale atât cu concubina sa majoră, mama persoanei vătămate, cât și cu aceasta din urmă.

Potrivit certificatului constatator, la data de 30.12.2018 persoana vătămată NVD a dat naștere minorului NMA (fila 19).

Cu ocazia audierii, martora NL a arătat că în timp ce avea o relație de concubinaj cu inculpatul BV, conviețuind în imobilul său, acesta a început să aibă o relație cu fiica sa NVD, în vârstă de 13 ani la acel moment. În anul 2018 fiica sa a rămas însărcinată și întrebând-o aceasta a recunoscut că tatăl copilului este inculpatul. În luna februarie 2020 aceasta s-a mutat la locuința inculpatului cu care are în continuare o relație de concubinaj. Martora a mai precizat că nu este de acord cu relația celor doi întrucât și aceasta are 3 copii cu inculpatul BV (fila 32).

Martorul TM a arătat că îl cunoaște pe inculpatul BV din copilărie, iar acesta i-a povestit că în urmă cu 3 ani a întreținut raporturi sexuale cu numita NV care avea la acel moment 12-13 ani, iar aceasta a rămas însărcinată. În prezent cei doi s-au mutat împreună și doresc să își întemeieze o familie, inculpatul solicitându-i martorului să îi fie naș (fila 35).

Martorul BC a precizat că în urmă cu aproximativ 7 ani a primit-o în locuința moștenită de la părinții săi pe verișoara sa NL împreună cu cei 7 copii minori întrucât se despărțise de soțul său și nu avea unde locui. După aproximativ 6 luni aceasta a început o relație de prietenie cu BV din aceeași localitate, acesta mutându-se după o perioadă de timp în același imobil. În urma relației celor doi NL a mai născut 3 copii. Martorul a mai precizat că de câteva ori a surprins-o pe fiica numitei NL în vârstă de 12 ani în timp ce întreținea raporturi sexuale cu BV, aspecte pe care le-a adus la cunoștință verișoarei sale. După un timp aceasta a născut, iar în momentul de față locuiește împreună cu BV la locuința acestuia cunoscând că este din nou însărcinată (fila 38).

Fiind audiat în cauză inculpatul a declarat că în urmă cu 4 ani a cunoscut-o pe persoana vătămată NV care locuia în același sat și de comun acord au început o relație de prietenie totodată începând și să întrețină raporturi sexuale. În anul 2018 aceasta a rămas însărcinată, iar la finalul anului a dat naștere unui copil pe care îl recunoaște ca fiind al său. În luna februarie 2020 s-au mutat împreună la locuința sa și intenționează să își întemeieze o familie întrucât NVD este din nou însărcinată (fila 23).

În drept, fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 220 alin. 4 lit. b) CP raportat la 220 alin. 1 şi 2 CP şi art. 220 alin. 3 lit. b) CP cu aplicarea art. 35 alin. 1 CP şi cu aplicarea art. 5 CP, forma la data de 01.03.2020. Schimbarea de încadrare s-a dispus pentru a se reţine în mod mai clar încadrarea juridică şi pentru a se reţine art. 5 CP prin raportare la data de 01.03.2020, deoarece fără această menţiune s-ar înţelege că se reţine încadrarea actuală, care este mult în defavoarea inculpatului.

Faţă de situaţia de fapt şi de drept reţinută, instanţa, reţinând faptul că vinovăţia inculpatului a fost dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil, va dispune condamnarea acestuia.

Ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 220 alin. 4 lit. b) CP raportat la 220 alin. 1 şi 2 CP şi art. 220 alin. 3 lit. b) CP, forma la data de 01.03.2020 prin aplicarea art. 5 CP, se reduc cu 1/3 prin reţinerea art. 396 alin. 10 CPP. Astfel, vechile limite de pedeapsă de 3 la 10 ani se vor reduce la limitele de 2 la 6 ani şi 8 luni şi între aceste limite urmează ca instanţa să stabilească pedeapsa ce se va aplica.

Astfel, în baza art. 396 alin. 1 şi 2 CPP prin raportare la art. 220 alin. 4 lit. b) CP raportat şi la 220 alin. 1 şi 2 CP şi art. 220 alin. 3 lit. b) CP cu aplicarea art. 35 alin. 1 CP, cu aplicarea art. 5 CP, forma la data de 01.03.2020, şi cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP, va condamna pe inculpatul BV la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor în formă continuată, faptă din perioada 2016-01.03.2020.

La stabilirea şi dozarea pedepsei instanţa are în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 CP şi anume: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

La stabilirea pedepsei de 2 ani închisoare instanţa are în vedere circumstanţele de comitere ale faptei şi urmările concrete. Astfel, chiar dacă infracţiunea prezintă o gravitate abstractă destul de mare, în concret instanţa reţine că inculpatul nu a avut o modalitate calificată de comitere, ci mai degrabă lipsă de educaţie şi control. În acelaşi timp, instanţa reţine că acesta este într-o relaţie cu persoana vătămată din care urmează să se nască şi al doilea copil, cei doi dorind întemeierea unei familii.

Instanţa reţine că infracţiunea de act sexual cu un minor este chemată să protejeze libertatea sexuală a minorilor şi dezvoltarea acestora, aspecte care pot fi tulburate de începerea prematură, chiar dacă consimţită, a vieţii sexuale a minorilor. În acelaşi timp, inculpatul a făcut acest lucru cu scopul şi dorinţa de a întemeia o familie, motiv pentru care instanţa reţine că fapta nu prezintă în concret o gravitate foarte mare, iar minimul special aplicat este suficient.

Potrivit art. 220 alin. 4 CP, forma la data epuizării infracţiunii, interzicerea exercitării unor drepturi este obligatorie în caz de condamnare.

Ţinând cont şi de infracţiunea concretă comisă, instanţa urmează ca în baza art. 67 alin. 2 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) CP, să interzică inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice şi dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorităţii de stat, ce se va executa în condiţiile art. 68 CP.

Ori de câte ori se aplică pedeapsa complementară, se aplică şi pedeapsa accesorie, astfel că în baza art. 65 alin. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) CP, va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice şi dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Periculozitatea şi impactul social al comiterii faptei de act sexual cu un minor impun interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice şi de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorităţii de stat.

În ceea ce priveşte durata interzicerii exercitării drepturilor, instanţa reţine că se impune interzicerea acestora pe perioada de 2 ani, fiind proporţională cu gravitatea faptei astfel cum a fost comisă de inculpat.

Instanţa constată că inculpatului i-a fost amânată aplicarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare prin Sentinţa Penală nr. ... din 14.11.2018 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarului .../200/2018, definitivă prin neapelare la 03.12.2018, stabilindu-se un termen de supraveghere de 2 ani.

În legătură cu infracţiunea dedusă judecăţii, instanţa reţine că momentul consumării este cel al anului 2016, anterior rămânerii definitive a infracţiunii pentru care s-a amânat aplicarea pedepsei. Totuşi, infracţiunea dedusă judecăţii este o infracţiune continuată, ceea ce înseamnă că prin voinţa făptuitorului s-a prelungit în timp, acesta reiterând la diferite perioade de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, elementele materiale ale infracţiunii, epuizarea infracţiunii producându-se la data de 01.03.2020, după data de 03.12.2018, momentul rămânerii definitive a primei hotărâri. În acest caz, se va ţine cont de momentul epuizării infracţiunii, deoarece aceasta s-a prelungit în timp prin voinţa făptuitorului, fiind conştient că va comite acte de executare şi pe timpul termenului de supraveghere, iar infracţiunea a fost descoperită pe timpul termenului de supraveghere.

Faţă de aceste aspecte, instanţa, în baza art. 88 alin. 3 CP, va constata că fapta dedusă judecăţii este comisă în termenul de supraveghere de 2 ani stabilit inculpatului prin Sentinţa Penală nr. ... din 14.11.2018 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarului .../200/2018, definitivă prin neapelare la 03.12.2018.

Urmează ca instanţa să revoce amânarea aplicării pedepsei stabilite prin Sentinţa Penală nr. ... din 14.11.2018 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarului .../200/2018, definitivă prin neapelare la 03.12.2018, şi va aplica inculpatului pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare ce i-a fost amânată.

Potrivit dispoziţiilor legale, pedeapsa amânată ce a fost aplicată urmează a fi contopită cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune conform regulilor de la concursul de infracţiuni, astfel că în baza art. 88 alin. 3 CP raportat la art. 39 alin. 1 lit. b) CP va contopi pedepsele potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni şi va stabili pedeapsa de bază de 2 ani închisoare la care se va adăuga sporul obligatoriu şi fix de 1/3 din infracţiunea amânată, respectiv sporul de 6 luni, inculpatul urmând a executa pedeapsa finală de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei revocate, singura modalitate de individualizare este executarea efectivă în regimul prevăzut de art. 60 CP, ca urmare a existenţei mecanismului de revocare prevăzut de art. 88 alin. 3 CP.

Potrivit dispoziţiilor legale, în caz de contopire conform regulilor de la concursul de infracţiuni, se contopesc şi pedepsele accesorii şi cele complementare prin aplicarea pedepsei complementare şi a celei accesorii pe lângă rezultantă atunci când doar una dintre infracţiunile concurente are şi pedeapsă complementară şi accesorie, astfel că în baza art. 45 alin. 1 şi 5 CP pe lângă pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare, instanţa va aplica inculpatului şi pedeapsa complementară prev art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) CP, respectiv interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa în condiţiile art. 68 CP şi pedeapsa accesorie prev. de art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) CP, respectiv interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Faţă de natura infracţiunii comise şi de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, instanţa va dispune ca după rămânerea definitiva a prezentei hotărâri, să fie prelevate probe biologice de la inculpat în vederea introducerii pofilelor genetice în SNDGJ.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa urmează a lua act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Având în vedere că faţă de inculpat s-a dispus soluţia condamnării, în baza art. 274 alin. 1 CPP instanţa îl va obliga la plata sumei de 7.00 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, 500 lei aferente urmăririi penale şi 200 lei aferente camerei preliminare şi fondului.

Prezenta hotărâre se dă cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare