Stabilire program vizitare minor - legături personale cu minor. Admisă în parte

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de  05.01.2015, sub nr…../259/2015, reclamanta xxx.(fostă xx.) la chemat în judecată pârâtul yyy., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună  obligarea pârâtului să-i permită să aibă legături personale cu minora zzz., născută la data de 09.xxx.2005, a cărei locuinţă a fost stabilită la tată.

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că prin sentinţa civila nr.xxx/09.10.2014 pronunţată de Judecătoria Mizil, minora a fost încredinţată  pârâtului,  cu obligarea sa la plata pensiei de întreţinere.

A menţionat reclamanta că pârâtul nu-i permite să aibă legături cu minora, astfel că a formulat prezenta acţiune şi a solicitat  să aibă legături personale cu minora  în prima si a treia săptămână  din lună, de sâmbăta de la ora 10,00 până duminica la ora 18,00, obligându-se să o ducă înapoi la pârât; în perioada vacanţelor să poată lua minora  la domiciliul său, o lună în vacanţa de vară şi câte o săptămână pe perioada vacanţelor de primăvară şi iarnă; alternativ, începând cu anul 2015 să aibă posibilitatea legăturilor personale cu minora la domiciliul său,  câte 2 zile, cu următoarele ocazii: de ziua aniversară şi onomastică a minorei, de sărbătorile de Paşte, Crăciun şi Revelion, din doi în doi ani.

Reclamanta a susţinut că este în interesul minorei să ia legătura cu mama sa  în afara domiciliului pârâtului.

A arătat reclamantă că, deşi minora se află în grija tatălui, nu s-a stins dreptul mamei şi, în aceeaşi măsură al minorei, de a avea o relaţie firească, afectivă cu mama în afara domiciliului pârâtului, mai ales că în prezent minora este la o vârstă la care trebuie să ştie că nu este abandonata de către mama, iar sentimentul că şi mama doreşte să o vadă, că este iubita de ambii părinţi poate da minorei o mai mare siguranţă în plan afectiv, ajutându-o în evoluţia ei viitoare.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art 401 C. Civ., art. 262 C.p.c., Legea nr. 272/2004, art.20 din Constituţie, jurisprudenţa CEDO ( cauza Berrehab contra Olandei, cauza Johansen contra Norvegiei, cauza Ignaccolo-Zenide contra României, cauza Maire contra Portugaliei.

În dovedire, reclamanta a depus în copie, paşaportul său,  certificatul de naştere al minorei, sentinţa civilă nr. xxx/09.10.2014 a Judecătoriei Mizil.

La data de 02.02.2015, pârâtul yyy a depus întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acţiunii formulate de reclamantă, în sensul ca aceasta să poată avea legături fireşti cu minora, oricând va dori, dar la domiciliul pârâtului, ce a constituit domiciliul comun al  soţilor.

A menţionat pârâtul că a permis reclamantei să viziteze minora, însă reclamanta este cea care a încetat legăturile fireşti cu aceasta.

Pârâtul a arătat că fiica cea mare a reclamantei dintr-o alta căsătorie locuieşte la domiciliul său, în aceeaşi curte, dar în locuinţe separate, astfel încât reclamanta dacă dorea să-şi vadă fetita avea această posibilitate.

Totodată, pârâtul a susţinut că reclamanta a plecat la muncă în Italia în anul 2006, când minora avea 1 an, şi în primii 3 ani, respectiv până în anul 2009 venea în domiciliul comun de 2 ori pe an, pentru perioade scurte de timp, păstrând relaţii fireşti cu minora.

Pârâtul a menţionat că din anul 2009 reclamanta a intrat într-o relaţie extraconjugala şi a început să vină foarte rar din Italia, aproximativ la 1 an şi jumătate, dar la domiciliul mamei sale, încetând  orice relaţie cu pârâtul,  fără ca între ei soţi să fi existat discuţii şi vizitând minora o singură dată şi pentru câteva ore.

Întrucât de la vârsta de 4 ani şi până în prezent, minora şi-a văzut mama câteva ore, la aproximativ un an şi jumătate, pârâtul a apreciat că între mamă şi fiică nu s-au dezvoltat acele relaţii fireşti de afecţiune existente între părinţi, minora percepându-şi mama ca pe o străină.

Pârâtul a arătat că este nevoie de timp pentru ca relaţiile dintre reclamantă şi minoră să se dezvolte normal şi să devină armonioase şi  luarea minorei din domiciliu, pentru perioade lungi de timp i-ar putea afecta dezvoltarea psiho-fiziologică normală şi sentimentul de siguranţă şi stabilitate creat, având în vedere ca între minoră şi mama sa nu există relaţii de ataşament şi afecţiune.

De asemenea, pârâtul a menţionat că minora merge la cursuri de dans şi engleză, atât în timpul şcolii, cât şi în perioada vacanţelor, astfel încât  solicitarea reclamantei de a avea legături fireşti cu minora în modalitatea arătată în cererea de chemare in judecată ar afecta programul obişnuit al acesteia de pregătire şcolara si extraşcolara.

Pârâtul a susţinut că reclamanta lucrează in Italia şi vine foarte rar în ţară, iar reşedinţa acesteia din ţară nu este la mama ei în comuna xxx, sat xxx, ci la concubinul acesteia la xxx, împrejurare pe care a aflat-o atât de la minora, care i-a relatat acest aspect în urma unei convorbiri telefonice avute cu mama ei, în urma cu 3 ani, cât si de la fiica reclamantei din alta căsătorie.

La data de 18.03.2015, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, menţionând că încă de la despărţirea în fapt,  pârâtul a dezvoltat sentimente de ură împotriva sa  si încearcă intr-un mod tendenţios sa inducă acest sentiment si minorei.

La termenul de judecată din data de 20.04.2015, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului şi proba cu martorul x., iar pentru pârât administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei şi proba cu martorul y.

Instanţa a dispus efectuarea anchetelor psihosociale la locuinţele părţilor, depunându-se anchete psihosociale efectuate de comuna xxx, şi comuna xxx.

 Conform art.264 C.civ., instanţa a procedat la ascultarea minorei zzz (proces-verbal fila 83).

În cadrul cercetării judecătoreşti instanţa a procedat la administrarea probei cu înscrisurile depuse, interogatoriile părţilor şi proba cu martorii x.. şi y.

Analizând acţiunea civilă  formulată de reclamantă, în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa a  constatat următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.xxx/09.10.2014, rămasă definitivă, pronunţată de Judecătoria Mizil, s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor şi s-a stabilit locuinţa minorei x. născută la data de 09.xxx.2005 la tată, pârâtul yyy.

Prin prezenta acţiune, reclamanta a  solicitat să se stabilească dreptul de a avea legături personale cu minora zzz.

Potrivit declaraţiilor martorilor x. şi y., care se coroborează cu susţinerile pârâtului şi răspunsurile date de reclamantă la interogatoriu, reclamanta a plecat în anul 2006 în Italia, lăsând-o pe minora zzz., în vârstă de aproximativ un an, în grija tatălui. În primii trei ani, reclamanta venea în ţară de două ori pe an, iar ulterior mai rar, la un interval de doi ani. Reclamanta a menţionat că şi în prezent lucrează în Italia.

Potrivit art. 496 alin. 5 C.civ., părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia, instanţa de tutelă putând limita exerciţiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.

Conform art.2 alin.3 şi 4 din Legea nr.272/2004, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Aceeaşi lege, în art.6, prevede că respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului; b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea. Art.17 alin.1 prevede : Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilului a dezvoltat legături de ataşament.

Având în vedere aceste dispoziţii legale, precum şi probele administrate, instanţa a apreciat că legăturile dintre mamă şi minoră se impun  a fi încurajate şi perpetuate.

Dispoziţiile art.18 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, stabilesc că, legăturile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia.

În ceea ce priveşte programul de vizită, având în vedere dorinţa minorei, vârsta acesteia, precum şi nevoia de a creşte şi de a se dezvolta într-un mediu familial stabil, de faptul că legătura părintelui cu copilul trebuie să se realizeze în condiţii normale, care să nu-l influenţeze negativ, a stabilit în favoarea reclamantei dreptul de vizită al minorei, la fiecare sfârşit de săptămână din fiecare lună, duminica între orele 11,00-17,00, la domiciliul tatălui.

În stabilirea acestei zile s-a avut în vedere că pârâtul s-a declarat de acord cu dreptul de vizită oricând, ceea ce înseamnă că a acceptat ca zi de vizită ziua de duminică, dar, în acelaşi timp, s-a urmărit a nu se afecta programul obişnuit al copilului.

Instanţa a  apreciat că, la acest moment, găzduirea minorei de către reclamantă pe o perioadă determinată, în locuinţa mamei acesteia, în satul xxx, luând minora de lângă tată care a fost o prezentă constantă, zi de zi, ar fi în detrimentul copilului, fiind de natură a-i crea un sentiment de insecuritate, de teamă, care ar putea avea efecte negative asupra dezvoltării sale viitoare.

Soluţia vizitării minorei la locuinţa unde stă în prezent este benefică, de natură să permită, începerea şi stabilizarea, iar ulterior consolidarea relaţiei mamă-fiică, astfel încât, fiind un copil sociabil, astfel cum reiese din raportul psihologic, va reuşi să coopereze şi să se ataşeze cu uşurinţă de mamă, chiar reclamanta apreciind în răspunsul la interogatoriu că este nevoie de timp în vederea formării relaţiilor fireşti de afecţiune.

Desigur, reclamanta va putea solicita însă modificarea acestui program în viitor, pe măsură ce relaţiile dintre ea şi minoră se consolidează, având în vedere că, în această materie, hotărârea are autoritate de lucru judecat relativă, întrucât soluţia se raportează la împrejurările de fapt existente la data pronunţării ei.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis în parte, cererea formulată de reclamantă şi a obligat pârâtul să permită reclamantei să aibă legături personale cu minora x, născută la data de 09.03.2005, în sensul de a vizita minora la domiciliul tatălui, la fiecare sfârşit de săptămână din fiecare lună, duminica între orele 11,00-17,00.

Conform art.453 C.proc.civ., instanţa a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare