CM-stabilire domiciliu minor

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de … sub nr. … reclamanta T.C. a formulat acţiune în contradictoriu cu pârâtul T.C., solicitând instanţei să fie stabilit domiciliul minorelor T.E.-R. şi T.I.N. la domiciliul reclamantei, pe cale de ordonanţă preşedinţială.

În subsidiar, reclamanta a solicitat stabilirea unui program pentru menţinerea legăturilor personale dintre reclamantă şi minore.

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanta a arătat că pe rolul Judecătoriei Tulcea există dosarul nr. …, având ca obiect desfacerea căsătoriei părţilor.

Reclamanta a mai arătat că în urma unor neînţelegeri dintre părţi, pârâtul a plecat cu cele două minore de la domiciliul comun din Italia, aducându-le în România, iar de atunci o împiedică pe reclamantă să păstreze legătura cu minorele.

În drept, art. 400 alin. 2, 996 - 998 C.civ.

În probaţiune, s-au depus înscrisuri.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, părţile sunt părinţii minorelor T.I.-N, născută la data de …, şi T.E.R., născută la …., conform copiilor certificatelor de naştere depuse la dosar.

Din probele administrate rezultă că la sfârşitul anului 2015 părţile s-au despărţit în fapt, împrejurare în care pârâtul a luat copiii şi a plecat din Italia, unde locuiau împreună, în municipiul Tulcea.

Copiii locuiesc în prezent la domiciliul bunicilor paterni, fiind îngrijiţi de aceştia şi de o mătuşă, soră cu reclamantul, pârâtul contribuind financiar la întreţinerea acestora. Fetiţa mai mare frecventează o grădiniţă din municipiul Tulcea.

Până în februarie 2016 împreună cu minorele a locuit şi tatăl acestora, pârâtul, după care a plecat înapoi la muncă în Italia, revenind din când în când.

Reclamanta locuieşte stabil în Italia, şi de asemenea revine din când în când în România.

Pe rolul Judecătoriei Tulcea este în curs de judecată dosarul nr. … având ca obiect desfacerea căsătoriei părţilor şi cererile accesorii, inclusiv stabilirea domiciliilor minorelor, cu următorul termen în 26.05.2016.

Potrivit art. 920 din Codul de procedură civilă instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.

Luarea unor astfel de măsuri trebuie să îndeplinească condiţiile de admisibilitate de la art. 996 din Codul de procedură civilă, cu privire la urgenţa şi caracterul vremelnic şi implicit neprejudicierea fondul cauzei.

Raportat la obiectul cererii şi argumentele aduse de ambele părţi şi ţinând cont de interesul superior al copiilor, instanţa reţine că este mult mai benefic pentru minore ca pe timpul procesului de divorţ acestea să aibă în continuare domiciliul la pârât, unde minorele au locuit în ultimele luni, iar o măsură de încredinţare provizorie în favoarea mamei ar presupune deplasarea din nou a copiilor fie în Italia, unde locuieşte reclamanta (aceasta doar în ipoteza în care va exista şi acordul pârâtului pentru părăsirea ţării de către minore), fie în comuna Chilia Veche, unde locuieşte mama şi sora reclamantei, iar reclamanta locuieşte în perioadele în care revine în România.

În concluzie, se reţine de către instanţă că dacă s-ar admite capătul principal de cerere, cu privire la stabilirea domiciliului la reclamantă, minorele ar schimba actuala locuinţă a bunicilor paterni cu locuinţa bunicilor materni, fără a exista un caz de urgenţă în acest sens, iar această instabilitate nu este în interesul copiilor, astfel că instanţa va respinge ca nefundat capătul principal de cerere, referitor la stabilirea domiciliilor minorelor la reclamantă.

Pe de altă parte, pe perioada până la stabilirea în mod definitiv, prin hotărârea de divorţ, a domiciliului minorelor, este în interesul superior al acestora să păstreze legăturile personale cu părinţii lor.

Urgenţa luării acestei măsuri este dată în principal de vârsta fragedă a minorelor, pentru care contează foarte mult, în dezvoltarea lor, dacă în cele câteva luni care vor mai trece până la soluţionarea definitivă pe fondul cauzei a cererii, vor avea legături personale cu mama lor sau dimpotrivă, vor fi izolate de aceasta.

Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea 272/2004, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii.

Ţinând seama de criteriile pe care instanţa trebuie să le aibă în vedere la stabilirea programului de vizitare, conform art. 17 alin. (4) din Legea 272/2004, instanţa va stabili ca dreptul reclamantei de a avea legături personale cu minorele T.E.R. şi T.I.N. să se exercite, în mod provizoriu, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 7565/327/2015, prin posibilitatea reclamantei de a le lua pe minore de la domiciliul pârâtului, în primul şi al treilea sfârşit de săptămână din fiecare lună, de vineri ora 17 până duminica ora 17.

Domenii speta

Spete similare