Viol asupra unui minor. Conţinutul infracţiunii. Necesitatea aplicării unei pedepse. Individualizare.

Sentinţă penală 261 din 18.05.2017


Prin sentinţa penală nr. 261/2017 instanţa a dispus condamnarea inculpatului M.V. la pedeapsa principală de 7 ani închisoare şi menţinerea măsurii arestării preventive cu privire la acesta.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Într-o zi din luna iunie 2016, care nu a fost stabilită cu exactitate în cursul cercetărilor, M.V. şi M.I. au consumat în exces băuturi alcoolice, M.I. adormind. Fraţii gemeni M.C. şi M.F. se jucau în curtea locuinţei. La un moment dat, minora M.C., în vârstă de 8 ani, a intrat în locuinţă pentru a bea apă, fiind abordată de inculpatul M.V., care se afla în stare de ebrietate, şi care a luat hotărârea de a întreţine cu aceasta relaţii sexuale.

Inculpatul a dus-o de braţ pe minoră în camera unde dormea mama sa, obligând-o astfel să îl urmeze, s-a întins pe pat şi i-a cerut să se aşeze deasupra sa. Inculpatul s-a dezbrăcat, i-a scos chiloţii fetiţei, după care a încercat să o determine să întreţină cu el un act sexual oral, apropiindu-i capul de organul său genital. Pentru a o determina pe minoră să îi ia în gură organul genital inculpatul i-a promis mai întâi că îi va da o ciocolată, dar întrucât minora continua să se opună a tras-o de păr şi a silit-o la întreţinerea actului sexual oral.

După consumarea actului sexual oral, inculpatul a aşezat-o pe minoră deasupra sa, şi-a poziţionat organul genital între picioarele acesteia şi a încercat să întreţină cu aceasta un raport sexual normal, ţinând-o de şezut şi mişcând-o în mod repetat de sus în jos, în acelaşi timp spunându-i să nu mai ţipe, sărutând-o pe gură şi introducându-şi limba în gura fetiţei. Persoana vătămată a resimţit dureri, s-a speriat şi a început să plângă, astfel încât raportul sexual normal urmărit de inculpat nu s-a consumat. În această poziţia au fost văzuţi de minorul M.F., care intrase în casă pentru a-şi căuta sora, şi a fugit pentru a o anunţa pe cealaltă soră, M.A.. În acest timp, mama persoanei vătămate dormea lângă inculpat, potrivit declaraţiilor minorei aceasta având momente în care era trează, fără a face nimic să o apere.

Hotărât să ducă la executare hotărârea sa de a avea un raport sexual cu fetiţa, inculpatul a dus-o în holul locuinţei, unde a încercat din nou, în ciuda opoziţiei evidente şi a plânsetelor copilei, să îşi introducă organul genital în cavitatea vaginală a acesteia, fără succes, din cauza constituţiei victimei, specifice vârstei, provocându-i o sângerare, iar în momentul în care a auzit în curte că se apropia M.A. a lăsat-o în pace pe minora M.C., care a fost găsită de sora ei plângând pe hol, având în apropiere o cârpă pătată de sânge.

În drept, faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de viol în formă calificată, prevăzută de art. 218 alin. 1, 3 lit. c Cod penal, fiind comisă asupra unei persoane vătămate în vârstă de 8 ani. Având în vedere poziţia procesuală a inculpatului, care şi-a însuşit situaţia de fapt expusă în actul de sesizare, precum şi declaraţiile martorilor, din care rezultă poziţia în care a fost ţinută minora pe pat şi că au fost găsite pete de sânge pe o cârpă din apropierea victimei, respectiv pe chiloţii acesteia, cuprinsul scrisorii medicale emise de S., privind rupturile vindecate la nivelul himenului, instanţa a apreciat că elementul material al infracţiunii de viol este reprezentat de actul sexual oral consumat la care inculpatul a silit-o în primă fază pe victimă, urmat de două încercări de întreţinere a unui raport sexual normal cu aceasta, care deşi nu s-au soldat cu o intromisiune care să permită considerarea acestora ca acte sexuale cu penetrare propriu-zisă, care să fi putut constitui prin ele însele elemente materiale ale unei infracţiuni consumate de viol, au produs leziuni la nivelul himenului fetiţei, aceste acte rămânând în stadiul de tentativă din cauza conformaţiei organismului persoanei vătămate, în vârstă de doar 8 ani, fiind absorbite în conţinutul infracţiunii consumate de viol întrucât au fost comise în aceeaşi împrejurare cu actul sexual oral prin constrângere. În ceea ce priveşte modalitatea constrângerii, instanţa a constatat că din actele dosarului nu rezultă că inculpatul at fi întrebuinţat acte de lovire sau de ameninţare, constrângerea constând în folosirea forţei sale fizice şi a puterii de convingere, a autorităţii de care beneficia asupra nepoatei sale, în locuinţa sa, în condiţiile în care mama acesteia era de faţă, incapabilă să o ajute din cauza stării de ebrietate, pentru a o aşeza pe minoră în poziţiile pe care şi le dorea, pentru a o apropia de organul său genital prin apăsarea capului, tragerea de păr, mişcarea corpului victimei pentru uşurarea întreţinerii raportului sexual, în ciuda opoziţiei constante a victimei, a faptului că aceasta plângea şi era în mod vădit speriată de ce i se întâmpla.

Având în vedere gravitatea concretă deosebită a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, natura acestora, vârsta victimei şi legătura de rudenia a acesteia cu inculpatul, de care acesta a profitat pentru a –şi atinge scopul, instanţa apreciază că se impune, în cazul său, în ciuda faptului că nu mai fost anterior condamnat penal, aplicarea efectivă a unei pedepse, textul de incriminare prevăzând doar posibilitatea aplicării pedepsei închisorii.

În stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea pe care urmează a o aplica inculpatului instanţa a ţinut cont de lipsa totală de reţinere şi de înţelegere a acestuia faţă de suferinţa şi spaima provocate nepoatei sale, insistenţa cu care şi-a urmărit scopul, împrejurările în care a acţionat, creînd un veritabil coşmar pentru fetiţa de doar 8 ani, silită la întreţinerea unui act sexual normal şi apoi a unui raport sexual chiar în patul în care dormea mama sa, de către o rudă în care avea, probabil, încredere, prelungirea în timp a activităţii infracţionale şi încercările repetate ale inculpatului de a consuma raportul sexual cu minora, ignorarea completă, de către acesta, a relaţiilor normale de convieţuire implicând protejarea normalei dezvoltări a minorilor, cu ocrotirea persoanelor din cadrul familiei, inculpatul dând dovada unei stări de dezumanizare avansate, în contextul consumului excesiv de băuturi alcoolice. Instanţa a ţinut cont şi de vârsta victimei, de urmările grave pe care fapta le-a avut asupra acesteia, atât pe termen scurt, cât şi cele care rezultă din fişa de evaluare psihologică, de faptul că inculpatul s-a oprit nu din cauza opoziţiei copilei, ci din preocuparea de a nu fi descoperit de sora mai mare a acesteia.