Stabilire domiciliu minor

Prin sentinţa civilă nr. 2271/18 iunie 2020 pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul civil nr. ..., instanţa de fond a admis cererea formulată de reclamanta ... în contradictoriu cu pârâtul ... a stabilit locuinţa minorului ... la reclamanta ..., în Brăila str. ..., a obligat pârâtul la plata sumei de 2020 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe, pârâtul a declarat apel solicitând casarea sentinței și în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată și inadmisibilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut în fapt, că minorul ... ns. la ... a rezultat din relaţia de căsătorie a pârâtului cu ..., decedată la data de 05.06.2019.

Prin sentinţa de divorţ nr. 127/2011a Judecătoriei Însurăţei, minorul ... a fost încredinţat mamei spre creştere şi educare.

După divorţul părinţilor, minorul a locuit împreună cu mama sa la bunica maternă, intimata -reclamanta în prezenta cauză, până în clasa a VI, când minorul şi mama sa s-au mutat în Brăila în apartamentul situat pe str..., acolo unde minorul locuieşte şi în prezent.

Potrivit referatului de anchetă psihosocială efectuat la fond la această adresă, apartamentul este compus din două camere, este complet mobilat, dotat cu toate utilitățile, este încălzit pe perioada iernii cu centrală termică.

Prin acţiunea ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta- bunica maternă, solicită stabilirea locuinţei minorului-nepotul său, la locuinţa sa.

Tribunalul a avut în vedere că la pronunţarea acestei sentinţe, instanţa de fond a reţinut existenţa unei situaţii excepţionale a acestui minor, astfel că reţinând dispoziţiile art. 399 C.civ., a admis acţiunea.

Însă tribunalul a reţinut că întemeierea soluţiei primei instanţe în sensul admiterii acţiunii pe acest temei de drept este greşită pentru următoarele considerente:

În primul rând faţă de situaţia de fapt expusă în precedent, minorul are calitatea de copil născut din căsătoria părinților, iar urmare divorţului dintre părinţi, pronunţat anterior noului cod civil, conform codul familiei, s-a dispus încredinţarea acestui minor mamei, pentru creştere şi educare.

Instituţiei juridice a „încredinţării în vederea creşterii şi educării” în corespunde în noul cod civil, instituţia „autorităţii părinteşti” care potrivit art. 503 C.civ. se exercită de ambii părinţi, iar potrivit art. 507 C.civ., în caz de deces al unui dintre părinţi, autoritatea se exercită de celălalt părinte. În cazul de faţă, la acest moment, tribunalul constată că autoritatea părintească revine şi trebuie exercitată de apelantul pârât, in calitate de părinte al minorului.

Mai mult, instanţa de fond a reţinut dispoziţiile art. 399 C.civ., redate in considerentele sale, însă nu a avut în vedere că această prevedere legală face trimitere, în cazuri excepţionale, la plasamentul minorului, caz în care locuinţa se poate stabili la o rudă sau la o altă familie ori persoană. În cauză, reclamanta are calitatea de rudă a minorului şi potrivit legii, nu are exerciţiul autorităţii părinteşti.

Ori, plasamentul îşi are reglementarea in Legea nr. 272/2004, privind protecția şi promovarea drepturilor copilului, are reguli proprii şi norme speciale pentru instituire, inclusiv în ce priveşte cadrul procesual si competenţa materială a instanţei de judecată competentă, acestea fiind diferite, respectiv se poate dispune la cererea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, iar tribunalul este competent în primă instanţă, nu judecătoria. De asemenea, dacă se dispune plasamentul la o rudă, potrivit legii speciale, potrivit art. 63, locuinţa minorului va fi la ruda respectivă, instanţa competentă urmând a dispune şi in legătură cu exerciţiul autorităţii părinteşti, conform art. 66 din lege.

În aceste condiţii, tribunalul a reţinut că instanţa de fond în mod greşit a admis cererea de stabilire a locuinţei minorului la o altă persoană decât părintele lui, întemeiată pe dispoziţiile Codul civil, în condiţiile în care reglementarea aplicabilă este cea a plasamentului, conform dispoziţiilor Legii nr. 272/2004 privind protecția şi promovarea drepturilor copilului.

Astfel, calea aleasă de reclamanta-intimată nu este corectă, astfel că acţiunea formulată de reclamanta-intimata este inadmisibilă întrucât este întemeiată pe dispoziţiile Codului civil.

În temeiul art. 480 C.pr.civ., tribunalul a admis apelul declarat şi a dispus schimbarea în tot a sentinţei apelate şi în rejudecare, a respins cererea de stabilire a locuinţei minorului, formulată de ... ca fiind inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare