Minori și familie ordin de protecție

MINORI ȘI FAMILIE

ORDIN DE PROTECȚIE

Dosar nr. XX ordin de protecţie

ECLI:RO:TBNMT:2017:018.000914

R O M Â N I A

TRIBUNALUL XX

SECŢIA I CIVILĂ

Şedinţa publică din data de 18.07.2017

DECIZIA CIVILĂ NR.914/2017

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE- XX- judecător

- XX- judecător

- XX - grefier

Cu participarea d-lui procuror XX din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul XX

Pe rol se află soluţionarea cererii de apel declarată de pârâtul XX - CNP XX, domiciliat în sat XX,  împotriva sentinţei civile nr. XX/2017  din data de 16.06.2017, pronunţată de Judecătoria XX, în contradictoriu intimata-reclamantă XX - CNP XX, cu domiciliul în sat XX, în nume propriu şi în calitate de reprezentantă legală a  minorei  XX, ns. la data de 03.01.2005.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, au răspuns apelantul-pârât XX, asistat de avocat XX cu delegaţia de substituire nr. XX/2017 dată de avocatul titular XX, cu delegaţia de asistenţă judiciară obligatorie nr. XX/07.07.2017, ataşată la fila 18 dosar, şi intimata-reclamantă  XX.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei, grefierul de şedinţă învederând următoarele:

- obiectul cauzei este ordin de protecţie;

- stadiul procesual - apel;

-  cauza se află la primul  termen de judecată;

-  procedura de citare  este legal îndeplinită;

- alte aspecte procesuale - în urma verificărilor efectuate în sistemul ECRIS pentru primul termen de judecată de astăzi, s-a constatat că nu există alte dosare formate ca urmare a unor cereri formulate de aceleaşi părţi, împotriva aceloraşi persoane şi având acelaşi obiect ca în prezenta cauză, drept pentru care s-a întocmit referatul anexat, în conformitate cu dispoziţiile art.107 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

În temeiul dispoziţiilor art. 219 NCPC, instanţa procedează la identificarea părţilor. Astfel, se legitimează apelantul-pârât XX, cu C.I. seria XX, eliberată la data de 28.06.2012 de SPCLEP XX, CNP XX, intimata-reclamantă XX cu C.I. seria XX, eliberată la data de  27.09.2013 de SPCLEP XX, CNP XX şi martora XX, cu C.I. seria XX,  CNP XX.

Preşedintele completului de judecată constată că apelul ce face obiectul prezentei cauze, aflat la primul termen de judecată, a fost formulat şi motivat cu respectarea termenului prevăzut de lege, fiind scutit de obligaţia plăţii taxei judiciare de timbru. Pune în discuţie probele solicitate de apelantul-pârât prin cererea de apel, respectiv înscrisuri şi  audierea martorilor.

Avocat XX, pentru apelantul-pârât XX, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile aflate la dosar şi, întrucât la instanţa de fond a fost audiat doar un singur martor pentru intimată, respectând dreptul la apărare, solicită audierea martorei XX, prezentă în sala de şedinţă.

Intimata-reclamantă XX arată este de acord cu audierea martorei propusă de către apelantul-pârât.

Preşedintele de complet, având în vedere că la fond a fost audiat un singur martor, propus de reclamantă, încuviinţează pentru apelantul-pârât audierea unui singur martor, respectiv XX, fiind şi prezentă, întrucât şi la prima instanţă, pentru reclamantă, s-a audiat doar un martor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu audierea martorei XX propusă de apelantul-pârât.

Preşedintele de complet, în conformitate cu dispoziţiile  art. 318 – art. 321 Cod procedură civilă, procedează la ascultarea martorei XX, sub prestare de jurământ, declaraţia acesteia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, după ce în prealabil i s-a adus la cunoştinţă faptul că mărturia mincinoasă este pedepsită de lege.

Nemaifiind cereri de formulat, instanţa constată terminată cercetarea judecătorească, iar părţile, fiind întrebate, arată că sunt de acord ca dezbaterile fondului să urmeze la acest termen de judecată şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 244 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă, acordă cuvântul părţilor în cadrul dezbaterilor.

Avocat XX, pentru apelantul-pârât XX, solicită admiterea apelului, aşa cum a fost formulat şi respingerea cererii pentru emiterea ordinului de protecţie, întrucât prin sentinţa atacată s-a dispus emiterea ordinului, iar copiii minori au fost încredinţaţi intimatei, pe baza probelor administrate, fiind audiată doar martora propusă de reclamantă şi actele ataşate. Din ancheta socială efectuată nu rezultă lucrurile de care este acuzat pârâtul, reieşind că intimata este îndrăgostită, este plecată la Vaslui, la acea persoană, nemaifiind necesar ordinul de protecţie dacă aceasta este plecata de acasă pentru a doua oară. Martora audiată a arătat că nu a văzut ca apelantul să o lovească pe intimată, iar ce a relatat ştia din ce i-a povestit reclamanta. Precizează că apelantul-pârât munceşte şi îşi întreţine familia, neavând o altă locuinţă, nu are unde să plece, iar acum este cazat la Primărie, fiind apreciat de primatul din comună, care vroia să vină în instanţă pentru a fi audiat în calitate de martor. Solicită admiterea apelului, întrucât probele nu demonstrează ca fiind un real pericol pentru familia sa.

Intimata-reclamantă  XX precizează că stă la Vaslui de o săptămână şi câteva zile împreună cu copii minori, ce i-au fost încredinţaţi. Precizează că apelantul a vrut să dea foc la un stog de faţă cu organele de poliţie. Arată că copiii săi pot relata existenţa certurilor din casă  şi faptul că nu se poate înţelege cu acesta de 5 ani de zile. Susţine că din înscrisurile de la dosar rezultă că acesta suferă de etilism acut. Menţionează că apelantul nu a respectat ordinul de protecţie şi  a venit să o lovească, motiv pentru care a făcut plângere penală şi a plecat de acasă, întrucât nu mai poate locui acolo. Solicită respingerea apelului şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat împotriva hotărârii instanţei de fond, prin care s-a admis cererea privind emiterea ordinului de protecţie,  la solicitarea  reclamantei, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, în urma interpretării corecte a probelor administrate, luarea acestei măsurii fiind necesară, întrucât apelantul a exercitat acte de violenţă, fiind justificat acest ordin de protecţie, care reprezintă o măsură temporară.

Instanţa, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise şi reţine cauza în pronunţare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

 I. Cererea de chemare în judecată

 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei XX sub nr. XX din 16.06.2017, reclamanta XX, în nume propriu şi în calitate de reprezentantă legală a  minorei XX, ns. la data de 03.01.2005, l-a chemat în judecată pe pârâtul XX, solicitând instanţei ca, în conformitate cu prevederile Legii nr. 217/2003, republicată, să emită un ordin de protecţie a sa şi a fetei minore, în sensul adoptării următoarelor măsuri:

-  evacuării  pârâtului din locuinţa familiei, situată în sat  XX; 

 - obligării pârâtului la păstrarea unei distanţe minime de 150 m faţă de reclamantă şi  minora XX, ns. la data de 03.01.2005, precum  şi  faţă de locuinţa  familiei, situată în  sat XX;

- interzicerii oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, a pârâtului cu reclamanta.

 A mai solicitat încredinţarea reclamantei pe minorii XX, ns. la 17.08.2001, XX, ns. la data de 20.07.2002, XX, ns. la data de 03.01.2005,  XX, ns. la data de 29.03.2010, şi XX, ns. la data de 04.10.2012.

 În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul este actualul ei soţ, însă şi în prezent o traumatizează psihic, starea lui de nemulţumire a devenit accentuată, o ameninţă cu bătaia, o loveşte cu pumnii în cap, este intimidată psihic. În locuinţa comună a existat o permanentă stare de nelinişte şi tensiune, fiind în permanenţă supusă presiunii unui mediu nefavorabil, permanent o urmăreşte, o bate şi vine noaptea în stare de ebrietate în casa  în care locuieşte împreună cu cei cinci copii minori, o ameninţă că dă foc buteliei cu gaz când sunt cu toţi acasă şi va da foc casei.

II. Hotărârea primei instanţe

 Prin sentinţa civilă nr. XX din 16.06.2017 a Judecătoriei XX, a fost admisă  cererea de emitere a ordinului de protecţie formulată de reclamanta XX, în nume propriu şi în calitate de reprezentantă legală a  minorei  XX, ns. la data de 03.01.2005, împotriva pârâtului XX şi, în consecinţă:

În temeiul art. 23 şi urm, art.33  din Legea nr. 217/2003, republicată, a fost emis ordinul de protecţie a reclamantei XX,  precum şi a  minorei  XX, ns. la data de 03.01.2005,  în sensul:

- evacuării  pârâtului din locuinţa familiei, situată în sat XX;

- obligării pârâtului la păstrarea unei distanţe minime de 150 m faţă de reclamantă şi  minora XX, ns. la data de 03.01.2005, precum  şi faţă de locuinţa  familiei, situată în sat XX;

- interzicerii oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, a pârâtului cu reclamanta.

 Au fost încredinţaţi reclamantei minorii XX, ns. la 17.08.2001, XX, ns. la data de 20.07.2002, XX, ns. la data de 03.01.2005,  XX, ns. la data de 29.03.2010 şi XX, ns. la data de 04.10.2012.

  Durata măsurilor a fost stabilită la 6 (şase) luni.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

  Pârâtul este actualul soţ al reclamantei, au cinci copii minori împreună, însă sunt în relaţii conflictuale şi este foarte agresiv cu reclamanta, o loveşte şi o ameninţă cu moartea, că dă  foc casei sau buteliei de gaz când sunt toţi acasă. În prezent, între părţi a existat şi există o permanentă stare de nelinişte şi tensiune, reclamanta fiind în permanenţă supusă presiunii unui mediu nefavorabil. Pârâtul exercită asupra ei o stare de tensiune permanentă, este agresată cu pumnii în cap, aceasta prezentându-se şi sesizând  organele de  poliţie, aşa cum rezultă din adresa comunicată de Secţia nr.7 Poliţie Rurală XX cu nr. XX/2017 (fila 21). Este certă starea conflictuală şi de presiune psihică între părţi, pârâtul exercitând intenţionat asupra reclamantei o stare încordată în ce priveşte exercitarea violenţei fizice în mod direct, condiţiile pentru emiterea unui ordin de protecţie fiind îndeplinite existând indicii că, în lipsa măsurilor de protecţie, viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamantei  i-ar putea fi puse în pericol.

  III. Calea de atac

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul XX, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, pentru următoarele motive:

Nu a vrut timp să îşi pregătească apărarea, să aducă martori care să dovedească situaţia reală de fapt.

Nu este o persoană violentă, nu consumă băuturi alcoolice, are grijă de familie şi lucrează cu ziua pentru a procura cele necesare copiilor. Soţia sa şi-a găsit pe altcineva în judeţul Vaslui, iar prin cererea de emitere a ordinului de protecţie se urmăreşte evacuarea sa din locuinţă pentru a-l putea aduce pe concubin. I se îngrădeşte dreptul de a avea grijă de copii, care sunt foarte ataşaţi de el.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 466 şi urm. C.proc.civ., Legea nr. 217/2003.

În dovedire, a fost solicitată proba testimonială, fiind audiată martora XX.

IV. Soluţia instanţei de apel

Examinând apelul formulat prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul reţine următoarele:

 Ordinul de protecţie a fost reglementat de legiuitor prin Legea nr. 217/2003 ca un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgenţă pentru a înlătura de îndată expunerea la tratamentele agresive. În fapt este vorba despre o cale de înlăturare a unui pericol iminent la care victima poate fi expusă şi care poate genera situaţii de comitere împotriva sa a unor infracţiuni grave cu privire chiar la dreptul său la viaţă. E un instrument de tip preventiv cu efect imediat prin raportare la pericolul la care victimele acestui tip de violenţă sunt expuse.

 În speţă, reclamanta a invocat că pârâtul, actualul ei soţ, o traumatizează psihic, o ameninţă cu bătaia, o loveşte cu pumnii în cap, vine noaptea în stare de ebrietate în casa  în care locuieşte împreună cu cei cinci copii minori, o ameninţă că va da foc casei.

 Este neîndoielnic că faptele imputate sunt dintre cele mai grave şi, în măsura în care ar fi dovedite prin probele administrate în cauză, ar justifica emiterea unui ordin de protecţie. Însă, contrar celor reţinute de prima instanţă, Tribunalul apreciază că nu s-a dovedit în cauză comportamentul agresiv al pârâtului pretins prin cererea introductivă.

Astfel, declaraţia martorei XX, singura care face referire la acte de violenţă, nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, iar înseşi susţinerile martorei făcute cu ocazia audierii sunt contradictorii.

În prima parte a depoziţiei, martora arată constant că „ştie de la reclamantă” că „soţul ei este agresiv, că a strâns-o de gât, i-a dat cu pumnul, a lovit pe unul din copii”. Tot reclamanta i-a spus că „pârâtul a fost agresiv cu fetiţa XX, a izbit-o de pământ şi i-a dat cu piciorul”, însă martora a declarat că „nu a văzut (personal) acte de violenţă exercitate de pârât asupra reclamantei”. Deşi afirmă că, „în faţa ei, pârâtul înjură şi vorbeşte urât”, imediat martora adaugă că tot pârâtul „se abţine de a se comporta urât cu reclamanta”. A mai adăugat că „părţile s-au lovit reciproc”, reclamanta lovindu-l pe pârât ca să se apere.

Mai multe amănunte sunt date de aceeaşi martora cu privire la faptul că pârâtul a vrut să dea foc la casă, a dat foc la un stog, motiv pentru care a intervenit poliţia.

Această împrejurare este relatată însă şi în fişa de intervenţie la eveniment întocmită chiar de organele de poliţie prezente la faţa locului (fila 22), dar şi în relaţiile înaintate la dosar de Postul de Poliţie XX (fila 21), în care situaţia de fapt este prezentată dintr-o altă perspectivă.

Astfel, în adresa nr. XX/2017, poliţia arată că:

- prima sesizare au primit-o la data de 22.05.2017 de la pârât, care a reclamat faptul că, la 21.05.2017, soţia sa a plecat de la domiciliul comun cu fetiţa XX la o altă persoană din judeţul Vaslui, cu care are o relaţie extraconjugală, tatăl rămânând în locuinţă cu alţi cinci copii ai acestora. La 23.05.2017, numita XX a revenit la domiciliul comun, luându-şi angajamentul de a se ocupa de copii.

- la data de 14.06.2017, lucrătorii Postului de Poliţie XX au fost sesizaţi prin SNUAU 112 de către reclamantă. În urma verificărilor efectuate a rezultat că pârâtul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi provoacă scandal, „cauza conflictului fiind aceea că soţia are o relaţie extraconjugală”. Se mai arată că pârâtul este indignat şi provocat de atitudinea soţiei sale faţă de el, întrucât aceasta comunică telefonic cu persoana respectivă (concubinul) în faţa sa.

Nu se face nicio referire în adresa poliţiei la incendierea stogului relatată de martora XX, nici la acte de violenţă ale pârâtului. Se confirmă doar izbucnirea unui scandal la locuinţa celor doi, subliniindu-se comportamentul provocator al soţiei.

Şi în fişa de intervenţie din 14.06.2017, agentul de poliţie consemnează doar discuţii în contradictoriu între cele două părţi, „pornite de la faptul că reclamanta are un amant din Vaslui cu care vorbeşte zilnic la telefon, aţâţându-l pe soţul ei XX la scandal, pentru a avea motive în instanţă (unde a depus acte de divorţ) în defavoarea acestuia”.

Însăşi reclamanta, în declaraţia dată organelor de poliţie la 24.05.2017, cu ocazia primei sesizări, arată expres că „nu a fost agresată fizic de soţul ei”, dar vrea să divorţeze din cauza neînţelegerilor dintre ei.

 Martora XX, audiată în apel, a confirmat şi ea scandalurile şi certurile dintre soţi, indicând drept cauză a acestora tot relaţia extraconjugală a reclamantei. A arătat că este vecină cu părţile, dar nu a văzut ca pârâtul să exercite violenţe asupra soţiei sale, acesta comportându-se bine şi cu copiii, pentru care se străduieşte să le asigure cele necesare creşterii.

 Este adevărat că, în cazurile de violenţă în familie, cel mai adesea este vorba despre fapte de agresiune care se desfăşoară în intimitatea locuinţei. Din acest motiv, poate fi dificil ca faptele să fie probate, mai ales în situaţiile în care agresiunile au loc atunci când nicio altă persoană nu este de faţă. În acest fel, se poate ca o persoană să fie victima unei forme de agresiune, dar să nu poată proba acest fapt, mai ales în situaţiile de violenţă psihică.

 În egală măsură însă există şi riscul de a se abuza de drept prin expunerea la o măsură de limitare a exerciţiului drepturilor în baza unui ordin de protecţie a unui membru de familie care nu este în realitate un agresor. Se poate ca în astfel de situaţii să se dorească chiar agresarea psihică a acestuia prin acuzaţii false de violenţă. În consecinţă, este vorba despre un echilibru foarte greu de atins în demersul de protejare a drepturilor celor două părţi implicate în acte de violenţă în familie.

 Cu toate acestea, principiul probaţiunii care guvernează procesul civil român cere ca cel care pretinde ceva în justiţie să facă dovada celor afirmate, cu mijloacele de probă legal recunoscute.

Per ansamblu, probele administrate în cauză în ambele stadii de judecată conturează imaginea unui cuplu cu probleme familiale, dar reclamanta, care se pretinde victima unor violenţe domestice, nu a reuşit să dovedească că integritatea sa fizică/psihică sau a copiilor ori libertatea le-ar fi puse în pericol prin comportamentul pârâtului, în sensul art. 23 din Legea nr. 217/2003.

 De altfel, potrivit martorei XX, soţia s-a mutat deja la Vaslui, la persoana din cauza căreia au izbucnit şi conflictele între soţi, neexistând indicii că pârâtul ar reprezenta vreun pericol.

 În concluzie, Tribunalul reţine că, în speţă, nu s-au probat actele de violenţă sau tratamentele agresive care să justifice şi pentru viitor protecţia reclamantei ori a fiicei părţilor pe calea ordinului reglementat de Legea nr. 217/2003, astfel că, în temeiul art. 480 C.proc.civ., va fi admis apelul formulat de pârâtul XX, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei apelate, în sensul respingerii cererii de emitere a unui ordin de protecţie.

Faţă de dispoziţiile art. 453 C.proc.civ., intimata va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare, constând în contravaloarea onorariilor percepute de apărătorii desemnaţi din oficiu pentru apelantul-pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul declarat de pârâtul XX - CNP XX, domiciliat în sat XX, împotriva sentinţei civile nr. XX/2017 pronunţată la data de 16.06.2017 de Judecătoria XX.

Schimbă în parte sentinţa apelată, în sensul următor:

Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta XX în nume propriu şi ca reprezentantă legală a minorei XX, în contradictoriu cu pârâtul XX, pentru emiterea unui ordin de protecţie.

Menţine din sentinţă dispoziţia de achitare a onorariilor apărătorilor din oficiu din fondurile Ministerului Justiţiei.

Dispune avansarea onorariului apărătorului din oficiu al apelantului-pârât (av. XX), în sumă de 260 lei, din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi XX.

Obligă intimata-reclamantă XX să plătească suma de 780 lei cheltuieli judiciare către Stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 18.07.2017.

PREŞEDINTE,  JUDECĂTOR, GREFIER,

XX XX  XX

Red. XX./20.07.2017

Tehnored. XX./20.07.2017

Ex.5

Fond XX.

Domenii speta

Spete similare