Divorţ

Prin sentinta civila nr.286 din  15 octombrie 2009, Judecatoria Întorsura Buzaului a admis în parte actiunea civila formulata de reclamanta-pârâta reconventional C.E. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant reconventional C.C. si a desfacut casatoria încheiata de parti la data de 26.02.1994 si înregistrata în Registrul Starii Civile al Primariei Mun.Brasov, din culpa comuna.

Pe viitor reclamanta-pârâta reconventional revine la numele avut anterior încheierii casatoriei, respectiv acela de „S”.

Instanta a încredintat spre crestere si educare mamei reclamante pe minora C.I., nascuta la data de 20 mai 1994, stabilind în sarcina tatalui-pârât o pensie de întretinere în suma de 150 lei lunar, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecata ( 11.09.2008 ) si pâna la majoratul minorei (20.05.2012), sau noi dispozitii ale instantei.

Instanta a respins în parte cererea reconventionala formulata de pârâtul-reclamant reconventional C.C. în ceea priveste cererea de încredintare spre crestere si educare a minorei rezultate din aceasta casatorie, precum si cererea formulata cu privire la obligarea reclamantei-pârâta reconventional la plata cheltuielilor de judecata si a onorariului avocatial.

Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut urmatoarele:

]Prin cererea înregistrata la aceasta instanta,  reclamanta C.E. în contradictoriu cu pârâtul C.C. a solicitat desfacerea casatoriei încheiate la data de 28.03.1994 în Brasov si trecuta în registrul de stare civila la nr., din culpa comuna, reluarea numelui avut anterior încheierii casatoriei acela de „S”, încredintarea spre crestere si educare la ea a minorei C.I., cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întretinere pe seama minorei, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii reclamanta arata ca s-a casatorit cu pârâtul la data de 28.03.1994, iar din aceasta casatorie a rezultat minora C.I..

La începutul casniciei partile au locuit la Brasov, apoi din anul 1997 s-au mutat la Înt.Buzaului, unde au locuit în casa parintilor pârâtului.

Reclamanta mai arata ca neîntelegerile au aparut între ei înca de la începutul casatoriei, fiind si foarte tineri, ea avea 18 ani, iar pârâtul 21 de ani. Însa, nici încheierea casatoriei, nici nasterea fiicei la câteva luni dupa încheierea casatoriei nu l-au responsabilizat pe pârât, acesta continuând sa se poarte ca o persoana libera, fara obligatii. Pârâtul, dupa cum arata reclamanta, obisnuia sa bea, iar pe fondul consumului de alcool, provoca scandal, devenea violent, o batea pe reclamanta, spargea lucruri din casa, o ameninta cu moartea, dormind cu cutitul sub pat. De asemenea, reclamanta arata ca pârâtul folosea un limbaj violent, urât si jignitor când i se adresa, aceasta fiind umilita în permanenta.

Pe de alta parte, reclamanta arata ca pârâtul lipsea în mod frecvent de acasa, sub pretextul ca a fost la pescuit, însa nu aducea niciodata peste acasa.

Dupa mutarea la Înt.Buzaului, pârâtul a mai ramas un an de zile singur la Brasov, refuzând sa faca naveta, astfel cum faceau atâtea alte persoane, aflând ulterior ca pârâtul era vazut în compania altor femei. Datorita copilului, reclamanta a hotarât sa accepte aceasta situatie, desi în timp tensiunile în familie s-au agravat.

De asemenea, reclamanta arata ca a observat în tot acest timp, ca un tânar din vecini se poarta cu delicatete cu ea, fiind deosebit de respectuos si având un comportament total diferit de cel al pârâtului. Când i-a spus acest lucru pârâtului, acesta a încurajat-o sa plece cu vecinul o saptamâna, sa vada cum se înteleg, apoi sa revina acasa si sa-si continue viata. Atitudinea pârâtului a marcat despartirea lor în fapt, reclamanta stabilind relatii de concubinaj cu acel barbat. Dupa trei luni de zile, timp în care minora a fost ascunsa de mama reclamanta, aceasta a reusit sa o ia în grija si întretinerea sa. În anul 2002 reclamanta arata ca a plecat împreuna cu concubinul sau la munca în Italia, lasând minora în grija pârâtului si a parintilor acestuia, revenind frecvent în tara, perioade în care minora se afla în grija sa. Pe perioada cât a fost plecata, reclamanta arata ca a tinut legatura cu minora telefonic, a trimis sume importante de bani pentru întretinerea acesteia, lucruri, pachete cu alimente, dulciuri si haine.

În anul 2007 minora a fost la reclamanta în Italia, unde si-a petrecut vacanta si cu greu a convins-o sa se întoarca acasa, întrucât minora nu mai voia sa stea cu tatal si bunicii paterni.

În vara anului 2008 minora a împlinit 14 ani, si mergând din nou în Italia în vacanta la mama, a refuzat sa se întoarca la pârât, în România, motivând ca tatal bea foarte mult, vorbeste urât, foloseste cuvinte murdare, triviale, iar minora nemaisuportând acest comportament si nefiind atasata de tatal ei, întrucât nu mai exista comunicare, i-a explicat mamei ca nu se mai întelegea nici cu bunica, nici cu pârâtul si ca a decis sa ramâna în grija mamei.

De asemenea, s-a solicitat încredintarea minorei la reclamanta spre crestere si educare, fiind în interesul minorei, data fiind relatia de afectiune reciproca, vârsta minorei, precum si alegerea acesteia de a nu se mai întoarce la tatal sau si pe cale de consecinta s-a solicitând obligarea pârâtului la plata unei pensii de întretinere pe seama minorei, luând în calcul venitul minim pe economie.

Fata de actiunea reclamantei, pârâtul a formulat întâmpinare si cerere reconventionala prin care a solicitat desfacerea casatoriei din culpa comuna, reluarea de catre reclamanta a numelui avut anterior încheierii casatoriei, acela de „S”, încredintarea minorei la reclamanta si stabilirea în sarcina pârâtului a unei pensii de întretinere, în beneficiul minorei, prin raportare la venitul minim pe economie, precum si obligarea reclamantei-pârâta reconventional la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea întâmpinarii si cererii reconventionale pârâtul-reclamant reconventional arata ca a încheiat aceasta casatorie în speranta întemeierii unei familii, casatorie din care a rezultat minora C.I, însa sperantele sale s-au spulberat de mult, comportamentul pârâtei conducând la destramarea vietii de familie. Reclamanta-pârâta reconventional era cea care provoca scandal si certuri în familie, motiv pentru care viata de familie s-a înrautatit treptat, el fiind cel care s-a preocupat de procurarea celor necesare în vederea asigurarii unui trai decent. Cu toate acestea, dezinteresul pârâtei fata de el si familie a devenit tot mai pregnant, aceasta nemanifestând afectiune fata de sot si neacordându-i nici un fel de atentie.

Pârâtul-reclamant reconventional arata ca nu corespunde adevarului faptul ca s-a comportat iresponsabil fata de familie si nici faptul ca-si agresa sotia cu cuvinte jignitoare, întrucât starea de tensiune a fost generata de comportamentul sotiei, care pe fondul relatiei extraconjugale a început sa-l ignore, astfel ca nu se mai întelegeau. Cu toate ca a încercat sa treaca peste relatia extraconjugala a sotiei si sa mentina aceasta casatorie, reclamanta-pârâta reconventional nu i-a acordat atentie si în anul 2002 a plecat împreuna cu concubinul în Italia. În tot acest timp minora a ramas în grija sa.

De asemenea, pârâtul-reclamant reconventional arata ca nu corespunde adevarului faptul ca ar fi amenintat-o pe sotie cu moartea, nu a jignit-o, nu a lovit-o, motivele invocate fiind nereale, ceea ce demonstreaza reaua-credinta din partea acesteia.

Pârâtul-reclamant reconventional a solicitat ca minora sa fie încredintata spre crestere si educare mamei reclamante, cu stabilirea unei pensii de întretinere în sarcina sa, în raport cu venitul minim pe economie.

Ulterior, pârâtul-reclamant reconventional si-a precizat cererea solicitând încredintarea minorei la el spre crestere si educare, cu stabilirea unei pensii de întretinere pe seama minorei, în sarcina mamei, în raport cu venitul minim pe economie.

În motivarea cererii pârâtul-reclamant reconventional arata ca din eroare s-a mentionat în petitele cererii reconventionale ca solicita încredintarea minorei la mama reclamanta. De fapt, acesta solicita încredintarea minorei la el, având în vedere ca, desi relatiile dintre copil si mama sunt profunde, aceasta nu i-a acordat fiicei lor atentia cuvenita înca din anul 2002, când a plecat în Italia. De asemenea, relatia reclamantei-pârâta reconventional cu concubinul ei este de natura sa o stânjeneasca pe minora, mama acesteia dovedindu-se lipsita de simt de raspundere fata de acest copil.

De asemenea, se face mentiune asupra faptului ca în perioada în care reclamanta-pârâta reconventional a fost plecata în Italia minora a ramas în grija sa.

Astfel, în final s-a solicitat admiterea cererii reconventionale, formulate, astfel cum a fost precizata, temeiul de drept fiind mentinut si cu privire la aceasta precizare.

Din actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:

Raportat la cererea formulata de ambele parti cu privire la desfacerea casatoriei din culpa comuna, fara motivarea hotarârii, instanta urmeaza a o aprecia ca fiind admisibila, motiv pentru care, în conformitate cu dispozitiile art.37  alin.1 si art.38 Cod familiei, urmeaza a desface casatoria partilor, din culpa comuna.

În temeiul art.40 alin.ultim din acelasi cod, urmeaza a se admite cererea formulata atât de reclamanta-pârâta reconventional, cât si de pârâtul-reclamant reconventional cu privire la reluarea numelor avute anterior încheierii casatoriei,  respectiv reclamanta-pârâta reconventional pe acela de „S.”.

În ce priveste încredintarea minorei, instanta urmeaza a avea în vedere vârsta acesteia, sexul, atasamentul fata de parinti, conditiile materiale si garantiile morale ale acestora.

Analizând întregul material probator, ancheta sociala, declaratia minorei data prin comisie rogatorie, depozitiile martorilor audiati în cauza, instanta va concluziona ca este în interesul minorei ca aceasta sa fie încredintata spre crestere si educare mamei sale.

Contrar sustinerilor pârâtului-reclamant reconventional, precum ca între el si minora exista o strânsa legatura afectiva, minora arata ca „nu doreste sa fie încredintata tatalui spre crestere si educare, în cazul desfacerii casatoriei, întrucât în perioada în care a stat în România, nu pârâtul a fost cel care s-a ocupat de ea, ci bunicii paterni, iar de când a plecat în Italia acesta nu s-a mai interesat nici macar telefonic de ea”.

Dar, chiar daca minora ar avea o afectiune deosebita fata de tatal sau, în opinia instantei nu înseamna ca nu ar fi la fel de atasata si fata de mama.

Tinând cont de cele prezentate, de faptul ca minora este atasata fata de mama sa, ca în prezent locuiesc si traiesc împreuna, mediu ce îi confera siguranta si liniste, încredere si afectiune deplina, o supraveghere permanenta, ar fi contrar interesului superior al acesteia sa i se schimbe starea de fapt actuala, ce-i asigura continuitate, stabilitate si confortul emotional necesar alaturi de mama sa.

Chiar si prin ancheta sociala efectuata de autoritatea tutelara din cadrul Primariei Înt.Buzaului, la domiciliul conjugal al sotilor, pe seama minorei C.I., se propune ca minora sa fie încredintata spre crestere si educare mamei, având în vedere optiunea acesteia de a-si urma mama în Italia. Aceeasi concluzie se desprinde si din depozitiile martorilor propusi de reclamanta-pârâta reconventional, audiati în cauza, respectiv I.P. si M.L.

De asemenea, potrivit documentelor obtinute prin comisie rogatorie de la instanta competenta din Italia, respectiv Tribunale di Lucca - sectia detasata din Viareggio, din procesul verbal întocmit cu ocazia audierii minorei în fata acestei instante la data de 18.05.2009 se desprinde concluzia clara, ca minora doreste sa fie încredintata spre crestere si educare mamei, sa ramâna în Italia unde este înscrisa la Scoala Elementara din Lido di Camaiore „Michele Rosi”, mama fiind cea care se ocupa de toate necesitatile sale, demonstrând ca o iubeste, facând mentiune ca nu doreste sa fie încredintata tatalui spre crestere si educare, în cazul desfacerii casatoriei, întrucât în perioada în care a stat în România, nu pârâtul a fost cel care s-a ocupat de ea, ci bunicii paterni, iar de când a plecat în Italia acesta nu s-a mai interesat nici macar telefonic de ea.

Potrivit  art. 31  din Legea  nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului „Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor.”, iar „exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba în vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educarii si întretinerii sale”.

De asemenea, art. 32 din acelasi act normativ prevede ca un copil „are dreptul sa fie crescut în conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala”.

Dispozitiile art.86 alin.1 si 3 C.fam., art.107 alin.1 C.fam.  prevad ca obligatia de întretinere exista între parinti si copii, iar potrivit art.94 alin.3 C.fam. când întretinerea este datorata de parinte ea se stabileste pâna la 1/4 , când acesta datoreaza întretinere pentru un singur copil.

Având în vedere cererea reclamantei-pârâta reconventional, instanta urmeaza a stabili pensia de întretinere prin raportare la venitul minim pe economie actual, si va fi platita în cuantum de ¼ din aceasta suma, în beneficiul minorei, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecata si pâna la majoratul minorei sau noi dispozitii ale instantei.

Privitor la cererea reclamantei în sensul de a-l obliga pe pârât la plata cheltuielilor de judecata, instanta constata ca nu s-a facut dovada acestora, mai putin cuantumul taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, însa având în vedere ca mandatara acesteia nu a mai insistat în aceasta cerere cu ocazia cuvântului pe fond, dupa încheierea dezbaterilor, urmeaza a respinge aceasta cerere.

De asemenea, dat fiind faptul ca cererea reconventionala este admisa în parte, iar chitanta depusa la dosarul cauzei de aparatorul acesteia nu cuprinde elementele suficiente, urmeaza a fi respinsa si aceasta cerere.

Domenii speta

Spete similare