În temeiul art.42 alin.1 Codul familiei, criteriul esenţial în ce priveşte încredinţarea minorilor, îl reprezintă interesul acestora, noţiune cu un caracter complex, ce ţine seama de posibilităţile materiale ale părinţilor, de condiţiile de dezvoltare fizică, morală şi intelectuală oferite de aceştia, minorilor, vârsta şi afectivitatea acestora, comportamentul părinţilor faţă de copii ş.a.
În speţă, probele administrate la soluţionarea fondului şi apelului au dovedit culpa ambelor părţi la deteriorarea ireparabilă a relaţiilor de căsătorie.
Cât priveşte cererea de încredinţare a minorilor, accesorie divorţului, s-a reţinut că reclamanta a fost şi a rămas în continuare în străinătate, aflându-se deci în imposibilitatea de a se ocupa de minori, practica judiciară statuând că, dacă este în interesul minorilor, aceştia pot fi încredinţaţi şi părintelui care nu dispune de suficiente mijloace materiale, de vreme ce ambii părinţi sunt obligaţi să contribuie la întreţinerea acestora.
Tribunalul Iași
Trafic de minori
Curtea de Apel Constanța
Înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgentă cu o altă măsură de protec?ie specială. Obligarea parintilor la prestarea unei munci în folosul comunitătii în cazul în care ace?tia nu ob?in venituri. Aplicarea gresită a art. 67 din Legea nr. 272/2004
Judecătoria Turnu Măgurele
Divorţ cu copii
Curtea de Apel București
Răpire internațională de copii. Distincție între noțiunile de drept național de custodie sau stabilire a domiciliului minorului și cea de ,,încredințare” din accepțiunea art.3 al Convenției de la Haga. Motiv de refuz de înapoiere fundamentat pe starea de
Curtea de Apel București
Indeplinirea conditiilor art.3 din Conventie si în cazul refuzului de înapoiere la domiciliul obisnuit al minorelor