Plasament. Imposibilitatea reintegrării în familia naturală. Interesul nimorului. Legea nr. 272/2004

Decizie 246/A din 15.06.2017


Înlocuirea măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă cu plasamentul la familia X. este în interesul minorei, reintegrarea acesteia în familia naturală nefiind posibilă.

La luarea măsurilor speciale faţă de minori se are în vedere interesul superior al copilului,  astfel încât să i se poată asigura şi garanta o creştere şi educare armonioasă, un mediu cât mai stabil şi securizat, din punct de vedere a păstrării rutinelor specifice vârstei, a legăturilor de ataşament şi asigurării unui context de dezvoltare echilibrat.

Prin Sentinţa civilă nr. 271 din 03.04.2017 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 360/102/2017 s-a admis cererea formulată de petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş, în contradictoriu cu intimații Șt. I., B.M., S. D.-L. și S. C.-L. şi s-a constatat temeinicia măsurii de protecţie adoptate de petentă prin Dispoziţia nr. 89 din 3 februarie 2017 a directorului general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş cu privire la minora Ș. M., CNP xxx, născută la data de xxx în municipiul xxx, fiica lui Ș. I. și B. M., constând în plasamentul în regim de urgență la Serviciul de Intervenție în Regim de Urgență, Abuz, Neglijare, Trafic, Migrare, Telefonul Copilului.

De asemenea, s-a dispus înlocuirea măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă a minorei cu măsura plasamentului la familia S. D.-L. și S. C.-L., s-a stabilit  domiciliul minorei Ș. M. la familia de plasament S. D.-L. și S. C.-L. şi s-a dispus delegarea exercitării drepturilor, respectiv îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ale părinţilor faţă de minoră și bunurile acesteia în sarcina directorului general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureș.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin Dispoziţia nr. 89 din 3 februarie 2017 a directorului general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş, s-a instituit măsura de protecție a plasamentului în regim de urgență la Serviciul de Intervenție în Regim de Urgență, Abuz, Neglijare, Trafic, Migrare, Telefonul Copilului din Târgu Mureș, constatându-se în mod just că minora se află în situație de risc, fiind lipsită de ocrotire părintească, întrucât mama minorei nu îi permite să frecventeze şcoala sub diferite pretexte, ca tatăl minorei este dezinteresat de situaţia acesteia, iar bunica maternă suferă de schizofrenie paranoidă și personalitate de tip paranoid, ceea ce constituie un risc major pentru minoră, fiindu-i pusă în pericol dezvoltarea psihică, fizică și educațională.

În privința cererii de înlocuire a măsurii de protecție specială a plasamentului stabilit de urgență cu măsura plasamentului la familia S., Tribunalul a reţinut că din probele administrate în cauză reiese că nu este posibilă reintegrarea minorei în familia naturală, bunica și mama acesteia nefiind în măsură să se ocupe de creșterea și educarea ei. În plus, această măsură, dorită și de minoră, este în interesul acesteia, familia S. cunoscând-o încă de la naștere, între minoră și membrii familie S. dezvoltându-se relații de atașament

Împotriva acestei hotărâri intimata B. M. a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea sentinţei atacate şi reîntoarcerea minorei în cadrul familiei.

În motivarea căii de atac declarate, apelanta a arătat că nu s-a prezentat la termenul din 03 aprilie 2017 în faţa Tribunalului Mureş, întrucât a încurcat zilele săptămânii.

De asemenea, apelanta a mai arătat că s-a preocupat în permanenţă de fiica sa, investind toate resursele în creşterea şi educarea ei.

Apelanta a precizat că există neconcordanţe în ancheta socială depusă la dosarul cauzei, întrucât locuinţa mamei sale a fost încălzită pe timpul iernii, cu un calorifer electric şi cu o aerotermă, iar locuinţa este racordată la curent electric şi apă. În plus, a menţionat faptul că a cumpărat un teren, pe care urmează să construiască o casă şi că în permanenţă caută un loc de muncă.

De asemenea, a arătat că este sănătoasă şi nu are tulburări psihice, iar principiile sale religioase nu sunt exagerate.

În ceea ce priveşte poziţia minorei, apelanta a arătat că declaraţia pe care dat-o i-a fost sugerată acesteia de către alte persoane.

Apelanta a menţionat că nu a împiedicat minora să frecventeze şcoala ci, dimpotrivă, a încurajat-o să înveţe, ocupându-se personal de pregătirea şcolară a fetei la fiecare disciplină.

Intimata Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate, arătând că apelanta manifestă neglijenţă şi lipsă de responsabilitate în gestionarea problemelor familiale şi personale. Pe de altă parte, familia Sălcudean îndeplineşte garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare creşterii şi îngrijirii minorei Ş. M., aspect dovedit în cauză cu raportul de evaluare aflat la dosar.

Apelanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că s-a preocupat în permanenţă de situaţia minorei, chiar şi după ce i-a fost luată cu forţa de acasă. Totodată, a arătat că nu este de acord ca fetiţa să fie plasată altei familii, în cazul în care familia S. renunţă la plasament şi nici nu este de acord cu o eventuală adopţie.

Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor invocate, instanţa de control judiciar constată următoarele:

Prin Dispoziţia nr. 89 din 3 februarie 2017 a directorului general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş, s-a instituit măsura de protecție a plasamentului în regim de urgență la Serviciul de Intervenție în Regim de Urgență, Abuz, Neglijare, Trafic, Migrare, Telefonul Copilului din Târgu Mureș în privinţa minorei Ş. M., născută la data de 07.02.2004, constatându-se că se află în situație de risc, fiind lipsită de ocrotire părintească.

În acest sens, s-a avut în vedere faptul că Școala Gimnazială Bernady Gyorgy din Târgu Mureș a sesizat S.I.R.U. Târgu Mureș cu privire la faptul că minora nu frecventează școala întrucât bunica maternă, P. V., cu care locuiește, nu îi permite acest lucru, din acest motiv fiind declarată repetentă în anul școlar anterior.

Deşi încă din luna iunie 2016 s-a colaborat cu Organizația ”Salvați Copiii” și cu Serviciul Public de Asistență Socială și Autoritate Tutelară din cadrul Municipiului Târgu-Mureș, în vederea monitorizării periodice a situației școlare şi prevenirii separării minorei de familie, având în vedere refuzul, neimplicarea și dezinteresul mamei minorei nu s-a reușit îmbunătățirea situației școlare, minora continuând să absenteze, întrucât mama nu îi permitea, sub diferite pretexte, să meargă la școală.

S-a mai avut în vedere şi faptul că potrivit scrisorii medicale emise de Secția Psihiatrie Adulți din cadrul Spitalului Clinic Județean Mureș bunica maternă a minorei, P. V., suferă de schizofrenie paranoidă și personalitate de tip paranoid, ceea ce constituie un risc major pentru minoră, fiindu-i pusă în pericol dezvoltarea psihică, fizică și educațională, bunica prezentând halucinații, idei delirante și convingeri false, dezorganizare a gândirii și a limbajului, lipsa implicării sociale și a motivării, precum și igienă și obiceiuri de îngrijire precare, pierderea contactului cu realitatea.

De asemenea, s-a reţinut că apelanta nu mai are loc de muncă de aproximativ 5 ani, că a avut un apartament în Târgu-Mureș pe care l-a vândut, iar banii obținuți i-a cheltuit în vacanțe, călătorii și pelerinaje la mănăstiri, mutându-se împreună cu fiica sa în locuința mamei sale, bunica maternă a minorei.

În ceea ce priveşte tatăl minorei, acesta locuiește în Mediaș şi a declarat că minora provine dintr-o relație pasageră cu intimata, nu a dezvoltat relații cu aceasta, are propria familie și nu are posibilitatea de a o îngriji, achitând pensia de întreținere stabilită de instanță.

Faţă de cele reţinute anterior, Curtea a reținut  că în mod legal s-a constatat temeinicia măsurii de protecţie adoptate de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş.

În ceea ce priveşte înlocuirea măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă cu plasamentul la familia S., Curtea a constatat că în cauză s-a făcut dovada faptul că o atare măsură este în interesul minorei, reintegrarea acesteia în familia naturală nefiind posibilă, datorită faptului că, faţă de cele reţinute anterior, mama nu este în măsură să se ocupe de creşterea şi educarea minorei în mod corespunzător. Instanţa a avut în vedere în acest sens şi poziţia minorei exprimată în faţa instanţei, potrivit căreia în anul şcolar 2015-2016 a rămas repetentă datorită faptului că mama şi bunica ei nu o lăsau să plece la şcoală singură şi o ţineau închisă în casă, însă în prezent merge la şcoală şi are rezultate foarte bune la învăţătură.

Din Raportul de evaluare nr. 293 din 20.02.2017 (filele 148 – 150, în dosarul Tribunalului) şi din ancheta socială efectuată (filele 151-153), rezultă că familia S. îndeplineşte toate condiţiile materiale şi morale pentru a primi în plasament pe minora Ş. M., cu atât mai mult cu cât între aceştia s-au dezvoltat de-a lungul anilor relaţii de afecţiune, care sunt de natură a facilita integrarea minorei. Aceleaşi aspecte rezultă şi din Raportul de evaluare nr. 1388 din 13.03.2017 (filele 128-137, în dosarul Tribunalului).

Faţă de cele expuse anterior Curtea a constatat că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, prin raportare la dovezile administrate, nefiind întemeiate criticile apelantei.

Instanţa a reamintit că la luarea măsurilor speciale faţă de minori se are în vedere interesul superior al copilului,  astfel încât să i se poată asigura şi garanta o creştere şi educare armonioasă, un mediu cât mai stabil şi securizant, din punct de vedere a păstrării rutinelor specifice vârstei, a legăturilor de ataşament şi asigurării unui context de dezvoltare echilibrat.

Faţă de considerentele expuse, Curtea a constatat că hotărârea atacată este legală şi temeinică, instanţa de fond apreciind în mod corect în raport de interesul superior al minorei, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa a păstrat-o, respingând ca nefondat apelul declarat în cauză.