Civil.ştergerea menţiunilor din biroul de credit s.a.

ŞTERGEREA MENŢIUNILOR DIN BIROUL DE CREDIT S.A.

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 26.01.2022, sub nr. ..../200/2022, reclamanta AC, în contradictoriu cu pârâta CBP, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la ştergerea menţiunilor din Biroul de Credit S.A.

În motivare, în fapt, a învederat că la data de 20.08.2012, a fost semnat contractul de creditare între aceasta şi BP, în a cărui derulare au intervenit anumite întârzieri în anul 2018, 2019 şi 2020. A solicitat să se reţină faptul că au fost sume foarte mici de 74-90 de lei, ceea ce reprezintă clar un rest de plată sau eroarea umană, având impresia că a achitat în luna respectivă, de fapt fiind, o plată anterioară. A mai arătat cu nu prezintă un comportament de rău platnic, plăţile fiind făcute în mod constant pe parcursul atâtor ani. Aceste raportări au fost efectuate în mod nelegal, având în vedere că au fost raportate direct întârzieri cu note de 2 şi 3 (întârzieri mai mari de 2-3 luni), nefiind respectat termenul de raportare la 30 de zile întârziere conform Deciziei nr ..../2007, art. 5 alin (1).

În raspunsurile negative primite din partea BP, i s-a comunicat că au şi cesionat restanţele către o Societatea de recuperare, însă acest lucru nu i-a fost notificat şi nu erau sume ce trebuiau date către recuperare, cu atât mai mult nu  apare nici în Biroul de Credit raportare cu G ce reprezintă cont dat către colectare.

Nu a fost informată despre cesionare şi nici nu şi-a dat acordul la semnarea contractului pentru divulgarea datelor către terţi, astfel cum se reţine în Decizia .../15.12.2007 la art. 8 alin (l).

Totodată, a arătat că nu a primit nicio înştiinţare cu privire la acest aspect, deşi instituţia financiar bancară susţine că a informat-o prin sms/poştă, toate informaţiile care în mod obligatoriu trebuiau transmise în text nu ar fi putut fi cuprinse într-un singur mesaj/corespondenţă transmisă la o adresă la care nu mai locuieşte, fără ca unitatea bancară să depună toate diligentele în încercarea de a o contacta, informaţii descrise la art. 9 Decizia ..../2007.

Având în vedere şi considerentul (71) al Regulamentului general privind protecția datelor, persoana vizată ar trebui să aibă dreptul de a nu face obiectul unei decizii, care poate include o măsură, care evaluează aspecte personale referitoare la persoana vizată, care se bazează exclusiv pe prelucrarea automată și care produce efecte juridice care privesc persoana vizată sau o afectează în mod similar într-o măsură semnificativă, cum ar fi refuzul automat al unei cereri de credit sau practicile de recrutare pe cale electronică, fără intervenție umană. O astfel de prelucrare incluzând "crearea de profiluri", care constă în orice formă de prelucrare automată a datelor cu caracter personal prin evaluarea aspectelor personale referitoare la o persoană fizică, în special în vederea analizării sau preconizării anumitor aspecte privind randamentul persoanei vizate, situația economică, starea de sănătate, preferințele sau interesele personale, fiabilitatea, atunci când aceasta produce efecte juridice care privesc persoana vizată sau o afectează în mod similar într-o măsură semnificativă. Cu toate acestea, luarea de decizii pe baza unei astfel de prelucrări, inclusiv crearea de profiluri, ar trebui permisă în cazul în care este autorizată în mod expres în dreptul Uniunii sau în dreptul intern care se aplică operatorului, inclusiv în scopul monitorizării și prevenirii fraudei și a evaziunii fiscale, elemente ce nu se regăsesc în această speţă, aspect comentat pe larg şi în Decizia 174/2018.

Acest lucru însemnând că prejudiciul săi se crează în momentul refuzului de colaborare din partea altor instituţii bancare sau non-bancare, prin simpla existenţă a datelor negative existente în baza de date, refuz bazat pe un profil creat, fără a avea şansa de intervenţie umană în analizarea situaţiei.

A mai arătat că, a notificat în repetate rânduri această raportare ca fiind neconformă Regulamentului protecţiei datelor personale însă fără un răspuns favorabil, fiind-i furnizate doar răspunsuri negative, refuzuri de şterge a acestor date, fără o detaliere argumentată.

A considerat, de asemenea, că i se încalcă dreptul de a şterge, restricţiona sau modifica datele deţinute de BRD S.A, potrivit art. 7 din 679/2016 care prevede în mod expres dreptul persoanei de a-şi retrage consimţământul de prelucrare, fără ca persoana vizată să nu fie prejudiciată, în acelaşi mod facil în care şi-a dat acordul, deşi în acest caz a menţionat că nu a semnat niciun document distinct în care să fie adus la cunoştinţă : datele de contact ale responsabilului cu protecţia datelor, scopul şi temeiul juridic al prelucrării, categoriile de date prelucrate, interesul legitim urmărit de operator sau a unui terţ, destinaţia datelor sale personale, intenţia de a transfera datele către terţi, data de stocare a datelor, drepturile cu privire la datele personale, posibilitatea creării de profiluri pe baza acestor date, precum şi existenţa prelucrării datelor prin obligaţie legală sau contractuală, conform art. 13 şi 14 din Regulamentul UE privind protecţia datelor cu caracter personal.

A solicitat, totodată, să se reţină faptul că nu semnat niciun document distinct sau anexă la cererea sau contractul de creditare care să cuprindă toate aspectele notate mai sus, deşi acest fapt este mentionat în art. 7 alin. 2 din GDPR.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1528, art. 1531 Cod civil, art. 5 alin l, art. 8 alin 1, art. 9 alin 1 din Decizia 105/2007, art. 12 alin l, art. 13-14, art. 17 din Decizia 677/2001, art. 7 alin 2, art. 13-14, art. 22, paragraf 71 din Regulamentul UE 679/2016, Decizia 174/2018.

În dovedirea susţinerilor sale a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Prin întâmpinare, pârâta BPPF SA P SUCURSALA BUCURESTI, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, a arătat că în urma solicitării reclamantei, între C IFN SA (în prezent BNP P PF), în calitate de Emitent/împrumutător și dna. AC, in calitate de Deținător/împrumutat a fost încheiat Contractul de credit cu nr. autorizare ..../20.08,2012 („Contractul"), pentru acordarea unei Linii de credit cu card de credit atașat de tip revolving (care se reîntregește pe măsura rambursării), acordată pentru suma de 2.200 lei.

Totodată, a arătat că Linia de credit cu card de credit atașat convenită cu dna. AC a fost înregistrată în evidența sistemului de creditare de la sediul central al pârâtei sub nr. X.

În ceea ce privește derularea raporturilor contractuale dintre pârâtă și persoana împrumutată, după cum rezultă din Tabelul-grafic, urmează a se observa ca dna. AC a dat dovada de rea-credință, având în vedere că acesta nu a înțeles să achite ratele conform prevederilor Contractului, fapt recunoscut chiar de către aceasta în cuprinsul cererii de chemare in judecată.

Față de comportamentul contractual al persoanei împrumutate, a fost nevoită să îi transmită dnei A mai multe somații-notificări pentru a o determina să restituie sumele scadente.

Totodată, a menționat faptul că, față de comportamentul de persoană rău-platnică a dnei. A, după parcurgerea procedurilor prevăzute de lege și după notificarea prealabilă a acesteia, a fost necesar ca, în cele din urmă, să procedeze la comunicarea către Biroul de Credit SA a informațiilor referitoare la această situație.

Pe fondul cauzei, în primul rând, a arătat faptul că reclamanta, înainte de începerea relației contractuale cu pârâta, și-a dat acordul cu privire la prelucrarea datelor sale cu caracter personal. Astfel, prin Cererea pentru acordarea produsului financiar, reclamanta și-a manifestat în mod expres, neechivoc și liber consimțământul privind prelucrarea datelor sale cu caracter personal.

 Cu privire la acest aspect, a solicitat să se observe faptul că, încă de la momentul depunerii cererii de acordare a unui produs financiar de către societatea pârâtă, reclamanta și-a manifestat acordul ca, în cazul în care nu își va executa întocmai obligațiile contractuale, societatea pârâtă să poată furniza informații referitoare la aceste aspecte către Biroul de Credit.

În acest sens, a menționat faptul că, așa cum rezultă din art. VII. Acord privind prelucrarea datelor cu caracter personal din Cererea pentru acordarea unui produs financiar semnată de dna. AC, acesta a declarat că „Prin semnarea prezentei, subsemnatul, în calitate de solicitant de credit, îmi exprim consimțământul in mod expres ca Cetelem: (i) să prelucreze datele mele cu caracter personal rezultate din prezenta Cerere (inclusiv CNP), direct sau prin intermediul operatorilor desemnați de către acesta (mandatari si/sau terți contractanți, din țară sau din străinătate), în scopul derulării raporturilor juridice create/ce vor fi create între părți. respectiv în scopul realizări activității de creditare (scopul identității/datelor personale furnizate, realizării obiectivelor activității de creditare,  scopuri statistice) și în scopul realizării activităților de marketing [...]; (iii) să poată transfera (ceda) datele mele personale altui operator, cu condiția respectării obligației de informare conform pct. 4 de mai jos: (iv) să transmită datele mele cu caracter de identificare, datele pozitive, datele negative și datele referitoare la inadvertente și fraudulenți către Biroul de Credit SA [...] în vederea prelucrării de către această entitate în conformitate cu dispozițiile legale și să consulte informațiile înregistrate pe numele meu în baza de date a Biroului de Credit de către participanții la sistemul Biroului de Credit  [...] subl. ns.

Astfel, a solicitat să se constate că mențiunile dnei. A din cuprinsul cererii de chemare în judecata conform cărora nu ar fi semnat niciun acord cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, nu pot fi luate în seamă.

Totodată, a arătat că este de neînțeles de ce dna. AC se consideră prejudiciată de faptul că, urmare a neexecutării de către aceasta a propriilor obligații contractuale, pârâta a procedat la furnizarea către Biroul de Credit a unor informații referitoare la comportamentul său contractual. Aceasta, în contextul în care reclamanta era conștientă de faptul că, în cazul în care nu își va executa obligațiile contractuale, risca transmiterea informațiilor către Biroul de Credit SA.

Din această perspectivă, așa cum, de altfel, rezultă din întreaga motivare a cererii de chemare în judecată, respectiv din analiza comportamentului general al dnei. A, reclamanta încearcă să se prevaleze de propria sa culpă contractuală, aspect care, firește, încalcă în mod nepermis principiul de drept conform căruia nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu se poate prevala de propria culpă).

Totodată, a arătat faptul că, în pofida susținerilor nefondate, tendențioase și nedovedite ale dnei. A, deși aceasta pretinde că nu ar fi fost notificată cu privire la operațiunea de procesare a datelor negative referitoare la persoana sa, în mod corect a procedat la notificarea acesteia anterior furnizării informațiilor către Biroul de Credit SA.

Având în vedere aceste aspecte, a apreciat că reclamanta și-a dat consimțământul, iar pârâta a notificat-o în mod valabil cu privire la riscul ca date negative ale acesteia să fie transmise Biroului de Credit în măsura în care reclamanta nu ar înțelege să se conformeze obligațiilor sale de plată a ratelor de credit astfel cum acestea au fost asumate prin Contractul încheiat cu societatea pârâtă.

În acest context, in pofida susținerilor reclamantei, s-a conformat tuturor obligațiilor legale referitoare la respectarea drepturilor reclamantei privind protecția datelor sale cu caracter personal.

Astfel, a apreciat că și-a respectat obligația legală de a o informa pe dna. AC cu privire la toate datele sale personale care au fost comunicate Biroului de Credit, astfel cum aceasta este stabilită atât de prevederile art. 12 din Legea nr. 677/2001, cât și de art. 8 coroborat cu art. 9 din Decizia nr. 105/2007.

A solicitat, de asemenea, să se constate că, în niciun caz, nu a comunicat către Biroul de Credit alte date cu caracter personal decât cele cu privire la care reclamanta a fost de acord să fie comunicate și, totodată, a fost notificată prealabil în acest sens.

Totodată. urmează a se avea în vedere că, în temeiul art. 6 din Decizia ANSPDCP, Biroul de Credit stochează datele negative pe o perioadă de 4 ani.

În al doilea rând, a solicitat a se avea în vedere că prelucrarea datelor referitoare la situația plăților realizate de împrumutați unor instituții de credit în temeiul contractelor de credit încheiate cu acestea este o operațiune de interes public.

Pe lângă argumentele avute în vedere în cele ce preced, a arătat faptul că, prin raportare la situația de fapt dedusă judecații, a comunicat către Biroul de Credit informații referitoare la comportamentul contractual al reclamantului, în temeiul art. 5 alin. (2) din Legea nr. 677/2001.

Astfel, a solicitat să se constate faptul că prelucrarea datelor referitoare la situația plăților realizate de împrumutați unor instituții de credit în temeiul contractelor de credit încheiate cu acestea este o operațiune de interes public.

În acest sens, a menționat faptul că activitatea de creditare este esențială pentru buna-desfășurare a tranzacțiilor comerciale și fluxul relațiilor dintre oameni. Astfel, bunul-mers al instituțiilor de creditare este fără putință de tăgadă esențial în ceea ce privește stabilitatea oricărei societăți.

Or, buna-funcționare a unei instituții de credit nu poate fi garantată decât în situația în care aceasta beneficiază de toate pârghiile necesare în vederea limitării riscurilor cauzate de bonitatea împrumutaților.

Astfel, una dintre modalitățile adoptate la nivel global pentru prevenirea situației în care activitatea unei instituții financiare ar avea de suferit urmare a nerecuperării sumelor acordate cu titlu de împrumut este tocmai aceea de a crea organisme specializate în monitorizarea și evaluarea riscurilor de credit aferente posibililor clienți ai acestora.

În acest sens, în toate statele dezvoltate, admițându-se rolul esențial pe care îl joacă instituțiile de credit, au fost create baze de date în care sunt inserate informații referitoare Ia clienții rău-platnici ai instituțiilor financiare, informații care, desigur, sunt consultate și de toate instituțiile de credit interesate în acordarea unor împrumuturi respectivilor clienți.

Astfel, înființarea acestor baze a ajutat de-a lungul timpului toate instituțiile financiare sa reducă riscurile cauzate de posibila insolvabilitate sau posibilul comportament incorect al clienților lor, contribuind în cele din urmă la creșterea stabilității întregului sistem financiar și, totodată, la reducerea costului creditului.

Or, având în vedere rolul important pe care colectarea acestor date îl are în ceea ce privește stabilitatea sistemului financiar și în cele din urmă, a fluxurilor comerciale în general, activitatea de procesare a acestor date depășește sfera interesului privat, intrând, astfel, în sfera relațiilor de ordine publică. Pe cale de consecință, independent de caracterul privat al acestor date, ele au rolul de a contribui la bunul-mers al întregului sistem financiar.

Trecând peste interesul legitim justificat de o instituție de credit în a procesa date despre comportamentul contractual al împrumutaților săi, a solicitat să se constate că aceste operațiuni reprezintă deopotrivă și o obligație legală a acestora, legiuitorul român stabilind în sarcina instituțiilor de credit o serie de obligații ce vizează colectarea datelor cu caracter personal ce pot contribui la limitarea riscurilor.

Astfel, a reiterat faptul că, potrivit numeroaselor acte normative aplicabile instituțiilor de credit (e.g., Regulamentul BNR nr. 17/2012, OUG nr. 50/2010, OUG nr, 52/2016, Legea nr. 151/2015 privind procedura de insolvență a persoanelor fizice), acestea au obligația de a colecta datele referitoare la comportamentul contractual al împrumutaților pentru a stabili nivelul de risc al acestora, urmând ca, în consecință, să își stabilească propriile politici privind limitarea și reducerea riscurilor prezentate de împrumutați.

În acest sens, a menționat faptul că prelucrarea datelor personale ale împrumutaților de către instituțiile de credit este necesară pentru îndeplinirea obligațiilor legale referitoare la evaluarea bonității persoanelor vizate, a determinării gradului de îndatorare a acestora și la administrarea riscului de credit, atât la nivel de debitor, cât și la nivelul întregului portofoliu al instituțiilor de credit.

În considerarea acestor aspecte, a apreciat că, dată fiind importanța procesului de colectare a acestor date, această activitate se circumscrie situației prevăzute de art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 677/2001, motiv pentru care a solicitat să se constate că, pe lângă faptul că, așa cum a arătat, deține acordul reclamantei pentru procesarea datelor sale personale, respectiv a notificat-o pe reclamantă cu privire la transferul acestora către Biroul de Credit în cazul neplății ratelor de credit. activitatea de prelucrare a acestor date a fost făcută și pentru realizarea unui interes legitim al societății noastre, respectiv pentru executarea unor obligații legale ce ne incumba.

Față de toate aceste aspecte, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

 În drept a invocat art. 205 si urm. C.pr.civ., precum și toate celelalte dispoziții legale la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.

În dovedirea celor susținute a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt şi de drept:

În fapt, părţile au încheiat contractul de credit nr. X/20.08.2012 pentru acordarea unei linii de credit cu card de credit atașat de tip revolving (care se reîntregește pe măsura rambursării), pentru suma de 2.200 lei.

Totodată, linia de credit cu card de credit atașat convenită cu dna. AC a fost înregistrată în evidența sistemului de creditare de la sediul central al pârâtei sub nr. X.

La aceeaşi dată, conform înscrisului de la f. 47 dosar, reclamanta a semnat acordul de prelucrare a datelor personale prin care a fost de acord ca pârâta să prelucreze şi să stocheze datele sale personale, pârâta având dreptul să transmită aceste date către terţe părţi, cum ar fi Biroul de Credit.

Pârâta a emis mai multe notificări, înştiinţări de plată, informări prin telefon, f. 123-147  prin care i-a solicitat reclamantei să îi ramburseze sumele scadente şi a informat-o că în caz de neplată va fi înregistrată ca restanţier la Biroul de Credit.

Verificând situaţia înscrierii la Biroul de Credit, aşa cum rezultă din înscrisurile de la f. 10-17 dosar, instanţa constată că reclamanta figurează cu un cont tip card de credit, suma acordată 2200 lei, participant BNP PPF SA, înregistrând restanţe, după cum urmează: mai mari de 30 de zile în aprilie 2019, mai mari de 60 de zile în lunile martie, aprilie, 2018, octombrie 2019 şi noiembrie 2020, mai mari de 90 de zile în nov. 2019 şi decembrie 2020.

În drept, instanţa reţine că începând cu data de 25 mai 2018 a intrat în vigoare Regulamentul (UE) 2016/679 referitor la protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor).

Regulamentul european privind protecţia datelor personale (GDPR) schimbă două elemente esenţiale în cazul raportării clienţilor băncilor si IFN-urilor la Biroul de Credit:

1. Raportarea la Biroul de Credit se face automat, fără a mai fi nevoie de consimţământul clienţilor.

2. Obligaţia de informare prealabilă înaintea raportării la Biroul de Credit, în sensul ca băncile si IFN-urile nu mai sunt obligate legal sa-şi informeze clienţii cu 15 zile înainte de raportarea la Biroul de Credit, aşa cum a stabilit ANSPDCP in Decizia 105 din 2007, întrucât aceasta decizie nu se mai aplică, odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului european GDPR.

Deci,  pentru a se raporta la biroul de credite  datele cu caracter personal, înainte de data de 24.05.2018,  trebuie îndeplinite două condiţii în mod cumulativ :

- Acordul dat de debitor  în legătura cu prelucrarea  datelor sale cu caracter personal

- Existenţa înştiinţării  comunicate către debitor despre  raportarea la biroul de credit.

După data de 24.05.2018, odată cu  aplicarea Regulamentului  nr. 679/2016,  prelucrarea nu mai este condiţionată  exclusiv de consimţământul  persoanei vizate, prelucrarea fiind legală în măsura în care  sunt îndeplinite  una dintre condiţiile  enumerate la art. 6 din Regulament.

Potrivit art 6 din Regulament nr. 679/2016, prelucrarea este legală numai dacă și în măsura în care se aplică cel puțin una dintre următoarele condiții: (a) persoana vizată și-a dat consimțământul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal pentru unul sau mai multe scopuri specifice; (b) prelucrarea este necesară pentru executarea unui contract la care persoana vizată este parte sau pentru a face demersuri la cererea persoanei vizate înainte de încheierea unui contract; (c) prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale care îi revine operatorului; (d) prelucrarea este necesară pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane fizice; (e) prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care servește unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice cu care este învestit operatorul; (f) prelucrarea este necesară în scopul intereselor legitime urmărite de operator sau de o parte terță, cu excepția cazului în care prevalează interesele sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate, care necesită protejarea datelor cu caracter personal, în special atunci când persoana vizată este un copil.

În speţă, data raportărilor la Biroul de credite s-a efectuat, atât înainte, cât şi ulterior datei de 24.05.2018.

Se reţine că prin cererea de acordare a creditului pentru o linie de credit în valoare de 2200 lei concretizată ulterior prin contractul de credit nr. X/20.08.2012 reclamanta şi-a dat acordul pentru transmiterea datelor către Biroul de Credit S.A.

Instanţa reţine pe baza înscrisurilor de la dosar, un număr de 20 de notificări, înştiinţări de plată şi somaţii, că s-a făcut şi dovada respectării obligaţiei legale de către pârâtă ce îi revenea anterior transmiterii datelor negative cu privire la reclamantă către Biroul de Credit S.A., respectiv aceea de a comunica reclamantei o înştiinţare prealabilă, cuprinzând informaţiile mai sus indicate, cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data transmiterii datelor.

Potrivit art. 6 alin. 1 lit. c din Regulamentul nr. 679/27.04.2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date, prelucrarea este legală numai dacă şi în măsura în care se aplică cel puţin una dintre următoarele condiţii: prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale care îi revine operatorului.

Or, potrivit art. 111 alin. 1 din Regulamentul BNR nr. 17/2012 privind unele condiţii de creditare, înainte de încheierea unui contract de credit, împrumutătorii realizează, pe baza unor informaţii corespunzătoare şi suficiente, o evaluare riguroasă a capacităţii clientului de rambursare a creditului potrivit obligaţiilor contractuale, luând în considerare factori relevanţi în conformitate cu prevederile prezentului regulament, iar conform art. 14 alin. 1 din acelaşi act normativ, la acordarea creditului, împrumutătorii trebuie să se asigure că din documentele şi informaţiile de care dispun rezultă că pe întreaga perioadă de acordare a creditului gradul total de îndatorare a solicitantului este probabil să se încadreze în nivelul maxim admis aplicabil acestuia.

În speţă, împrumutătorilor le incumbă obligaţia legală de a culege şi utiliza informaţii concludente privind capacitatea clientului de rambursare a creditului potrivit obligaţiilor contractuale, respectiv privind gradul total de îndatorare a solicitantului, ceea ce implică în mod necesar ca banca să aibă acces la informaţiile privind datele cu caracter personal de tipul celor care sunt consemnate în Situaţia înscrierilor la Biroul de Credit.

Prin urmare, pentru înscrierea anterioară lui 24 mai 2018, instanţa constată îndeplinirea condiţiilor: acordul reclamantei şi înştiinţarea debitoarei (13 notificări emise în perioada 2016-martie 2018), iar pentru înscrierile ulterioare lui 24 mai 2018, instanţa constată că obligaţia de transmitere a datelor negative rezultă din lege si reprezintă o operaţiune de interes public.

Pentru toate aceste motive, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la ştergerea menţiunilor negative înscrise la Biroul de Credit.

Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare