Lovirea sau alte violente

Deliberând asupra cauzei penale de față, instanța reține următoarele:

I.Urmărirea penală

Prin rechizitoriul nr. 1180/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal şi înregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul T........... D........... P............., pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C.pen.

Prin actul de sesizare a instanței fost reţinută, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:

La data de 07.06.2021, în jurul orelor 00.20, în timp ce persoana vătămată C........... P............se afla în faţa porţii locuinţei martorei M...... I......din com. R.............., sat C..............., str. L..........., nr. 84, Jud. Olt, a fost lovită cu pumnul în zona feţei, de către inculpatul T........... D........... P............., fiindu-i cauzate leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale.

S-a apreciat că situația de fapt menționată anterior este probată prin următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: (a) declaraţie persoană vătămată C........... P............(f. 16 d.u.p.), (b) declaraţie martor T........... L...........(f. 18 d.u.p.), (c) declaraţie martor M...... I......(f. 20 d.u.p.), (d) declaraţie martor T.......... I.......... F............ (f. 22 d.u.p.), (e) certificatul medio – legal cu numărul 396/A2 din data de 07.06.2021 emis de S.J.M.L. Olt (f. 28 d.u.p.), (f) înscrisuri (f. 23 d.u.p.), (g) declaraţie suspect/inculpat: T........... D........... P............. (f. 25, 27 d.u.p.).

II.Camera preliminară

Prin încheierea camerei de consiliu nr. 81/26.04.2022, definitivă prin neapelare, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. judecătorul de cameră preliminară a verificat și a constatat competența și legalitatea sesizării instanței, respectiv competența după materie și după calitatea persoanei a organelor de urmărire penală, a constatat legalitatea și regularitatea actului de sesizare a instanței – reprezentat de rechizitorul nr. 1180/P/2021, precum și legalitatea actelor de urmărire penală efectuate și a probelor administrate în cauză și a dispus începerea judecății.

III.Judecata

În cursul judecății, la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită și cauza în stare de judecată, din data de 07.06.2022, înainte de citirea actului de sesizare, persoana vătămată C........... P............a depus, în temeiul art. 19 și 20 C. proc. pen., o cerere de constituire ca parte civilă pentru suma de 3000 lei cu titlu de daune materiale și 15.000 lei daune morale.

La al doilea termen de judecată, din data de 28.06.2022, după citirea actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T........... D........... P............., după ce i s-a explicat acestuia în ce constă învinuirea ce i se aduce, instanța i-a pus în vedere inculpatului că are posibilitatea de a opta pentru procedura simplificată a recunoașterii învinurii, solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi în circumstanțiere, dacă recunoaște în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, fiindu-i de asemenea aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. pr. pen.

Drept răspuns la interpelarea instanței, inculpatul a arătat că recunoaște în totalitate fapta comisă, așa cum aceasta a fost reținută și descrisă prin rechizitoriu, regretă săvârșirea acesteia, respectiv a declarat că solicită judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate a recunoașterii învinuirii, nu solicită readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală și nici administrarea de probe noi.

A fost, de asemenea, de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

În aceste împrejurări, instanța, după ce în prealabil a pus în discuția părților și a procurorului solicitările inculpatului, a admis cererea formulată de inculpat, în temeiul art. 375 alin. (1) C. pr. pen., considerând îndeplinite condițiile prev. de art. 349 alin. (2) C. pr. pen. și art. 374 alin. (4) C. pr. pen.

În ceea ce privește probatoriul administrat în cauză, instanța a procedat la soluționarea dosarului exclusiv pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, nefiind solicitată administrarea de înscrisuri în circumstanţiere.

Pe latură civilă instanța instanţa a procedat la audierea martorei T..... L.......

Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

I.Situația de fapt

În noaptea de 07.06.2021, în jurul orelor 00.30, partea civilă C.......... P..........., în timp ce trecea pe strada L..........., nr. 84, din comuna R.............., sat C..............., a fost observat de către martora M...... I......în faţa porţii locuinţei acesteia şi invitat de către aceasta să stea la o bere cu ea şi cu cele două fiice ale sale, respectiv, P........... A..........., în vârstă de 16 ani şi M........... O..........în vârstă de 13 ani, precum şi cu martora T............ I............(declaraţie de martor M...... I......., f. 20 d.u.p., declaraţie T.......... I..........., f. 22 d.u.p., declaraţie parte civilă, f. 16 d.u.p.).

Urmare a acordului părţii civile, aceasta a rămas la discuţii împreună cu cele două femei, precum şi cu cele două minore.

Pe parcursul discuţiilor, martora T............ I............l-a întrebat pe C........... P............dacă are o relaţie cu minora M................ O..........., în vârstă de 13 ani, întrucât aşa a auzit prin sat (f. 20 verso), moment în care C........... P............i-a răspuns că nu este adevărat şi i-a reproşat că este proastă (f. 20 verso, f. 22 verso) .

Întrucât inculpatul este vecin cu locuinţa martorei M...... I......., unde a avut loc discuţia, fiind în apropriere, a auzit conversaţia dintre partea civilă şi soţia sa, T............ I............F............, motiv pentru care a intervenit în conflictul verbal iscat, întrebându-l pe C........... P............de ce i-a spus soţiei sale că este proastă (f. 20, f. 22, declaraţie de suspect – f. 25, declaraţie de inculpat – f. 27).

Martora M...... I......a precizat că după ce partea civilă i-a învederat inculpatului că nu i-a spus soţiei sale că este proastă (f. 20), inculpatul a început să îl lovească pe C........... P............cu pumnii în zona feţei, ulterior, C.......... P..........., lovindu-l şi el pe inculpat cu pumnul în zona corpului.

Astfel, reţine instanţa că, deşi inclusiv partea civilă a reuşit să lovească inculpatul, conflictul fizic a fost iniţiat de către inculpat, iar multitudinea loviturilor aplicate părţii civile se dovedeşte prin declaraţia persoanei vătămate, precum şi prin declaraţia martorei M...... I........ De asemenea, inclusiv concluziile certificatului medico-legal cu numărul 396/A2 din data de 07.06.2021, emis de S.J.M.L. Olt, rezultă că persoana vătămată C........... P............a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 07.06.2021, prin lovire cu corp dur, posibil cu muchii, necesitând pentru vindecare un număr de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale (f. 28), atestă intensitatea loviturilor aplicate părţii civile.

Mai reţine instanţa că în conflictul dintre părţi a intervenit şi numitul M........ I........Emilian, pentru a îl aplana (f. 22, f. 25, f. 27).

După ce a fost lovit de către inculpat, C........... P............a fost şi târât pe asfalt până în faţa locuinţei inculpatului şi lăsat acolo (f. 16, f. 20), iar, potrivit declaraţiei persoanei vătămate, inculpatul a mers în interiorul curţii, spunând că merge să ia o bâtă cu care să mă lovească.

În momentul în care partea civilă a fost lăsată de către inculpat, la îndemnul martorei M...... I......(f. 20), a plecat înspre casă, ajungând la locuinţa verişoarei sale, T........... L...........(f. 16, f. 18), care l-a văzut plin de sânge în zona feţei, foarte speriat şi a apelat SNUAU 112 (f. 18).

Audiat în calitate de suspect/inculpat T........... D........... P.............  a recunoscut partial fapta pentru care a fost cercetat, acesta precizând că: ,,l-am lovit o singură data cu pumnul în zona feţei” (f. 27).

Reţine instanţa, în favoarea inculpatului, că, deşi în cursul urmăririi penale a recunoscut doar parţial fapta, în sensul că a precizat că a lovit partea civilă o singură data cu pumnul în zona feţei (f. 27), pe parcursul judecăţii inculpatul a dat dovadă de sinceritate, recunoscând în integralitate fapta pentru care a fost trimis în judecată.

II.Încadrarea juridică a faptei

Fapta inculpatului T........... D........... P............. care la data de 07.06.2021, în jurul orelor 00.20, în timp ce persoana vătămată C........... P............se afla în faţa porţii locuinţei martorei M...... I......din com. R.............., sat C..............., str. L..........., nr. 84, Jud. Olt, a lovit-o cu pumnul în zona feţei, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material infracţiunii loviri şi alte violenţe îl constituie acţiunea de a îi aplica o lovitură cu pumnul în zona feței persoanei vătămate. Urmarea imediată constă în producerea unor suferinţe de natură fizică faţă de persoana vătămată, în timp ce legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului faţă de faptă şi de urmarea acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei directe astfel cum este definită de art. 16 alin. (3) lit. a) C.pen, întrucât inculpatul a prevăzut săvârşirea faptei, respectiv producerea unor suferinţe persoanei vătămate şi a urmărit şi acceptat producerea acestora prin săvârşirea faptei.

Constatând că fapta concretă săvârşită de către inculpat corespunde modelului abstract prevăzut de norma de incriminare, că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 396 alin. (2) C.pr.pen, fiind probat dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, instanţa va stabili o pedeapsă.

III.Individualizarea judiciară a pedepsei

Faţă împrejurarea că inculpatul a solicitat judecarea cauzei în baza procedurii recunoaşterii învinuirii, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de loviri şi alte violenţe prev. de art. 193 alin. (2) C.pen., se vor reduce cu o treime, conform art. 396 alin. 10 C.proc.pen., în cazul pedepsei cu închisoarea, şi respectiv cu o pătrime în cazul pedepsei cu amenda. La aceste limite de pedeapsă reduse se va raporta instanța la individualizarea pedepselor.

Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța are în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., urmând să analizeze gravitatea infracțiunilor săvârșite și a periculozității infractorului, evaluate în baza criteriilor enumerate în cuprinsul acestei dispoziții legale.

Astfel, cu privire la împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile, instanța constată că inculpatul a săvârşit infracţiunea de loviri şi alte violenţe în public, noaptea, în prezenţa şi a altor persoane, martori oculari audiaţi în cauză respectiv, M...... I......(f. 20 d.u.p.), T............ I............Florentina (f. 22 d.u.p.), precum şi M........ E....... I.......(decedat în cursul procesului), precum şi în faţa a două fete minore, rezultând o desconsiderare a acestuia în ce priveşte regulile de convieţuire socială.

Persoana vătămată a fost supusă, astfel (i) unor suferinţe fizice evidente concretizate în lovirea cu pumnul în zona gurii, dar şi (ii) unor suferinţe psihice, concretizate în stigmatul pe care aceasta a fost nevoită să îl poarte pe parcursul perioadei de vindecare, lovitura fiind în zona feţei şi fiind, astfel, supusă privirilor întrebătoare ale celor din jur.

Mai mult decât atât, fapta a avut loc în prezenţa unor martori oculari, dintre care, două persoane de sex feminin, fiind evidentă şi umilinţa temporară la care a fost supusă persoana vătămată.

Împrejurările de săvârşire a faptei denotă, pe de o parte, periculozitatea inculpatului, iar, pe de altă parte, nepăsarea acestuia faţă de consecinţele pe care faptele sale le-ar putea asupra stimei de sine a persoanei vătămate.

Reţine instanţa, în favoarea inculpatului, că fapta a fost totuşi săvârşită pe fondul unei stări de tensiune, determinate de faptul că partea civilă îi jignise soţia, numind-o proastă. Or, deşi simpla jignire nu îndrituieşte aplicarea unor lovituri cu pumnii în zona capului sau târârea pe asfalt a părţii civile, totuşi, acordă o tentă mai puţin periculoasă infracţiunii săvârşite, inculpatul intervenind, din nefericire total disproporţionat, pentru a apăra demnitatea soţiei sale.

Astfel, aceste elemente sunt de natură a influenţa opţiunea instanţei în alegerea unei pedepse funcţionale în cazul inculpatului.

Analizând conduita și atitudinea inculpatului din cursul procesului penal, instanța constată, însă, în favoarea inculpatului, că, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a oferit organelor judiciare informațiile care i-au fost solicitate, s-a prezentat în fața organelor de cercetare penală și a procurorului de fiecare dată când a fost chemat, recunoscând în totalitate învinuirea care i se aduce, dând dovadă de sinceritate şi receptivitate în faţa acestei instanţe.

În raport de persoana inculpatului, reține că acesta are 31 ani, studii medii şi nu are o ocupaţie, după cum rezultă din materialul probatoriu administrat.

Caracterizarea inculpatului la nivelul societăţii este satisfăcătoare, inculpatul nefiind cunoscut cu preocupări antisociale.

Astfel, examinând fișa de cazier judiciar a acestuia, instanța constată că inculpatul este la prima sancţiune penală (f. 11 d.i).

Cu privire la infracțiunile săvârșite, cu toate acestea, pe parcursul procedurilor, inculpatul şi-a asumat responsabilitatea pentru acestea.

Cu toate acestea, instanţa nu exclude ipoteza ca, prin declaraţiile sale în sensul că încearcă să stopeze pe viitor conduita sa infracţională, inculpatul să aibă o motivaţie externă în sensul că încearcă să scape de represaliile penale, neavând o abordare realmente critică faţă de propria persoană.

Nu în ultimul rând, instanța reține incidența și aplicabilitatea cauzei speciale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) C. pr. pen., constând în reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul închisorii, respectiv cu o pătrime, pentru pedeapsa amenzii, deoarece inculpatul a recunoscut fapta, a cerut judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, prev. de art. 375 C. pr. pen., cerere admisă de instanță, iar starea de fapt reținută de instanță coincide cu cea recunoscută de inculpat.

Prin urmare, faţă de modalitatea de comitere a infracțiunilor, respectiv circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum au fost analizate mai sus, instanţa apreciază că o pedeapsă de 9 (nouă) luni de închisoare este justă și proporțională pentru formarea unei atitudini corecte a inculpatului față de ordinea de drept, astfel că în baza art. 396 alin. (1), cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.proc.pen., va stabili în sarcina inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 9 (nouă) luni pentru săvârşirea infracţiunii de loviri şi alte violenţe prev. de art. 193 alin. (2) C.pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei stabilite, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 alin. (1) C.pen, respectiv: (a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 an, (b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, (c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, (d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este mai mică de 7 ani, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Mai apreciază că scopul pedepsei, inclusiv reeducarea inculpatului se poate realiza chiar fără executarea pedepsei, având în vederea circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, posibilitatea efectivă de reintegrare socială a acestuia, lipsa antecedentelor penale, conduita avută de aceasta anterior faptei, împrejurările de comitere a infracţiunii, faptul că acesta are posibilitatea să se reintegreze în societate.

În raport de recunoaşterea faptei comise, dar şi în raport cu posibilităţile sale de îndreptare, inculpatul fiind bine integrat în familie şi în societate, regretând fapta comisă şi aflându-se la primul conflict cu legea penală, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Prin urmare, consideră că se justifică amânarea aplicării pedepsei, pe o perioadă de 2 ani, ce constituie termen de supraveghere, simplul contact cu rigorile legii penale şi cu organele judiciare constituind, în opinia instanţei, un avertisment suficient pentru inculpat, în sensul că acesta să nu mai săvârşească fapte de natură penală, la aceasta adăugându-se şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile pe care inculpatul va trebui să le respecte pe durata termenului de supraveghere.

De asemenea, în cazul săvârşirii unei alte infracţiuni sau a nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse, inculpatul riscă să se dispună revocarea amânării aplicării pedepsei şi executarea acesteia în regim de detenţie.

Prin urmare, în baza art. 396 alin. (1) şi (4) C.proc.pen., art. 83 C.pen. va dispune amânarea pedepsei stabilite de 9 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform art. 84 alin. (1) C.pen., termen care se calculează de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 84 alin. (2) şi art. 85 alin. (1) C.pen., pe perioada termenului de supraveghere, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b) şi c) C.pen., va impune inculpatului:

a)să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile în cadrul Primăriei com. R.............., jud. Olt sau în cadrul Şcolii Gimnaziale R.............., jud. Olt, în condițiile art. 52 din Legea nr. 253/2013;

b)să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 86 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C.pen. se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt.

Verificarea modului de îndeplinire a obligaţiei prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. se face de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt.

Un exemplar al prezentei sentinţe se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt.

În baza art. 88, 89 C.pen. și art. 404 alin. (3) C.pr.pen., va atrage atenţia inculpatului cu privire la respectarea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse şi la consecinţele nerespectării acestora, în sensul revocării beneficiului amânării aplicării pedepsei şi executării pedepsei în întregime, în cazul săvârşirii altei infracţiuni sau în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere ori neîndeplinirii obligaţiilor stabilite prin prezenta hotărâre, cu rea-credinţă, până la expirarea termenului de supraveghere.

IV.Latura civilă

Pe latură civilă, instanța constată că există o constituire de parte civilă de către persoana vătămată C.......... P..........., la termenul din data de 07.06.2022, în baza art. 19 alin. (3) C.proc.pen., pentru suma de 3000 lei, cu titlu de daune materiale şi 15000 lei cu titlul de daune morale.

Prima facie, analizând condițiile angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane, astfel cum se desprind din interpretarea art. 1349 și 1357 C.civ, instanţa reţine că acestea sunt: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, existența vinovăției și, în fine, existența unei legături de cauzalitate între prejudiciul cauzat și vinovăția autorului faptei ilicite.

În cauză, fapta ilicită este reprezentată de lovirea de către inculpat a persoanei vătămate, lovituri care au adus atingere integrității corporale a acesteia. Vinovăția inculpatului rezultă din ansamblul materialului probator care atestă faptul că acesta, a săvârșit fapta împotriva persoanei vătămate cu scopul de a îşi arăta dominanţa în faţa unei persoane mai slabe din punct de vedere fizic, acţionând, astfel, cu intenție. Prejudiciul a constat în lezarea integrității corporale a persoanei vătămate, atât în plan fizic, cât şi în plan psihic, legătura de cauzalitate rezultând direct.

În ceea ce priveşte daunele materiale pretinse în cauză, de 3000 lei, instanţa apreciază că, din actele depuse la dosar, doar suma de 38 lei este dovedită, prin chitanţa seria SJU OT nr. 0180865 (f. 20 d.i.), pe care o va acorda.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate, la evaluarea în plan material a prejudiciului moral suferit de către partea civilă, instanţa va ţine cont, ab initio, de cele prescrise de instanța supremă care, prin Decizia nr. 422 din 14 februarie 2018, pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a hotărât că „alături de celelalte criterii de evaluare a despăgubirilor, jurisprudența este un reper în stabilirea cuantumului daunelor morale, menită scopului de a nu se ajunge la discrepanțe majore între cuantumul sumelor acordate persoanelor îndreptățite. În speță (...) curtea de apel trebuia să manifeste preocupare în a analiza jurisprudența din cauze similare, pentru a cuantifica daunele morale în acord cu practica constantă, unitară în materie”.

Prin urmare, fără a constitui izvor de drept direct, jurisprudenţa reprezintă unul dintre reperele lăsate la îndemâna judecătorului pentru cuantificarea daunelor morale, nesupuse unor criterii legale, exprese, de determinare.

În scopul determinării valorii compensației ce se va acorda în cauză, instanța va proceda la o analiză în trei pași a criteriilor de evaluare a daunelor morale, respectiv: va observa criteriile de determinare a modului de cuantificare a daunelor morale (i) pe plan național, (ii) pe plan european și (iii) va analiza o serie de decizii în care s-au acordat daune morale în cazul săvârșirii infracțiunii de loviri și alte violențe, pe care le va aplica la speța concretă (iv).

Pe plan național, (i), instanța observă constanța jurisprudenței de a aprecia că, deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, intensitate care este percepută diferit, de la persoană la persoană. Toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs.

Prin urmare, în absența oricăror factori echidistanți, legali, instanța va ține seama de principiul judecăţii în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit.

Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv suferit de părţile civile, balansând evitarea unei a îmbogăţiri fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale și căderea în derizoriu a sumei menite să aline suferințele psihice ale celui prejudiciat. 

Mai mult decât atât, tot la nivelul jurisprudenței naționale s-a stabilit că, la determinarea cuantumului daunelor morale, este necesar să fie avute în vedere caracterul şi importanţa valorilor nepatrimoniale lezate, situaţia personală a victimei, ţinând cont de mediul social din care aceasta face parte, educaţia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea şi psihologia sa, circumstanţele săvârşirii faptei, statutul social, etc. Fiind vorba de lezarea unor valori fără conţinut economic şi de protejarea unor drepturi care se circumscriu vieţii private, în sfera art. 8 din CEDO, dar şi de valori apărate de Constituţie şi de legile naţionale, existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

Toate acestea au fost tranșate în mod judicios și de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin Decizia nr. 824 din 6 aprilie 2016 pronunţată în recurs de Secţia I civilă, a statuat faptul că, deoarece este vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieții private, în sfera art. 1 (dreptul la viaţă) din Convenţia europeană, dar și de valori apărate de art. 22 din Constituție și art. 58 C.civ., existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei. Prejudiciul moral a fost definit ca fiind orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau/și morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile care alterează sănătatea și imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane – dreptul la sănătate, integritate fizică și psihică (art. 58 NCC) ca şi componente ale dreptului la viaţă apărat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului și trebuie să fie reparate. Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferințele morale (psihice) fiind frica, durerea, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative. În ce priveşte modul de calcul, cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc, dar nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Așadar, ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu şi să aducă acea satisfacţie de ordin moral celui prejudiciat.

Din perspectivă convențională, (ii), instanţa observă că jurisprudenţa Curţii EDO nu enumeră exhaustiv modurile de exprimare ale prejudiciului nepatrimonial, rezervându-şi dreptul de a completa lista aprecierilor în directă legătură cu circumstanţele fiecărei cauze supuse soluţionării, ţinând seama de caracterul eminamente evolutiv al CEDO. 

Astfel, instanţa a identificat în jurisprudenţa convenţională următoarele modalităţi de exprimare a prejudiciului moral: (a) durerea, suferinţa şi rănirile fizice şi psihice (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Popovici v. Moldova, nr. 289/04 şi 41194/04 din 27.11.2007, §§84-87, în http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-112802), (b) sentimentul de anxietate, stres şi nelinişte (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Modârcă v. Moldova, nr. 14437/05 din 10.05.2007, §103, în http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-112839), (c) sentimentul de neputinţă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Muşuc v. Moldova, nr. 42440/06 din 06.11.2007, §§59-61, în http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-112791, (d) sentimentul de frustrare, nedreptate şi umilinţă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza David v. Moldova, nr. 41578/05 din 27.02.2008, §§45-47, în http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-112801), (e) starea de frică şi incertitudine de lungă durată (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Corsacov v. Moldova, nr. 18944/02 din 04.04.2006, §§84-87, în http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-112617), (f) perturbarea vieţii (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Sommerfeld v. Germania, nr. 31871/96 din 08.07.2003, §§102-105, în http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-61195), (f) diminuarea reputaţiei (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Petru Roşca v. Moldova, nr. 2638/05 din 06.10.2009, §§60- 62, în http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-94638).

Analizând o serie de decizii pronunțate de instanțele naționale, în a treia etapă, (iii), instanța observă că instanțele naționale au acordat următoarele sume pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat de săvârșirea unor infracțiuni prin care s-a adus atingere integrității corporale a unei persoane:

a)2000 lei pentru cauzarea a 7-9 zile de îngrijiri medicale prin săvârșirea unei infracțiuni de lovire sau alte violenţe (Hotărârea nr. 224/2022 din 10/03/2022 - Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală);

b)2.000 pentru cauzarea a 14-16 zile de îngrijiri medicale prin săvârșirea unei infracțiuni de lovire sau alte violenţe (Hotărârea nr. 260/2022 din 03/03/2022, Curtea de Apel Cluj, Secția Penală);

c)4000 lei pentru pentru cauzarea a 45-50 zile de îngrijiri medicale prin săvârșirea unei infracțiuni de lovire sau alte violenţe (Hotărârea nr. 260/2022 din 03/03/2022, Curtea de Apel Cluj, Secția Penală)

d)suma de 3200 lei pentru cauzarea a 14-16 zile de îngrijiri medicale prin săvârșirea unei infracțiuni de lovire sau alte violenţe (200 lei /zi x 16 zile de îngrijiri medicale) (Hotărârea nr. 212/2022 din 16/02/2022, Curtea de Apel Cluj, Secția Penală)

e)1000 lei pentru cauzarea a 5-7 zile de îngrijiri medicale prin săvârșirea unei infracțiuni de lovire sau alte violenţe (Hotărârea nr. 57/2022 din 20/01/2022, Curtea de Apel BACĂU - Secţia penală si pentru cauze cu minori si de familie).

În consecință, statuând că acordarea daunelor morale nu operează volens nolens, ci doar prin observarea circumstanțelor de fapt ale cauzei deduse judecății, instanța va proceda la aplicarea celor anterior menționate la speța concretă dată spre soluționare, (iv).

Astfel, instanţa reţine că infracțiunea de loviri sau alte violențe este de natură să provoace o suferință psihică generatoare de prejudicii morale, cu implicaţii directe în planul afectivității și psihicului persoanei vătămate, care suportă astfel, pe lângă o suferință fizică, și una de ordin psihic. Subliniază instanţa că integritatea fizică și psihică reprezintă atribute inerente ființei umane, intangibil, de o valoare incomensurabilă care constituie premisa viețuirii în condiții normale, a dezvoltării personalității omului și a implicării sale sociale.

Or, având în vedere că zona afectată se afla la nivelul feţei, este clar că partea civilă a fost supusă unui disconfort psihic care nu ar fi existat în lipsa acţiunilor inculpatului.

Mai mult decât atât, din declaraţia martorei T..... L......, rezultă că partea civilă a avut ochiul vânăt o perioadă de timp, a purtat copci, în ziua comiterii infracţiunii avea sânge care curgea din zona ochiului (f. 27 d.i., f. 18 d.u.p.). De asemenea, a mai declarat martora şi că partea civilă ar mai fi lucrat cu ziua în diverse locuri.

Or, pe durata vindecării aceasta a fost privată de drepturile pe care i le conferă o viaţă normală, fiind necesară despăgubirea acesteia pentru prejudiciul suferit.

Astfel, instanţa apreciază că o despăgubire este necesară pentru a consola suferinţele provocate persoanei vătămate, dar, trebuind să ţină cont inclusiv de modul de săvârşire a infracţiunii, va admite acţiunea civilă pentru suma de 3000 lei, apreciată de instanţa ca utilă pentru a consola suferinţele morale încercate de victima infracţiunii.

Prin urmare, în baza art. 397 alin. (1) C.proc.pen. rap. la art. 19, art. 25 C.proc.pen., art. 1349, art. 1357, art. 1381 și art. 1385 C.civ., va admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C........... P............şi îl va obliga pe inculpatul T........... D........... P............. la plata către partea civilă C........... P............A........... a sumei de 38 lei cu titlu de daune materiale şi 3000 lei cu titlu de daune morale.

V.Cheltuieli de judecată

Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, în baza art. în baza art. 272 alin. (1), art. 274 alin. (1) C.proc.pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (350 lei cheltuieli aferente urmăririi penale şi 400 lei cheltuieli aferente camerei preliminare şi judecăţii).

În baza art. 276 alin. (1) C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare constând în onorariu de avocat (chitanţa nr. 126/18.09.2022, d.i.).

Postat 29.11.2022

Domenii speta

Spete similare