Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

Sentinţă penală 111 din 09.04.2013


Deliberând asupra plângerii de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înaintată Judecătoriei C şi înregistrată sub nr. …/204/2013 petenţii S I V, S E A, C M S au solicitat desfiinţarea ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală din data de 28.12.2012 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul P.

În motivarea plângerii, petenţii arătat că sunt în fapt nevinovaţi şi solicită audierea martorului C M pentru a se lămuri toate detaliile în legătură cu evenimentul din data de  15.01.2009.De asemenea au solicitat anularea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei.

Plângerea nu a fost întemeiată în drept.

În susţinerea plângerii, petenţii au depus la dosar, în copie, un set de documente medicale f. 25-27

În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri, fiind ataşat dosarul de urmărire penală nr. …/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C.

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, instanţa reţine următoarele:

Prin plângerea prealabilă din data de … , M P a solicitat tragerea la răspundere penală a învinuiţilor S I V, S E A, C M S pentru infracţiunile prev de art 180 alin 2, 192 alin 2 C.pen şi 193 C.pen, întrucât în cursul zilei de …, orele 9 aceştia au pătruns fără drept în curtea locuinţei sale situată în B unde au agresat-o astfel: Ş I V cu un băţ. C M S şi Ş E A cu o cărămidă şi pietre, fapt pentru care a căzut la pământ şi şi-a pierdut cunoştinţa.

Prin ordonanţa din data de … în dosarul nr…/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor S I V, S E A, C M S, în baza art. 262 pct. 2 lit. a C.proc.pen. coroborat cu art. art. 10 lit. b1 şi d C.proc.pen, pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe prev de art 180 alin 2 c.pen şi violare de domiciliu prev de art 192 alin 2 C.pen, petenţilor fiindu-le câte o amendă administrativă în cunatum de 1000 lei.De asemenea s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor pentru infracţiunea de ameninţare prev de art 193 c.pen , întrucât lipseşte latura obiectivă.

În motivarea ordonanţei s-a arătat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, astfel că se impune aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, având în  vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, consecinţele produse şi faptul că C M S nu a mai avut condamnări penale anterioare, iar în ceea ce îi priveşte pe Ş I V şi Ş E A lipsa stării de recidivă.

Împotriva acestei ordonanţe, petenţii au formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria C,care a formulat cerere de abţinere în cauză. Fiind admisă cererea de abţinere, plângerea petenţilor împotriva ordonanţei …./P/2009 a fost soluţionată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul P în sensul respingerii ca neîntemeiată prin rezoluţia ../II/2/2012,din data de ..12.2012 reţinându-se în motivare că soluţia adoptată corespunde cerinţelor de legalitate şi temeinicie, fiind în concordanţă cu materialul probator administrat.

În urma analizei întregului material probator administrat în cauză, instanţa reţine că singura dovadă directă a participării petenţilor la comiterea infracţiunii de lovire  sau alte violenţe şi violare de domiciliu care face obiectul dosarului penal în discuţie este declaraţia martorului C M. Din declaraţiile date pe parcursul cercetărilor (filele 23, 24dosar 178/P/2009), reiese că acesta nu a asistat în mod direct la activitatea concretă de lovire a părţii vătămate,sau la pătrunderea fără drept a petenţilor în curtea părţii vătămate M P, afirmaţiile acestuia referitoare la faptul că partea vătămată a fost lovită de C M S  fiind rezultatul preluării spuselor părţii vătămate care i-a indicat că fusese lovită de persoana anterior menţionată. Singurul aspect perceput în mod direct de către martor îl constituie escaladarea gardului dintre proprietăţile M P şi Ş de către Ş I V în momentul în care martorul a ieşit din casă şi a găsit-o pe M P aflată la pământ.

Pentru a se putea antrena răspunderea a unei persoane pentru săvârşirea unei fapte chiar dacă lipsită de gradul de pericol social al unei infracţiuni este nevoie de stabilirea în concret, pe bază de probe, a contribuţiei respectivei persoane la comiterea respectivei fapte. Or, în speţă există un grad mare de incertitudine cu privire la comiterea faptelor  de către petenţi, incertitudine care le profită acestora şi care împiedică demersurile penale pornite împotriva acestora.

În speţă, din probatoriul administrat nu reiese cu certitudine participarea petenţilor la comiterea faptei de lovire a numitei M P. Faptul că certificatul medico-legal …/2009 atestă faptul că aceasta a suferit leziuni ce necesită pentru vindecare 14/15 zile de îngrijiri medicale care s-au produs prin lovire activă cu corp dur, iar pârâta a declarat că lovirea sa a fost săvârşită de către cei 3 petenţi nu constituie probe suficiente care să determine concluzia că cei trei petenţi sunt autorii faptei de lovire.

Privitor la faptele celor 3 petenţi de a pătrunde fără drept în curtea părţii vătămate, martorul C M nu a constatat personal decât faptul că Ş I V escalada gardul comun dintre proprietate părţii vătămate şi cea a lui Ş D  precum şi situaţia că la momentul ieşirii sale din casa în curte nu se afla nimeni. În ceea ce îi priveşte pe ceilalţi 2 petenţi acesta a afirmat că C M S se afla în interiorul proprietăţii ŞD, în timp ce Ş A E a apărut mai târziu.

Nu vor fi avute în vedere susţinerile petenţilor în sensul ca martorul C M este lipsit de discernământ şi declaraţiile acestuia aşadar nu pot fi reţinute ca având valoare probatorie, întrucât actele medicale depuse la dosarul cauzei  reprezintă doar o fişă de observaţie a martorului întocmită de către un medic neurolog şi nu atestă lipsa discernământului martorului.f.25-26

Instanţa are în vedere şi împrejurarea că petenţii au negat constant participarea la comiterea faptelor, iar în urma confruntărilor învinuiţilor cu persoana vătămată .f.54-59 nu a rezultat o altă situaţie de fapt.

În contextul împrejurărilor reţinute, instanţa apreciază că temeiul juridic al scoaterii de sub urmărire penală a petenţilor C M S şi Ş A E, Ş I V ar fi trebuit să fie art. 262 pct. 2 lit. a C.proc.pen. coroborat cu art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. c C.proc.pen. (fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau inculpat) în ceea ce priveşte infracţiunea prev de art 180 alin  2 c.pen, şi nu art. 262 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. b C.proc.pen. şi art. 10 lit. b1 C.proc.pen, cum în mod greşit s-a dispus prin ordonanţa  atacată. În ceea ce îl priveşte pe Ş I V raportat infracţiunea prev de art 192 alin 2 C.pen temeiul juridic al scoaterii de sub urmărire penala este corect, în timp ce pentru C M S şi Ş A E temeiul juridic al soluţiei de scoatere de sub urmărire penală ar fi trebuit să fie art. 262 pct. 2 lit. a C.proc.pen. coroborat cu art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. c C.proc.pen.

În legătură cu modalitatea în care se poate schimba temeiul juridic al soluţiei de scoatere de sub urmărire penală în plângerea formulată de învinuit împotriva ordonanţei Parchetului, instanţa arată că dispoziţiile art. 278 ind.1 alin. 8 din Codul pe procedură penală, nu reglementează ipoteza în care plângerea împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată este făcută de către învinuit, iar temeiul juridic al scoaterii de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ nu a fost corect reţinut.

În acest caz, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. c din Codul pe procedură penală, întrucât s-ar încălca principiul „non reformatio in pejus” privind neagravarea situaţiei în propria cale de atac, petentul, dobândind ulterior, după reţinerea cauzei spre judecare, calitatea de inculpat, pe care nu a avut-o în cursul urmăririi penale. Acest text de lege este aplicabil doar în situaţia în care se constată că soluţia de netrimitere în judecată este neîntemeiată şi se impunea o soluţie diametral opusă, respectiv punerea în mişcare a acţiunii penale, emiterea rechizitoriului şi trimiterea în judecat În aceste condiţii, trebuie admis că, în ipoteza când probatoriul este complet şi nu se impune trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, judecătorul are posibilitatea să schimbe temeiul de drept al soluţiei dispuse de procuror, în cadrul aplicării dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. b din Codul de procedură penală. O asemenea concluzie este în deplină concordanţă cu prevederile art. 21 din Constituţia României şi cu interpretarea dată art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin care este garantat accesul liber la justiţie, în sensul că orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime, în condiţiile garantării dreptului la un proces echitabil.

 In acest sens este şi decizia nr. 44 din 13 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, care este obligatorie pentru instanţe.

Pentru aceste considerente instanţa va admite în parte plângerea formulată de petenţii C M S, Ş EA, Ş I V, şi, în baza art. 278 1 alin. 8 lit. b C.proc.pen., va desfiinţa în parte ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei amenzi cu caracter administrativ  pronunţată la data de  .. în dosarul de urmărire penală nr. /P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C şi confirmată prin rezoluţia /II/2/2012 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul P în sensul că va dispune schimbarea temeiului de drept al soluţiei cu privire la petenţii C M S, Ş E A, Ş I V  din art. 262 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. b C.proc.pen. şi art. 10 lit. b1 C.proc.pen, ,  în art. 262 pct. 2 lit. a C.proc.pen. coroborat cu art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. c C.proc.pen privitor la  infracţiunea prev de art 180 alin  2 c.pen. De asemenea va desfiinţa  în parte rezoluţia sus menţionată în ceea ce priveşte infracţiunea prev de art 192 alin 2 C.pen, pentru C M S şi Ş A E şi va dispune schimbarea temeiului juridic al soluţiei de scoatere de sub urmărire penală în art. 262 pct. 2 lit. a C.proc.pen. coroborat cu art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. c C.proc.pen.

Pe cale de consecinţă, va desfiinţa măsura de obligare a petenţilor C M S şi Ş A E la plata amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei şi la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 200 lei fiecare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale soluţiilor atacate.

În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Judecător,

CIMPOIAŞU TANISLAV CARMEN ANDREEA