Infractiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale - agresiune sexuală (art. 219 Cod penal)

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

La data de 01.08.2019, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. ...../215/2019, rechizitoriul cu nr. ....../P/2018 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, prin care a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul MVM, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la agresiune sexuală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 raportat la art. 219 alin. 1 și alin. 2 lit. c și alin. 6 Cod penal.

În actul de sesizare a instanţei, în esenţă, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

- inculpatul MVM, în data de 14.09.2018, în jurul orei 17:00, a introdus persoana vătămată minoră DCA împotriva voinţei sale în apartamentul său cu numărul 27 din Craiova, str. ......, unde a încercat să o sărute.

Starea de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei a fost probată cu: declaraţii ale inculpatului MVM date în această calitate, precum şi în calitate de suspect, declaraţii ale persoanei vătămate DCA; declaraţiile martorilor MFM, HMO, HM, TA, SM, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă fotografică întocmită cu această ocazie; procese- verbale întocmite cu ocazia recunoaşterii după fotografii şi planşe fotografice; proces-verbal de vizionare a imaginilor video surprinse de camerele de supraveghere şi planşa fotografică întocmită cu această ocazie; raport de evaluare psihologică a persoanei vătămate; înscrisuri.

Camera preliminară

Prin încheierea din data de 27.09.2019, definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat, definitivă prin necontestare, în baza art. 346 C.p.p., competenţa Judecătoriei Craiova, legalitatea sesizării cu rechizitoriul nr. ..../P/2018 din 29.07.2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova privind pe inculpatul MVM, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la agresiune sexuală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 raportat la art. 219 alin. 1 și alin. 2 lit. c și alin. 6 Cod penal (filele 21-22 dosar cameră preliminară ...../215/2019/a1).

În timpul judecăţii inculpatul MVM nu a recunoscut săvârșirea faptei, a contestat probele și a solicitat readministrarea probelor administrate în faza de urmărire penală.

La termenul de judecată, legal citat fiind primind personal citația – fila 13, inculpatul MVM nu s-a prezentat, fiind emis mandat de aducere.

Au fost reaudiați: inculpatul MVM (filele 35-36), martora MFM (fila 37), martora SM (fila 54), persoana vătămată DCA (fila 69), martora HM (fila 70), martora HMO (fila 71), martora TA (fila 95).

Au fost încuviințate probe noi: raport de evaluarea psihologică nr. 41/04.12.2019 (fila 38), fișă înscriere școala gimnazială, foaie matricolă nr. 333/19.02.2019, adeverință școlară (filele 40-45), raport psihologic nr. 1847/21.02.2020 (fila 61), martora SAE (fila 96).

Inculpatul a fost asistat de apărător în substituire, avocat DA pentru apărătorul desemnat din oficiu, avocat OD-Baroul Dolj, delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. ...../2019 (fila 17).

Persoana vătămată, DCA a fost asistată de apărător ales, avocat SL – Baroul Dolj, împuternicire avocațială nr. ...../07.11.2019 (fila 49).

Audierea persoanei vătămate minore DCA și a martorei minore HMO, TA s-a realizat în prezența reprezentanților legali și a psihologului desemnat de DGASPC Dolj, psiholog AAS.

S-a formulat cerere scrisă de către apărătorul ales al persoanei vătămate de judecare a cauzei în ședință nepublică. Față de orele stabilite de instanță de judecare a cauzei cât și a faptului că în sala de judecată nu au participat terțe persoane ce nu aveau legătură cu cauza, nu a fost necesar a se declara ședința nepublică cu ocazia audierii participanților minori.

Au fost formulate concluzii scrise de către persoana vătămată DCA, prin apărător ales (filele 101-105).

I. Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală şi faza de judecată, în raport de dispoziţiile art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Minora DCA la data săvârșirii faptei deduse judecății, respectiv 14 septembrie 2020, avea vârsta de 10 ani și era elevă în clasa a V-a a Școlii gimnaziale E din municipiul Craiova.

La data de 14.09.2018, după terminarea cursurilor școlare în jur de 14:20, persoana vătămată a mers spre casă cu autobuzul școlar, fiind preluată de bunica sa, numita MM, din stația de autobuz situată în zona Stadion pe strada Henri Coandă din municipiul Craiova la ora 14:30.

După ce a ajuns la domiciliu, minora s-a schimbat de ținuta școlară îmbrăcându-se într-o rochie de culoare roz, apoi a coborât la joacă în fața blocului situat pe strada..... din municipiul Craiova, cu intenția de a spăla și hrăni un cățel abandonat, la prietena sa, martora HOM în vârstă de 9 ani ce locuia pe strada .... în municipiul Craiova.

 Știind că HOM petrece mult timp la martora TA, în vârstă de 10 ani, persoana vătămată a luat decizia de a se îndrepta spre domiciliul martorei TA, la blocul .... În apropierea grădiniței Elena Farago, persoana vătămată s-a întâlnit cu prietenele sale, le-a povestit că dorește să spele cățelul, fetele au fost de acord și astfel au pornit spre locuința martorei HOM, la blocul nr. ...... În drum spre blocul .... cele 3 fete s-au întâlnit cu mai mulți copii, printre care și un băiețel pe nume R.

Odată ajunși la bloc, la ora 16:38:52, copiii au mai discutat între ei, apoi fiind la intrarea blocului, martora HOM a sunat la interfon pentru ca mama sa, martora HM să îi deschidă (proces-verbal redare imagini surprinse de camera de supraveghere – fila 72 dup și film AVI 1_03_R 092018163000 - CD fila 77 dup).

La scurt timp, la ora 16:39:30 martora HM a deschis ușa de la intrarea blocului prin acționarea butonului interfonului din locuință de la etajul ..., moment în care martora TA a ținut cățelul pentru ca DCA și HOM să intre în bloc, ușa fiind deschisă prin împingere cu spatele de către persoana vătămată. În acel moment, martora HOM a luat cățelul în brațe de la TA și a intrat în scara blocului, fiind urmată de persoana vătămată DCA, căreia la intrare în bloc în hol, la ora 16:39:47, i-a căzut din mână telefonul mobil, acesta dezmembrându-se în părți componente. Imediat, minora DCA a asamblat telefonul.

În timp ce minorele se aflau în holul de intrare al blocului, în interior, la ora 16:40:26 și-a făcut apariția în bloc și inculpatul MVM care domiciliază în blocul ....., îmbrăcat în tricou albastru și pantaloni de culoare închisă, și s-a îndreptat spre lift.

În acest context, fiind lângă lift, martora HOM a rugat-o pe persoana vătămată DCA să urce cu liftul, fiind refuzată de către aceasta având în vedere că persoanei vătămate i s-a interzis de către mama sa, martora MFM, să urce cu liftul cât și faptului că îi este frică de lift.

Prin urmare, astfel cum reiese din declaraţiile celor două minore, martora HOM a urcat către apartamentul său cu liftul, în timp ce persoana vătămată s-a deplasat pe scări spre etajul ...., fiindu-i teamă să folosească liftul.

În acelaşi timp, inculpatul MVM a urcat în lift împreună cu martora HOM şi a însoțit martora până la etajul ..., unde acesta locuia.

Aspectele reținute de instanță rezultă din declarațiile persoanei vătămate DCA ( filele 69 di, 18-20 dup), martorei HOM (filele 71 di, 23-25 dup), martorei TA (filele 95 di, 27-28 dup), imaginile surprinse de camerele de supraveghere amplasate pe holul blocului (planșa fotografică filele 72-76 dup) și imaginile video (CD fila 77 dup).

În timp ce urca scările către etajul .., persoana vătămată a observat coborând din lift o persoană de sex masculin pe care a observat-o și în fața liftului la parter și a fost prezentă la discuţia purtată de minore.

Observând persoana vătămată, inculpatul a rugat-o să coboare scările, lucru cu care persoana vătămata DC a fost de acord, crezând că i se va arăta vreun animal.

În timp ce persoana vătămată cobora scările, inculpatul a deschis ușa de la intrare cu cheia, iar în momentul în care se afla pe ultimele doua trepte către etajul ..., inculpatul a tras-o de mână cu putere pe minoră, i-a pus mâna la gură și a împins-o în apartament.

Înainte de a-i fi pusă mâna la gură, minora a strigat după ajutor, fiind auzită de minora HOM, care ajunsese la etajul ... cu liftul, martora considerând comportamentul prietenei sale drept o glumă : înainte de acest incident Cristina mai obișnuia să țipe prin scara blocului, ne jucam (declarație martoră HOM fila 71 di).

În contextul prezentat, în interiorul locuinței inculpatului, în hol, minorei i-a căzut telefonul mobil din mână, acesta dezmembrându-se în părțile componente - baterie și capac : este un telefon mai vechi cu butoane, nu era un telefon smartphone (declarație martor MFM fila 37 verso di), moment în care inculpatul a adunat componentele telefonului și le-a pus pe un corp de mobilier unde minora nu putea ajunge.

Fiind în hol, persoana vătămată a fost introdusă într-un dormitor ce avea o ușă de acces de culoare neagră, fiind aruncată pe o canapea de culoare închisă, respectiv culoare maro, cu model pe suprafaţă, canapea ce se afla în partea stângă după ușă.

În timp ce se afla pe canapea, persoana vătămata DC l-a rugat pe inculpat să o lase în pace, întrebându-l insistent ce doreşte, acesta răspunzându-i că vrea să o pupe. Fiind refuzat de persoana vătămată, inculpatul s-a apropiat de canapeaua unde se afla persoana vătămata, cu intenţia de a o săruta, moment în care minora l-a lovit cu piciorul în burtă.

În urma insistențelor persoanei vătămate de a o lăsa în pace, inculpatul a fost de acord, a mers cu minora în holul apartamentului, de unde de pe un obiect al mobilierului i-a înmânat telefonul mobil dezmembrat și i-a deschis ușa apartamentului.

Imediat, minora DCA a urcat pe scări la etajul ..., fiind întâmpinată și de martora HM, mama minorei HOM, care deși nu a auzit țipetele a observat-o pe minora DCA în momentul în care a ajuns la uşa apartamentului său de la etajul 10 cu ochii înlăcrimaţi (declarație martor fila 26 dup verso).

  Fiind întrebată ce s-a întâmplat, DCA a povestit martorei HM şi fiicei sale, HOM, că a fost trasă cu forţa într-un apartament de un bărbat care locuia la etajul .., iar acesta a încercat să o pupe. De asemenea, martora HM a văzut că: telefonul avea acumulatorul și capacul desfăcute, eu fiind cea care i le-am pus la loc (declarație martor fila 26 dup verso, 70 di).

Față de cele relatate, martora HM a arătat că a fost convinsă că minora DCA o minte, și după ce s-a oprit din plâns, a spălat cățelul împreună cu HOM și ulterior, au coborât în fața blocului.

 Anterior, pentru că cele două minore nu mai coborau și trecuse o perioadă de timp, martora TAa apelat-o telefonic pe martora HOM, ocazie cu care a aflat că: s-a întâmplat ceva rău cu prietena noastră DCA (declarație fila 27 verso dup). Imediat după această convorbire telefonică, martora TA a sunat la interfon la apartamentul nr. ..., martora HOM i-a permis accesul, și odată ajunsă la etajul .. la cele două fete, persoana vătămată i-a povestit că în timp ce urca spre etajul .., a fost chemată de un bărbat de la etajul .. să îi arate ceva, a coborât și în acel moment a fost trasă de acel bărbat, i-a pus mâna la gură, ocazie cu care l-a mușcat de deget, a băgat-o într-o cameră și a trânti-o pe o canapea încercând să o pupe.

Martora TA ulterior relatării acestor evenimente a apelat serviciul SNAU 112 anunțând organele de poliție cu privire la incident, minora DAC fiind sunată la scurt timp și de tatăl său.

Ulterior, la sediul poliției, persoana vătămată a recunoscut inculpatul din fotografiile prezentate de organele de poliţie cu ocazia efectuării procedeului probatoriu al identificării persoanelor (filele 59-60 dup).

Totodată, şi minora HOM l-a recunoscut pe inculpat din fotografiile ce i-au fost prezentate de organele de poliţie (filele 65-66 dup).

Din raportul de evaluare psihologică nr. 7038/18.09.2018 rezultă faptul că persoana vătămată DCA, în vârstă de 10 ani,  prezintă instabilitate emoţională şi comportamentală, precum şi indicatori ai abuzului sexual prin blocaj emoţional şi reacţie anxioasă la evenimentul traumatizant. Minora prezintă coerență și precizie în relatare (fila 79 dup).

Fiind evaluată psihologic la data de 04.12.2019, persona vătămată a prezentat dezvoltare cognitivă corespunzătoare parametrilor de vârstă cronologică, intelect normal, limbaj expresiv bine dezvoltat, fără tulburări mnezice. S-a reținut că minora în vârstă de 11 ani socializează fără dificultate, se implică în conversaţie și interacționează fără dificultate, prezentând coerență și precizie în relatare evenimente petrecute în trecut. Manifestă o reacţie inadecvată în interacţiune cu adulţii în sensul manifestării unei atitudini de neasumare a normei sau regulii sociale, reacţii comportamentale oneste susţinute de starea afectivă din momentul interacţiunii. Stare de instabilitate psiho-emotională susţinută de solicitarea permanentă a Cristinei de a fi însoțită de mamă în mai toate acţiunile individuale întreprinse. Reacţie anxioasă manifestă în momentul discuţiei cu privire la plângerea de abuz sexual din septembrie 2018, relatează cu uşurinţă cele întâmplate atunci, dând unele informaţii, dar refuză să intre în detalii fine afirmând că nu mai vrea să-și amintească de acel eveniment. Minora prezintă toleranță scăzută la frustrare manifestată prin comportamente verbale hotărâte, reacţii afectogene la nesatisfacerea dorințelor (repeta excesiv solicitarea modificându-și vocea), slab control pulsional cu prezența indicatorilor de abuz (nelinişte la relatarea evenimentului, îngrijorare, agitaţie, respiraţie accelerată, stare de disconfort), blocaj emoţional (raport evaluare psihologică nr. 41/04.12.2019 fila 38 di).

De asemenea, din raportul psihologic nr. 1847/21.02.2020 întocmit de către DGASPC Dolj rezultă că minora prezintă reacție anxios-depresivă la situație psihotraumatizantă (fila 61 di).

Fiind audiat, inculpatul nu a contestat că a avut o interacțiune pe casa scării, în faţa apartamentului unde locuia, cu persoana vătămată minoră DC, după ce, anterior, în lift, intrase în discuţii şi cu martora HOM : am văzut că vecina minoră are un cățel în brațe și am discutat despre acel cățel.

Inculpatul a mai precizat că i-a pus mâna la gură persoanei vătămate şi a tras-o de mână pe holul apartamentului său deoarece începuse să ţipe, dar a negat vehement că ar fi încercat să întreţină vreun raport sexual cu aceasta sau să o sărute, ori să o atingă în zona organelor genitale. De asemenea, nu a oferit o explicaţie pentru acest tip de comportament, motivând prin aceea că o impulsivitate de moment l-a determinat să acţioneze în modul respectiv (declarație filele 85-87 dup, 35-36 di).

Față de situația de fapt reținută de instanță, instanța urmează a înlătura susținerile inculpatului având în vedere următoarele argumente.

Analizând punctual declarațiile martorilor și ale persoanei vătămate pe parcursul procesului penal, instanța constată anumite inadvertențe, însă perceperea subiectivă a evenimentelor are în vedere vârsta martorelor minore și a persoanei vătămate, respectiv de 10 ani, cât și gradul de handicap II accentuat declarat de martora HM.

În tot acest context, se reţine că experienţa traumatică prezentată de persoana vătămată DCA, și resimţită de fiecare persoană implicată în eveniment, a fost percepută în mod diferit.

 În mod rezonabil se reţine că fiecare persoană participantă la eveniment a prezentat situaţia percepută prin propriul filtru subiectiv, însă, adevărul judiciar se bazează pe adunarea tuturor informaţiilor disponibile şi îmbinarea acestora în mod obiectiv şi nepărtinitor.

Astfel, cu ocazia audierii de către organele de urmărire penală, la data de 17.09.2018, persoana vătămată DCA a descris apartamentul în care a fost introdusă forţat, iar descrierea efectuată a corespuns celor constatate de organele de poliţie la momentul cercetării locului faptei, aspecte cuprinse şi în planşa fotografică întocmită (planșa fotografică filele 35-48 dup).

Astfel, minora a relatat : am fost introdusă în apartament, fiindu-mi luat telefonul și scoasă bateria, în timp ce mă aflam în holul apartamentului în partea stângă a holului se face accesul într-un dormitor pe o ușă de culoare neagră . După ce a deschis ușa la dormitor în partea stângă după ușă se afla o canapea  de culoare închisă maro cu model pe suprafața acesteia. Pe întreaga suprafață a canapelei nu se afla cuvertură sau cearșaf. Îmi aduc aminte că am observat o măsuță cu colțuri cu suprafața din sticlă și scheletul din lemn, pe suprafața mesei era o vază și un mileu. Eu am fost aruncată pe canapea, în tot acest timp rugându-l să mă lase în pace și întrebându-l ce dorește. Acesta stătea în fața mea și spunea că vrea să mă pupe, eu spunându-i că nu sunt de acord, el spunându-mi că mă va obliga. S-a apropiat de canapea eu lovindu-l cu piciorul în burtă. La insistențele mele de a mă lăsa să ies acesta a fost de acord ( declarație fila 19 dup).

Față de aceste aspecte, inculpatul a negat încercarea de a săruta minora : nu este adevărat că am încercat să o sărut pe minora DCA. Nu este adevărat că aș fi dus-o într-o cameră a apartamentului, totul s-a petrecut pe holul casei, ușile erau deschise la toate camerele. Fiind deschisă ușa la cameră se putea observa configurația camerei și lucrurile de acolo, în hol am încercat să o calmez, totul a durat câteva secunde, apoi s-a calmat, i-am dat telefonul, i-am deschis ușa și a putut să plece (declarație inculpat fila 35 verso di).

În acest context, instanța reține că minora a descris detaliat canapeaua ce se afla în într-una dintre camerele apartamentului nr. 27, canapea ce se afla după ușă și nu putea fi observată vizual și mai ales în detaliu dacă activitatea infracțională se rezuma la holul apartamentului astfel cum a arătat inculpatul.

Mai mult, chiar inculpatul a descris canapeaua din sufragerie, confirmând versiunea prezentată de persoana vătămată: canapeaua din sufragerie are o culoare maroniu cu negru, capete de piele iar pe suprafața acesteia nu se află cuvertura (declarație suspect fila 26 dup).

De asemenea, cu ocazia audierii, persoana vătămată a precizat că: s-a aplecat spre mine, ziceam să mă lase în pace, ce are cu mine, am insistat cu întrebările, iar acesta s-a aplecat spre mine zicându-mi că vrea să mă pupe. Am refuzat iar inculpatul mi-a spus că mă va obliga dacă nu vreau să mă pupe. Eu m-am speriat şi i-am dat cu piciorul în burtă, nu aveam de gând să-i permit să se apropie de mine. Am putut observa că inculpatul se uita în gol, probabil se gândea la ceva anume, nu vreau să știu ce anume însă m-a lăsat să plec, mi-a dat telefonul şi mi-a deschis uşa şi am fugit pe scări la M, la prietena mea (declarație fila 69 di).

Totodată,, martora TA a arătat că în momentul în care am sunat (fie pe O fie pe C, declarațiile fiind contradictorii, aspect rezonabil dat fiind vârsta martorei și perioada de 2 ani între declarații) am auzit apa curgând, C plângea și se spăla pe față, era foarte speriată (declarație fila 95 verso di).

În aceleași împrejurări, minora a arătat instanței că inculpatul mirosea a țigări, nu îi plăcea cum miroase și când a ajuns la M și-a clătit gura cu apă (declarație fila 69 di), aspect confirmat de martora HM care i-a dat un pahar cu apă, context care indică o apropiere a inculpatului de persoana vătămată.

Vizionând CD-ul ce conține imaginile surprinse de camerele de supraveghere instanța reține că la ora 16:35:46 inculpatul se observă venind spre bloc și rămânând la intrare în bloc lângă ușa de intrare (film AVI 1_03_R 092018163000), prin geamurile de sticlă de la intrare observându-se venind un grup de copii la ora 16:38:52 printre care se afla persoana vătămată în rochia roz, timpul petrecut de copii în fața blocului până la ora 16:39:30 fiind suficient ca inculpatul să audă discuțiile minorelor legate de cățel. Mai mult, la scurt timp de la intrarea minorelor în bloc, la ora 16:40:26 și-a făcut apariția și inculpatul, fiind în imediata lor apropiere.

Fiind audiată martora SM, președintele asociației de proprietari nr. 3 VR, (declarație filele 54 di, 29 dup) aceasta a declarat că în ziua incidentului, se afla acasă gătea, aveam uşa deschisă la apartament deoarece auzisem copiii vorbind la lift. Pentru a nu se defecta liftul martora era mereu atentă la ce se întâmplă pe casa scării. Astfel, la etajul .... unde locuiește martora a observat 3 copii, două fete şi un băiat, chemau liftul pentru a coborî, context în care a mers la copii pentru a-i atenţiona că nu au voie să se joace cu liftul. În acel moment de pe culoarul de la scara I a venit o fetiță plângând. Fata care plângea mi-a spus că a urcat pe scări şi a încercat să-mi pună că un nene de la etajul .. a încercat să o tragă în apartament, cam aşa a sunat. Eu am crezut că încearcă să mă determine să nu o cert că se joacă la lift şi nu am dat importanță.

Instanța are în vedere și apărarea inculpatului: pe hol în timp ce mă duceam spre apartament m-am întâlnit cu minora DCA, nu o cunoșteam dinainte, DCA a inițiat discuția cu mine, eu doar am întrebat-o de ce nu a urcat cu liftul cu M și aceasta a început să țipe, nu îmi explic motivul pentru care a început să țipe. Când a început să țipe am tras-o în casă. În acel moment i-a căzut telefonul în holul casei mele, s-a dezmembrat telefonul în urma căderii, în sensul că i-a căzut bateria, eu i-am adunat componentele, baterie și telefon, și i le-am înmânat minorei. În hol am încercat să o calmez, a durat totul câteva secunde, apoi s-a calmat, i-am dat telefonul, i-am deschis ușa și a putut să plece (declarație inculpat fila 35 verso di).

Din probele existente la dosar nu rezultă faptul că inculpatul folosind un obiect, o unealtă, i-a scos bateria telefonului mobil aparținând persoanei vătămate cât timp după cum și persoana vătămată declară, aspect confirmat de martora MFM și de imaginile video surprinse de camerele de supraveghere: i-a căzut telefonul în casa scării, îl ținea în mână, nu avea gentuță și i s-a dezmembrat telefonul acolo și l-a asamblat singură, este un telefon mai vechi, avea butoane (declarație martor MFM fila 37 di ). În aceste împrejurări, este rezonabilă apărarea inculpatului față de contextul faptic că, fiind trasă în imobilul cu numărul .., minorei i-a căzut telefonul pe jos și i s-a dezmembrat, martora HM fiind cea care i-a pus bateria la loc de îndată de minora a ajuns la etajul ... 

Instanța reține că în procesul-verbal întocmit de organele de poliție la fila 93 dup s-a consemnat că organele de poliție au procedat la examinarea corporală exterioară a membrelor superioare ale inculpatului fără a constata existența unor leziuni vizibile la nivelul acestora.

În atare context, susținerea persoanei vătămate că l-a mușcat de mână pe inculpat nu este susținută de probele administrate în cauză. Cu toate acestea, susținerea persoanei vătămate nu apare nerezonabilă, cât timp instinctul de apărare conduce la adoptarea de comportamente menite să înlăture un pericol iminent perceput de creierul uman.

De asemenea, față de susținerile inculpatului și ale persoanei vătămate, instanța reține că perioada de timp scursă în momentul introducerii în mod forțat a copilului minor în imobilul cu nr. .. și momentul eliberării acestuia a fost percepută în mod diferit de părțile implicate.

Astfel, persoana vătămată și martora HOM au apreciat că minora a lipsit 20-30 de minute, iar inculpatul a perceput timpul ca rezumându-se la câteva secunde.

În atare context, instanța se raportează la imaginile surprinse de camerele de supraveghere montate în interiorul blocului nr. ..., imagini care au surprins inculpatul intrând în bloc la ora 16:40:26, la ora 16:41:50 martora minoră HOM părăsind liftul la etajul .., ca mai apoi la ora 16:47:27 inculpatul să fie surprins în holul de la intrarea în bloc, părăsind blocul.

Prin urmare, în aproximativ 6 minute inculpatul a intrat în bloc, a urcat cu liftul până la etajul .., a interacționat cu persoana vătămată pe holul etajului .. al blocului, a introdus minora în apartament, a eliberat minora ca ulterior să coboare de la etajul .. până la parter și să fie din nou surprins de camerele de supraveghere.

Față aceste informații, instanța apreciază că este puțin probabil ca inculpatul să ducă minora într-una din camere ca apoi să meargă în altă cameră și să se dezbrace : (...) îmi aduc aminte că i-am văzut părul pe picioare (...) inculpatul era dezbrăcat, nu avea tricoul pe el (declarație persoană vătămată fila 69 di), ca mai apoi să se îmbrace, inculpatul purtând aceleași haine la intrare și la ieșire, respectiv tricou și pantaloni de culoare închisă, toate aceste acțiuni necesitând un timp care excede perioadei de 6 minute reținută de instanță prin prisma probelor de la dosar.

Cu toate acestea, nu vor fi primite susținerile inculpatului că a reținut minora în imobil câteva secunde și nici nu a încercat să o sărute deoarece aceste susțineri nu sunt credibile, având în vedere că persoana vătămată, a relatat constant, de la debutul procesului penal, că inculpatul a dus-o din holul locuinței într-o cameră și a aruncat-o pe canapea unde a încercat să o pupe, și nu există niciun motiv pentru ca susținerea minorei să fie pusă la îndoială.

Mai mult, minora a fost evaluată psihologic pe parcursul procesului penal fiind evidențiat de psihologi că persoana vătămată prezentă coerență și precizie în relatare evenimente petrecute în trecut.

Totodată, în contextul faptic prezentat, instanța are în vedere lipsa justificării gestului făcut de inculpat, respectiv acțiunea acestuia de a trage de o fetiță minoră de 10 ani, de a-i pune mâna la gură și a o introduce forțat într-o locuință străină, loc în care nu are nicio posibilitate de a se apăra, pentru simplul motiv că minora ar fi început să țipe pe hol. Motivația inculpatului, ca fiind o impulsivitate de moment nu produce nicio justificare rezonabilă a acestei acțiuni, cât timp inculpatul nu cunoștea copilul dinainte, nu interacționase niciodată cu persoana vătămată. Astfel, cu atât mai mult, în contextul în care și de ar fi țipat în mod imprevizibil și fără un motiv anume nu există nicio rațiune pentru care un străin ar băga cu forța un copil de 10 ani în locuința sa, cu scopul declarat de a liniști copilul, decât dacă această impulsivitate de moment ar avea la bază o dorință sexuală, materializându-se în încercarea de a săruta minora cu forța. 

De asemenea, justificarea acestui impuls nu rezultă nici din evidențele medicale, din adresa nr. 10016/25.09.2018 (fila 91 dup) emisă de Spitalul de Neuropsihiatrie Craiova nereieșind că inculpatul ar figura în evidența dispensarizată a Centrului de Sănătate Mintală Adulți din cadrul Spitalului Clinic de Neuropsihiatrie Craiova.

Mai mult, astfel cum rezultă din procesul-verbal întocmit la data de 15.09.2018 de la fila 93 dup, inculpatul MVM s-a prezentat la sediul Secției 3 Poliție în stare avansată de ebrietate, aspect ce denotă lipsa de responsabilitatea cu care acesta a tratat evenimentul traumatic produs persoanei vătămate.

Situaţia de fapt expusă mai sus se probează cu mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, după cum urmează: declaraţii inculpat/suspect MVM, declaraţii persoană vătămată DCA; declaraţiile martorilor MFM, HMO, HM, TA, SM, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă fotografică aferentă; procese-verbale întocmite cu ocazia recunoaşterii după fotografii şi planşe fotografice; proces-verbal de vizionare a imaginilor video surprinse de camerele de supraveghere şi planşa fotografică întocmită cu această ocazie; raport de evaluare psihologică a persoanei vătămate; înscrisuri.

II. ÎN DREPT, fapta inculpatului MVM care, în data de 14.09.2018, in jurul orei 17:00, a introdus persoana vătămată minoră DCA, de 10 ani, împotriva voinţei sale în apartamentul său cu numărul .. din municipiul Craiova, str. ...., județul Dolj, unde a încercat să o sărute, întruneşte condițiile de tipicitate ale infracţiunii de tentativă la agresiune sexuală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 raportat la art. 219 alin. 1 și alin. 2 lit. c și alin. 6 Cod penal.

Potrivit dispozițiilor art. 219 alin. 1 și 2 lit. c Cod penal, (1) Actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 218, cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când: c) victima este un minor;

(6) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.

Conform art. 32 alin. 1 Cod penal Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.

 Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de agresiune sexuală s-a realizat prin introducerea minorei, în vârstă de 10 ani, cu forța în domiciliul inculpatului, încercarea de a o săruta.

Infracţiunea a fost comisă printr-o acţiune de lipsire de libertate a persoanei vătămate, pentru perioada necesară exercitării actelor de agresiune sexuală, acte care au rămas în stadiul unei tentative pedepsibile şi incriminate.

Acţiune de lipsire de libertate reiese din declaraţiile persoanei vătămate DCA şi a inculpatului MVM, conform cărora victima minoră a fost imobilizată şi introdusă forţat în apartamentul inculpatului, inculpatul a încercat să o sărute însă după ce aceasta s-a opus agresiunilor inculpatului – minora lovind cu piciorul inculpatul, i s-a permis să părăsească apartamentul.

În aceste condiţii, apreciez că infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal a fost absorbită în conţinutului infracţiunii cercetate.

Raportat la vârsta fragedă a persoanei vătămate, instanţa constată că inculpatul a profitat de imposibilitatea minorei de a se opune comportamentului inculpatului, generată de vârsta prea fragedă.

Urmarea imediată constă în atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la libertatea sexuală a victimei.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a comis fapta cu intenţie directă (art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal) deoarece a avut reprezentarea înfrângerii libertăţii sexuale a minorei şi a urmărit să o sărute, act de natură sexuală de altă natură decât cele corespunzătoare infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 Cod penal.

Infracțiunea de tentativă la agresiune sexuală a fost comisă de inculpat în condițiile circumstanței agravante speciale, prev. de art. 218 alin. 3 lit. c), având în vedere că victima DCA minoră la data săvârșirii faptei, respectiv avea vârsta de 10 ani, fapt ce atrage incidența limitelor speciale de pedeapsă între 3 și 10 ani închisoare.

III. Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală întrucât fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, instanţa dispune condamnarea inculpatului MVM.

IV. La individualizarea pedepsei principale, instanţa porneşte de la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 219 alin. 2 lit. c Cod penal- închisoarea de la 3 ani la 10 ani, după care dând eficiență dispozițiilor art. 33 Cod penal, referitoare la pedepsirea tentativei, va reduce limitele la jumătate, rezultând limitele de pedeapsă de la 1 an și 6 luni la 5 ani închisoare.

 Între aceste limite, stabileşte durata pedepsei în raport cu gravitatea infracţiunii şi cu periculozitatea inculpatului, evaluate potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 alin. 1 Cod penal, respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială. 

Cu privire la gravitatea infracțiunii (împrejurările, modul de comitere, mijloacele folosite, starea de pericol creată, natura şi gravitatea rezultatului produs, mobilul şi scopul urmărit), se reţine că persoana vătămată la data săvârșirii infracțiunii avea vârsta de 10 ani, inculpatul nu cunoștea victima, sub o impulsivitate de moment a introdus cu forța copilul în domiciliul său, punându-i mâna la gură, în domiciliu a încercat să sărute minora iar în urma refuzului manifestat prin lovirea cu piciorul în burtă a inculpatului de către minoră inculpatul a lăsat victima să plece, întreaga acțiune durând aproximativ 5-6 minute.

Cu privire la persoana inculpatului (antecedentele penale, conduita după săvârşirea infracţiunii, conduita procesuală, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială), se reţine că inculpatul MVM are 37 de ani, nu are ocupaţie, lucrează ocazional, nu este căsătorit, nu are copii şi nu figurează cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală.

Infracțiunea de agresiune sexuală, incriminată sub această denumire de Noul Cod Penal, pentru a sancționa orice modalitate brutală, agresivă, prin care se încalcă libertatea sexuală a victimei, constă în „ actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 218-violul, cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința ori profitând de această stare".

Prin introducerea sintagmei „act de natură sexuală" și eliminarea ulterioară a actelor ce intră în sfera laturii obiective a infracțiunii de viol, legiuitorul a urmărit protejarea libertății sexuale a victimei împotriva oricăror alte forme de agresiune, nefiind necesar pentru a se putea reține încadrarea prevăzută de art. 219 Cod penal, ca actul de natură sexuală să fie comis cu sexul sau asupra sexului, atâta timp cât prin acesta s-a urmărit obținerea unei satisfacții sexuale, fiind în același timp lezată libertatea victimei, constrânsă la o conduită care poate fi calificată drept sexuală.

Instanța constată că, prin însăşi natura sa, infractiunea de agresiune sexuală este o infractiune extrem de gravă, este o fapta antisocială cu reale rezonanțe negative în viața emoţională şi sociala a persoanei vătămate.

Gravitatea faptei poate fi observată şi prin raportare la limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor.

Instanţa, mai reţine că infracţiunea de agresiune sexuală este una din cele mai grave infracţiuni contra persoanei, având o pro¬fundă semnificaţie antisocială. Ea reprezintă o atingere brutală adusă libertăţii sexuale, care constituie un important atribut al personalităţii umane.

Săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală constituie manifestarea unei conştiinţe profund înapoiate şi  a unei personalităţi caracterizate prin grave deficienţe morale.

Actul săvârşit prin constrângerea persoanei loveşte în inviolabilitatea sexuală, în inviola¬bilitatea fizică, în demnitatea şi libertatea persoanei. El poate pune în pericol dezvoltarea normală, psihică şi fizică a victimei, echilibrul moral al acesteia ca viitoare soţie şi mamă, poate provoca grave atingeri în sfera relaţiilor privitoare la filiaţie şi familie, generând un mare rău direct contra per¬soanei victimei, considerată individual, adică prin prisma atributelor şi intereselor ei.

În atare context, instanța apreciază că este necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, urmând a fi executată în regim de detenție.

În consecință, în baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală va condamna pe inculpatul MV, la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la agresiune sexuală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 raportat la art. 219 alin. 1 și alin. 2 lit. c și alin. 6 Cod penal (faptă săvârșită la data de 14.09.2018).

În baza art. 67 alin. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, d şi n şi alin. 3 Cod penal va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege şi dreptul de a comunica prin orice mijloace sau de a se apropia de persoana vătămată DCA la o distanţă mai mică de 50 metri.

În baza art. 65 alin. 1 şi alin. 3 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, d şi n şi alin. 3 Cod penal va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie aceleaşi drepturi.

În baza art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal executarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate. 

LATURA CIVILĂ

În ceea ce privește latura civilă persoana vătămată DCA, prin reprezentant legal MFM s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1286 lei, reprezentând daune materiale, şi suma de 50.000 lei reprezentând daune morale.

Pentru a stabili dacă acțiunea civilă este întemeiată, instanţa reţine că, potrivit art. 1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Astfel, pentru angajarea obligaţiei făptuitorului de despăgubire a victimei prin repunerea ei în situaţia anterioară este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiţii: existenţa unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre aceasta şi consecinţele dăunătoare produse şi vinovăţia făptuitorului.

De esenţa răspunderii civile delictuale este cauzarea unui prejudiciu prin încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane, condiţii obiective în absenţa cărora nu se poate stabili obligaţia de reparare în sarcina persoanei responsabile.

Vinovăţia, definită ca fiind latura subiectivă a răspunderii delictuale, are rolul de a delimita conduita care poate fi imputabilă făptuitorului, în vederea sancţionării sale, prin angajarea obligaţiei de despăgubire a victimei.

În ceea ce privește prejudiciul material, reprezentantul legal al minorei, MFM a solicitat acordarea cheltuielilor ocazionate cu ședințele de terapie la psiholog în cuantum de 250 lei (chitanța nr. 41/04.12.2019 fila 39 di) și cheltuielile materiale efectuate cu taxele şcolare generate de mutarea victimei la o alta școală astfel cum rezultă din înscrisurile de la filele 44-45 di, respectiv suma de 1086 lei.

Față de situația de fapt reținută de instanță, se apreciază că daunele materiale solicitate de reprezentantul legal al persoanei vătămate sunt justificate, familia minorei efectuând cheltuieli generate de evenimentul traumatic produs minorei, fiind îndreptățiți la restituirea acestor sume.

Cu privire la cuantumul prejudiciului moral suferit de persoana vătămată la care urmează a obliga inculpatul, ca urmare a constatării existenței prejudiciului moral, instanța reține că nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice, astfel încât, în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, statuând în echitate, instanţa urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacţie echitabilă.

Tot sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat referitor la daunele morale, că acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, iar „la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o serie de criterii: consecinţele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit şi, nu îmbogăţirea fără just temei”.

În ceea ce privește consecințele negative pe plan psihic, victimele abuzului sexual pot suferi, din cauza abuzurilor, o serie de tulburări tranzitorii sau permanente în sfera emoţională, cum ar fi: depresii acute sau cronice, anxietate, fobii, atacuri de panică, insomnii, coşmaruri sau sindrom post-traumatic. În funcţie de durata şi natura abuzului, pot surveni tulburări de personalitate şi de comportament, tulburări alimentare şi tentative suicidare.

Rezultatele studiului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii desfăşurat în România pe populaţia de studenţi în anul 2012 a relevat faptul că printre consecinţele psihologice şi comportamentale ale abuzului sexual se numără abuzul de alcool şi droguri, afectarea funcţionării cognitive, comportamente delicvente, violente sau implicarea în comportamente riscante, depresie şi anxietate, întârzieri în dezvoltare, tulburări alimentare şi de somn, sentimente de vinovăţie, hiperactivitate, relaţii sociale precare, performanţă şcolară scăzută, stimă de sine scăzută, tulburare de stres post-traumatic, tulburări psihosomatice, idei şi comportamente suicidare şi de automutilare.

Față de cele expuse, instanța reține că minora DCA la data săvârșirii faptei deduse judecății, respectiv 14 septembrie 2020, avea vârsta de 10 ani și era elevă în clasa a V-a la școala E din municipiul Craiova, prin urmare minora este lipsită de capacitate de exercițiu, în acord cu art. 37 și art. 41 Cod civil.

Din adeverința nr. 3386/05.12.2019 emisă de Școala gimnazială E Craiova (fila 43 di) reiese faptul că DCA a fost eleva unității în clasa a V-a, anul școlar 2018-2019, semestrul I. Conform solicitării de transfer nr. 327/19.02.2019 eleva a fost transferată la Școala Gimnazială NR din Craiova, începând cu semestrul al II-lea.

Din declarația martorei SAE (fila 96 di) rezultă că minora s-a schimbat în mod drastic în urma săvârșirii faptei, evită să socializeze, îi este îngrădit și limitat spaţiul în care să se joace în cartier, nu mai iese cu rolele. Părinţii copiilor din cartier le interzic acestora să vorbească cu minora, aceasta are aversiune față de sexul opus, preferând ca inclusiv frăţiorul său abia născut să fie fetiță. De asemenea, minora are probleme și în procesul de învățământ, a avut rezultate scăzute la învățătură, părinții au fost nevoiți să o mute la altă școală având în vedere că aceasta nu s-a adaptat, fiind readusă la școala din cartier unde copiii o evită. C nu mai doreşte să cânte la pian, nu mai merge nici la stomatolog pentru că acesta este bărbat, este timorată, speriată, absentă. C nu mai iubeşte animalele așa cum făcea anterior, declarând că se simte vinovată că s-a dus să spele căţelul și din această cauză s-a întâlnit cu inculpatul.

Mama persoanei vătămate, MFM, a precizat că este necesar ca minora când vine de la școală să coboare cu 2 staţii de autobuz mai devreme față de domiciliul său pentru a evita întâlnirile cu inculpatul, a fost necesar să fie plătită o persoană care să facă lecţiile cu minora după terminarea școlii deoarece nu se mai putea concentra în urma traumei. De asemenea, după incident, fiica sa nu s-a putut adapta la școala particulară la care fusese înscrisă, i-a fost foarte greu la şcoală, era foarte sensibilă, i se părea că ceilalţi colegi au ceva cu ea, a obținut rezultate slabe la învățătură, astfel că au fost nevoiți să o transfere la școala unde a urmat cursurile primare pentru a fi alături de foștii colegi (declarație fila 37 di).

De asemenea, din foaia matricolă nr. 333/19.02.2019 și situația la învățătură (filele 41-42 di) reiese faptul că în primul semestru aferent clasei a V-a minora a obținut rezultate slabe la învățătură la toate materiile, având medii de 5 preponderent, în contrapondere cu situația școlară a claselor I-IV când a obținut calificativele FB.

Fiind evaluată psihologic la data de 04.12.2019, persona vătămată a prezentat dezvoltare cognitivă corespunzătoare parametrilor de vârstă cronologică, intelect normal, limbaj expresiv bine dezvoltat, fără tulburări mnezice. S-a reținut că minora în vârstă de 11 ani socializează fără dificultate, se implică în conversaţie și interacționează fără dificultate, prezentând coerență și precizie în relatare evenimente petrecute în trecut. Manifestă o reacţie inadecvată în interacţiune cu adulţii în sensul manifestării unei atitudini de neasumare a normei sau regulii sociale, reacţii comportamentale oneste susţinute de starea afectivă din momentul interacţiunii. Stare de instabilitate psiho-emotională susţinută de solicitarea permanentă a C de a fi însoțită de mamă în mai toate acţiunile individuale întreprinse. Reacţie anxioasă manifestă în momentul discuţiei cu privire la plângerea de abuz sexual din septembrie 2018, relatează cu uşurinţă cele întâmplate atunci, dând unele informaţii, dar refuză să intre în detalii fine afirmând că nu mai vrea să-și amintească de acel eveniment. Minora prezintă toleranță scăzută la frustrare manifestată prin comportamente verbale hotărâte, reacţii afectogene la nesatisfacerea dorințelor (repeta excesiv solicitarea modificându-și vocea), slab control pulsional cu prezența indicatorilor de abuz (nelinişte la relatarea evenimentului, îngrijorare, agitaţie, respiraţie accelerată, stare de disconfort), blocaj emoţional (raport evaluare psihologică nr. 41/04.12.2019 fila 38 di).

Față de cele reținute, instanța constată că severitatea impactului abuzului asupra psihicului unui copil este cu atât mai mare cu cât abuzul are o durată şi intensitate mai mari, cu cât copilul este mai mare ca vârstă, dacă există o componentă de violență. În cazul abuzului sexual, odată ce copilul l-a recunoscut şi dezvăluit, este vitală prezenţa unui adult, mai ales a unui părinte protector sau a unei persoane de îngrijire, în care copilul are încredere şi îl ajută să facă faţă acestei experienţe dramatice şi să înţeleagă ce i s-a întâmplat, oferindu-i sprijin şi protecţie.

Astfel, se reține că atât persoana vătămată cât și familia acesteia și-au reconfigurat activitățile zilnice, întreaga familie fiind profund afectată de evenimentul traumatic suferit de copilul minor, și în atare context, solicitările în ceea ce privește daunele morale sunt întemeiate, urmând a fi admise.

În consecință, în baza art. 25 raportat la art. 397 Cod procedură penală combinat cu art. 1349, art. 1357, art. 1381 şi art. 1385 Cod civil va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă DCA, prin reprezentant legal MFM, şi va obliga inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri morale și sumei de 1286 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare legea are drept scop constituirea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, denumit în continuare S.N.D.G.J., pentru prevenirea şi combaterea unor categorii de infracţiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, precum şi pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracţiunilor de omor sau a actelor de terorism.

Conform art. 7 alin. 1 din lege Prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) este dispusă de instanţa de judecată, prin hotărârea de condamnare ori prin hotărârea de amânare a aplicării pedepsei sau de renunţare la aplicarea pedepsei, iar în Anexa la Legea nr. 76/2008 sunt enumerate Infracţiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., printre acestea figurând la pct. 18 şi Infracţiunea de agresiune sexuală.

Prin urmare, în baza art. 7 din Legea nr. 76 din 2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul MV în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

Cheltuieli judiciare

La termenul de judecată din data de 30.06.2020 partea civilă DCA, prin reprezentant legal MFM, a solicitat acordarea cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu apărător ales, depunând în acest sens chitanţa nr. 174/27.09.2019 în cuantum de 1000 lei, chitanţa nr. 206/21.11.2019 în cuantum de 500 lei, chitanţa nr. 166/21.08.2019 în cuantum de 1000 lei.

Pe parcursul procesului penal, persoana vătămată DCA a fost asistată de apărător ales, avocat SL-Baroul Dolj.

Potrivit art. 276 C.p.p (1) În caz de condamnare, renunţare la urmărirea penală, renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, inculpatul este obligat să plătească persoanei vătămate, precum şi părţii civile căreia i s-a admis acţiunea civilă cheltuielile judiciare făcute de acestea.

(2) Când acţiunea civilă este admisă numai în parte, instanţa îl poate obliga pe inculpat la plata totală sau parţială a cheltuielilor judiciare.

Prin urmare, faţă de admiterea acţiunii civile, instanţa apreciază că partea civilă este îndreptăţită să beneficieze de aceste cheltuieli cât timp procesul penal a debutat ca urmare a săvârșirii faptei de către inculpat, astfel că în baza art. 276 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 451 şi art. 453 alin. 1 Cod proc.civ va admite cererea părții civile DCA prin reprezentant legal MFM privind acordarea cheltuielilor judiciare, şi va obliga inculpatul la plata către persoana vătămată a sumei de 2500 lei.

În baza art. 274 alin. 1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 Cod procedură penală onorariile apărătorilor din oficiu, în cuantum de 2160 lei (868 lei+470 lei +627 lei+ 195 lei), vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei şi rămân în sarcina statului (delegaţiile nr. 10475/2019, 7628/2019, 7188/2019, 8779/2018).

În baza art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 700 lei aferente fazei de urmărire penală, având în vedere numărul termenelor de judecată (7 termene fază judecată și cameră preliminară), citațiile emise, comunicările cu alte instituții (cazier judiciar, DGASPC).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală condamnă pe inculpatul MV, ...,  la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la agresiune sexuală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 raportat la art. 219 alin. 1 și alin. 2 lit. c și alin. 6 Cod penal (faptă săvârșită la data de 14.09.2018).

În baza art. 67 alin. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, d şi n şi alin. 3 Cod penal interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege şi dreptul de a comunica prin orice mijloace sau de a se apropia de persoana vătămată DCA la o distanţă mai mică de 50 metri.

În baza art. 65 alin. 1 şi alin. 3 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, d şi n şi alin. 3 Cod penal interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie aceleaşi drepturi.

În baza art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal executarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate. 

Latura civilă

În baza art. 25 raportat la art. 397 Cod procedură penală combinat cu art. 1349, art. 1357, art. 1381 şi art. 1385 Cod civil admite acţiunea civilă formulată de partea civilă DCA,  ....., prin reprezentant legal MFM şi obligă inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri morale și sumei de 1286 lei.

În baza art. 7 din Legea nr. 76 din 2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul MV în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

În baza art. 274 alin. 1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 Cod procedură penală onorariile apărătorilor din oficiu, în cuantum de 2160 lei (868 lei +470 lei +627 lei+ 195 lei), vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei şi rămân în sarcina statului (delegaţiile nr. 10475/2019, 7628/2019, 7188/2019, 8779/2018).

În baza art. 276 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 451 şi art. 453 alin. 1 Cod proc.civ admite cererea părții civile DCA prin reprezentant legal MFM privind acordarea cheltuielilor judiciare, şi obligă inculpatul la plata către persoana vătămată a sumei de 2500 lei.

În baza art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 700 lei aferente fazei de urmărire penală.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 11 august 2020.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare