Infractiuni privitoare la viata sexuala. Perversiunea sexuala. Continut constitutiv. Loc public.

Potrivit art. 201 alin.1 cod penal, sunt pedepsite cu închisoare de la 1 la 5 ani, actele de perversiune sexuala savârsite în public sau daca au produs scandal public.

Potrivit art.152 lit. « a » Cod penal, „o fapta este savârsita în public atunci când a fost comisa într-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nicio persoana”.

Fapta de a întretine acte de perversiune sexuala în zone situate pe canale virgine, greu accesibile publicului din Delta Dunarii pentru realizarea unor filme erotice, în conditiile în care organizatorii au luat si masuri extreme de precautie ca în zona sa nu patrunda alte persoane, nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 201 alin. 1 cod penal, nefiind îndeplinita conditia esentiala aceea de savârsire a actelor de perversiune sexuala în public sau care sa fi produs scandal public.

Cod penal, art.201, art.152

Prin rechizitoriul nr.876/73/2004 din 8.10.2004 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Tulcea s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatilor M.S.O.,  pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 323 alin. 1 Cod penal si art. 25 raportat la art. 201 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; R.N.J., pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 323 alin. 1 Cod penal si art. 25 raportat la art. 201 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal si D.A. pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 323 alin. 1 Cod penal si art. 25 raportat la art. 201 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

S-a retinut prin actul de sesizare ca inculpatii M.S.O., R.N.J. si D.A. s-au asociat cu atributiuni precise într-un grup infractional în scopul de a determina anumiti tineri sa savârseasca infractiunea de perversiuni sexuale în public si i-au determinat pe acestia, prin oferirea de sume de bani si prin indicatiile pe care le-au dat figurantilor, sa realizeze scene cu continut pornografic în zone accesibile publicului.

Prin sentinta penala nr.2986/30.12.2004, Judecatoria Tulcea a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.”a” cod procedura penala rap. la art.10 lit.”d” cod procedura penala, achitarea inculpatilor M.S.O., R.N.J. D.A, pentru comiterea infractiunii prev. de art.25 rap. la art.201 alin.1 cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal si a infractiunii prev. de art.323 alin.1 cod penal.

Inculpatii M.S.O., R.N.J., D.A. au fost trimisi în judecata pentru comiterea infractiunii prev. de art.25 rap. la art.201 alin.1 cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal si a infractiunii prev. de art.323 alin.1 cod penal.

Instanta a stabilit urmatoarea situatie de fapt:

La data de 4.09.2003, inculpatul M.S.O. a înfiintat SC „D.I.” SRL Bucuresti, societate ce avea ca obiect de activitate productia de filme cinematografice si alte activitati secundare. Societatea a fost înregistrata la registrul Comertului sub nr. J.40/12478 din 16.09.2003.

La data de 22.10.2003, Centrul National al Cinematografiei a autorizat societatea pentru productia de filme cinematografice si exploatare filme cinematografice.

Ulterior, la data de 2.02.2004, aceeasi institutie a eliberat societatii certificatul de înscriere mentiuni în registrul cinematografiei sub nr.468 în sensul extinderii domeniului de activitate cu „ comert cu ridicata a casetelor video, comert cu amanuntul a casetelor video”.

La data de 27.08.2004, între SC „D.I.” SRL Bucuresti si inculpatul R.N.J. – fost cetatean român, în prezent cetatean suedez, s-a încheiat un contract de colaborare al carui obiect de activitate era cooperarea celor doua parti în vederea realizarii unui film erotic ce urma a fi folosit de inculpatul R.N.J. în interes personal, fara a fi distribuit catre terti.

Conform acestui contract, societatea inculpatului M.S.O. avea urmatoarele obligatii: - producerea materialului cinematografic, casting pentru identificarea si încheierea contractelor pentru dobândirea locatiilor necesare bunei desfasurari a filmului, transport.

Obtinerea tuturor avizelor necesare producerii filmului, obtinerea avizelor medicale necesare actorilor, obtinerea tuturor informatiilor de natura fiscala si juridica, asigurarea managementului în vederea cazarii echipei de filmare, punerea la dispozitia echipei de filmare a tuturor actorilor care vor participa la filmari si care trebuia sa aiba vârsta de 18 ani. O alta atributie era acea de a preda productia cinematografica beneficiarului, în stare buna, neprelucrata, la finalizarea productiei cinematografice, cu conditia respectarii normelor tehnice si artistice impuse de beneficiar.

Inculpatul R.N.J. se obliga sa puna la dispozitie personalul tehnic, asigurarea scenariului si a regiei, mijloacele tehnice în vederea realizarii productiei, sa preia productia în stare bruta neprelucrata si sa achite suma stabilita prin transfer bancar în contul deschis la BCR.

La începutul lunii august 2004, inculpatul M.S.O. a început sa fie contactat de diversi tineri dornici sa participe la filmari. Inculpatul de asemenea, a luat legatura cu proprietarul pensiunii „L” din localitatea Dunavatul de Jos, comuna Mahmudia, pentru închirierea acestui local în vederea cazarii actorilor si a personalului tehnic. Tinerilor dispusi sa participe la filmari, inculpatul le-a pus în vedere sa nu consume droguri sau alcool si a început sa faca demersuri pentru efectuarea analizelor medicale.

Dupa 26.08.2004, au început filmarile în camerele pensiunii „L” si în anumite locuri din Delta Dunarii.

Scenele erau filmate în locuri cât mai izolate, luându-se în acest sens mai multe masuri de precautie, prin angajarea unui agent de paza a carei principala atributiune era sa anunte prin statie pe protagonisti si pe cameramani daca aparea cineva. Nici agentul de paza nu putea vizualiza ce se petrecea în locurile de filmare.

S-a concluzionat ca, prin aceste filmari nu se urmarea ca sa se declanseze un scandal public, deoarece acestea se efectuau în vederea valorificarii cadrului natural si nicidecum public. De asemenea, locurile în care se efectuau filmarile prin natura si destinatia lor nu erau accesibile publicului.În acest context, instanta a concluzionat ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de perversiuni sexuale si, implicit, nici ale infractiunii de instigare la perversiuni sexuale, pentru care au fost cercetati si trimisi în judecata inculpatii M.S.O., R.N.J. si D.A.

Pentru a ne afla în prezenta infractiunii de „instigare la acte de perversiuni sexuale” este necesar ca actele de perversiuni sexuale sa fie savârsite în public sau sa fi produs scandal public sau daca s-ar fi urmarit ca aceste filme sa fie date publicitatii.

Conform art.152 cod penal – „fapta se considera savârsita în public atunci când a fost comisa :

a)într-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nici o persoana;

b)în orice loc accesibil publicului daca sunt de fata doua sau mai multe persoane;

c)în loc neaccesibil publicului, cu intentia însa ca fapta sa fie auzita sau vazuta si, daca acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe persoane;

d)într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorita naturii relatiilor dintre persoanele participante;

e)prin orice mijloc cu privire la care faptuitorul si-a dat seama ca fapta ar putea ajunge la cunostinta publicului.

In speta, s-a stabilit ca „actele de perversiuni sexuale” s-au desfasurat în locuri neaccesibile publicului „totdeauna”, iar intentia organizatorilor nu a fost aceea de a da publicitatii faptele comise, lucru ce rezulta din chiar clauzele contractului de colaborare si din modul de organizare al filmarilor.

Tribunalul Tulcea prin decizia penala nr.22/06.02.2007, cu opinie majoritara, a respins apelul parchetului ca nefondat.

Impotriva hotararilor, Parchetul de pe langa Tribunalul Tulcea a declarat recurs, motivand ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunilor prev. de art.25 -201 cod penal si ale infractiunii prev. de art.323 alin.1 cod penal.

Curtea de Apel Constanta a respins ca nefondat recursul declarat de parchet pentru considerentele expuse in continuare.

Situatia de fapt este corect stabilita, fiind pe deplin dovedita cu probele dosarului, înscrisuri, declaratii de martori, procesele verbale de cercetare la fata locului.

Faptele inculpatilor, care au organizat aceste filmari în diverse locuri din Delta Dunarii si în pensiunea „L” din localitatea Dunavat, exista, dar nu întrunesc elementele constitutive ale infractiunii prev. de art.25 rap. la art.201 alin.1 cod penal, deoarece le lipseste un element material esential în constituirea laturii obiective a acestei infractiuni. Din probe, nu rezulta ca ar fi existat acte de perversiune sexuala savârsite în public sau care sa fi produs scandal public.

Asa cum s-a aratat de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie, care prin decizia nr. 3 din 23 mai 2005, a solutionat un recurs în interesul legii, actele de perversiune sexuala nu pot fi asimilate cu actele homosexuale, întrucât nu se actioneaza asupra sexului.

Celelalte practici sexuale care, fiziologic, nu sunt apte sa produca orgasm si, deci, nu pot fi considerate „acte sexuale” în acceptiunea legii, constituie acte de perversiune sexuala, cum ar fi fetisismul, voyeurismul, exhibitionismul si bestialitatea.

Prin natura ei, perversiunea sexuala consta în practicarea de acte nefiresti privind viata sexuala, diferite de cele cu caracter homosexual, concretizate în manifestari aberante ale instinctului sexual, prin care nu se urmareste realizarea unui raport sexual, ci doar obtinerea excitatiei sexuale nefinalizate.

În raport cu prevederile art. 201 din Codul penal, perversiunea sexuala viciu, care consta în practicarea de acte lascive, obscene, de lubricitate, în tendinta de a obtine satisfactii ale instinctului sexual în afara a ceea ce este admis ca firesc, este necesar sa intervina reactiunea penala numai atunci când actele de perversiune sexuala au fost savârsite în public sau au produs scandal public.

Spre deosebire de perversiunea sexuala viciu, perversiunea sexuala, ca manifestare normala, tinând de psihopatologia sexuala, poate duce la savârsirea unor fapte deosebit de periculoase contra persoanei, ceea ce face necesar un tratament penal diferentiat si eficient, care sa îndeplineasca si rolul de a preveni astfel de manifestari.

A mai constatat  Înalta Curte de Casatie si Justitie ca între aceste forme de perversiune sexuala, ce vizeaza în mod vadit anormalitatea, s-au remarcat, prin frecventa si trasaturi distinctive, urmatoarele: sadismul, care consta în provocarea excitatiei sexuale prin producerea de suferinte victimei; masochismul, la care satisfactia sexuala este determinata numai de suportarea de catre subiect a unei dureri fizice; vampirismul, la care excitatia sexuala este provocata de  vederea sângelui victimei: mixoscopia, în cazul careia excitatia sexuala este provocata de vederea acului sexual practicat între alte persoane sau la privirea nuditatii.

Potrivit art.152 lit. »a » cod penal, fapta este considerata savârsita în public atunci când a fost comisa într-un loc care prin natura sau destinatia lui, este totdeauna accesibil publicului.

O prima conditie a legii o constituie cerinta publicitatii.

Ori, aceasta nu este îndeplinita întrucât din probele administrate, respectiv declaratiile inculpatilor si a unor participanti la filmari, reiese ca au fost luate masuri deosebite de protectie pentru ca publicul sa nu asiste la desfasurarea filmarilor, întrucât acestea s-au realizat în locuri total izolate, greu accesibile publicului.

Astfel, cameramanul era cel care alegea locurile filmului unde ramâneau actorii si cameramanul, iar doua barci se deplasau de o parte si alta, pentru a observa daca se apropie cineva, fiind utilizate si doua statii de emise-receptie, conform declaratiei inculpatului M.S.

În plus, paza era asigurata de un agent specializat care ramânea pe mal.

În mod corect a retinut instanta de fond ca scenele cu tenta sexuala au fost realizate pentru valorificarea cadrului natural al Deltei Dunarii, în locuri izolate, iar intentia inculpatilor a fost de a realiza un material brut pentru filme erotice si nicidecum de a produce scandal public si nu erau de natura a provoca asemenea consecinta ; pâna la descinderea organelor de ancheta, nu au existat sesizari ale unor cetateni indignati care sa observe scenele erotice, activitatea inculpatilor fiind facuta publica dupa efectuarea perchezitiei, filmarea si difuzarea în mass-media, activitate care nu poate fi imputata nicidecum inculpatilor.

Cei trei inculpati nu au instigat grupul de tineri care a participat la filmarile facute în diverse locuri din Delta Dunarii si în camerele pensiunii „L”, la savârsirea infractiunii de « perversiuni sexuale ». Nu sunt probe ca actele de perversiune sexuala s-au comis în public sau au produs scandal public.

Nu sunt probe ca faptele tinerilor ar fi determinat anumite persoane sa manifeste acte de revolta sau protest fata de scenele filmate.

Dimpotriva, sunt dovezi ca, în timpul filmarilor s-au luat masuri severe, astfel încât, daca în zona aparea vreo ambarcatiune sau vreo alta persoana sa fie întrerupte filmarile.

Întrucât infractiunile de instigare la acte de « perversiune sexuala » nu exista, nu se poate vorbi de o asociere a inculpatilor in sensul art.323 cod penal în vederea comiterii de infractiuni.

Pentru existenta acestei infractiuni, este necesar ca între subiecti sa fi intervenit un consens neechivoc privind constituirea asocierii, consens care priveste atât constituirea, cât si scopul acesteia, adica savârsirea de infractiuni.

Chiar daca între inculpati s-a încheiat un contract de colaborare pentru a se realiza filme erotice, nu se poate vorbi de o asociere ce a avut ca scop savârsirea unor infractiuni.

Sunt probe certe ca, inculpatii si-au luat masurile necesare ca filmarile sa nu se faca în loc public sau sa se iste un scandal public, iar în contractul mai sus mentionat au stipulat expres ca filmele erau numai pentru uzul inculpatului R.N.J. „fara a fi distribuit catre terti”.

Rezulta ca nu este îndeplinita nici una din conditiile impuse de art.152 cod penal, care defineste notiunea de „ în public”.

Deci, ambele hotarâri pronuntate în cauza sunt temeinice si legale si sub aspectul temeiului achitarii care este consecinta lipsei laturii obiective a infractiunilor de comiterea carora au fost acuzati inculpatii.

Domenii speta

Spete similare