Cerere în anulare împotriva sentinţei civile pronunţată în procedura specială a ordonanţei de plată. Respingere ca neîntemeiată

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 8567/2021

Ședința publică din 03.11.2021

Instanţa constituită din:

PREȘEDINTE:

JUDECĂTOR:

GREFIER:

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea E. prin lichidator judiciar C şi pe debitoarea T, având ca obiect Cerere în anulare – dosar.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, în ordinea de pe listă, se constată lipsa părţilor, situaţie în care, potrivit prevederilor art. 121 alin. 5 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, aprobat prin H.C.S.M. nr. 1375/2015, instanţa dispune lăsarea dosarului la o nouă strigare în intervalul orar prestabilit pentru grupul de cauze din care face parte prezenta cauză, când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispoziţiilor procedurale.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în şedinţă publică, s-a constatat lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează faptul că petenta-creditoare a depus la dosar, prin e-mail, note scrise , după care:

Instanţa, constatând că este primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, în temeiul art. 131 C.pr.civ. constată că este competentă material, teritorial şi general să judece prezenta cauză în raport de dispoziţiile art. 94 raportat la art. 1024 alin. 4 C.pr.civ.

Instanţa, în temeiul art. 238 alin. 1 C.pr.civ., estimează durata cercetării procesului la o lună, ţinând cont de împrejurarile cauzei, complexitatea pricinii şi probatoriul ce se impune a fi administrat.

Instanţa, în temeiul art. 258 coroborat cu art. 255 C.pr.civ., încuviinţează creditoarei proba cu înscrisuri solicitată, considerând această proba ca fiind admisibilă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat şi nici alte incidente de soluţionat, conform dispoziţiilor art. 244 alin. 1 C.pr.civ., instanţa constată terminată cercetarea procesului şi, în temeiul art. 392 C.pr.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.

În temeiul art. 394 C.pr.civ., instanţa, considerând lămurite toate împrejurările de fapt şi de drept ale cauzei, declară dezbaterile închise şi reţine cauza în pronunţare.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea trimisă prin e-mail la data de 02.08.2021 şi înregistrată pe rolul instanţei la data de 02.08.2021 sub numărul ..., creditoarea E prin lichidator judiciar C in contradictoriu cu debitoarea T a formulat cerere în anulare împotriva încheierii nr. pronunțată de Judecătoria Craiova in dosarul nr., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea încheierii şi pe cale de consecinţă, obligarea debitoarei la achitarea debitului restant, în sumă de 175.000 lei, reprezentând contravaloarea facturii aferentă cumpărării/vânzării unui autoturism rulat marca M.

În fapt, creditoarea a arătat că a vândut în anul 2018, cu un an înainte de a se deschide procedura falimentului, autoturismul marca M, în vederea obţinerii unor disponibilităţi băneşti necesare plăţii creditorilor săi, ocazie cu care a fost întocmită factura în valoare de 175.000 lei, cu termen de plată la 90 zile, prin Ordin de plată, respectiv la 17.07.2018.

În continuare, creditoarea a arătat că autoturismul a fost înmatriculat de către debitoare în baza facturii emise şi a contractului de vânzare-cumpărare pe care aceasta nu i l-a mai returnat semnat.

Mai departe, creditoarea a arătat că în urma deschiderii procedurii falimentului, constatându-se lipsa plăţii facturii menţionate, lichidatorul judiciar a somat debitoarea, iar în urma notificării s-a prezentat la Bucureşti o doamnă avocat care nu a dorit să semneze vreun document şi fără să facă dovada plăţii sau a mandatului de reprezentare primit de la debitoare.

S-a mai arătat de către creditoare că a somat în mai multe rânduri debitoarea, dar notificările transmise s-au întors, acestea nefiind înmânate debitoarei, care nu era de găsit la adresă, aşa cum s-a întâmplat şi cu notificarea comunicată prin intermediul unui executor judecătoresc.

Creditoarea a mai arătat faptul că, fără a-şi exercita rolul activ, judecătorul a respins cererea de plată, motivând lipsa unui contract sau a facturii semnate, fără a reţine reaua-credinţă a debitoarei care a înregistrat vehiculul pe numele său folosindu-se chiar de actele despre care instanţa spune că nu există.

Astfel, s-a arătat în continuare de către creditoare, instanţa, cu o minimă diligenţă şi în contextul în care înregistrarea autoturismelor atât la ANAF cât şi la poliţie se solicită contracte şi facturi, instanţa ar fi putut aprecia corect situaţia adusă la cunoştinţa şi ar fi putut dezlega în condiţii reale cauza.

Creditoarea, faţă de motivele expuse, de valoarea creanţei, de faptul că aceasta este certă, lichidă şi exigibilă, fiind datorată la data de 17.07.2018, a solicitat admiterea cererii formulate şi pe cale de consecinţă să fie obligată debitoarea T la plata sumei de 175.000 lei şi dobânda aferentă conform C.pr.civ.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1023 C.pr.civ.

Debitoarea, deşi legal citată nu a formulat întâmpinare la cererea în anulare.

În temeiul art. 258 raportat la art. 255 C.pr.civ., instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri pentru creditoare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin sentinţa civilă nr. pronunţată în data de 29.06.2021 de Judecătoria Craiova în dosarul nr. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea E , prin lichidator judiciar C în contradictoriu cu pârâta T reţinându-se că reclamanta creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 175.000 lei reprezentând contravaloarea facturii seria aferentă vânzării unui autoturism rulat marca M la care se va adăuga dobânda legală, însă aceste raporturi nu pot fi dovedite pe calea ordonanţei de plată, creanţa nefiind constatată printr-un înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege, factura mai sus menţionată nefiind semnată de societatea debitoare.

Împotriva sentinţei civilă nr. pronunţate în data de 29.06.2021 de Judecătoria Craiova în dosarul nr. creditoarea, prin lichidator judiciar a formulat cerere în anulare.

În drept, potrivit art. 1024 alin. 2 Cpr.civ., „Cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.021 alin. (1) şi (2), precum şi împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (2), în termenul prevăzut la alin. (1).”.

Conform art. 1014 alin. 1 C.pr.civ., „Prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.”.

Textul de lege stabileşte trei condiţii de admisibilitate a ordonanţei de plată, respectiv obligaţia debitorului să constea în plata unei sume de bani, creanţa creditorului să fie certă, lichidă şi exigibilă şi să fie constată printr-un înscris, statut, regulament, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Instanţa reţine că, dacă în privinţa creditorului factura fiscală emisă de acesta face dovada existenţei operaţiunii menţionate, în ceea ce îl priveşte pe debitor, pentru a face dovada împotriva acestuia, factura trebuie să fie acceptată la plată prin semnătură.

Prin urmare, factura nu face dovada împotriva destinatarului care nu a semnat-o decât în condiţiile art. 277 alin. 2 C.pr.civ. Cu alte cuvinte, cel care o foloseşte în proces tinde a dovedi cu ea un act juridic dacă dovedeşte că destinatarul facturii îşi organizează activitatea specifică în acest fel (pe baza facturilor recepţionate odată cu marfa sau cu serviciul contractat), fie doar în raportul juridic stabil şi constant cu emitentul (de exemplu a făcut plăţi anterioare în aceleaşi condiţii sau şi-a executat prestaţiile corelative în mod necontestat), fie în relaţia cu orice profesionist. În cauză, nu s-a făcut dovada că între părţi s-au perpetuat practici prin care facturile erau emise de creditor şi achitate de către debitor fără a fi necesară o însuşire prealabilă a acestora.

Factura fiscală depusă la dosar nu conţine semnătura debitoarei, nefiind acceptată la plată. Atât timp cât factura nu beneficiază de acceptare din partea acesteia, nu rezultă în mod neîndoielnic existenţa creanţei, acesteia lipsindu-i caracterul cert.

Dacă facturile sunt emise în temeiul unui contract constatat printr-un înscris, cauza dreptului creditorului se regăseşte în însuşi contractul în temeiul căruia s-au emis facturile. Dacă însă nu există un contract constatat printr-un înscris, existenţa unor facturi nesemnate de către debitor ridică problema neîndeplinirii condiţiei impuse de art. 1014 alin. 1 C.pr.civ. privitoare la existenţa fie a unui contract constatat printr-un înscris, fie a unui înscris însuşit.

Într-un asemenea caz, lipsa unui înscris constatator al contractului şi a unor facturi însuşite de debitor nu poate conduce la obţinerea unei ordonanţe de plată, dat fiind că lipseşte atât intrumentum-ul contractual, cât şi înscrisul (factura) însuşit de către debitor.

Instanța constată că existența contractului din care rezultă creanţa ce se solicită în cadrul procedurii speciale a ordonanţei de plată trebuie să reiasă atât în sensul de negotium, cât și de instrumentum dintr-un înscris, statut sau regulament însuşit de părţi prin semnătură sau în alt mod admis de lege. Procedura ordonanței de plată impune exigențe stricte în materia probațiunii, contractul neputând fi dedus pe baza unor prezumții judiciare, deoarece acestea, potrivit art. 329 teza a II-a C.pr.civ., pot fi primite numai în cazurile în care legea admite dovada cu martori, iar în cazul procedurii speciale privind ordonanţa de plată proba testimonială este inadmisibilă (art. 1021-1022 C.pr.civ.).

Prezumţia instituită de art. 1019 alin. 3 C.pr.civ. poate fi valorificată ca mijloc de probă însă numai prin coroborarea cu alte înscrisuri din care să rezulte certitudinea creanţei.

În consecinţă, în lipsa unui contract încheiat între părţi, suma evidenţiată în factura emisă de către creditoare, dar care nu a fost acceptată în mod expres la plată de către debitoare, nu constituie o creanţă certă, fiind necesare alte probe admisibile pe calea dreptului comun pentru a se stabili cu certitudine dacă debitoarea a beneficiat sau nu de bunul vândut de creditoare.

Referitor la solicitarea creditoare formulată prin notele scrise trimise prin e-mail la data de 03.11.2021 de constatare a nulităţii a facturii fiscale seria, instanţa reţine că valabilitatea facturii fiscale a fost invocată pentru prima oară în cuprinsul notelor scrise.

Potrivit art. 1024 alin. 3 Cpr.civ., „Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerinţelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanţei de plată, precum şi, dacă este cazul, cauze de stingere a obligaţiei ulterioare emiterii ordonanţei de plată. Dispoziţiile art. 1.021 se aplică în mod corespunzător.”.

Astfel, pe de o parte, constatarea nulităţii facturii fiscale nu poate fi analizată în cererea în anulare, nereprezentând nici o nerespectare a condiţiilor privind procedura ordonanţei de plată, dar nici o cauză de stingere ulterioară a obligaţiei, cauzele de nulitate existând încă de la momentul încheierii unui contract, iar, pe de altă parte, constatarea nulităţii nu se circumscrie domeniului de aplicare a ordonanţei de plată, care este strict limitat la acţiunea în realizarea unei creanţe constând într-o sumă de bani.

Constatând că este neîntemeiat capătul de cerere principal, pe cale de consecinţă se constată că este neîntemeiat şi capătul de cerere accesoriu privind obligarea debitoarei la plata dobânzii legale.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge cererea în anulare formulată de creditoarea E, prin lichidator judiciar C, în contradictoriu cu debitoarea T, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea în anulare formulată de creditoarea E prin lichidator judiciar C, în contradictoriu cu debitoarea T, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 01.11.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR

GREFIER,

Domenii speta

Spete similare