Infracţiuni contra familiei – abandonul de familie (art. 378 Cod Penal)

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de fata, reţine urmatoarele:

Prin rechizitoriul nr. …/P/2017 din data de 19.02.2020, Parchetul de pe lângă Judecatoria Craiova a dispus trimiterea în judecată a inculpatei CEF, fiica lui ….., pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 alin. 1 lit. c) C. pen..

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, faptul că, în perioada mai-noiembrie 2016 până în prezent, nu a plătit ritmic şi integral, cu rea-credinţă, fiicei sale minore PMR, pensia de întreţinere lunară stabilită prin sentinţa civilă nr. ...../03.11.2016 pronunţată de Judecătoria Craiova, achitând exclusiv suma de 1200 lei la începutul anului 2019

Pentru dovedirea situaţiei de fapt reţinută prin rechizitoriu au fost menţionate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declaraţiile reprezentantului legal al minorului, sentinţa civilă nr. …. din 03.11.2016 a Judecătoriei Craiova, adeverinţă nr. 1133/09.08.2019 a SC AS – Punct de lucru Craiova, adeverinţă nr. 1633/05.11.2019 a SC AS – Punct de lucru Craiova, declaraţii martori, declaraţii suspect/inculpat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecatoriei Craiova sub nr. ..../215/2020, la data de 21.02.2020.

Prin încheierea de sedință a Judecătorului de cameră preliminară din data de 04.06.2020, definitivă prin neexercitarea căii de atac a contestației, s-a constatat că instanța de judecată este competentă să soluționeze cauza, că actul de sesizare este legal întocmit, precum și că probele au fost legal administrate în cursul urmăririi penale, iar actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, astfel încât judecătorul de cameră preliminară a dispus, în temeiul art. 346 alin. (1) C.pr.pen., începerea judecății cauzei privind pe inculpata CEF pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 alin. 1 lit. c) C. pen.

La primul termen de judecată, în condiții de procedură legal îndeplinită, după citirea actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatei dispozițiile art. 374 alin. (4) și ale art. 396 alin. (10) C.pr.pen., privind judecata în formă simplificată și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

În cadrul aceleiași sedințe, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpata CEF a solicitat instanței ca judecata să aibă loc potrivit dispozițiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen., pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, acesta recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței.

Instanţa a admis cererea formulată de inculpat de soluţionare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 374 alin. (4) din C.pr.pen., în sensul că inculpata a declarat personal, înainte de începerea cercetării judecătoreşti că recunoaşte în totalitate faptele descrise în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să aibă loc potrivit procedurii abreviate şi să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, necontestate, legal şi loial administrate. De asemenea, instanţa a constatat că inculpata nu este acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi a apreciat că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

Sub aspect probatoriu, în faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, în temeiul art. 374 alin. (4) raportat la art. 100 alin. (3) C.pr.pen., a fost administrată proba cu înscrisuri, cauza fiind soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi,  instanţa reţine următoarele:

În fapt, inculpata CEF și numitul PRŞ au avut o relație de concubinaj în perioada 2005-2012, relație din care a rezultat persoana vătămată PMR, născută la data de 07.12.2007.

Prin sentinţa civilă nr. ..../03.11.2016 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ..../215/2016, definitivă prin neapelare, instanța a stabilit locuinţa minorei PMR la tată, a dispus exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei exclusiv de către tată, iar inculpata a fost obligată la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei în cuantum de 231,25 lei, începând cu data de 12.06.2015.

Din declarațiile date de inculpată în cursul urmăririi penale și în fața instanței, rezultă că aceasta a cunoscut obligația stabilită de instanță privind plata pensiei de întreţinere în cuantum de 231,25 lei lunar către minoră și că, de la data pronunțării sentinței și până în prezent, nu a achitat decât suma de 1.200 lei, cumulând o restanţă de 13.600 lei.

Reaua – credință a inculpatei în neîndeplinirea obligației de plată a pensiei de întreținere către fiica sa minoră este dovedită și de declarațiile coroborate ale martorilor audiați în cursul urmăririi penale, respectiv martorii CN şi BF, conform cărora inculpata lucra periodic în străinătate, precum şi din adeverinţa emisă de AS SRL (f. 26 din DUP) din care rezultă că inculpata a realizat în mod constant venituri în perioada martie 2018-iunie 2019, fiind angajată cu contract individual de muncă la această societate.

 Din cele expuse mai sus rezultă în mod evident faptul că inculpata este apt de muncă şi a realizat venituri îndestulătoare pentru a-și întreține fiica și, cu toate acestea, nu și-a îndeplinit cu rea-credinţă, de mai mulți ani, obligaţia stabilită de instanță printr-o hotărâre definitivă de a plăti pensia de întreţinere datorată fiicei sale minore, ştiind că acesta se află în nevoie.

Fapta a fost recunoscută în totalitate de inculpat în fața instanței.

În drept, fapta inculpatei CEF, care, în perioada mai-noiembrie 2016 până în prezent, nu a plătit lunar şi integral, cu rea-credinţă, fiicei sale minore PMR, pensia de întreţinere lunară stabilită prin sentinţa civilă nr. ..../03.11.2016 pronunţată de Judecătoria Craiova, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abandon de familie, faptă prevăzută la art. 378 alin. 1 lit. c) C. pen..

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 378 alin. (1) C. pen., instanța reține că elementul material constă în omisiunea de a plăti integral, cu rea-credinţă, pensia de întreţinere stabilită printr-o hotărâre judecătorească executorie. Omisiunea inculpatei de a plăti, în favoarea minorei PMR, pensia de întreţine la care a fost obligată prin sentinţa civilă nr. .../03.11.2016 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ..../215/2016, definitivă prin neapelare, realizează elementul material al acestei infracţiuni.

Fiind o infracțiune de pericol abstract, urmarea imediată a faptei constă în punerea în pericol a vieţii, integrităţii şi sănătăţii minorului îndreptăţit la întreţinere, urmare care s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii menționate, astfel încât legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, astfel cum aceasta este definită de art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei,  instanţa reţine că, potrivit art. 74 alin. 1 şi 2 Cod penal, stabilirea duratei sau cuantumului pedepsei - se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a)împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;

b)starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c)natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;

d)motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;

e)natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penale;

g)nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanţa reţine că înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Potrivit dispoziţiilor art. 80 C.p., instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiţii: infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit; în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi posibilităţile de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

Cu privire la gravitatea infracţiunii (natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit), se reţine că: inculpata a înregistrat venituri modeste, lucrând pe perioade scurte în tară sau în străinătate, a achitat ocazional pensia de întreţinere (suma de 1.200 lei), aceasta şi-a manifestat intenţia de a achita pe viitor pensia de întreţinere în favoarea minorei. De asemenea, instanţa reţine că reprezentantul legal al minorei deţinea un titlu executoriu, respectiv sentinţa civilă nr. ...../03.11.2016 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ....../215/2016, definitivă, astfel încât starea de pericol putea fi evitată prin punerea în executare silită a hotărârii judecătoreşti.

Cu privire la persoana inculpatului (antecedentele penale, conduita procesuală, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare) se constată că inculpata are vârsta de 33 ani, a absolvit 12 clase, este necăsătorită, nefiind cunoscută cu antecedente penale.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpata a avut o atitudine sinceră şi cooperantă, recunoscând săvârşirea faptei.

Instanța are în vedere și faptul că inculpata a fost de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

În aceste condiţii, apreciind că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanelor inculpatei, în  baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen., instanţa va dispune renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpata inculpata CEF sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abandon de familie, faptă prev. de art. 378 alin. 1 lit. c) Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal, va aplica inculpatei CEF un avertisment, constând în atenţionarea asupra motivelor de fapt care au determinat renunţarea la aplicarea pedepsei, cât şi atenţionarea inculpatei asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa constată următoarele:

În şedinţa publică din data de 22 octombrie 2020, la interpelarea instanţei, persoana vătămată PMR, prin reprezentant legal PR, a învederat că se constituie parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 13.600 lei, reprezentând restanţa acumulată ca urmare a neachitării pensiei de întreţinere stabilite prin sentinţa civilă nr. ...../03.11.2016 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ...../215/2016, cererea de constituire parte civilă fiind consemnată în cuprinsul încheierii de şedinţă de la acea dată.

Față de dispozițiile art. 19 alin. (1) C. pr. pen., pentru rezolvarea acțiunii civile, instanța va face aplicarea prevederilor privind răspunderea civilă delictuală. Acţiunea civilă, alăturată celei penale, îşi are izvorul juridic în dispoziţiile art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1386 şi, prin urmare, este necesar să se verifice existenţa condiţiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Potrivit dispozițiilor art.1349 alin.1 din C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile sau inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane,  iar potrivit alin.2 al aceluiaşi articol „cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”

Conform art.1357 C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

În ceea ce priveşte prejudiciul, instanţa reţine că inculpata a fost obligată la plata pensiei de întreţinere prin sentinţa civilă nr. ...../03.11.2016 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ...../215/2016, definitivă prin neapelare. Astfel, la acest moment, persoana vătămată deţine un titlu executoriu în baza căruia să îşi poată îndestula creanţa constând în plata pensiei de întreţinere datorată de inculpată, prejudiciul putând fi reparat prin punerea în executare silită a hotărârii judecătoreşti.

Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are aceeaşi finalitate cu acţiunea civilă exercitată în faţa instanţei civile, respectiv obţinerea unui titlu executoriu în baza căruia titularul acţiunii civile să îşi îndestuleze creanţa.

Având în vedere că pentru repararea prejudiciului de 13.600 lei solicitat de persoana vătămată prin reprezentant legal există deja pronunţată o hotărâre judecătorească, prin care a fost stabilită obligaţia de plată a sumelor solicitate, hotărâre ce poate fi pusă în executare oricând, instanţa reţine că o nouă acţiune civilă exercitată în vederea obligarii inculpatei debitoare la plata aceloraşi sume este lipsită de interes, motiv pentru care o va respinge ca inadmisibilă.

În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., va obliga inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 900 lei, din care suma de 300 de lei aferentă fazei de urmărire penală.

În temeiul art. 275 alin. (6) Cod proc. pen., onorariul apărătorilor din oficiu în cuantum de 1338 lei, respectiv 868 onorariul apărătorului inculpatului şi 470 lei onorariul apărătorului persoanei vătămate, vor rămâne în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În temeiul art. 396 alin. (3) C.pr.pen.  raportat la art. 80 C. pen.,  dispune renunţarea  la aplicarea pedepsei faţă de inculpata  CEF, fiica lui ......, pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 alin. 1 lit. c) C. pen..

În temeiul art. 81 C. pen., aplică inculpatei un avertisment şi îi atrage atenţia asupra conduitei sale viitoare, în sensul  de a  nu mai comite infracţiuni,  precum şi asupra consecinţelor  la care se expune dacă va mai comite infracţiuni, constând în posibilitatea condamnării sale, respectiv lipsa posibilităţii de a mai beneficia de instituţia renunţării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin.(2) lit. b) Cod penal.

În baza art. 397 alin. (1) C.pr.pen. rap. la art. 19, art. 25 alin. (1) C.pr.pen. şi art. 1357 C.civ. respinge ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de partea civilă PMR prin reprezentant legal PR.

În temeiul art. 274 alin. (1) C.pr.pen., obligă inculpata la plata sumei de 900 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorilor din oficiu în cuantum de 1338 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei

Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12.11.2020.

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare