Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei F. la data de 01.10.2020 sub număr de dosar X/230/2020, reclamantele T. M. şi C. I.M. au chemat în judecată pârâta U.A.T. Comuna A., judeţul D., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, în temeiul art. 1837 din vechiul Cod civil să constate dreptul lor de proprietate asupra terenului arabil intravilan în suprafaţă de 1000 m.p. cu destinaţia grădină, situat în comuna A., sat S., str. O. de S., nr. X, judeţul Dolj, teren ce face parte din gospodăria lor ţărănească, Lot 1/1, având următoarele vecinătăţi: Nord -curţi construcţii (555 m.p. proprietatea lor), la est – B. M. N., la Sud – ogaş, la Vest – Lot nr. II T. M..
In motivarea cererii reclamantele au arătat că , în fapt, terenul litigios indicat mai sus se află în prelungirea proprietăţii lor de la aceeaşi adresă, proprietate dobândită de ele prin moştenire după autorul lor T. N. în baza actului de lichidare a comunităţii legale autentificat sub nr. X/29.09.2017.
Au mai arătat reclamantele că autorul lor T. N., decedat, era soţul reclamantei T. M. respectiv tatăl reclamantei C. I. M. şi deţine proprietatea menţionată, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. X/18.06.2013, proprietate pe care a cumpărat-o de la mama sa T. M..
Au susţinut reclamantele că în afară de imobilul cumpărat s-a transmis de la T. M. către T. N. şi ulterior către ele reclamantele şi posesia asupra terenului de 880 m.p. grădină ce face corp comun cu terenul de 555 m.p. şi casa de locuit amplasată pe aceasta şi cu anexele gospodăreşti, teren pe care autorii lor l-au posedat dintotdeauna iar în prezent posesia este exercitată de ei, terenul fiind închis cu gard şi figurând la rol fiscal, pentru care plăteşte taxe şi impozite, fiind cunoscute ca adevăraţi proprietari.
Au invocat joncţiunea posesiilor dintre posesia exercitată de autorii lor şi cea exercitată de ele.
In dovedirea cererii reclamantele au solicitat proba cu înscrisuri, expertiza tehnică în specialitatea topografie şi proba testimonială, în privinţa martorilor B. N. şi C. I.
Au fost anexate cererii de chemare în judecată următoarele înscrisuri: certificat de atestare fiscală nr. 4801 din data de 29.09.2020 eliberat de Unitatea Comuna A., judeţul D., Act de lichidare a regimului comunităţii legale autentificat sub nr. 4649 din data de 29.09.2017 de Birou individual notarial J. G. C., Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2533 din data de 18.06.2013 de Birou Notar Public F., judeţul D., Contract de dezmembrare autentificat sub nr. 2531 din data de 18.06.2013 de Birou Notar Public J. G. C., plan de amplasament şi delimitare a imobilului, cerere pentru plata impozitului formulată de T. M., chitanţă fiscală, chitanţă pentru încasarea creanţelor bugetelor locale, certificat de atestare fiscală nr. 4802 din data de 29.09.2020.
Reclamantele au evaluat obiectul cererii la suma de 5000 lei, pentru care au achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 605 lei.
Pârâta U.A.T. Comuna A. nu a formulat întâmpinare în cadrul procedurii prealabile astfel că prin rezoluţia din data de 18.11.2020 s-a fixat primul termen de judecată şi s-a dispus citarea părţilor.
In cauză au fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială şi proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie-cadastru.
Din oficiu, instanţa a dispus efectuarea unei adrese către U.A.T. Comuna A., pentru a preciza regimul juridic al terenului litigios în suprafaţă de 1000 m.p., dacă a fost emis titlu de proprietate cu privire la acest teren, dacă terenul face parte din domeniul public sau privat al localităţii, cine este posesorul terenului.
La data de 27.01.2021 a formulat cerere de intervenţie în interesul altei persoane numitul V. A., arătând că terenul pe care îl solicită reclamantele aparţine părinţilor săi, teren care a fost dat în folosinţă din anul 1965 de către Consiliul Local A., aspect confirmat de persoana propusă ca martor în prezenta cauză B. N. şi care a fost audiat ca martor şi în dosarul nr. X/230/2012.
A susţinut intervenientul că reclamanta T. M. nu poate invoca uzucapiunea de 30 de ani deoarece aceasta s-a căsătorit cu fratele lui în anul 2004, iar în anul 2011, fratele său profitând de boala neuropsihică de care suferea mama lor, a înscris terenul în suprafaţă de 1000 m.p. la rolul acestuia fără a avea un act doveditor.
A mai arătat intervenientul că reclamanta T. M. şi fiica acesteia sunt indiferente faţă de mama sa, el fiind cel care o îngrijeşte.
Faţă de cele de mai sus, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamante.
La cererea de intervenţie formulată au fost ataşate în copii, cartea de identitate a numitei T. M., cartea de identitate a numitului V. A., declaraţie luată martorului B. N. în dosarul nr. X/230/2012, încheierea din data de 07.01.2020, pronunţată de Judecătoria Filiaşi în dosarul nr. X/230/2019 având ca obiect "curatelă", certificat de încadrare în grad de handicap a numitei T. M., referat de justificare, chitanţă fiscală, registru cadastral, filă registru agricol privind proprietatea funciară a numitului T. G.
La data de 27.01.2021 , pârâta U.A.T. A. a înaintat adresa – răspuns nr. 416 din data de 27.01.2021 (fila nr. 65 dosar).
La data de 27.01.2021 reclamantele au formulat întâmpinare la cererea de intervenţie în numele altei persoane formulată de numitul V.A., prin care au solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 alin.1 C.pr.civ.
Pe fond, reclamantele au solicitat de asemenea respingerea cererii de intervenţie având în vedere dovezile lor cu privire la joncţiunea posesiilor dintre posesiile exercitate de autorii lor şi posesia lor.
La data de 14.04.2021, numita T. M., prin curator V. A., a formulat precizare la cererea de intervenţie voluntară formulată de numitul V.A. la data de 21.01.2021, învederând că aceasta este o veritabilă cerere de intervenţie principală.
A precizat că ea, împreună cu soţul şi tatăl reclamantelor , T. N., au fost reclamanţi în dosarul nr. X/230/2012 al Judecătoriei F., în care au solicitat să se constate dreptul de proprietate pentru terenul pe care îl deţineau în posesie şi s-a constatat dreptul de prorietate în ceea ce o priveşte, pentru suprafaţa de 699 m.p. teren situat în comuna A., str. O. de S., nr. X, judeţul D., teren ce a fost ulterior dezmembrat şi înstrăinat parţial de ea, fiului său. A precizat numita T. M., prin curator V. A., că s-a constatat că este singura care a posedat terenul, iar fiul său, T. N., a folosit terenul doar cu îngăduinţa şi permisiunea sa. A arătat că aceasta fiind situaţia şi în ceea ce priveşte diferenţa de teren pentru care, reclamantele îşi asumă o posesie utilă, solicitând aplicarea instituţiei joncţiunii posesiilor, cu cea a autorului lor, numitul T. N.. A mai susţinut că aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. X/10.12.2012 nici autorul T. N. nu a exercitat o posesie utilă, deci aceasta nu poate fi unită cu posesia reclamantelor. De altfel, căsătoria dintre reclamanta T. M. şi T. N. s-a încheiat în anul 2004, iar de atunci nu a curs o posesie utilă, de mai bine de 30 de ani.
In atare situaţie, a arătat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată şi solicită respingerea acesteia şi admiterea cererii sale de intervenţie principală.
In drept, a invocat dispoziţiile art. 61-62 din C.pr.civ.
In dovedirea cererii de intervenţie principală a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriu luat reclamantelor şi a probei cu un martor, respectiv numitul N. M.
Au fost ataşate în copie următoarele înscrisuri: sentinţa civilă nr. X/10.12.2012 pronunţată de Judecătoria F. în dosarul nr. X/230/2012, declaraţie martor B. N.
La termenul de judecată de la 14.05.2021, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie, instanţa calificând-o ca o cerere de intervenţie voluntară accesorie, formulată de intervenienta T. M., prin curator V. A. şi a dispus introducerea în cauză a acesteia.
La termenul de judecată de la 08.09.2021, instanţa a administrat proba cu interogatoriul luat reclamantelor (filele nr. 119-122 dosar), iar martorii N. M., C. I. şi B. N. au fost audiaţi la termenul de judecată de la 13.10.2021 (declaraţii filele nr. 129,130,131 dosar).
Raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic judiciar P. I. A. având următoarele obiective:identificarea prin amplasament, suprafaţă, categorie de folosinţă şi vecinătăţi a terenului situat în comuna A., sat S., str. O. S., nr. X, teren care se află în prelungirea terenului înscris în cartea funciară nr. 30193;să se precizeze cine se află în posesia terenului, dacă acest teren face corp comun cu suprafaţa înscrisă în cartea funciară sau dacă sunt delimitate prin gard terenurile; să se precizeze ce construcţii şi lucrări se află pe teren, cu întocmirea unei schiţe topo a fost înaintat la data de 09.02.2022 (filele nr. 149-155).
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:
Reclamantele T. M. şi C. I. M. au investit instanţa cu o cerere prin care solicită, în temeiul art. 1837 din vechiul Cod civil să constate dreptul lor de proprietate asupra terenului arabil intravilan în suprafaţă de 1000 m.p. cu destinaţia grădină, situat în comuna A., sat S., str. O. S., nr. X, judeţul D., teren ce face parte din gospodăria lor ţărănească, Lot 1/1, având următoarele vecinătăţi: Nord - curţi construcţii (555 m.p. proprietatea lor), la est – B. M. N., la Sud – ogaş, la Vest – Lot nr. II T. M..
La data de 14.04.2021, numita T. M., prin curator V.A., a formulat cererea de intervenţie accesorie, solicitând respingerea acţiunii,
Uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a proprietăţii unui bun imobil, ca efect al exercitării posesiunii utile asupra acelui bun un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată în art. 1890 din Codul civil vechi, este necesar sa fie îndeplinite, cumulativ, doua condiţii: posesia propriu-zisa sa fie utilă, adică neviciată, şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună-credinţă sau de rea credinţă.
Ca să fie utilă posesia, este necesar să îndeplinească anumite calităţi care sunt prevăzute în art. 1847 Cod Civil: „ca sa se poată prescrie, se cere o posesie continua, neîntrerupta, netulburată, publică si sub nume de proprietar”.
Două elemente trebuie să fie întrunite, cumulativ, pentru ca stăpânirea unui lucru să poată fi calificată drept posesie şi anume: un element material - corpus şi un element psihologic, intenţional-animus.
Dacă elementul material presupune contactul direct cu lucrul, concretizat în orice fel de acte materiale, animus implică intenţia, voinţa celui care stăpâneşte bunul de a efectua această stăpânire pentru sine, de a se comporta cu privire la lucru ca proprietar ori ca titular al altui drept real - animus domini sau animus sibi habendi. Lipsa elementului psihologic face ca acela care deţine lucrul să nu albă calitatea de posesor, ci pe aceea de detentor precar. Deşi este tratată ca viciu al posesiei în Codul civil, precaritatea reprezintă însăşi lipsa posesiei.
În ceea ce priveşte posesia asupra terenului litigios, instanţa reţine că prin răspunsurile la interogatoriu reclamanta C. I. a recunoscut că şi după anul 2013 reclamanta împreună cu intervenienta T. M. au posedat împreună terenul din litigiu, iar grădina casei a fost posedată doar de intervenientă. De asemenea, prin răspunsul la interogatoriu, reclamanta T.M. a recunoscut că anterior căsătoriei dintre T. M. şi T.N., intervenienta T. M. a fost singura care a posedat terenul litigios, fiind cunoscută ca proprietar la nivelul comunei.
Din declaraţia martorului B. N. rezultă că au fost mai multe perioade în care T. M. s-a despărţit de T. N. şi nu a locuit la adresă, aspect confirmat şi de martorul N. M. A mai arătat martorul B. N. că la adresă locuiau T.N. şi T.M., atunci când T. M. era plecată. Astfel, instanţa reţine că posesia exercitată de reclamantă nu a avut caracter continuu.
În ceea ce priveşte joncţiunea posesiilor, instanţa reţine că autorul T. N. a cumpărat de la T. M. în anul 2013 terenul în suprafaţă de 555 mp pe care îl stăpânesc cele două reclamante. Prin urmare, autorul T. N. a intrat în posesia terenului în anul 2013, astfel încât joncţiunea cu posesia exercitată de T. N. poate privi doar perioada începând din anul 2013. Instanţa reţine că, anterior, terenul a fost în posesia intervenientei T. M., astfel cum rezultă din răspunsurile reclamantelor la interogatoriu.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că terenul de 555 mp înscris în CF nr. 30197 A. şi terenul litigios sunt despărţite printr-un gard din plasă de sârmă construit de V.A., iar potrivit declaraţiei martorului B.N., terenul reclamantelor şi cel al lui T.M. alcătuiesc un corp comun, dar ulterior au fost separate printr-un gard, iar gardul a fost construit în urmă cu un an de zile. Astfel, anterior construirii acestui gard cele două terenuri au alcătuit un corp comun, fiind stăpânite atât de cele două reclamante cât şi de T. N., până când a decedat, şi de T.M.. De asemenea, din raportul de expertiză nu rezultă că posesia asupra terenului litigios o deţin în mod exclusiv reclamantele.
Instanţa are în vedere şi faptul că prin sentinţa nr. 1022 din data de 10.12.2012 pronunţată de Judecătoria F. în dosarul nr. X/230/2012 s-a admis cererea formulată de intervenienta T. M. privind dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului de 699 mp, fiind respinsă acţiunea formulată de autorul T. N., instanţa reţinând că doar numita T.M. este evidenţiată ca plătitor de impozit iar din probe nu rezultă că detenţia precară a autorului T. N. s-ar fi transformat într-o posesie utilă, deoarece acesta a deţinut terenul cu permisiunea intervenientei T. M. până în anul 1988, iar ulterior doar prin îngăduinţa intervenientei.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanţa reţine că terenul litigios a fost stăpânit atât de cele două reclamante, cât şi de intervenienta T.M., dar şi de autorul T.N., până când a decedat, dar posesia reclamantei T.M. nu a avut caracter continuu. De asemenea, având în vedere poziţia procesuală a intervenientei T. M., care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, instanţa reţine că nu se poate constata intervenirea joncţiunii posesiei reclamantelor cu cea a intervenientei, cu atât mai mult cu cât intervenienta a continuat să exercite împreună cu reclamantele posesia asupra terenului litigios.
Astfel se reţine că reclamantele nu au exercitat posesia în mod exclusiv asupra terenului litigios, ci au exercitat o posesie în comun cu intervenienta. De asemenea, posesia nu a avut caracter continuu, fiind întreruptă atunci când reclamanta M. s-a despărţit de autorul T.N., şi nici nu a fost exercitată timp de cel puţin 30 de ani, chiar dacă se are în vedere joncţiunea posesiei cu cea exercitată de autorul T. N., care, oricum, nu a fost exercitată de acesta în nume propriu, ci cu îngăduinţa intervenientei T. M.
Prin urmare, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile uzucapiunii, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, având ca obiect „uzucapiune”, formulată de reclamantele T. M., şi C. I. M., în contradictoriu cu pârâta UAT comuna A., prin primar şi intervenienta T. M., prin curator V. A.
Va admite cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de intervenienta T. M. prin curator V. A., având în vedere că acţiunea reclamantelor va fi respinsă
Va obliga reclamantele la plata către intervenienta T. M. prin curator V. A. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Judecătoria Mediaș
Fara titlu
Judecătoria Pașcani
termenul de uzucapiune; just titlu
Tribunalul Maramureș
Prescrierea dreptului material la acţiune. Dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Judecătoria Ineu
Uzucapiune, indeplinirea cumulativa a conditiilor, jonctiune posesii
Tribunalul Teleorman
Drept civil. Invocarea joncţiunii posesiilor în condiţiile în care înstrăinătorul nu este proprietarul lucrului.