Uzucapiune - cerere de intervenţie accesorie

Sentinţă civilă 205 din 09.03.2022


Prin  cererea înregistrată pe  rolul  Judecătoriei  F.  la data de  01.10.2020 sub număr  de dosar X/230/2020, reclamantele  T. M. şi  C. I.M. au  chemat în judecată pârâta  U.A.T. Comuna A., judeţul  D., solicitând instanţei  ca prin  sentinţa ce o va pronunţa, în  temeiul  art. 1837  din vechiul  Cod civil să  constate  dreptul  lor  de proprietate asupra terenului arabil intravilan în  suprafaţă  de  1000 m.p. cu  destinaţia  grădină, situat în  comuna A., sat S., str. O. de S., nr. X, judeţul  Dolj, teren ce face parte  din  gospodăria lor ţărănească, Lot 1/1, având următoarele vecinătăţi: Nord -curţi construcţii (555 m.p. proprietatea lor), la  est – B. M. N., la Sud – ogaş, la Vest – Lot nr. II T.  M..

In motivarea  cererii reclamantele au  arătat că , în fapt, terenul  litigios indicat mai  sus se află în prelungirea proprietăţii lor de la  aceeaşi  adresă, proprietate dobândită de  ele prin moştenire după  autorul  lor T.  N. în baza actului  de lichidare a comunităţii  legale autentificat sub nr. X/29.09.2017.

Au mai  arătat  reclamantele că  autorul  lor  T.  N., decedat, era soţul reclamantei  T.  M. respectiv tatăl reclamantei  C. I. M. şi  deţine  proprietatea  menţionată, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. X/18.06.2013, proprietate pe  care  a cumpărat-o  de la mama  sa T. M..

Au  susţinut reclamantele că în  afară  de imobilul  cumpărat  s-a transmis de la T. M. către T.  N. şi ulterior către  ele reclamantele şi  posesia asupra terenului de 880 m.p. grădină ce face  corp  comun cu terenul  de 555 m.p. şi  casa  de locuit amplasată pe  aceasta şi cu  anexele  gospodăreşti, teren pe  care  autorii lor l-au posedat  dintotdeauna  iar în prezent posesia  este  exercitată  de  ei, terenul  fiind  închis cu  gard şi  figurând la rol  fiscal, pentru care plăteşte  taxe şi impozite, fiind cunoscute  ca  adevăraţi proprietari.

Au invocat  joncţiunea posesiilor dintre posesia  exercitată  de  autorii lor şi  cea  exercitată  de  ele.

In dovedirea  cererii  reclamantele au  solicitat proba cu înscrisuri, expertiza tehnică  în specialitatea topografie şi proba testimonială, în privinţa martorilor B.  N. şi C.  I.

Au fost anexate  cererii  de chemare în judecată următoarele înscrisuri:  certificat  de  atestare  fiscală nr. 4801 din data de  29.09.2020 eliberat  de  Unitatea  Comuna A., judeţul  D., Act  de  lichidare a  regimului comunităţii legale autentificat  sub nr. 4649 din data de  29.09.2017 de Birou individual  notarial  J.  G.  C., Contract  de vânzare-cumpărare autentificat  sub nr. 2533 din data de  18.06.2013  de  Birou  Notar Public  F., judeţul  D.,  Contract de  dezmembrare autentificat sub nr. 2531 din data de  18.06.2013 de  Birou Notar Public  J.  G. C., plan de amplasament şi  delimitare  a imobilului, cerere pentru plata impozitului formulată  de T.  M., chitanţă  fiscală, chitanţă pentru  încasarea creanţelor bugetelor locale, certificat  de  atestare  fiscală nr. 4802 din data de 29.09.2020.

Reclamantele au  evaluat obiectul cererii la  suma de  5000 lei, pentru  care  au  achitat taxă judiciară  de  timbru  în  cuantum  de 605 lei.

Pârâta U.A.T. Comuna A. nu  a formulat întâmpinare în cadrul procedurii prealabile  astfel că prin rezoluţia  din data de 18.11.2020 s-a fixat primul termen de judecată şi  s-a dispus citarea părţilor.

In cauză  au  fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială şi proba cu  expertiza tehnică judiciară în specialitatea  topografie-cadastru.

Din oficiu, instanţa a dispus  efectuarea unei  adrese către U.A.T. Comuna A., pentru  a preciza  regimul  juridic  al  terenului  litigios în  suprafaţă  de 1000 m.p., dacă  a fost  emis  titlu  de proprietate cu privire la  acest teren, dacă terenul  face parte din domeniul public  sau privat al localităţii, cine  este posesorul  terenului.

La data de  27.01.2021  a formulat  cerere  de intervenţie în interesul  altei persoane numitul V. A., arătând  că  terenul pe  care îl solicită reclamantele aparţine  părinţilor  săi,  teren  care  a fost  dat în folosinţă din anul  1965 de către  Consiliul  Local A., aspect  confirmat  de  persoana  propusă  ca martor în prezenta cauză  B. N. şi  care  a fost  audiat  ca martor şi în dosarul nr. X/230/2012.

A susţinut  intervenientul că reclamanta T.  M. nu poate invoca uzucapiunea de  30  de ani deoarece  aceasta  s-a căsătorit  cu  fratele lui  în anul 2004, iar în anul  2011, fratele său profitând  de  boala neuropsihică  de  care  suferea mama lor, a înscris terenul în  suprafaţă  de 1000 m.p. la  rolul  acestuia fără  a  avea un act  doveditor.

A mai  arătat  intervenientul  că  reclamanta T. M. şi  fiica  acesteia sunt indiferente faţă  de mama sa, el  fiind  cel  care  o îngrijeşte.

Faţă  de  cele  de mai  sus, a solicitat  respingerea  cererii  de chemare în judecată  formulată  de  reclamante.

La cererea  de intervenţie  formulată au  fost ataşate în  copii, cartea  de identitate  a numitei  T. M., cartea  de identitate  a numitului  V. A.,  declaraţie luată  martorului  B. N. în dosarul nr. X/230/2012,  încheierea din  data de 07.01.2020, pronunţată  de Judecătoria Filiaşi în dosarul nr. X/230/2019 având ca obiect "curatelă", certificat  de încadrare în grad de handicap a numitei T. M., referat  de justificare, chitanţă fiscală, registru cadastral, filă  registru  agricol privind proprietatea  funciară  a numitului  T.  G.

La data de  27.01.2021 , pârâta  U.A.T. A. a înaintat  adresa – răspuns  nr. 416 din data de 27.01.2021 (fila nr. 65 dosar).

La data de 27.01.2021 reclamantele au formulat  întâmpinare  la  cererea  de intervenţie  în numele altei persoane  formulată  de numitul  V.A., prin  care  au  solicitat  respingerea  acesteia ca inadmisibilă având în vedere  că nu  sunt îndeplinite  condiţiile prevăzute de  art. 148  alin.1  C.pr.civ.

Pe fond, reclamantele au solicitat  de  asemenea respingerea  cererii de intervenţie având în vedere  dovezile lor cu privire la  joncţiunea posesiilor dintre  posesiile  exercitate de autorii lor şi posesia lor.

La data de 14.04.2021, numita  T.  M., prin curator V. A.,  a formulat precizare  la  cererea  de intervenţie voluntară formulată  de numitul V.A. la  data de 21.01.2021, învederând  că  aceasta  este o veritabilă  cerere  de  intervenţie principală.

A precizat că  ea, împreună cu soţul  şi tatăl  reclamantelor , T. N., au fost  reclamanţi în dosarul nr. X/230/2012 al  Judecătoriei  F., în  care  au  solicitat  să  se constate dreptul  de proprietate pentru terenul pe  care  îl  deţineau în posesie şi  s-a constatat  dreptul  de prorietate în  ceea  ce o priveşte, pentru  suprafaţa de  699 m.p. teren situat în  comuna A., str. O. de S., nr. X, judeţul  D., teren  ce  a fost ulterior dezmembrat şi înstrăinat parţial  de  ea, fiului  său. A precizat numita  T.  M., prin curator  V. A.,  că  s-a constatat că este singura care  a posedat terenul, iar  fiul  său, T.  N.,  a folosit  terenul doar cu îngăduinţa şi permisiunea sa. A arătat că  aceasta fiind situaţia şi în ceea ce priveşte diferenţa de teren pentru  care, reclamantele îşi  asumă o posesie utilă, solicitând  aplicarea instituţiei joncţiunii posesiilor, cu  cea  a autorului lor, numitul T.  N.. A mai  susţinut că  aşa cum rezultă  din sentinţa civilă nr. X/10.12.2012 nici  autorul  T. N. nu  a  exercitat o posesie utilă, deci  aceasta nu poate fi unită cu  posesia  reclamantelor. De altfel, căsătoria  dintre  reclamanta  T. M.  şi  T.  N. s-a încheiat în anul  2004, iar  de  atunci nu  a curs o posesie utilă, de mai  bine  de  30  de ani.

In atare situaţie, a arătat că  cererea  de chemare în judecată  este neîntemeiată şi  solicită  respingerea  acesteia şi  admiterea  cererii  sale  de intervenţie principală.

In drept,  a invocat  dispoziţiile  art. 61-62 din C.pr.civ.

In dovedirea  cererii  de intervenţie principală  a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriu luat  reclamantelor şi  a probei cu un martor, respectiv numitul  N. M.

Au  fost ataşate în copie următoarele înscrisuri: sentinţa civilă nr. X/10.12.2012 pronunţată  de Judecătoria  F. în  dosarul nr.  X/230/2012, declaraţie martor  B.  N.

La termenul  de judecată de la  14.05.2021,  instanţa  a  admis în principiu  cererea  de intervenţie, instanţa calificând-o ca o cerere de intervenţie voluntară accesorie, formulată  de intervenienta  T.  M., prin  curator  V.  A. şi  a dispus introducerea în cauză  a  acesteia.

La termenul  de judecată de la 08.09.2021, instanţa a administrat proba cu interogatoriul luat  reclamantelor (filele nr. 119-122 dosar), iar martorii  N. M., C.  I. şi B. N. au  fost audiaţi la termenul  de judecată  de la  13.10.2021 (declaraţii filele nr. 129,130,131 dosar).

Raportul  de  expertiză tehnică întocmit  de  expertul tehnic judiciar P. I. A. având următoarele obiective:identificarea prin amplasament, suprafaţă, categorie de folosinţă şi vecinătăţi a terenului  situat în comuna A., sat S., str. O. S., nr. X, teren care se află în prelungirea terenului înscris în cartea funciară nr. 30193;să se precizeze cine se află în posesia terenului, dacă acest teren face corp comun cu suprafaţa înscrisă în cartea funciară sau dacă sunt delimitate prin gard terenurile; să se precizeze ce construcţii şi lucrări se află pe teren, cu întocmirea unei schiţe topo a fost înaintat la data de 09.02.2022 (filele nr. 149-155).

Analizând  actele şi lucrările dosarului  instanţa constată şi  reţine următoarele:

Reclamantele T.  M. şi  C. I. M. au investit instanţa cu  o cerere prin care solicită, în  temeiul  art. 1837  din vechiul  Cod civil să  constate  dreptul  lor  de proprietate asupra terenului arabil intravilan în  suprafaţă  de  1000 m.p. cu  destinaţia  grădină, situat în  comuna A., sat S., str. O. S., nr. X, judeţul  D., teren ce face parte  din  gospodăria lor ţărănească, Lot 1/1, având următoarele vecinătăţi: Nord - curţi construcţii (555 m.p. proprietatea lor), la  est – B. M. N., la Sud – ogaş, la Vest – Lot nr. II T. M..

La data de 14.04.2021, numita  T.  M., prin curator V.A.,  a formulat cererea  de intervenţie accesorie, solicitând respingerea acţiunii,

Uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a proprietăţii unui bun imobil, ca efect al exercitării posesiunii utile asupra acelui bun un interval de timp determinat de lege.

Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată în art. 1890 din Codul civil vechi, este necesar sa fie îndeplinite, cumulativ, doua condiţii: posesia propriu-zisa sa fie utilă, adică neviciată, şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună-credinţă sau de rea credinţă.

Ca să fie utilă posesia, este necesar să îndeplinească anumite calităţi care sunt prevăzute în art. 1847 Cod Civil: „ca sa se poată prescrie, se cere o posesie continua, neîntrerupta, netulburată, publică si sub nume de proprietar”.

Două elemente trebuie să fie întrunite, cumulativ, pentru ca stăpânirea unui lucru să poată fi calificată drept posesie şi anume: un element material - corpus şi un element psihologic, intenţional-animus.

Dacă elementul material presupune contactul direct cu lucrul, concretizat în orice fel de acte materiale, animus implică intenţia, voinţa celui care stăpâneşte bunul de a efectua această stăpânire pentru sine, de a se comporta cu privire la lucru ca proprietar ori ca titular al altui drept real - animus domini sau animus sibi habendi. Lipsa elementului psihologic face ca acela care deţine lucrul să nu albă calitatea de posesor, ci pe aceea de detentor precar. Deşi este tratată ca viciu al posesiei în Codul civil, precaritatea reprezintă însăşi lipsa posesiei.

În ceea ce priveşte posesia asupra terenului litigios, instanţa reţine că prin răspunsurile la interogatoriu reclamanta C. I. a recunoscut că şi după anul 2013 reclamanta împreună cu intervenienta T. M. au posedat împreună terenul din litigiu, iar grădina casei a fost posedată doar de intervenientă. De asemenea, prin răspunsul la interogatoriu, reclamanta T.M. a recunoscut că anterior căsătoriei dintre T. M. şi T.N., intervenienta T. M. a fost singura care a posedat terenul litigios, fiind cunoscută ca proprietar la nivelul comunei.

Din declaraţia martorului B. N. rezultă că au fost mai multe perioade în care T. M. s-a despărţit de T. N. şi nu a locuit la adresă, aspect confirmat şi de martorul N. M. A mai arătat martorul B. N. că la adresă locuiau T.N. şi T.M., atunci când T. M. era plecată.  Astfel, instanţa reţine că posesia exercitată de reclamantă nu a avut caracter continuu.

În ceea ce priveşte joncţiunea posesiilor, instanţa reţine că autorul T. N. a cumpărat de la T. M. în anul 2013 terenul în suprafaţă de 555 mp pe care îl stăpânesc cele două reclamante. Prin urmare, autorul T. N. a intrat în posesia terenului în anul 2013, astfel încât joncţiunea cu posesia exercitată de T. N. poate privi doar perioada începând din anul 2013. Instanţa reţine că, anterior, terenul a fost în posesia intervenientei T. M., astfel cum rezultă din răspunsurile reclamantelor la interogatoriu.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că terenul de 555 mp înscris în CF nr. 30197 A. şi terenul litigios sunt despărţite printr-un gard din plasă de sârmă construit de V.A., iar potrivit declaraţiei martorului B.N., terenul reclamantelor şi cel al lui T.M. alcătuiesc un corp comun, dar ulterior au fost separate printr-un gard, iar gardul a fost construit în urmă cu un an de zile. Astfel, anterior construirii acestui gard cele două terenuri au alcătuit un corp comun, fiind stăpânite atât de cele două reclamante cât şi de T. N., până când a decedat, şi de T.M.. De asemenea, din raportul de expertiză nu rezultă că posesia asupra terenului litigios o deţin în mod exclusiv reclamantele.

Instanţa are în vedere şi faptul că prin sentinţa nr. 1022 din data de 10.12.2012 pronunţată de Judecătoria F. în dosarul nr. X/230/2012 s-a admis cererea formulată de intervenienta T. M. privind dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului de 699 mp, fiind respinsă acţiunea formulată de autorul T. N., instanţa reţinând că doar numita T.M. este evidenţiată ca plătitor de impozit iar din probe nu rezultă că detenţia precară a autorului T. N. s-ar fi transformat într-o posesie utilă, deoarece acesta a deţinut terenul cu permisiunea intervenientei T. M. până în anul 1988, iar ulterior doar prin îngăduinţa intervenientei.

Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanţa reţine că terenul litigios a fost stăpânit atât de cele două reclamante, cât şi de intervenienta T.M., dar şi de autorul T.N., până când a decedat, dar posesia reclamantei T.M. nu a avut caracter continuu. De asemenea, având în vedere poziţia procesuală a intervenientei T. M., care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, instanţa reţine că nu se poate constata intervenirea joncţiunii posesiei reclamantelor cu cea a intervenientei, cu atât mai mult cu cât intervenienta a continuat să exercite împreună cu reclamantele posesia asupra terenului litigios. 

Astfel se reţine că reclamantele nu au exercitat posesia în mod exclusiv asupra terenului litigios, ci au exercitat o posesie în comun cu intervenienta. De asemenea, posesia nu a avut caracter continuu, fiind întreruptă atunci când reclamanta M. s-a despărţit de autorul T.N., şi nici nu a fost exercitată timp de cel puţin 30 de ani, chiar dacă se are în vedere joncţiunea posesiei cu cea exercitată de autorul T. N., care, oricum, nu a fost exercitată de acesta în nume propriu, ci cu îngăduinţa intervenientei T. M.

Prin urmare, reţinând că  nu sunt îndeplinite condiţiile uzucapiunii, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, având ca obiect „uzucapiune”, formulată de reclamantele T. M., şi C. I. M., în contradictoriu cu pârâta UAT comuna A., prin primar şi intervenienta T. M., prin curator V. A.

Va admite cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de intervenienta T. M. prin curator V. A., având în vedere că acţiunea reclamantelor va fi respinsă

Va obliga reclamantele la plata către intervenienta T. M. prin curator V. A. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.