Pretenţii

Sentinţă civilă 3626 din 22.12.2021


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 24.11.2020 sub nr. 7217/204/2020, reclamanţii B. V. E. şi B. E. G. au chemat în judecată pe pârâtul Z. N. A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la remiterea către reclamanţi a sumei de 70.000 lei reprezentând dublul prețului menționat în promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare autentificată sub nr. ..... din .... de notar public O. L., cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanții au arătat că pârâtul este fiul defunctei B. E., decedată la data de ...., cu ultimul domiciliu în ...., jud. Prahova. La data de .... au încheiat cu B. E. o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare prin care aceasta a promis să le vândă imobilul situat în ...., compus din teren în suprafață de 6.346 mp. şi două corpuri de clădiri, urmând ca perfectarea contractului de vânzare cumpărare să se facă cel mai târziu la data de ......

În continuare reclamanții au arătat faptul că prețul vânzării a fost de 35.000 lei, achitat integral la data perfectării promisiunii de vânzare, aşa cum se menționează în cuprinsul înscrisului iar reclamanții şi-au asumat obligația de întreținere a promitentei vânzătoare. În cuprinsul promisiunii de vânzare a fost prevăzută şi o clauză de dezicere, respectiv: “Prezenta promisiune de vânzare cumpărare produce efecte juridice între noi, părțile, sub aspectul obligativității îndeplinirii promisiunii asumate iar pentru situația în care una din părțile contractante se va răzgândi în mod subiectiv înțelegem ca vânzătorul-promitent să achite cumpărătorului-promitent de două ori prețul primit pentru imobilul descris şi promis la vânzare, iar cumpărătorul-promitent în situația răzgândirii subiective pierde prețul achitat, în conformitate cu prevederile art. 1545 din Codul Civil.”

Au precizat reclamanții că de la data încheierii promisiunii de vânzare cumpărare au întreținut-o pe promitenta-vânzătoare care a decedat la data de 07.08.2020, ei fiind cei care au efectuat şi suportat costul înmormântării şi al parastaselor necesare până în prezent. Văzând că pârâtul nu vrea să meargă la notar pentru perfectarea contractului, au expediat pârâtului o notificare prin care l-au invitat pe data de 19.11.2020 la notar public I. M. pentru autentificarea contractului. Acesta s-a prezentat în faţa notarului şi a declarat că nu este de acord cu îndeplinirea obligațiilor asumate de mama sa, B. E., întrucât s-a răzgândit, sens în care a fost eliberată încheierea de certificare nr. 2.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1545 C. civil.

În probaţiune, reclamanţii au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului.

Cererea a fost timbrată cu suma de 2505 lei fila 7 .

La data de 20.01.2021, pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pe calea întâmpinării pârâtul a arătat că este văr cu reclamantul B. V. E.. Mama pârâtului, defuncta B. E., a avut o relație tensionată cu mama reclamantului. Proprietatea defunctei, care a făcut obiectul promisiunii de vânzare, se învecinează cu proprietatea mamei reclamantului. A mai arătat pârâtul că el locuieşte în ... și a încercat să o viziteze pe mama lui cât de des a putut. Deoarece se simțea foarte rău, mama pârâtului l-a rugat pe reclamant să o ducă cu mașina la un spital din ... unde a făcut analize și a aflat că suferă de cancer la rinichi în fază terminală.

Pârâtul a mai învederat faptul că, după decesul mamei sale, a fost chemat la notar, care i-a prezentat un contract și Certificatul de moștenitor unde se menționa că acceptă moștenirea și o promisiune de vânzare-cumpărare, despre care el nu a avut cunoștință și care nu crede că reprezintă voința reală a mamei pârâtului.

Pârâtul a afirmat faptul că vânzătoarea suferea de cancer renal cu metastaze în faza terminală. Promisiunea s-a încheiat în faţa Biroului notarului public din ... deoarece aceasta devenise netransportabilă, având mari dureri. Acest aspect este demonstrat de încheierea notarială în care se consemnează: „m-am deplasat în fața biroului notarial unde am procedat la identificarea... care suferă de o afecțiune lombară”. Cancerul în faza terminală nu este o simplă afecțiune lombară. De asemenea mama sa nu a mai trăit decât trei săptămâni de la încheierea promisiunii de vânzare.

De asemenea pârâtul a susținut că, în promisiunea de vânzare-cumpărare se menționează prețul de 35.000 lei și dreptul de abitație viageră. Apoi, se menționează și obligația de întreținere prevăzută de art. 2257 C. civ., acesta fiind un contract de întreținere.

În motivare, pe cale reconvenţională pârâtul reclamant a arătat că, având în vedere convingerea lui fermă că mama sa nu mai avea capacitatea deplină de a contracta, aflându-se pe patul de moarte, fiind astfel influențată de acțiunile dolosive ale reclamanților, a solicitat instanţei anularea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. ... /.... la notarul O. L. pentru consimțământ viciat prin manopere dolosive (art. 1214 C. civ.) şi pentru lipsa prețului.

Referitor la dol, pârâtul reclamant a învederat că promisiunea a fost încheiată în ultimele zile de viață ale defunctei iar mama lui nu ar fi mers în fața notarului public dacă nu ar fi fost victima vicleniei de care a dat dovadă vărul lui, care înainte de încheierea contractului se purta foarte frumos cu aceasta și imediat după ce a aflat că are o boală în fază terminală a dus-o pe mama sa la notariat. Reclamantul pârât a dus-o cu mașina pe mama pârâtului reclamant la Păulești, la analize și a fost primul care a aflat de gravitatea bolii de care suferea aceasta. Tot el a dus-o cu mașina la B. N. P. din ..., profitând de starea sa foarte gravă de sănătate.

Astfel, în aprecierea pârâtului reclamant, consimțământul defunctei a fost viciat la momentul încheierii contractului, fapt ce se regăsește în prevederile art. 1214 alin. (1) Cod Civil: „Consimțământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părți ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie”. Din această cauză, conform alin.2, „partea al cărei consimțământ a fost viciat prin doi poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost esențială".

În cazul de față, pârâtul reclamant a considerat că, situația dată întrunește ambele trăsături ale dolului, elementul obiectiv, material, ce constă în folosirea manoperelor frauduloase de către vărul lui și elementul subiectiv, intențional, adică intenția sa frauduloasă de a o induce în eroare la momentul semnării contractului. De asemenea, a considerat că mama lui nu a dorit să înstrăineze reclamanților proprietatea sa deoarece putea să facă acest lucru pe parcursul ultimilor 10 ani și nu în ultimele zile de viață în timp ce suferea de o boală incurabilă.

Referitor la lipsa prețului, pârâtul reclamant a învederat că în contract se menționează că "Prezenta promisiune de vânzare cumpărare produce efecte juridice între noi, părțile, sub aspectul obligativității îndeplinirii promisiunilor asumate, iar pentru situația în care una dintre părțile contractante se va răzgândi în mod subiectiv înțelegem ca vânzătorul - promitent să achite cumpărătorului - promitent de două ori prețul primit pentru imobilul descris și promis la vânzare, iar cumpărătorul - promitent, în situația răzgândirii subiective, pierde prețul achitat, în conformitate cu prevederile art. 1545 din Codul Civil". Ori pârâtul reclamant a arătat faptul că, nu a primit și nici nu a moștenit nicio sumă de bani la care să se raporteze dublul sumei primite.

De asemenea, pârâtul reclamant a precizat că, promitenta vânzătoare nu a încasat prețul vânzării iar dacă l-a încasat, banii au revenit tot cumpărătorului care, așa cum chiar el susține în cererea principală, a îngrijit-o în ultimele 3 săptămâni de viață. Defuncta nu avea ce să facă cu banii în ultimele zile de viață în condițiile în care avea metastaze cu dureri cumplite și era imobilizată la pat.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 Cod proc. civilă, art. 1214 şi urm. Cod civil.

În probaţiune, pârâtul reclamant a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamanților.

Cererea reconvenţională a fost timbrată cu suma de 1655 lei fila 31.

La data de 19.02.2021, reclamanții pârâţi au formulat întâmpinare, la cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant, prin care au solicitat instanţei să o respingă ca neîntemeiată, având în vedere următoarele motive.

Tatăl reclamantului B. V. E., a fost fratele mamei pârâtului.

Reclamanții pârâți au solicitat, cu privire la convingerea fermă a pârâtului că mama sa nu mai avea capacitatea deplină de a contracta, ca instanţa să înlăture această presupunere, având în vedere că defuncta a fost conștientă, până în ultima clipă a vieții, întrucât afecțiunile de care suferea nu i-au afectat sau diminuat discernământul.

Cu privire la solicitarea pârâtului de anulare a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare pentru consimțământ viciat prin manopere dolosive, reclamanții pârâți au arătat faptul că pârâtul reclamant apreciază că reclamantul B. V. E. a dat dovadă de viclenie, purtându-se frumos cu mama sa după ce a aflat că este bolnavă, este o presupunere neserioasă, raportat la faptul că reclamanții pârâți au fost singurii care au îngrijit-o pe mama sa în ultimii 20 de ani, în condițiile în care de 14 ani pârâtul reclamant nu au vizitat-o niciodată.  Așadar, reclamanții s-au purtat foarte frumos cu mătușa lor în ultimii 20 de ani, de când au îngrijit-o și nu doar după ce starea de sănătate i s-a deteriorat, astfel că vânzarea imobilului către reclamanții a fost dorința acesteia.

De asemenea, reclamanții pârâți au învederat că pârâtul reclamant nu poate aprecia comportamentul lor față de mama sa, în condițiile în care de foarte mult timp acesta a rupt orice legătură cu aceasta. Mai mult, motivul pentru care promisiunea a fost încheiată la acea dată este acela că reclamanții pârâţi au fost nevoiţi să strângă banii iar atunci când au reușit, au constatat că nu poate fi încheiat un contract de vânzare cumpărare întrucât imobilul pe care urmau să-l cumpere nu avea documentație cadastrală, astfel cum se prevede chiar în antecontract.

Având în vedere cele precizate, în opinia reclamanților pârâți, urmează ca instanța să constate în baza probelor ce vor fi administrate, că în realitate nu a existat nicio manoperă dolosivă  prin care consimțământul mătușii să fie viciat, întrucât această vânzare a fost chiar dorința defunctei.

Referitor la lipsa prețului, reclamanții pârâţi au precizat faptul că pârâtul reclamant fără a cunoaște realitatea, afirmă fie că acesta nu s-a plătit, fie că s-a plătit dar banii au revenit tot lor, reclamanților. După cum se menționează şi în antecontract, preţul stabilit de părţile contractante este format din suma de 35.000 lei (treizecișicinci mii lei), preţ pe care vânzătoarea promitentă a declarat că l-a primit în întregime la data autentificării actului.

Mai mult, reclamanții pârâţi au precizat că promitenta vânzătoare a declarat în față notarului că banii au fost primiți în ziua încheierii antecontractului, astfel că prima ipoteza a pârâtului cu privire la neplată este neîntemeiată.

Referitor la afirmația conform căreia banii reprezentând prețul tranzacției au revenit reclamanților pârâți, nici această presupunere nu poate fi reţinută de instanţă.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 Cod proc. civilă.

În probaţiune, suplimentar probelor solicitate prin cererea de chemare în judecată, au solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorii: S. G., şi R. G..

Prin încheierea din data de 15 iunie 2021, în temeiul în temeiul art. 255 alin. 1 rap. la art. 258 alin. 1 C. proc. civ., instanţa a încuviințat, pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri, pentru reclamanți proba cu interogatoriul pârâtului, proba testimonială cu martorii S. G. şi R. G. şi pentru pârâtul reclamant proba cu interogatoriul reclamanţilor, apreciindu-se că acestea sunt admisibile şi pot conduce la soluționarea procesului.

 Prin încheierea din data de 24 august 202, instanţa a încuviințat pentru pârât proba cu înscrisuri, sens în care a emis adresă către B. C. F. P., în vederea comunicării unui extras de cont pentru anul 2020, privind pe defuncta B. E.. De asemenea, a pus în vedere reclamantului să depună o copie a actelor medicale pe care le deţine cu privire la starea de sănătate a defunctei B. E. şi o copie a certificatului de naştere.

La termenul din data de 21 septembrie 2021, instanţa a pus în discuţie calificarea juridică a contractului încheiat între părţi. La data de 18.10.2021, instanţa a repus cauza pe rol, a citat reclamanţii cu menţiunea de a depune certificat fiscal din care să rezulte valoarea impozabilă cu privire la imobilul în suprafaţă de 6.346 mp, în vederea discutării calificării juridice a contractului încheiat între reclamanţi şi defuncta B. E.. De asemenea, a pus în vedere reclamanţilor să depună note scrise privitoare la valoarea imobilului ce a făcut obiectul contractului.

La termenul din data de 16.11.2021, instanţa a pus în discuţia părţilor calificarea juridică a contractului încheiat între numita B. E. pe de o parte şi B. V. E., B. E. G., raportat la prevederile legale privitoare la promisiunea de vânzare sau raportat la prevederile legale privitoare la contractul de întreținere. În ceea ce privește reglementările legale privitoare la contractul de întreținere, instanţa a pus în discuția părţilor incidenţa prevederilor art. 2247 C. civ. care instituie o cauză de nulitate a contractului de întreținere.

Analizând cererea formulată, prin prisma susţinerilor petenţilor şi probatoriul administrat, raportat la dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 14 iulie 2020,  s-a încheiat contractul intitulat „promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare”  prin care defuncta B. E., în calitate de promitent vânzător a promis că va vinde reclamantului pârât B. V. E., căsătorit cu B. El. G., imobilul situat în intravilanul oraşului ., tarla ...., Parcela ..., F., LV ., Prahova, format din teren în suprafaţa totală de 6346 mp împreună cu două corpuri de construcţii, C1 şi C2. Potrivit contractului încheiat, contractul se va îndeplini cu asumarea de către promitenţii cumpărători a obligaţiei de întreţinere pe toată durata vieţii promitentei cumpărătoare, obligaţie ce urmează a se stinge la data decesului promitentei transmiţătoare, în conformitate cu prevederile art. 2244 C. civ.

Reclamantul pârât B. V. E. s-a obligat să cumpere de la promitenta vânzătoare imobilul pentru preţul de 35.000 de lei, preţ pe care promitenta vânzătoare a declarat că l-a primit în întregime la data autentificării contractului.

Conform contractului, promitentul cumpărător are obligaţia de întreţinere şi îngrijire în conformitate cu prevederile art. 2557 C. civ., care constă în asigurarea hranei zilnice, a menajului pe durata vieţii acesteia. Întreţinerea include îngrijirile şi cheltuielile necesare cu medicul şi medicamente în caz de boală a beneficiarei, îngrijiri corespunzătoare vârstei şi stării de sănătate şi plata utilităţilor iar la deces înmormântarea acesteia conform datinilor.

Termenul de perfectare a contractului de vânzare a fost stabilit pentru data de 13 septembrie 2020. S-a prevăzut ca în situaţia în care una dintre părţi se va răzgândi în mod subiectiv, vânzătorul promitent se obligă să restituire de două ori preţul primit pentru imobil.

 Obligaţia de întreţinere datorată, astfel cum a fost stipulată în contract, constă în efectuarea cheltuielilor de întreţinere, asigurarea hranei zilnice, a menajului şi efectuarea cumpărăturilor necesare, asigurarea asistenţei medicale necesare.

Preţul vânzării prevăzut în contract este de 35.000 de lei, preţ care, potrivit contractului, a fost achitat în întregime la data încheierii sale.

1.Calificarea juridică a contractului încheiat:

Potrivit art. 2254 alin. (1) C. civ., prin contractul de întreţinere o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumită durată.

Potrivit art. 2256 C. civ., dispoziţiile art. 2.243-2.247, 2.249, art. 2.251 alin. (1) şi art. 2.252 se aplică în mod corespunzător şi contractului de întreţinere. Conform art. 2243 C. civ., la care face trimitere art. 2256 C. civ., renta viageră poate fi constituită cu titlu oneros, în schimbul unui capital de orice natură, sau cu titlu gratuit şi este supusă, sub rezerva dispoziţiilor capitolului de faţă, regulilor proprii ale actului juridic de constituire.

La momentul încheierii contractului, astfel cum se prevede în conţinutul său, a fost stabilită obligaţia în sarcina reclamantului pârât de a plăti un preţ de 35.000 de lei şi de a presta întreţinere în favoarea defunctei B. E.. De asemenea, a fost stabilit un termen, cel târziu la data de 13 septembrie 2020 pentru transmiterea dreptului de proprietate.

În doctrina şi în jurisprudenţa în materie s-a arătat că, pentru calificarea acestui con¬tract, va trebui să se stabilească obligaţia (de plată) principală, în raport de valoarea lucrului înstrăinat. De regulă, dacă preţul în bani depăşeşte jumătate din valoarea bunului înstrăinat, s-a apreciat că se impune ca actul să fie calificat drept vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere. Dacă suma de bani plătită este mai mică decât jumătate din valoarea lucrului înstrăinat, contractul trebuie calificat ca fiind unul de întreţinere. Prestaţia în bani se va raporta la valoarea bunului.

De asemenea, esenţial în calificarea contractului, pe lângă criteriul raportului dintre preţul plătit în bani şi valoarea lucrului înstrăinat, este şi criteriul scopului urmărit de părţi la încheierea acestuia.

Din conţinutul contractului rezultă că părţile au urmărit asigurarea întreţinerii reclamantei şi numai în completare şi plata unei sume de bani, sumă de bani care este modică raportat la valoarea imobilului ce face obiectul contractului.

Mai apreciază instanţa că operaţiunea calificării unui contract (concret) trebuie să cuprindă toate elementele cu valoare de calificare, pre¬cum: obiectul şi scopul urmărit de părţi (conţinutul voinţei interne, reale), forma contractului, obligaţiile asumate, calitatea părţilor,  etc., esenţială fiind natura acordului de voinţă apreciată la momentul încheierii contractului.

Analizând unitar aceste elemente cu aplicare la speţa dedusă judecăţii, instanţa conchide că ne aflăm în prezenţa unui contract de întreţinere. Concluzia instanţei se sprijină pe următoarele argumente.

(1) Scopul urmărit de părţi la încheierea contractului a fost întreţinerea defunctei de către reclamantul-pârât, iar nu obţinerea de la aceasta a unei sume de bani cu titlu de preţ.

Deşi reclamanţii au contestat natura juridică a contractului ca fiind aceea a unui contract de întreţinere, instanţa constată că obligaţia principală stabilită este aceea de a asigura întreţinere defunctei B. E.. Acest aspect rezultă din învederarea de către reclamanţi a faptului că de la data încheierii contractului, defunctei i-a fost prestată obligaţia de întreţinere şi aceştia au suportat costurile înmormântării. Defuncta s-a aflat în îngrijirea acestora până la sfârşitul vieţii, astfel cum rezultă din interogatoriile administrate în cauză iar pârâtul reclamant nu a mai vorbit şi nu a mai vizitat-o pe defunctă în ultimii 14 ani.

 (2) Contractul încheiat este un contract aleatoriu întrucât obligaţia de întreţinere a fost asumată cu caracter viager. Prin urmare, fiind în discuţie şanse de câştig sau de pierdere pentru părţile contractante, dependente de un eveniment viitor şi incert, respectiv durata vieţii defunctei, contractul este unul aleatoriu.

(3) În egală măsură, întreţinerea a fost convenită în considerarea relaţiilor apropiate dintre debitorul întreţinător şi creditoarea întreţinută având, deci, un caracter intuitu personae.

(4) Preţul în cuantum de 35.000 de lei este simbolic prin raportare la obiectul contractului. Prestaţia în bani, suma de 35.000 de lei reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat. Astfel, potrivit certificatului de atestare fiscală (f. 118), valoarea impozabilă a clădirii este de 161.970 de lei iar valoarea terenului calculată conform grilelor notariale este de 748.152,90 de lei. În total, valoarea bunurilor este de 910.122 de lei iar prestaţia în bani efectuată de către reclamantul pârât, debitor al obligaţiei de întreţinere a fost cu mai puţin de 1/20 din valoarea acestora.

Aceste aspecte conduc în mod cumulativ la calificarea contractului ca fiind un contract de întreţinere.

Instanţa va înlătura susţinerile reclamantului, potrivit cărora obligaţia principală a fost aceea de plată a unei sume de bani cu titlu de preţ, având în vedere considerentele expuse.

 De asemenea, a fost învederat de către reclamanţi principiul libertăţii contractuale reglementat de art. 1169 C. civ. Calificarea juridică a contractului încheiat între părţi nu se opune principiului libertăţii contractuale. Calificarea contractului determină un anumit regim juridic prin care se deosebeşte de un alt contract. Calificarea reprezintă o chestiune de drept şi a fost efectuată de către instanţă prin raportare la criteriile enumerate. De asemenea, nu are relevanţă denumirea dată de părţi contractului, ci conţinutul pe care părţile îl relevă.

În plus, stabilirea de către părţi a unui termen cu privire la executarea prestaţiei de către creditorul întreţinerii, respectiv termen pentru încheierea contractului având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate cu privire la imobilul teren şi construcţie, nu este de natură să conducă la o altă calificare juridică a contractului încheiat. Criteriile stabilite în doctrină sunt valabile şi în cazul în care prestaţia cu titlu oneros stabilită în sarcina creditoarei întreţinerii nu a fost executată la momentul încheierii contractului.

2. Valabilitatea contractului încheiat între defuncta B. E. şi reclamantul pârât B. V. E.

Potrivit art. 1270 C. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.

Potrivit art. 2256 C. civ., dispoziţiile art. 2.243-2.247, 2.249, art. 2.251 alin. (1) şi art. 2.252 se aplică în mod corespunzător şi contractului de întreţinere. Având în vedere calificarea contractului încheiat între părţi ca fiind un contract de întreţinere, instanţa reţine incidenţa art. 2256 C. civ., care face trimitere la prevederile art. 2246 C. civ., conform cărora nu produce, de asemenea, niciun efect contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o rentă pe durata vieţii unei persoane care, la data încheierii contractului, suferea de o boală din cauza căreia a murit în interval de cel mult 30 de zile de la această dată. Prevederile sunt aplicabile şi contractului de întreţinere, având în vedere faptul că articolul 2256 face referire la incidenţa prevederilor art. 2246 C. civ.

Instanţa a pus în discuţia părţilor motivul de nulitate absolută a contractului de întreţinere încheiat între părţi.

Potrivit art. 1247 C. civ., este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general. Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acţiune sau de excepţie.

Instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută.

În cauză, creditoarea întreţinerii era afectată de o boală letală din cauza căreia a murit la data de 7 august 2020 (f. 69), la mai puţin de 30 de zile de la data încheierii contractului, respectiv 14 iulie 2020, din cauza unei boli existente la momentul încheierii contractului. Părţile nu au contestat boala de care suferea defuncta. Reclamanţii au învederat că au îngrijit-o pe defunctă, au fost cei care au mers cu ea la controale medicale şi i-au achiziţionat medicamente. Au învederat faptul că au avut cunoştinţă de faptul că defuncta a fost diagnosticată cu cancer, astfel cum rezultă şi din înscrisurile depuse (f. 160) emise pe parcursul anului 2015.

Articolul 2246 C. civ. este aplicabil contractelor de întreţinere cu titlu oneros, în care, în schimbul bunului sau capitalului primit, debitorul se obligă să presteze întreţinere, întinderea obligaţiei sale depinzând de un element aleatoriu, anume durata vieţii creditorului. Dacă elementul aleatoriu lipseşte pentru că persoana pe durata vieţii căreia s-a constituit obligaţia de întreţinere suferea de o boală din cauza căreia a murit în interval de cel mult 30 de zile de la această dată, moartea persoanei bolnave este sigură şi sigur că se va produce imediat, astfel că dispare caracterul aleatoriu al contractului, caracter care este de esenţa lui.

Având în vedere considerentele expuse, instanţa constată că între defuncta Beschia Elena şi reclamantul pârât B. V. E. s-a încheiat un contract lovit de nulitate absolută.

Astfel, în temeiul art. 1247 şi 2246 C. civ, instanţa va respinge cererea reclamanţilor B. V. E. și B. E. G de obligare a pârâtului Z. N. A, în calitate de succesor al defunctei B, E, la plata sumei de 70.000 de lei reprezentând dublul preţului menţionat în cuprinsul contractului, ca neîntemeiată.

3. Instanţa va respinge cererea reconvenţională formulată de către pârâtul reclamant Z.N. A., ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea de anulare a contractului încheiat între părţi pentru lipsa preţului, instanţa are în vedere faptul că în cauză calificarea juridică a contractului încheiat este aceea a unui contract de întreţinere. În ceea ce priveşte dovada plăţii preţului de către reclamantul pârât, instanţa are în vedere că în cuprinsul contractului încheiat în formă autentică s-a prevăzut faptul că preţul  de 35.000 de lei a fost achitat în întregime defunctei.  Cu privire la puterea doveditoare a înscrisului autentic faţă de părţi, înscrisul având valoarea unei probe preconstituite, vor fi aplicabile prevederile art. 270 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii. Conform alin. (2), declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic fac dovadă, până la proba contrară, atât între părţi, cât şi faţă de oricare alte persoane. În cauză sunt incidenţe prevederile art. 1282 alin. (1) conform cărora la moartea unei părţi, drepturile şi obligaţiile contractuale ale acesteia se transmit succesorilor săi universali sau cu titlu universal, dacă din lege, din stipulaţia părţilor ori din natura contractului nu rezultă contrariul. Pârâtul reclamant Z. A. N. are calitatea de succesor a defunctei B. E., având calitatea de fiu al acesteia (f. 76).

Astfel, în ceea ce priveşte plata preţului de către reclamantul pârât B. V. E., înscrisul autentic are deplină credinţă între părţi până la proba contrară.

Având în vedere cauza de nulitate absolută a contractului încheiat între defuncta B. E. şi reclamantul pârât B. V. E. , instanţa nu va mai analiza cererea având ca obiect anularea contractului ca urmare a vicierii consimţământului creditoarei întreţinerii.

În ceea ce priveşte cererea reclamanţilor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Potrivit art. 451 alin. (1) C. proc. civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Având în vedere soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, în baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va respinge cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată , ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea pârâtului de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., ţinând cont de faptul că în cauză a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de către pârât, instanţa va admite în parte cererea pârâtului Z.N.A. de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. civ., când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum total de 1655 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă cererii reconvenţionale şi 2200 de lei onorariu de avocat (f. 102). În cauză a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de către pârâtul reclamant în contradictoriu cu reclamanţii pârâţi.

Instanţa îi va obliga pe reclamanții B. V. E. şi B. E. G., în solidar, la plata cheltuielilor de judecată către pârât, în cuantum de 2200 de lei reprezentând onorariu de avocat.