Vătămare corporală din culpă

Prin rechizitoriul nr. ……../P/2018, din data de 10.02.2021, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, a fost trimis în judecată inculpatul P. V., cercetat în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. 2 şi 3 C.pen.

Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că, la data de 02.02.2018, în jurul orei 06:40, pe B-dul Nicolae Bălcescu din mun. Câmpina, jud, Prahova, în direcţia Cartier Slobozia – Centru, inculpatul P. V., în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare PH…., fără respectarea dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice, a provocat un accident rutier în urma căruia persoana vătămată O. M. a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 95-100 de zile de îngrijire medicală, fiindu-i pusă în primejdie viaţa.

Pentru dovedirea situației de fapt reținute prin rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de cercetare la faţa locului (f. 8-15), planşă fotografică (f. 16-23), schiţă accident (f. 24), raport inspecţie tehnică periodică (f. 25), rezultat alcooltest persoană vătămată (f. 28), rezultat alcooltest inculpat (f. 32), buletin de analiză toxicologică nr. 249/02.02.2018 (f. 35), certificate concedii medicale aferente perioadei 02.02.2018-14.08.2018 (f. 39-49), bilete de ieşire din spital (f. 36-38, 50-52, 55), scrisori medicale (f. 53, 56), referat medical (f. 57-58), declaraţie persoană vătămată (f. 65-67), raport de expertiză medico-legală nr. 515/ 18.06.2018 (f. 72), declaraţie martor T.M.F. (f. 77), declaraţie martor E.P.R.. (f. 81), Raport de expertiză tehnică auto din 30.06.2020 (f. 90-96), declaraţie de suspect (f. 115-117), declaraţie de inculpat (f. 125-128), dovadă plată expertiză auto 1000 de lei (f. 131-132), dosarul de cercetare al evenimentului întocmit de ITM.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 29.03.2021, definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, precum și legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr. …./P/2018, din data de 10.02.2021, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, dispunând începerea judecăţii.

La termenul de judecată din data de 18.06.2021,  instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. (4) C.proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C.proc.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri. Inculpatul P. V. a arătat că înțelege să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin. (4) din C.proc.pen. privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

După ce a procedat la ascultarea inculpatului, poziția procesuală a acestuia fiind consemnată și atașată la dosar și a pus în discuție cererea formulată, instanța a admis cererea de judecată în procedură simplificată, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 349 alin. (2) și art. 374 alin. (4) C.proc.pen.

La data de 18.06.2021 a fost încuviințată pe latură civilă proba cu înscrisuri, fiind audiată partea civilă O.M., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar

Cu privire la probele noi, pe latură civilă, la termenul de judecată din 16.07.2021, au fost audiate martorele N.G. și C. M.M.. Totodată, la același termen de judecată a fost audiată partea civilă A. I..

Totodată, în vederea soluționării laturii civile a cauzei, la data de 13.12.2021 a fost depus la dosar raportul de expertiză medico-legală nr……../13.07.2021 (f.199-206 d.i).

Analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale, având în vedere soluţionarea cauzei potrivit procedurii recunoaşterii învinuirii, instanţa reţine următoarele:

I.SITUAȚIA DE FAPT

La data de 02.02.2018, în jurul orei 06:40, pe B-dul Nicolae Bălcescu din mun. Câmpina, jud. Prahova, în direcţia Cartier Slobozia – Centru, inculpatul P. V., în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare PH….., fără respectarea dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice, a provocat un accident rutier în urma căruia persoana vătămată O. M. a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 95-100 de zile de îngrijire medicală, fiindu-i pusă în primejdie viaţa.

Astfel, persoana vătămată a declarat că, în dimineața zilei de 02.02.2018, în jurul orei 06.35, în timp ce își urma traseul zilnic spre locul de muncă, aflându-se pe trecerea pentru pietoni situată pe b-dul Bălcescu, a fost lovită în plin de către autovehiculul condus de inculpatul P. V..

Din declarația inculpatului reiese că acesta a condus pe Bulevardul Nicolae Bălcescu din mun. Câmpina, jud. Prahova, în direcția Cartier Slobozia – Centru, autovehiculul proprietate personală marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare PH …… pe banda I a sensului mai sus menționat. În autovehicul, pe locul din dreapta față s-a aflat că pasager, numitul T.M. F. (cumnatul inculpatului).

Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că, în ceea ce privește condițiile atmosferice și de trafic, acestea erau prielnice desfășurării în siguranță a traficului rutier. Totodată, traficul era redus, vizibilitatea era bună specifică orei, cu iluminat stradal în funcțiune, carosabilul era uscat. În dreptul „Clubului Copiilor” din Câmpina, drumul public prezența câte două benzi pe fiecare sens și avea lățimea totală de 15,70 m. Pe sensul Cartier Slobozia – Centru, fiecare bandă avea o lățime de 3,80 m, sensul fiind mărginit de trotuar pietonal (cu lățimea de 2,50 m), apoi spațiu verde de 3,50 m și gardul stadionului „Steaua Română”. În dreptul „Clubului Copiilor” era amplasată o trecere de pietoni marcată corespunzător cu indicator și marcaj (inclusiv limita de oprire a autovehiculelor, marcată perpendicular pe drum, înaintea trecerii). Atât pe sensul de conducere al inculpatului cât și pe sensul opus, înaintea trecerii erau amplasate indicatoarele de informare „Trecere pentru pietoni”, acestea având fond luminos, pentru o mai bună vizibilitate. Pe sectorul de drum susmentionat, limita de viteză era de 60 km/h.

În aceste condiții, inculpatul P. V., nu a fost atent în timpul conducerii, nu a respectat semnificația indicatorului și marcajului ce semnalizau existența trecerii de pietoni și nu a acordat prioritate de trecere numitei O. M. (în vârstă de 50 ani), angajată în traversarea regulamentară a Bulevardului Nicolae Bălcescu, de la stânga la dreapta sensului de deplasare al autovehiculului marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare PH ……., pe trecerea de pietoni. Susnumita se deplasa de la domiciliul sau, pe traseul obișnuit, spre locul de muncă SC C. SRL , unde era angajată că muncitor necalificat (femeie de serviciu).

Inculpatul a observat târziu pietonul aflat în traversare, a frânat puternic însă  nu a mai putut evita impactul. A lovit-o pe O. M. cu partea stânga față a autovehiculului, pe partea dreapta a corpului, la foarte mică distanță de trecere (0,87 m). Ca urmare a impactului, persoana vătămată  O. M. a căzut pe capota mașinii, a spart parbrizul și apoi a fost proiectată pe carosabil. Inculpatul a frânat autovehiculul însă a acționat târziu, începutul urmelor de frânare fiind la sfârșitul trecerii de pietoni (în sensul de deplasare al autovehiculului). Autoturismul s-a oprit (prin frânare), la peste 14 m față de trecerea de pietoni.

Astfel, potrivit raportului de expertiză tehnică auto nr. 75 din 30.06.2020, întocmit de expert tehnic A. M., impactul dintre partea stângă a autovehiculului și partea dreaptă a corpului persoanei vătămate s-a produs pe banda I a sensului Cartier Slobozia - Centru, la o distanță de cca. 2,26 m de trotuarul de pe acea parte și la o distanță de 0,87 m de sfârșitul marcajului trecerii de pietoni (distanță măsurată către Centru Câmpina). Viteza autovehiculului implicat în accident în momentele premergătoare impactului a fost de 50,16 km/h iar în momentul impactului a fost de 47 km/h. În ce privește posibilitățile de evitare a accidentului s-a demonstrat că inculpatul P. V. putea evita accidentul dacă în zona trecerii de pietoni presemnalizată, semnalizată și marcată corespunzător ar fi circulat cu atenție și ar fi oprit înaintea marcajului pentru acordarea priorității de trecere a pietonului angajat în traversarea regulamentară a carosabilului.

S-a deteminat prin calcul că, la momentul la care P. V. a observat-o ca un pericol și a decis că trebuie să frâneze autoturismul, O. M. se află la o distanță de 3,14 m de locul impactului adică pe bandă 2 a sensului către Centru Câmpina, la o distanță de 2,2 m de axa străzii. De aici concluzia că, în momentele premergătoare accidentului P. V. nu era atent la drum, în mod normal ar fi trebuit să observe persoana vătămată cel puțin când aceasta a ajuns la axa șoselei și s-a angajat în traversarea benzilor de circulație aferente sensului susprecizat.

În ce privește posibilitățile de evitare a accidentului din partea victimei, s-a apreciat că O. M. nu putea evita accidentul în condițiile în care acesta s-a produs, persoană vătămată neavând cum să prevadă că șoferul nu-i va acorda prioritate de trecere, ea fiind angajată în traversarea regulamentară a carosabilului prin loc presemnalizat, semnalizat și marcat corespunzător. Țînând seama de dimanica producerii accidentului, pietonul O. M. ar fi fost accidentată chiar și în cazul în care și-ar fi continuat deplasarea pe marcajul trecere pietoni până la trotuarul de pe partea dreapta a sensului de deplasare a autovehiculului (pietonul având o traiectorie ușor oblică față de trecere).

 Ca urmare a accidentului, numita O. M. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 95 - 100 zile de zile îngrijiri medicale, leziunile traumatice punându-i în primejdie viață, astfel cum reiese din raportul de expertiză medico - legală nr. 515 din 18.06.2018, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Prahova. Leziunile traumatice descrise în actele medicale s-au putut produce prin lovire cu și /de corpuri și/sau planuri dure, posibil proiectare, în condițiile accidentului rutier.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, martorul T. M. F. a declarat că, deși a fost în autovehicul, nu a fost atent la trafic și nu a putut da informații concludente despre dinamica producerii accidentului, poziția mașinii, locul impactului.

De asemenea, martorul E.P. R. a relatat că a oprit la fața locului ca urmare a  semnelor efectuate de șoferul autovehiculului implicat în accident și a sunat la 112. Ambii martori însă au indicat poziția victimei după producerea accidentului, repectiv în fața autovehiculului oprit, ceea ce dovedește că, după preluarea pe capotă și spargerea parbrizului, victima a fost proiectată către înainte, în fața mașinii, în procesul de oprire infranată a acestuia. Declarațiile martorilor se coroborează astfel cu celelalte mijloace de probă administrate.

Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei declarând că nu a observat persoana traversând înainte de impact pe trecerea pentru pietoni. Totodată, acesta a recunoscut săvârșirea faptei și în cursul judecății

Așadar, accidentul rutier s-a produs pe fondul lipsei unei conduite preventive în conducerea autovehicului, nerespectării semnificației indicatoarelor și marcajului rutier și a neacordării de prioritate a pietonului aflat în traversarea regulamentară a drumului public, prin loc semnalizat și marcat corespunzător.

În stabilirea situației de fapt expuse, instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului (f. 8-15), planşă fotografică (f. 16-23), schiţă accident (f. 24), raport inspecţie tehnică periodică (f. 25), rezultat alcooltest persoană vătămată (f. 28), rezultat alcooltest inculpat (f. 32), buletin de analiză toxicologică nr. 249/02.02.2018 (f. 35), certificate concedii medicale aferente perioadei 02.02.2018-14.08.2018 (f. 39-49), bilete de ieşire din spital (f. 36-38, 50-52, 55), scrisori medicale (f. 53, 56), referat medical (f. 57-58), declaraţie persoană vătămată (f. 65-67), raport de expertiză medico-legală nr. 515/ 18.06.2018 (f. 72), declaraţie martor T. M.-F. (f. 77), declaraţie martor E. P.-R. (f. 81), Raport de expertiză tehnică auto din 30.06.2020 (f. 90-96), declaraţie de suspect (f. 115-117), declaraţie de inculpat (f. 125-128), dosarul de cercetare al evenimentului întocmit de ITM, declarație recunoaștere inculpat.

Așadar, din ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu recunoașterea săvârșirii faptei, rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta, astfel cum a fost reținută în cuprinsul actului de sesizare, există și a fost săvârșită de inculpatul P. V., cu vinovăția prevăzută de lege.

II. ÎNCADRAREA JURIDICĂ

În drept, fapta inculpatului P. V. care,  la data de 02.02.2018, în jurul orei 06:40, pe B-dul Nicolae Bălcescu din mun. Câmpina, jud, Prahova, în direcţia Cartier Slobozia – Centru, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare PH…. fără respectarea dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice, a provocat un accident rutier în urma căruia persoana vătămată O. M. a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 95-100 de zile de îngrijire medicală, fiindu-i pusă în primejdie viaţa, întrunește elementele constitutive ale infractiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2 si 3 C.p.

Sub aspectul laturii obiective, instanța reține că elementul material este reprezentat de acţiunea de lovire a persoanei vătămate, ca urmare a nerespectării de către inculpat a dispoziţiilor legale şi a măsurilor de prevedere cu privire la circulaţia pe drumurile publice. Urmarea imediată constă în provocarea de leziuni persoanei vătămate care au necesitat, pentru vindecare, un număr de 95-100 zile, leziuni care i-au pus în primejdie viaţa. În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate dintre acţiunea de vătămare corporală a persoanei vătămate şi urmarea imediată aceasta rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală, ce se coroborează cu toate celelalte probe administrate în cauză.

Pentru a se reţine incidenţa dispoziţiilor alin. 3 ale art. 196 C.p, este necesar ca fapta prevăzută la alin. 2 al aceluiaşi articol să fie săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale pentru efectuarea unei activităţi, în cauză inculpatul încălcând dispoziţiile legale prevăzute de art. 31 alin. (1) lit e, f și art. 35 alin (1) din OUG nr. 195/2002 care prevăd că  participanţii la trafic trebuie să respecte semnficația indicatoarelor și marcajaleor și să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private. Totodată, nu au fost respectate dispozițiile  art. 64 a si b pct. 1, art. 66 alin.1 din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002 care prevăd că indicatoarele instalate pe drumurile publice sunt de avertizare și reglementare, acestea din urmă putând fi și de prioritate, semnificaţia acestora fiind este valabilă pe întreaga lăţime a părţii carosabile deschise circulaţiei conducătorilor cărora li se adresează.

Mai mult, art 75 alin. (1) și art. 76 lit. c pct. 3 și art 81 alin. (3) din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002 prevăd  că marcajele aplicate pe drumurile publice pot fi transversale, de traversare pentru pietoni, servind la organizarea circulaţiei, avertizarea sau îndrumarea participanţilor la trafic. Acestea pot fi folosite singure sau împreună cu alte mijloace de semnalizare rutieră pe care le completează sau le precizează semnificaţia. Marcajul transversal constând din linii paralele cu axul drumului indică locul pe unde pietonii trebuie să traverseze drumul. Aceste linii au lăţimea mai mare decât a oricăror alte marcaje.

În fine, inculpatul a încălcat dispozițiile art. 135 lit. h (teza I) din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002 care prevăd obligația conducătorului auto de a acorda prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător.

În continuare, faţă de prevederile art. 196 alin. 2 şi 3 C.p raportat la art. 194 alin. (1) lit. a și e C.p, inculpatul a cauzat vătămarea corporală din culpă a persoanei vătămate, fiindu-i cauzate traumatisme ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale 95-100 zile, leziuni care i-au pus în primejdie viaţa, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 515/ 18.06.2018.

Punerea în primejdie a vieţii persoanei reprezintă situaţia în care făptuitorul a creat prin activitatea sa posibilitatea reală şi concretă ca victima să înceteze din viaţă. În această ipoteză, făptuitorul nu urmăreşte moartea victimei şi nici nu acceptă acest rezultat; altfel, fapta ar constitui tentativă de omor. Subiectul acţionează numai în vederea vătămării corporale a victimei, dar în condiţii susceptibile de a-i produce moartea. În speţă, inculpatul, prin acţiunea de lovire a persoanei vătămate, ca urmare a nerespectării de către inculpat a dispoziţiilor legale şi a măsurilor de prevedere cu privire la circulaţia pe drumurile publice, a provocat leziuni traumatice persoanei vătămate care, prin intensitatea acestora şi suferinţele provocate, au pus în primejdie viaţa acesteia.

Prin urmare, instanţa constată îndeplinirea, în prezenta cauză, atât a condiţiilor elementului material, cât şi a condiţiilor urmării imediate, astfel că, sub rezerva îndeplinirii şi legăturii de cauzalitate, se poate concluziona întrunirea aspectelor de tipicitate obiectivă.

În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, din modalitatea de săvârşire a faptei, s-a reţinut că vinovăţia inculpatului îmbracă forma culpei cu prevedere, astfel cum este definită de art. 16 alin. (4) lit. a) C. pen. inculpatul prevăzând posibilitatea de a pune în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale, dar considerând în mod neîntemeiat că rezultatul socialmente periculos nu se va produce.

III. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI

Instanța constată că pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corproală, prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) C.pen., norma incriminatoare prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

În cauză a fost urmată procedura în cazul recunoașterii învinuirii, inculpatul  recunoscând săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare, astfel că beneficiază de dispozițiile art. 396 alin. (10) C.proc.pen., care prevăd că, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Astfel, având în vedere reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, cu o treime ca urmare a faptului că a uzat de procedura simplificată prev. de art. 396 alin. 10 C.pr.pen., pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani stabilită de lege pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, se va reduce la o pedeapsă cu închisoarea între 4 luni și 2 ani.

În demersul individualizării judiciare a pedepsei, instanța se va raporta la scopul pedepselor și la criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., și anume: gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Referitor la circumstanțele reale, instanța reține că fapta a fost săvârșită pe fondul neatenției inculpatului, acesta neobservând traversarea trecerii de pietoni de către persoana vătămată. Totodată, instanța reține că acesta a respectat limita de viteza aplicabilă pe tronsonul de drum respectiv, însă a încălcat dispozițiile legale referitoare la obligația participanților de a nu pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor. Astfel, acesta nu a respectat semnficația indicatelor și marcajelor aplicabile pe tronsonul de drum respectiv. În ceea ce privește urmările produse, persoana vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 95-100 de zile de îngrijiri medicale, fiindu-i totodată pusă în primejdie viața. Mai mult, ca urmare a comiterii faptei, s-au produs consecințe și pe plan psihic, întrucât accidentul s-a soldat cu invaliditate permanentă, persoana vătămată trebuind să se pensioneze, având nevoie de îngrijire permanentă.

Referitor la circumstanțele personale, instanţa reţine faptul că acesta este în vârstă de 60 de ani, are studii medii, este căsătorit și lucrează ca agent de pază la S.C…..S.R.L.. Din fişa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta nu are antecedente penale, aflându-se la primul contact cu legea penală, aspect ce denotǎ caracterul izolat al încǎlcǎrii normelor penale. Totodată, din caracterizările depuse la dosar, rezultă că inculpatul este o persoană apreciată în societate (F.75-99).

Referitor la conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, s-a retinut că acesta a avut o atitudine sinceră, de recunoaştere a faptei, colaborând cu organele de urmărire penală.

În consecință, instanța apreciază că infracțiunea de vătămare corporală din culpă săvârșită de inculpat prezintă o gravitate medie spre ridicată, astfel că, raportat la criteriile de individualizare, la comportamentul infracțional al inculpatului, la contextul faptei, la maniera în care a acționat inculpatul, la conduita procesuală a acestuia, precum și la posibilitatea acestuia de a înțelege consecințele faptei sale, consideră că o pedeapsă cu închisoarea orientată spre mediu este proporțională cu periculozitatea socială a inculpatului și a infracțiunii comise, aptă să răspundă scopului educativ și preventiv al pedepsei și suficientă pentru îndreptarea comportamentului inculpatului și pentru reintegrarea acestuia în societate.

Astfel, în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) și (10) C.proc.pen. și a art. 196 alin. (2) și (3) C.pen., va condamna pe inculpatul P V la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

IV. MODALITATEA DE EXECUTARE A PEDEPSEI

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța se va orienta spre suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, constatând că sunt întrunite condițiile prev. de art. 91 alin. (1) C.pen., după cum urmează: pedeapsa ce va fi aplicată este inferioară pragului maxim de 3 ani închisoare, fiind de 1 an închisoare; inculpatul nu are antecedente penale; inculpatul și-a exprimat acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității la termenul de judecată din data de 18.06.2021; în raport de persoana inculpatului, de conduita anterioară și ulterioară săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de  posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În temeiul art. 91 C.pen., instanța va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va stabili un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C.pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C.pen., va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C.pen., va impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Prahova sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va  presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 de zile.

În temeiul art. 404 alin. (2) C.proc.pen., obligaţia de a presta o muncă în folosul comunităţii va fi executată în cadrul Primăriei com. Brebu sau Școlii gimnaziale Matei Basarab Brebu, conform deciziei consilierul de probaţiune.

În baza art. 404 alin. (2) C.proc.pen. și art. 91 alin. (4) C.pen., va atrage atenţia inculpatului că nerespectarea cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse, precum şi săvârşirea unei alte infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere atrage revocarea suspendării şi executarea pedepsei în întregime.

IV. ACȚIUNEA CIVILĂ

Instanța constată că în cursul urmăririi penale, Spitalul Județean de Urgență Ploiești s-a constituit parte civilă în cauza cu suma de 13.329,14 lei, reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare a numitei O. M.

Astfel, instanța va avea în vedere, în primul rând, dispozițiile art. 19 alin. (5) C.p.p. Conform acestui text de lege, repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile. Astfel, sunt aplicabile art.1357 C.Civ., potrivit cărora, pentru a fi atrasă răspunderea civilă a inculpatului, trebuie îndeplinită o serie de condiții, respectiv să existe o faptă ilicită, fapta să fie săvârșită cu vinovăție, să existe un prejudiciu, iar între faptă și prejudiciu să fie o legătură de cauzalitate.

De asemenea, instanța constată că sunt aplicabile și dispozițiile art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, care au următorul conținut: ,, cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată de furnizorii de servicii medicale, aflați în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, persoanelor cărora le-au fost aduse daune sănătății prin fapta altor persoane sunt recuperate de către furnizorii de servicii medicale de la persoanele care răspund potrivit legii și au obligația reparării prejudiciului produs. Cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată nu pot fi recuperate de la victimele agresiunilor sau ale accidentelor cu autor neidentificabil, fiind decontate din fond.”.

Din aceste dispoziții legale reiese că, pentru a putea fi acordate daune materiale furnizorului de servicii medicale, trebuie întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana autorului faptei ilicite.

În cauză, instanța apreciază că acestea sunt întrunite. Astfel, fapta ilicită constă în acţiunea de lovire a persoanei vătămate, ca urmare a nerespectării de către inculpat a dispoziţiilor legale şi a măsurilor de prevedere cu privire la circulaţia pe drumurile publice, iar vinovăția, așa cum s-a expus anterior, este prezentă sub forma culpei cu prevedere. Prejudiciul este reprezentat de cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale acordate părții civile O. M., în perioada 02.02.2018-19.02.2018, în cuantum de 13.329,14 lei. Deși nu a fost depus decontul de cheltuieli, instanța reține că reiese cu certitudine din înscrisurile medicale depuse la dosar că persoana vătămată a fost internată în acea persoană, unitatea spitalicească suportând costurile spitalizării. Legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu rezultă din expertiză medico-legală nr. 515/ 18.06.2018.

În ce privește plata de daune-interese egale cu dobânda legală aferentă sumei de 13.329.14 lei, instanța reține că, potrivit art. 1385 alin. (3) C.civ , despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit. Astfel, instanța constată că dobânda legală reprezintă beneficiul nerealizat de către persoana prejudiciată ca urmare  a lipsirii sale de folosința banilor

Totodată, potrivit art 1535 alin. (1) C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În aceste condiții, este aplicabil art. 1381 alin. (1) C. civ. care prevede că dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă dreptul respectiv nu se poate valorifica imediat, iar conform art. 1523 alin. (2) lit. e C.civ., debitorul se află de drept în întârziere când obligația sa se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale.

Astfel, Spitalul Județean de Urgență Ploiești are dreptul la repararea integrală a prejudiciului de la data producerii prejudiciului, respectiv de la data la care a efectuat cheltuielile de îngrijire a părții civile O. M..

În speţă, inculpatul, la momentul producerii accidentului, conducea autoturismul marca Dacia Logan, cu număr de înmatriculare PH…… pentru care avea încheiat contractul de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria ……. , aşa cum reiese din poliţa de asigurare RCA aflată la fila 130 din dosarul de urmărire penală.

Potrivit art. 36 alin. (4) din O.U.G. nr. 54/2016 (în vigoare de la 19.09.2016 până la 11.07.2017), prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică tuturor contractelor/poliţelor de asigurare RCA emise ulterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi în legătură cu toate prejudiciile ce se despăgubesc în baza acestora.

Prin urmare, în raport de data încheierii poliţei RCA (12.04.2017), instanţa constată că, în cauză, sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie.

Conform art. 21 alin. (4) din O.U.G nr. 54/2016, în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori de deces rezultate în urma unui accident de vehicule, stabilirea despăgubirii se realizează pe cale amiabilă şi/sau pe cale judecătorească.

Totodată, conform art. 11 alin. 2 din O.U.G. nr. 54/2016, asigurătorul RCA acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de aceştia în procesul civil. Alineatul al treilea stabilește că  despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA care este egală cu valoarea cea mai mare dintre limita de răspundere prevăzută în legislaţia aplicabilă, potrivit prevederilor alin. (2), şi cea prevăzută în contractul RCA.

De asemenea, conform art. 12 alin. 1 din O.U.G. nr. 54/2016, asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.

Totodată, la articolul 13 din O.U.G. nr. 54/2016 sunt enumerate situaţiile şi tipurile de prejudicii pentru care asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri în temeiul poliţei de asigurare, iar despăgubirile solicitate de unităţile sanitare pentru asistenţa medicală oferită persoanelor vătămate prin accidente rutiere nu se regăsesc printre acestea.

În fine, potrivit art. 15 alin. 3 din acelaşi act normativ, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul le plăteşte cu titlu de dezdăunare şi pentru cheltuielile de judecată şi/sau cheltuielile aferente în cazul soluţionării alternative a litigiului persoanelor prejudiciate prin vătămare corporală sau deces şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

Instanța constată că, raportat la toate textele legale anterior menţionate, rezultă fără dubii că asigurătorul de răspundere civilă trebuie să achite despăgubiri tuturor terţilor păgubiţi în mod direct prin accidentul rutier provocat de persoana asigurată.

Astfel, instanța reține că valorificarea creanţei de despăgubire se face direct împotriva societăţii de asigurare, fiind cea care răspunde singură pentru prejudiciile cauzate prin accidente de circulaţie, atunci când intervine răspunderea civilă delictuală a asiguratului, pentru simplul fapt că si-a asumat contractual conduita asiguratului său. Numai dacă suma datorată pentru repararea prejudiciului depăşeşte suma asigurată, intervine răspunderea civilă delictuală a asiguratului pentru fapta proprie, aceasta fiind, în acest caz, o răspundere exclusivă si subsidiară celei a asigurătorului.

Astfel, potrivit considerentelor deciziei Curtii Constituționale nr. 77 din 11 februarie 2014, încheierea contractului de asigurare face ca răspunderea asigurătorului faţă de persoana prejudiciată, în materia asigurării de răspundere civilă auto, să fie o răspundere contractuală, asumată prin contractul de asigurare, şi, totodată, o răspundere directă, asigurătorul asumându-şi conduita asiguratului.

Totodată, prin Decizia nr. 1/2016, pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente şi are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă. Prin urmare, doar partea responsabilă civilmente are obligaţia acoperirii daunelor către partea civilă, motiv pentru care instanţa va dispune în consecinţă.

În ce priveşte cheltuielile efectuate constând în contravaloarea asistenţei medicale acordate de unităţile spitaliceşti persoanelor care au suferit vătămări a integrităţii corporale sau a sănătăţii în urma accidentului, acestea reprezintă o consecinţă directă a faptei ilicite săvârşite de persoana asigurată, iar asigurătorul de răspundere civilă este obligat să achite contravaloarea acestora.

Prin urmare, doar partea responsabilă civilmente are obligaţia acoperirii daunelor către partea civilă, motiv pentru care instanţa , în baza art. 19 alin. (1), art. 23 alin. (2) art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C.proc.pen. cu referire la art. 1349, art. 1357, art. 1381 C.civ.  va admite acțiunea civilă formulată de Spitalul Județean de Urgență Ploiești și va obliga persoana responsabilă civilmente E.R. A. R. S.A la plata sumei de 13.329,14 lei, reprezentând despăgubiri materiale, cu dobânda legală aferentă debitului principal, calculată de la data efectuării cheltuielilor de îngrijire a părții civile O. M. până la data plății efective a debitului principal.

Totodată, instanța constată că în cursul judecății, numitul A.I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 euro, reprezentând prejudiciu moral suferit ca urmare a suferinței trăite pe perioada internării mamei sale.

Conform art. 19 alin. (2) C.proc.pen acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente .

Instanţa reţine că, prin decizia nr. 12 din 16 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 498 din 4 iulie 2016, s-a decis: "Dispoziţiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracţiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracţiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptăţită să obţină o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.

Din considerentele acestei decizii, se reţin în esenţă următoarele: "analizând dispoziţiile legale evocate – alin. (1) şi (2) ale art. 1.391 din Codul civil, se desprinde concluzia că victima prejudiciului este titularul exclusiv al dreptului la despăgubire, respectiv acea persoană care a suferit o traumă corporală produsă prin săvârşirea unei fapte ilicite sau a unui alt eveniment pentru care o persoană este chemată să răspundă şi, numai în situaţia în care intervine decesul victimei, dreptul la despăgubiri aparţine, în condiţiile stipulate de norma juridică incidentă, persoanelor invocate la art. 1.391 alin. (2) din Codul civil. În situaţia de faţă, prevederile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil trebuie coroborate şi cu dispoziţiile art. 1.386 alin. (1) din Codul civil şi cu cele ale art. 1.387 alin. (1) din Codul civil, care reglementează formele reparaţiei prejudiciului (în scopul repunerii victimei în situaţia anterioară comiterii faptei ilicite ori a evenimentului de natură a atrage răspunderea persoanei vinovate) şi întinderea despăgubirii, în situaţia vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, norme juridice care fac referire strict la victima care a suferit o vătămare corporală, iar nu la persoana decedată, victimă a faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu.

Prin urmare, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1.391 alin. (1) din Codul civil, într-o cauză penală având ca obiect o infracţiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracţiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptăţită să obţină o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Aşadar, titularul exclusiv al dreptului la despăgubiri morale poate fi doar persoana vătămată, victimă a infracţiunii."

Față de aceste considerente, reținând că fiul părții civile O. M. nu este îndreptățit la acordarea daunelor morale, în baza art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C.proc.pen.. va respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă A. I.

Instanța constată că persoana vătămată O. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 euro, reprezentând daune materiale și suma de 240.000 euro, reprezentând daune morale.

Astfel, instanța va avea în vedere, în primul rând, dispozițiile art. 19 alin. (5) C.p.p. Conform acestui text de lege, repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile. Astfel, sunt aplicabile art.1357 C.Civ., potrivit cărora, pentru a fi atrasă răspunderea civilă a inculpatului, trebuie îndeplinită o serie de condiții, respectiv să existe o faptă ilicită, fapta să fie săvârșită cu vinovăție, să existe un prejudiciu, iar între faptă și prejudiciu să fie o legătură de cauzalitate.

În continuare, instanța urmează a analiza doar condiția producerii unui prejudiciu în cuantumul indicat de partea civilă O. M., apreciind că celelalte condiții sunt îndeplinite, astfel cum s-a arătat anterior. Totodată, fiind vorba de un accident rutier, persoana obligată la plata despăgubirilor va fi asigurătorul.

În drept, conform art.22 alin. (1) lit. a din Norma ASF 39/2016, referitor la vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii sau decesul: "La stabilirea despăgubirilor pe cale amiabilă în cazul vătămărilor integrităţii corporale sau sănătăţii sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele: în caz de vătămare corporală:(i) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii, probate cu documente fiscale, şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical; (ii) venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana prejudiciată ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; (iii) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare; (iv) eventualele cheltuieli prilejuite de accident, precum cheltuielile cu transportul persoanei prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; (v) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacităţii de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;

Cu privire la întinderea prejudiciului, potrivit dispoziţiilor art. 1385 alin. (1) C.civ, prejudiciul se repară integral dacă prin lege nu se prevede altfel. Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Din precizările depuse pe partea civilă prin avocat reiese că daunele materiale se compun din următoarele:

•2000 euro- cheltuielile efectuate cu deplasările necesare acesteia și membrilor familiiei pentru a putea beneficia de îngrijire medicală, respectiv consumul de combustibil

•3000 euro- cheltuieli cu spitalizarea în clinici private

•2000 euro- materiale medicale care nu au fost decontate prin asigurarea de sănătate

•1000 euro- sumă achitată în vederea beneficierii de diverse servicii prestate de diferite persoane, în condiția în care nu s-a putut deplasa și îngriji singură

•6500 euro-  câștigul nerealizat din muncă ca urmare a pierderii capacității de muncă până la data constituirii de parte civilă.

 Conform art. 1.387 C.civ "(1) În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condiţiile art. 1.388 şi 1.389, după caz, echivalentul câştigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale. (2) Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câştigului din muncă se acordă, ţinându-se seama şi de sporirea nevoilor de viaţă ale celui prejudiciat, sub formă de prestaţii băneşti periodice. La cererea victimei, instanţa va putea acorda despăgubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale."

Conform art. 1388 alin. (1) C.civ., despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câştigului din muncă se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din muncă al celui păgubit din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacităţii sale de muncă ori, în lipsă, pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ţinându-se seama de calificarea profesională pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregătirii pe care era în curs să o primească.  Alineatul al doilea stabileşte că dacă cel păgubit face dovada posibilităţii obţinerii unui venit din muncă mai mare în baza unui contract încheiat în ultimul an, iar acesta nu a fost pus în executare, se va ţine seama în stabilirea despăgubirii de aceste venituri.

 Potrivit deciziei medicale asupra capacității de muncă nr .3112 din 14.08. 2019 emisă de către Casa Județeană de Pensii Prahova, Cabinetul de expertiză medical a capacității de muncă nr. 4, partea civilă a fost încadrată în gradul de invaliditate 1, pierzându-și în totalitate capacitatea de autoîngrijire, de muncă, prezentând totodată deficiență funcțională gravă( f.13 d.u.p vol II) –

Potrivit evidenţei veniturilor realizate din muncă de către partea civilă O. M. pentru perioada  anterioară producerii accidentului, ataşată la dosar la f. 112  d.i, salariul net al părţii civile a fost pentru luna ianuarie 2018, în cuantum de 1900 lei brut, respectiv 1.354 lei  net. Această valoare reiese și din actul adițional la contractul de muncă nr. 82/21.08.2015, încheiat la data de 12.12.2017 prin care persoana vătămată a trecut de la timp parțial 4 ore/zi la 8 ore/zi- 40 ore/saptămână (f. 95 vol II d.u.p).  Astfel, în baza art. 1388 alin. (2) C.civ, instanța se va raporta la venitul net de 1354 lei, întrucât textul se aplică cu atât mai mult în situația în care contractual încheiat a fost pus în executare.

Totodată, contrar calculelor efectuate de partea civilă (f.110-111), instanța reține că în suma de 1354 lei este inclusă și suma de 200 lei reprezentând bonuri de masă, având în vedere că, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 846/2017 , în anul 2018 salariul minim brut pe țară a fost de 1900 lei brut, căruia îi corespunde un salariu net de 1162 lei, fiind  reținute următoarele sume: asigurari Sociale (CAS) -25%- 475 lei, asigurari sociale de sanatate (CASS) -10%-190 lei, impozit pe venit (IV) 10%- 73 lei.

Astfel, suma de 1354 lei net reiese ca urmare a adunării salariului net de 1162 lei cu suma de 200 lei reprezentând tichete de masa (fiind firești unele variațiuni de până la 10 lei în cuantumul salariilor nete în toate profesiile). Mai mult, în adeverința emisă, angajatorul a menționat că  venitul net este în cuantum de 1354 lei, iar potrivit art. 12 alin. (1) lit.a pct. 8 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, tichetele de masă sunt considerate venituri asimilate salariilor.

Totodată, în perioada februarie- 14 august 2018, partea civilă a beneficiat de indemnizație pentru incapacitate de muncă, indemnizațiile încasate fiind evidențiate în înscrisul de la f. 112 d.i.

Astfel, pentru perioada februarie- 14 august 2018 câștigul nerealizat din muncă a fost în cuantum de 2.926 lei, reprezentând diferența pentru fiecare lună dintre venitul net de 1.354 lei (ce include bonurile de masa), respectiv 677 lei pentru perioada 1 august- 14 august 2018- întrucât ar fi primit jumătate din salariul net și doar 100 lei tichete de masă- și indemnizația efectiv încasată.

Instanța reține că , în prezent, partea civilă beneficiază de pensie de invaliditate în cuantum de 1.004 lei, conform cuponului de pensie atașat (f. 40 d.i). Instanța ia în considerare faptul că în anul 2019 salariul minim pe economie a fost de 2080 lei brut (HG 937/2018), în anul 2020 salariul minim pe economie a fost de 2230 lei brut (HG 935 din 13 ianuarie 2019), iar în anul 2021 salariul minim pe economie a fost de 2300 lei brut (HG nr. 4/2021). Sumele netele corespunzătoare acestor sume  brute sunt de: 1263 lei net în 2019, 1346 lei net în 2020, 1386 lei net în 2021.

Totodată, instanța va lua în considerare și faptul că, începând cu data de 01.12.2018, societatea angajatoare urma să acorde tichete de masa în valoare de 15 lei/ zi lucrată , iar din data de 01.02.2021, tichete de masa în valoare de 20 lei/ zi lucrată. Așadar, instanța va stabili diferența dintre pensia de invaliditate încasată și salariile nete aferente fiecărui an, împreună cu tichetele de masa ce ar fi fost acordate. Având în vedere că partea civilă primea salariul minim brut pe economie înainte de producerea accidentului, instanța se va raporta la salariul minim net aferent fiecărui an, cuantumurile fiind menționate anterior. Pentru anul 2019, partea  civilă ar fi avut un venit net (ce include bonurile de masa) de 1563 lei, pentru anul 2020-un venit net de 1646 lei, pentru luna ianuarie din anul 2021- un  venit net de 1686 lei, iar pentru lunile februarie-mai 2021- un venit net de 1786 lei.

Astfel, suma care i se cuvine părţii civile pentru perioada 14 august 2018- 1 ianuarie 2019 este în cuantum de  1.675 lei. Pentru perioada 1 ianuarie 2019- 1 ianuarie 2020, suma ce i se cuvine părţii civile este în cuantum de  6.708 lei. Pentru perioada 1 ianuarie 2020- 1 ianuarie 2021, suma ce i se cuvine părţii civile este în cuantum de  7.704 lei. Pentru perioada 1 ianuarie 2021- mai 2021(inclusiv), data constituirii ca parte civilă, data indicată de partea civilă conform principiului disponibilității, suma ce i se cuvine părţii civile este în cuantum de  3.810 lei.

Astfel, suma care cu titlu de despăgubire pentru nerealizarea câştigului din muncă pentru perioada februarie 2018 – mai 2021, este în cuantum de 16.771 lei.

Prin urmare, faţă de aceste aspecte, instanţa constată întemeiată parţial cererea părţii civile de acordare a despăguburile pentru venitul nerealizat din muncă, motiv pentru care acestea va fi admisă în parte. Astfel, în baza dispoziţiilor art. 397 slin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (1) şi art. 19 alin. (1), (2) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ., art. 1357, 1381, 1387 alin. (1) şi (2) şi art. 1388 alin. (1) și (2) C. civ., coroborat cu art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a din O.UG nr. 54/2016, va admite în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă O. M. şi va obliga partea responsabilă civilmente E.R.A.R S.A la plata către aceasta a sumei de 16.771 cu titlu de despăgubiri venit nerealizat din muncă.

În ceea ce privește suma totală de 8000 euro, reprezentând cheltuielile efectuate cu deplasările necesare acesteia și membrilor familiiei pentru a putea beneficia de îngrijire medicală, respectiv consumul de combustibil, cheltuieli cu spitalizarea în clinici private, materiale medicale care nu au fost decontate prin asigurarea de sănătate, precum și sume achitată în vederea beneficierii de diverse servicii prestate de diferite persoane, instanța reține următoarele:

Din toate înscrisurile medicale depuse la dosar reiese că partea civilă O. M. nu este deplasabilă ca urmare a leziunilor suferite, astfel că este justificat faptul că aceasta a cheltuit sume de bani în vederea deplasării pentru a beneficia de îngrijire medicală sau în vederea alimentării cu combustibil  a mașinilor cu care se deplasa. Totodată, instanța va lua în considerare că de la data producerii accidentului au trecut patru ani de zile, fiind necesare deplasări în vederea beneficierii de îngrijire medicală pe toată această perioadă. Totodată, din declarația martorei N.G. reiese că în perioada în care a fost internată partea civilă, timp de 3 luni efectuau drumuri zilnice cu mașina, iar după ce a revenit acasă, ea face drumul o dată pe săptămână până la spitalul din Păulești, iar prietenul ei, respectiv numitul A. I. de 3 ori pe săptămână. A menționat că acum cheltuie săptămânal 300 lei pe combustibil, iar atunci când  făceau deplasări zilnice, suma era mult mai mare. Astfel, instanța va acorda suma de 2000 euro cu această destinație.

În ceea ce privește suma de 3000 euro, cu titlu de cheltuieli cu spitalizarea în clinici private, instanța reține că din raportul de expertiză medico-legală nr. ……(f.199-206 d.i),reiese că partea civilă a fost internată în Centrul Medical Mediurg SRL în perioadele 21.02.2018-28.02.2018, 14.03.2018-27.03.2018, 22.04.2018-04.05.2018, 05.05.2018-23.05.2018 si 04.06-2018-16.06.2018. Având în vedere perioada lungă în care partea civilă a fost internată într-o clinică privată (aproximativ 2 luni) și tratamentele efectuate (tratament fizical-kinetic, examen NMak, membru inferior imobilizat în aparat gipsat, tratament medicamentos cu Diclofenac, Paracteamol, Aspenter, Multivit, Esentiale forte, Metaspar, Maltosper, Ascoit 200 mg,Calciu+ Vitamina D, PEV cu solutie Ringer si SF glucozat) , instanța consattă că suma de 3000 euro este una rezonabilă, urmând a fi acordată părții civile.

Referitor la suma de 2000 euro, reprezentând materiale medicale care nu au fost decontate prin asigurarea de sănătate, din declarația martorei N. G. reiese că săptămânal sunt achiziționate medicamente în valoare de 200 de lei, pampers, șervețele umede și multe altele, întrucât nu se poate ridica din pat. Așa cum s-a menționat anterior, partea civilă este încadrată în gradul I de invaliditate, pierzându-și în totalitate capacitatea de îngrijire. Având în vedere gravitatea leziunilor suferite, este firesc ca partea civilă să aibă o nevoie constantă de diverse  materiale medicale, unele din ele neputând fi decontate prin casa de asigurări de sănătate. Astfel, va fi acordată suma de 2000 euro, reprezentând materiale medicale care nu au fost decontate prin asigurarea de sănătate.

Tot din considerentul faptului că partea civilă este încadrată în gradul I de invaliditate, pierzându-și în totalitate capacitatea de îngrijire va fi acordată și suma de 1000 euro, sumă achitată în vederea beneficierii de diverse servicii prestate de diferite persoane, în condiția în care nu s-a putut deplasa și îngriji singură. Astfel, încă de la momentul producerii accidentului, partea civilă a avut nevoie de îngrijire constantă, atât din partea cadrelor medicale, cât și din partea familiei. Cu toate acestea, atunci când este îngrijită o persoană apropiată o perioadă lungă de timp poate apărea „stresul îngrijitorului (stresul Burden)” care  presupune epuizarea fizică și mentală a celui care îngrijește. În aceste condiții, este firesc să fie căutat ajutorul unor persoane specilizate în îngrijirea persoanelor care nu se pot deplasa singure. Totodată, ajutorul poate lua diverse forme: de la servicii de curățenie, gătit, până la ajutorul efectiv acordat părții civile pentru a efectua diverse activități. Astfel, instanța va acorda suma de 1000 euro, cu această destinație.

În legătură cu dovedirea cuantumului acestor daune materiale, instanța apreciază că, în contextul producerii intempestive a unui astfel de accident, ale cărui consecințe au afectat grav atât viața părții civile, cât și a apropiaților acesteia, este excesiv a se cere acestora să păstreze actele doveditoare și să contabilizeze fiecare cheltuială efectuată pentru asigurarea combustibilului, plata materialelor medicale, plata serviciilor prestate de diferite persoane etc. Drept urmare, ar fi contrar unor minime reguli de echitate ca, în condițiile în care certitduinea prejudiciului este clar stabilită și singurele probleme sunt legate de cuantumul efecitv al acestuia, acțiunea civilă privind daunele materiale să fie respinsă.

În consecinţă, pentru a evita plasarea asupra părții civile a unei sarcini excesive în materie de probatoriu, având în vedere acestea sunt departe de a avea un caracter disproporţionat (date fiind întinderea în timp a efectuării de cheltuieli în vederea ameliorării stării de sănătate şi varietatea acestor cheltuieli), instanţa, în baza dispoziţiilor art. 397 slin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (1) şi art. 19 alin. (1), (2) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ., art. 1357, 1381, 1387 alin. (1) şi (2) şi art. 1388 alin. (1) și (2) C. civ., coroborat cu art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a din O.UG nr. 54/2016, va admite acţiunea civilă exercitată de partea civilă O. M. şi va obliga partea responsabilă civilmente E.R.A.R S.A la plata către aceasta a sumei de 8.000 euro, cu titlu de daune materiale.

În ceea ce priveşte prejudiciul nepatrimonial, câtă vreme nu există o soluţie legislativă, instanța va aprecia în echitate cu privire la aceste despăgubiri, pe baza unor criterii stabilite în jurisprudenţa internă şi a Curţii Europene, analizând împrejurările concrete şi urmările faptei prejudiciabile, ţinând cont, totodată, de necesitatea păstrării unui echilibru între scopul urmărit, acela de compensaţie echitabilă pentru gravitatea suferinţei generate şi preocuparea ca, prin acordarea daunelor, să nu se producă o îmbogăţire fără justă cauză.

În lipsa unor criterii legale de determinare a daunelor morale, instanţa va aprecia întinderea acestora în esenţă, în raport cu gravitatea vătămărilor produse, natura şi intensitatea suferinţelor ce i-au fost cauzate şi durata în timp a consecinţelor vătămătoare. La evaluarea despăgubirilor, instanţa va ţine seama de asemenea şi de influenţa şi urmările faptei prejudiciabile asupra vieţii părții civile, de gradul în care aceasta a reuşit să depăşească consecinţele faptei prejudiciabile şi alte asemenea criterii ce oferă repere în evaluarea suferinţei fizice şi psihice produse prin vătămarea corporală.

Instanța reţine că, restrângerea posibilităţilor de viată familială şi socială reprezintă fără tăgadă consecinţa vătămărilor integrităţii corporale şi sănătăţii părții civle care se materializează prin privarea acesteia de plăcerile unei vieţi familiale, profesionale şi sociale normale, cum ar fi: pierderea posibilităţii de a desfăşura activităţi sportive, artistice, culturale, de a face călătorii, de a munci etc.

Privitor la prejudiciul de agrement, aşa cum este cunoscut şi în doctrină, instanța constată că acesta se apreciază în raport de prejudiciul fiziologic încercat, respectiv de faptul că aceasta a fost privată de avantajele unei vieţi normale, materializându-se prin efortul suplimentar pe care aceasta trebuie să-l facă pentru a-şi recupera condiţiile de viaţă pe care le-a avut anterior vătămării, astfel că se impune acordarea unei compensaţii băneşti corespunzătoare care să ofere părții civile o necesară satisfacţie şi o şansă la recuperare corespunzătoare în condiţiile prejudiciului de agrement dovedit prin înscrisurile justificative depuse la dosarul cauzei.

În acelaşi timp, partea civilă conştientizează starea în care se află, privaţiunile şi restrângerile pe care acest prejudiciu le provoacă. Pe lângă prejudiciul corporal,  ale cărui urmări subzistă chiar şi în prezent, partea civilă a necesitat intervenţii chirurgicale şi programe de recuperare, cauzate prin vătămarea gravă adusă integrităţii corporale. Astfel, din raportul de expertiză medico-legală nr……… (f.199-206 d.i), reiese că a suferit următoarele leziuni:

•hematom epicranian parietal drept (resorbit);

•fracturi costale anterioare 4 și 5 hemitorace drept (consolidate);

•fracturi costale 2, 3, 4 și 5 hemitorace drept, arcuri latero-posterioare, fară deplasare cu deplasare minimă și angulare (la coasta 4) (consolidate);

•pneumothorax apical drept (evacuat);

•fractură cominutivă cu deplasare epifiză proximală humerus drept (consolidată);

•fractura proces transvers drept L4 cu minimă deplasare (consolidată);

•fractură proces transvers drept L5 cu minima deplasare (consolidata);

•fractură proces spinal L5 (consolidata);

•disjuncție de simfiză pubiană (consolidata);

•fractură transversă corp vertebral S3, cu angulare (consolidată);

•fractură cu ușoară deplasare os sacrat drept, cu traiect la nivelul găurilor sacrate anterioare și posterioare drepte, cu direcție craniocaudală (consolidată);

•fractură cominutivă cu fragmente osoase deplasate ram pubian drept, proximal de simfiză pubiană (consolidata);

•fractură os pubian drept, adiacent de inelul obturator (consolidata);

•fractură cu mic fragment osos pubiană stangă, proximal de simfiză pubiana (consolidata);

•fractură cu angulare diafiză peroniera dreapta, treimea distală(consolidata);

•fractură maleolă tibială dreapta (consolidata);

•ruptură hemidiafragm drept cu hernierea segmentelor hepatice VII şi VIII (frenorafie);

•contuzie hepatică;

•hemoretroperitoneu (evacuat chirurgical).

Totodată, la data de 03.02.2018 aceasta a suferit un tratament chirurgical de urgență, fiind efectuate următoarele intervenții: celiotomie exploratorie cu evacuarea hemoperitoneului și a hemotoraxului drept; dublă pleurotomie minimă cu drenaj pleural tip Beclaire ; frenorafie; decolare coloparietală dreapta; lavaj; drenaj interhepato-frenic drept cu 1 TBP; drenaj subhepatic cu 1 TBP; drenaj FS Douglas cu 1 TBP. La data de 12.02.2018 a suferit un tratament ortopedico-chirurgical constând în reducere deschisă fractură humerus drept cu osteosinteză cu tijă zăvorâtă distal și proximal cu câte un zăvor (tijă Ortovit cu diametru de 8mm și cu lungimea de 220 mm).

Mai mult, în evaluarea gravității vătămărilor produse, instanța va lua în considerare că leziunile suferite ca urmare a producerii accidentului au pus în pericol viața părții civile și au condus la pierderea totală a capacităţii de muncă, de autoîngirijire și la gradul I de invaliditate.

Instanța reţine şi prejudiciul pur psihologic datorat faptului că accidentul i-a provocat leziuni fizice care i-au pus în pericol viața, determinând în mod evident existenţa unei schimbări a atitudinii psihice a părții civle, complet diferită de cea avută anterior producerii acestuia, schimbare determinată de necesitatea restabilirii integrităţii sale corporale, eforturile depuse în acest sens angrenând o suprasolicitare psihică şi un efort fizic suplimentar evident.

Instanța reţine că, din întregul probatoriu administrat, respectiv înscrisuri medicale, declarație parte civilă  și declarațiile martorelor CMM și  NG (f. 73-74, f. 114-117 d.i) a rezultat, cu prisosinţă faptul că prejudiciul moral încercat de partea civilă s-a concretizat în suferinţa fizică puternică pentru care a avut nevoie pentru vindecare de un număr de 95-100 zile de îngrijiri medicale, cu incapacitate totală de muncă pe aceasta perioadă, viaţa acesteia schimbându-se foarte mult, în sensul că are multe probleme de sănătate, dureri foarte mari, nu poate depune efort, trebuie ajutată în permanenţă pentru a se deplasa, a se îngriji, a fost şi este afectată psihic.

Astfel, din declarațiile martorelor menționate anteriore reiese că  înainte de accident partea civilă era o persoană foarte activă, energică, mergea la serviciu,la biserică, la piață, îndeplinea toate activitățile, susținându-l moral și financiar pe numitul AI, fiul acesteia. După accident, aceasta a devenit anxioasă, sperioasă, lipsită de încredere, fiind dependentă de scaunul cu rotile. Totodată, aceasta nu poate părăsi locuință decât însoțită, ieșind foarte rar din casă, o data sau de două ori pe an.

De asemenea, din declarația părții civile  AI rezultă şi faptul că partea civilă O.M nu a mai putut ajuta material familia, motiv pentru care acesta  a fost nevoit să se angajeze pentru a asigura un sprijin financiar, continuând în pararel studiile, efectuând naveta 3 zile pe săptămână (f.113-114 d.i) .

Ba mai mult, după cum rezultă din numeroasele acte medicale depuse în cauză, partea civilă nu a suferit fizic şi psihic numai pe durata celor 95-100 zile de îngrijiri medicale, ci şi în continuare, chiar şi în prezent, având în vedere că potrivit celui mai recent act medical existent la dosar, respective referatul medical din data de 18.08.2021 eliberat de Spitalul Municipal Câmpina, partea civilă prezintă în continuare, pe lângă leziunile menționate anterior, impotență funcțională, anemie secundară, dureri la nivelul coloanei lombo-sacrate, membrului superior drept și ambelor member pelvine, hipotrofie musculară, are mersul dificil, doar pe distanțe mici.

Toate acestea conduc la ideea că  pacienta necesită îngrijiri paleative pentru tot restul vieţii. Asemenea leziuni presupun pentru partea civilă nu doar o suferinţă fizică, determinată de efortul suplimentar pe care aceasta trebuie să-l depună, ci şi o suferinţă psihică de durată, posibil chiar pe întreaga viaţă, dată de faptul că integrarea sa în familie şi societate este dificilă.

Aşadar, instanța constată că pentru determinarea cuantumului despăgubirilor morale se impune în mod imperios a se avea în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat. Or, cum restabilirea situaţiei anterioare în ceea ce priveşte prejudiciul moral este în mod evident aproape imposibilă se impune ca prin despăgubirile acordate să se asigure o uşurare a suferinţelor şi obţinerea unor satisfacţii de către partea civilă, fără însă a rezulta o îmbogăţire nejustificată a acesteia sau într-o amendă excesivă pentru cei care plătesc.

De asemenea, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată, astfel că suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure şi să asigure „satisfacţia echitabilă”.

Instanţa are în vedere la determinarea cuantumului prejudiciului moral nivelul general de dezvoltare economică a României, condiţiile socio-economice individuale ale părții civile, urmările accidentului - numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, consecinţele negative suferite de cea în cauză în plan psihic şi fizic, importanţa valorilor lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării circumstanţele reale ale cauzei, faptul că anumite consecinţe ale vătămării subzistă şi astăzi, făcând deficilă reintegrarea acesteia în societate, precum şi întinderea culpei persoanei vinovate de producerea accidentului.

Instanţa constată că acordarea acestor daune nu este menită în nici un caz (prin raportare la cuantumul lor) să asigure o satisfacţie materială care să acopere părții civile orice nevoi materiale pe viitor, ci ele urmăresc doar o alinare a condiţiilor de viaţă, mai ales că părții civile îi va fi dificil să se integreze normal în viaţa de familie şi în societate.

Pe cale de consecinţă, în ceea ce priveşte întinderea daunelor morale, statuând în echitate, instanța  reţine că pentru o evaluare judicioasă a daunelor morale se impune acordarea daunelor morale  într-un cuantum de  150.000 Euro. cu titlu de daune morale, sumă la care va fi obligată doar partea responsabilă civilmente E.R.A.R.S.A. Suma va fi achitată în lei la cursul BNR din ziua plăţii.

IV. ALTE SOLUȚII ȘI CHELTUIELI JUDICIARE

Faţă de infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, va dispune şi  prelevarea probelor biologice de la inculpatul P.V., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., iar în conformitate cu art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, va  aduce la cunoştinţa inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Cu privire la cheltuielile judiciare făcute de părțile civile, instanţa constată că la dosarul cauzei (f.70) se regăseșe chitanța nr. 47/11.05.2021 de plată a onorariului de avocat, aferentă contractelor de asistență juridică încheiate cu părțile civile AI și O. M., în cuantum total de 3000 lei.

 Conform dispoziţiilor art. 276 alin. (1), (2) (4) C. proc. pen., în caz de condamnare, (...), inculpatul este obligat să plătească persoanei vătămate, precum şi părţii civile căreia i s-a admis acţiunea civilă cheltuielile judiciare făcute de acestea. Când acţiunea civilă este admisă numai în parte, instanţa îl poate obliga pe inculpat la plata totală sau parţială a cheltuielilor judiciare. În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), când sunt mai mulţi inculpaţi ori dacă există şi parte responsabilă civilmente, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 274 alin. (2) şi (3).

Având în vedere că acţiune civilă formulate de partea civilă A. I. a fost respinsă ca inadmisbilă, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de acesta privind acordarea cheltuielilor judiciare.

Totodată, instanța constată că onorariul nu a fost defalcat în ceea ce privește activitatea prestată pentru asigurarea asistenței și reprezentării fiecărei părți civile, astfel că instanța nu poate evalua remunerația cuvenită apărătorului ales pentru fiecare parte civilă.

Așadar, în baza art. 276 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., coroborat cu art. 12 alin. (2) lit. d din O.UG nr. 54/2016, va admite cererea formulată de partea civilă O. M. şi va obliga partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare suportate de aceasta, reprezentând onorariu avocat.

Cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat, având în vedere şi soluţia pronunţată cu privire la latura penală, art. 274 alin. (1) C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare., din care suma de 350 lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și suma de 650 lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul judecății.

Nu în ultimul rând, constatând că infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul a fost săvârşită cu ocazia exercitării activităţii de conducăror auto, prezenta hotărâre se va comunica Şefului serviciului poliţiei Rutiere Prahova, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, în conformitate cu prevederile art. 114 alin. (1) lit. a din OUG 195/2002, coroborat cu art. 203 alin. (1) din RAOUG 195/2002.

Domenii speta

Spete similare