Lovirea sau alte violenţe

Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. Lovirea sau alte violenţe. Legea penală mai favorabilă. Suspendarea condiționată a executării pedepsei. Acţiunea civilă în cadrul procesului penal.

Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată, conform disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii .

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria T B, a fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul S D,  pentru săvârşirea infracţiunii de  lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2  Cod penal (1968).

În actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut în esenţă că în data de 22.08.2012, în jurul orelor 19,00, inculpatul se deplasa cu turma de oi pe drumul judeţean ce face legătura între localitatea B şi municipiul G, îndreptându-se spre stână. Ajuns în dreptul terenului cultivat cu lucernă al persoanei vătămate B T, a părăsit carosabilul şi a condus animalele în plantaţie. A fost observat de persoana vătămată, care se afla la faţa locului pentru a verifica integritatea culturilor. Aceasta s-a deplasat spre locul în care se afla învinuitul şi i-a cerut să-şi scoată animalele de pe parcela sa. În acel moment, inculpatul, deranjat de solicitarea persoanei vătămate, a început să-i adreseze injurii şi, cu ajutorul bâtei pe care o folosea la strunirea animalelor, i-a aplicat mai multe lovituri peste membrele inferioare, torace, precum şi membrul superior drept, pe care victima îl folosea drept scut de protecţie, încercând să se apare de agresor. Drept consecinţă a violenţelor fizice exercitate asupra sa, persoana vătămată a căzut pe sol, moment în care inculpatul s-a oprit şi şi-a continuat nestingherit drumul.

Incidentul a fost observat de martorul S N-I care se întorcea cu animalele de la păscut, îndreptându-se spre stâna unde lucrează.

În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă: declaraţiile persoanei vătămate, certificatul medico-legal nr. 1318/23.08.2012, declaraţii martor B C, declaraţie martor S N-I , declaraţii inculpat.

În termen legal, persoana vătămată a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 3.000 lei despăgubiri civile şi depune o serie de înscrisuri.

Cu adresa nr. ….., Serviciul de Ambulanţă Judeţean G a comunicat faptul că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de  441,6 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu transportul pacientului.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, instanţa reține că, în data de 22.08.2012, în jurul orelor 19,00, inculpatul se deplasa cu turma de oi pe drumul judeţean ce face legătura între localitatea B şi municipiul  G, îndreptându-se spre stână. Ajuns în dreptul terenului cultivat cu lucernă al persoanei vătămate B T, a părăsit carosabilul şi a condus animalele în plantaţie. A fost observat de persoana vătămată, care se afla la faţa locului pentru a verifica integritatea culturilor. Aceasta s-a deplasat spre locul în care se afla inculpatul şi i-a cerut să-şi scoată animalele de pe parcela sa. În acel moment, inculpatul, deranjat de solicitarea persoanei vătămate, a început să-i adreseze injurii şi, cu ajutorul bâtei pe care o folosea la strunirea animalelor, i-a aplicat mai multe lovituri peste membrele inferioare, torace, precum şi membrul superior drept, pe care victima îl folosea drept scut de protecţie, încercând să se apare de agresor. Drept consecinţă a violenţelor fizice exercitate asupra sa, persoana vătămată a căzut pe sol, moment în care inculpatul s-a oprit şi şi-a continuat nestingherit drumul.

În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul S D nu a recunoscut săvârşirea faptei şi nu a solicitat judecarea conform procedurii simplificate prevăzute de art. 375 Cod procedură penală.

Martorii audiaţi in cursul urmăririi penale indică modul în care s-au derulat evenimentele în ziua respectivă.

Instanţa reţine astfel că, din ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, rezultă, fără putinţă de tăgadă că inculpatul S D a săvârşit infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal (1968).

În drept, fapta inculpatului S D, care la data de 22.08.2012, cu ajutorul bâtei pe care o folosea la strunirea animalelor, i-a aplicat mai multe lovituri peste membrele inferioare, torace, precum şi membrul superior drept, pe care victima îl folosea drept scut de protecţie, încercând să se apare de agresor provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, întruneşte sub aspect obiectiv si subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal (1968).

Potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este prevăzută in Noul Cod penal  in art. 193 alin. 2 sub denumirea marginală de lovire sau alte violenţe, fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani sau cu amendă. Instanţa apreciază că din punct de vedere al limitelor de pedeapsă şi al modalităţii de executare, reglementarea anterioară este mai favorabilă inculpatului.

În consecinţă nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, conform noilor dispoziţii legale.

Întrucât fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat, atrăgând răspunderea penală conform art. 17 Cod penal (1968), instanţa urmează să pronunţe o soluţie de condamnare a acestuia.

La individualizarea sancţiunii şi proporţionalizarea acesteia, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 72 alin. 1 şi ale art. 52 Cod penal (1968).

În conformitate cu dispoziţiile art. 52 şi 72 Cod penal (1968), instanţa va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, circumstanţele personale ale inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului S D, acesta a avut o atitudine nesinceră, negând săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa în ciuda evidenţei probatorii. Se va reţine totodată că inculpatul s-a prezentat atât la chemarea organelor de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, având din acest punct de vedere o atitudine procesuala corectă.  De asemenea, instanţa va ţine cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima abatere de la dispoziţiile legii penale, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar ataşată la dosarul cauzei.

În privinţa limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanţa reţine că potrivit art. 180 alin. 2 C.pen.(1968) fapta dedusă judecăţii se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

Astfel, punând în balanţă ansamblul acestor considerente, prin prisma dispoziţiilor legale invocate anterior, instanţa apreciază că pentru asigurarea prevenţiei generale şi speciale se impune aplicarea unei pedepse faţă de inculpat în cuantum de 4 luni închisoare, având ca modalitate de individualizare suspendarea condiţionată a executării pedepsei, aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv şi punitiv al sancţiunii, neimpunându-se executarea pedepsei în regim de detenţie pentru îndreptarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta va executa efectiv pedeapsa aplicata prin prezenta hotărâre în cazul în care în termenul de încercare ce urmează a fi stabilit conform art. 82 C.pen. (1968) va săvârşi o altă infracţiune.

Faţă de aceste considerente, în baza art 180 alin. 2 C.pen. (1968) cu aplicarea art. 5 Cod penal, instanţa îl va condamna pe inculpatul S D la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

În privinţa pedepsei accesorii, instanţa, în baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 şi art. 71 alin. 2 Cod penal (1968) va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) Cod penal.

În baza art. 81 C.pen. (1968) va suspenda condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 4 luni, calculat potrivit dispoziţiilor art. 82 C.pen.(1968).

In baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 şi art. 71 al. 5 C.pen (1968) va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.

În baza art. 359 C.pr.pen. urmează să atragă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.pen.(1968), privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Pe latură civilă instanţa constată că în cauză s-a constituit parte civila, persoana vătămată Boghici Traian cu suma de 3.000 lei despăgubiri civile.

În ceea ce priveşte daunele materiale, având în vedere că acţiunea civilă este guvernată de principiul disponibilităţii, instanţa nu se poate substitui voinţei persoanei vătămate şi să stabilească din oficiu ce reprezintă suma de 3.000 lei ori dovedirea acesteia, urmând a o admite în parte pentru suma de 38 lei conform actelor depuse la dosarul cauzei, şi va respinge ca nefondate restul pretenţiilor formulate.

În temeiul art.397 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art.19 Cod procedură penală şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, instanţa va admite acţiunea civilă exercitată de partea civilă Serviciul de ambulanţă judeţean G, iar în temeiul art. 1357 C.civ., şi obligă inculpatul S D la plata către partea civilă a sumei totale de 441,60 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu transportul pacientului.

În temeiul art.274, alin.2 C.pr.pen., instanţa va obliga inculpatul S D la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în ambele etape ale procesului penal, în cuantum total de 336 lei.

Domenii speta

Spete similare