Cerere de valoare redusă

Sentinţă civilă 32 din 24.07.2020


Prin formularul de cerere de valoare redusă înregistrat pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 11.11.2020, reclamanta HP a solicitat în contradictoriu cu pârâtul FI obligarea acestuia la plata sumei de 3.257,21 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate; cu cheltuieli de judecată.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 241/2006, OUG nr. 53/2019, prin care a fost modificat art. 42 alin.11 din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice; clauze contractuale.

Pârâtului FI i s-au comunicat formularul de cerere, precum si cel de răspuns pentru a fi completate si depuse la dosarul cauzei, iar acesta nu a depus la dosar întâmpinare sau alte cereri.

Examinând actele dosarului, instanţa retine următoarele:

Sesizată cu o cerere de valoare redusă cu obiect pretenţii contractuale derivate dintr-un contract încheiat între un profesionist si consumator, instanţa a reţinut că potrivit art.121 din Codul de procedură civilă „cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art.126 alin.2 rămân aplicabile”.

Norma legală sus-menţionată stabileşte o competenţa teritorială exclusivă –de ordine publică, concluzie care rezultă din formularea textului şi din folosirea adverbului „numai” care indică exclusivitatea.

Raporturile contractuale dintre creditoare şi debitor sunt raporturi decurgând dintr-un contract încheiat între un profesionist şi un consumator, astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr.193/2000 (prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale; prin profesionist se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia.)

Calitatea părţilor şi natura raportului juridic atrage, aşadar, norma de competenţă exclusivă. Scopul normei este acela de a proteja partea mai slabă, respectiv consumatorul, a cărui chemare în judecată la o distanţă mare faţă de localitatea sa de domiciliu ar putea afecta exerciţiul efectiv al dreptului de apărare.

Cu privire la noţiunea de domiciliu în sens procesual, se reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că prin ”domiciliu” în sens procesual se înţelege acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăieşte, deoarece scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu este ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă dreptului la apărare (Decizia nr. 51 din 11 ianuarie 2011 pronunţată de Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

În prezenta cauză, pârâtul are domiciliul în com. Periş, sat Bălteni, jud. IF, unde, de altfel, i-au fost comunicate formularul de cerere, precum si cel de răspuns pentru a fi completat si depus la dosarul cauzei, acte a căror comunicare a fost confirmată personal sub semnătură de către pârât (fila 26).

Date fiind cele ce preced şi văzând şi disp. art. 132 alin.3 Cod proc.civilă, va fi admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sinaia şi va fi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Domenii speta